Producerea etanolului

Prezentare
 Informații generale
Etanolul este o substanță organică din clasa alcoolilor. Mai poartă denumirea de alcool etilic și are formula moleculară
C2H5OH, putând fi scris CH3 – CH2 – OH.
Modelarea tridimensională e moleculei de etanol
Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, solubilă în apă în orice proporții. Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din
molecula alcoolului prin intermediul careia între moleculele de apă și de alcool se stabilesc legaturi de hidrogen
intermoleculare.
Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin reacția sa cu metalele alcaline; o reacție tipică este reacția
cu sodiul în urma căreia se formează ionul etoxid și se eliberează protonul din gruparea hidroxil. Protonul se fixează pe
perechea de electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu care oferă aciditate soluției respective.
Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, față de fenoli care sunt tot compuși hidrozilici și care reacționează cu hidroxidul
de sodiu formând ionul fenoxid. Alte reacții tipice etanolului sunt reacțiile cu acizii carboxilici când rezultă esteri folosiți pe
post de aromatizanți.
Importanța produsului. Utilizarea etanolului

Utilizare terapeutică – Sub o formă improprie consumului (alcool denaturat sau modificat, adică cu adăugarea unei substanțe
colorante), alcoolul etilic se utilizează ca antiseptic contra bacteriilor, doar pentru piele și în absența oricărei plăgi. El este
comercializat în grade diferite de diluare: 90, 70 sau 60% în volum. Forma 70% în volum (70 mililitri de alcool diluați în 30 mililitri
de apă) asigură cea mai eficientă asepsie (comparativ cu celelalte concentrații).

Etanolul poate fi oxidat pentru a forma acetilena și pe urmă acidul acetic. Acesta poate fi deshidratat pentru a forma eter. Alte
produse fabricate din etanol sunt butadine, care sunt utilizate în producerea sintetică a cauciucului și în fabricarea anestezicelor
locale. Etanolul poate fi amestecat cu benzina pentru a forma carburant.

Etanolul este solubil în apă și în marea majoritate a solvenților organici. Este un solvent excelent pentru multe substanțe și este
folosit în producerea parfumurilor, lacurilor, a celulozei și a explozivilor. Soluțiile alcoolice din substanțele nonvolatile poartă
denumirea de tincturi, iar soluțiile volatile sunt numite derturi. Marea majoritate a etanolului industrial este denaturată pentru a
nu putea fi consumată pe post de băutură.
Acțiunea biologică
Etanolul acționează asupra organismului, atât direct cât și prin compușii în care se transformă pe cale enzimatică.

Din punct de vedere fiziologic, el are o acțiune depresivă și acționează ca un anestezic.

 Chimismul

1.Fermentația alcoolică
În timpul fermentării etanolului, glucoza, culturi de trestie de zahăr sau de altă natură sunt convertite în etanol și dioxid de carbon.

C 6 H 12 O 6 → 2 C 2 H 5 OH + 2 CO 2 + Q

Fermentarea are loc în soluție apoasă și soluția rezultată după fermentare are un conținut de etanol de aproximativ 15%. Etanolul
este apoi izolat și purificat printr-o combinație de tehnici de absorbție și de distilare. Purificarea necesită un consum mare de
energie.

În timpul arderii, etanolul reacționează cu oxigenul pentru a produce dioxid de carbon, apă, căldură:
C 2 H 5 OH + 3 O 2 → 2 CO 2 + 3 H 2 O + Q

2.Hidratarea etilenei
Etanolul folosit pentru scopuri industriale, adică cel folosit ca materie primă sau solvent (denumit și etanol sintetic) se obține artificial
din materii prime petrochimice, în general prin hidratarea (reacția de hidroliză) catalizată în mediu acid a etilenei:
C 2 H 4 + H 2 O → CH 3 CH 2 OH
4.Materia primă

1.Sursa alimentară
Etanolul poate fi făcut din orice cultură de plante, care conține o cantitate mare de zahăr sau de componente care pot fi transformate în zahăr,
cum ar fi amidonul sau celuloza.
Ca exemplu pot servi sfecla de zahăr și trestia de zahăr care conțin zahăr natural. Culturi cum ar fi porumbul, grâul și orzul conțin amidon, care
poate fi ușor transformat în zahăr. Majoritatea copacilor și ierburilor conțin celuloză care poate fi, de asemenea, transformata în zahăr, deși nu
la fel de ușor ca și amidonul.
De asemenea, este posibil să se producă etanol printr-un proces umed-frezat, care este utilizat de mulți producători de etanol mari. În urma
acestui proces se obțin, de asemenea, produse secundare, cum ar fi siropul de porumb bogat în fructoză, care este folosit ca un îndulcitor în
multe alimente preparate.
Altă materie primă pentru fabricarea etanolului este celuloza din lemn, respectiv hidrații de carbon obținuți prin hidroliza cu acizi a celulozei,
deșeuri lemnoase, stuf etc. Alcoolul rezultat este impurificat cu mici cantități de metanol. De asemenea, s-a încercat o valorificare a leșiilor
bisulfitice de la industria celulozei, în vederea obținerii
2.Sursa nealimentară de obținere este prin hidratarea etilenei din metan, etan.
 Schema tehnologică

a) Amestecul de etilenă, gaz circulant şi apă este pompat la presiunea de 7-8 MPa (70-80 atm.) în schimbătorul de căldură 1, unde se
încălzeşte (300oC) datorită produşilor de reacţie. Mai apoi, amestecul se încălzeşte în cuptorul tubular 2 până la 280-300oC.
b) Amestecul încălzit vine în partea de sus a aparatului de contact, hidratorul 3.
c) Aparatul de contact reprezintă o coloană cilindrică din oţel, acoperită în interior cu plăci de cupru (pentru protecţia împotriva
coroziunii) şi umplută cu purtător solid de aluminosilicat, pe suprafaţa căruia se prelinge catalizatorul – acidul ortofosforic. Amestecul
de etilenă cu vapori de apă trece sub presiune prin coloană şi din partea de jos a acesteia produşii de reacţie trec la separare.
d) Deoarece la ieşire amestecul de gaze constă din vapori de etanol, apă, picături de H3PO4, etilenă şi produşi secundari, el se
prelucrează mai întâi cu bază alcalină până la înlăturarea acidului fosforic.
e) Amestecul fierbinte trece în schimbătorul de căldură 1 şi dă o parte de căldură unei noi cantități de etilenă. După aceasta, el se
adună în condensatorul 4. Apa şi alcoolul condensat se separă de amestecul gazos. Apa din refrigerent se încălzeşte şi poate fi folosită
în condiţii cotidiene. Etilena rămâne în stare gazoasă.
f) În separatorul 5 etilena se separă de soluţia care conţine 95% de alcool în apă. Etilena nereacţionată cu ajutorul pompei circulare,
se reîntoarce la începutul procesului, iar alcoolul etilic se depozitează.
Etanolul obţinut după această schemă tehnologică se purifică.
Principiile științifice de producere

• proces continuu (circulație)

• crearea de condiții optime
• mărirea suprafeței de contact (catalizator pe purtător)
• folosirea temperaturii ridicate
• contracurent
• aplicarea catalizatorului
• folosirea presiunii înalte
• schimbul de căldură și folosirea căldurii
• mecanizarea
• electrificarea
• automatizarea parțială
• protecția mediului înconjurător