Sunteți pe pagina 1din 94

TEMA DE PROIECTARE

Proiectarea unei instalatii de obitinere a alcoolului din melasa,avand capacitatea de 1200 l alcool
etilic 92% pe zi, instalatia functioneaza 330 de zile pe an.

CAPITOLUL 1
Memoriul tehnic

Memoriu tehnic
n cadrul acestei lucrri s-a proiectat o tehnologie de obinere a alcoolului etilic din
materii melas, prin fermentaie n procedeu discontinuu, utiliznd ca microorganism producator
specia Saccharomyces cerevisiae.
n capitolul 2 s-a descries tehnologia de fabricaie.Astfel, s-a prezentat produsul si
domeniile de utilizare, s-au enumerat pricipalele variante tehnologice, iar din aceasta s-a ales
varianta optima argumentata de avantajele pe care le prezinta in comparatie cu celalalte. Procesul
tehnologic a fost descris n detaliu, s-au specificat materiile prime, intermediare si auxiliare; s-au
prezentat: mecanismul, cinetica si termodinamica reaciilor biochimice, s-a facut bilanul de
materiale si s-au determinat consumurile specifice.
n capitolulul 3 s-a realizat dimensionarea utilajelor: bioreactorul tip autoclava cu agitator
tip ancora.
n capitolul 4 s-au prezentat automatizare i de realizare a controlului procesului
tehnologic pentru buna funcionare a instalaiei.
n capitolul 5 sunt enumerate normele de protectie a muncii, masurile de protectie si
stingere a incendiilor.
n anexe sunt ataate doua plane, cuprinznd fermentatorul si schema de
automatizare.

CAPITOLUL 2
Tehnologia de fabricatie

2.1. Domenii de utilizare si proprietatile produsului


Alcoolul etilic este un lichid incolor cu gust arzator si miros caracteristic slab. Denumirea
stiintifica este etanol sau alcool etilic,provenind de la radicalul etil (C2H5-)al hidrocarburii etan
(C2H6),in care valenta libera obtinuta prin scoaterea unui atom de hidrogen este inlocuita cu
gruparea hidroxil (-OH),rezultand formula chimica C2H5OH.
Este folosit drept conbustibil solvent si drept materie prima pentru prepararea altor compusi.
Berea contine 3-5% alcool, vinul 10-12%, iar bauturile distilate precum Whisky-ul, lichiorul sau
votca intre 40-50%.
Eterii sunt compusii obtinuti prin reactia dintre doua molecule de alcool, reactie care decurge cu
eliminarea apei.
Alcoolii sunt folosii la scar larg n industrie i tiin, drept reactan i, solven i combustibili.
Etanolul i metanolul pot arde crend mai puine substane nocive dect benzina sau motorina.
Datorit toxicitii sczute i capacitii de a dizolva substan e nepolare, etanolul este folosit
deseori ca solvent n medicamente, parfumuri i esene vegetale, precum vanilia. n sinteza
organic, alcoolii apar deseori ca intermediari adaptabili.[5.212]
Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent n buturi dup fermentaie pentru a eviden ia
aromele sau pentru a induce intoxicarea euforic numit "ebrietate". Utilizarea etanolului pentru
acest scop este interzis n unele jurisdicii. n asemenea cazuri de consum, alcoolul este un drog
psihoactiv, cu un potenial imediat de supradoz, otrvire i dependen fiziologic (tiut ca
alcoolism). Alcoolismul a devenit una dintre cele mai comune cauze de dependen (dup
cafein) din lume. Dependena fiziologic cauzat de alcoolism nseamn c persoana
dependent trece prin sevraj, sub forma unei dureri de cap cunoscut ca "mahmureal," unei
anxieti crescute, tiut ca "friguri" i oboseal sau probleme cu somnul, la ncetarea sau
descreterea folosirii.
Muli alcooli pot fi creai prin fermentaie a fructelor sau cerealelor cu drojdie, dar doar etanolul
este produs comercial n acest fel, n principal pentru combustibil i buturi. Ali alcooli sunt n
general produi pe cale sintetic din gaze naturale, petrol sau crbune, de exemplu prin hidratarea
acid a alchenelor.
Etanolul a fost consumat de oameni nc din preistorie sub forma buturilor alcoolice, pentru o
varietate de motive: igienice, alimentare, medicinale, religioase, distractive. Dei consumul rar
de etanol n cantiti mici nu are efecte negative, ci dimpotriv, dozele mai mari duc la starea
numit "ebrietate" sau intoxicare i, depinznd de doz i de regularitatea consumului, poate
cauza probleme respiratorii acute sau decesul, iar ingestia cronic are repercusiuni medicale
grave.

Ali alcooli sunt mult mai otrvitori dect etanolul, n mare parte pentru c dureaz mai mult
pn s fie metabolizai, iar nu de puine ori metabolismul lor duce la apari ia unor substan e mai
toxice. Metanolul, sau alcoolul de lemn, de exemplu, este oxidat de enzime n ficat i duce la
crearea formaldehidei, care poate cauza orbirea sau moartea.
Un tratament eficient pentru prevenirea toxicitii cu formaldehid dup ingestia de metanol este
administrarea de etanol. Aceasta va preveni transformarea metanolului n formaldehid, iar
formaldehida existent va fi covertit n acid formic i eliminat prin excreie nainte de a
provoca vreun ru.
Utilizarea alcoolilor metanol si etanol drept carburant pare sa fie varianta cea mai promitatoare
de inlocuire a carburantilor proveniti din petrol .
In timp ce metanolul se obtine din carbuni , gaz natural sau lemn prin tehnologii avansate ,
etanolul se poate produce pe cale fermentativa din materii prime care se regenereaza.
Utilizarea etanolului drept carburant in Europa a fost folosit inca din 1902 . Utilizarea lui
economica insa , in amestec cu benzina s-a realizat insa abia in 1922 in Franta .
Conditiile de esapare pe bancul de proba mobil pentru motoarele actionate cu etanol au
evidentiat ca evacuarea de gaze nocive este mai redusa decat la benzina , dar , este mai ridicata
evacuarea de aldehida (acetadelhida pentru etanol) , deci poluarea atmosferica este mai redusa la
utilizarea motoarelor cu alcool .
Etanolul poate fi un adaos valoros la benzina . Dupa calculele intrprinderii Volkswagen un
amestec benzina-etanol in proportie de 9:1 permite un rulaj in kilometrii cu 5,7% mai mare decat
cu benzina pura . De asemenea , prin utilizarea amestecurilor benzina-alcool cu peste 5% alcool ,
nu mai e necesara adaugarea tetraetilului de plumb . Scade de asemenea continutul de oxid de
carbon si monoxid de azot din gazele de esapament .
Etanolul amestecat cu benzina prezinta proprietati sinergice care il fac un antidetonant foarte
competitiv in raport cu alti aditivi . Global se poate rezuma ca o adaugare de 6-8% alcool permite
obtinerea benzinei super plecand de la benzina normala ceea ce da etanolului o valoare
comerciala superioara valorii carburante .
Interesul pentru obtinerea alcoolului etilic este mult mai mare atunci cand el este considerat nu
ca un inlocuitor energetic , ci ca un aditiv , deoarece tetraetilul de plumb este toxic si legislatia
din S.U.A. si diferite tari europene a interzis utilizarea lui . Si in tara noastra se fac eforturi
pentru utilizarea pe scara cat mai larga a benzinei aditivate fara plumb in scopul protejarii
mediului inconjurator .
Etanolul reprezinta o materie prima valoroasa pentru numeroase industrii in acelasi timp fiind si
un carburant valoros deja folosit in multe tari ca sursa alternativa de combustibil .

Alcoolul de fermentatie , folosind ca materii prime biomasa disponibila si regenerabila reprezinta


o varianta competitiva cu alcoolul de sinteza obtinut din produse petroliere.
2.1.1. PROPRIETATI

FIZICE

Punctele de fierbere ale alcoolului etilic sunt mai ridicate decit ale altor combinatii cu structura
moleculara asemanatoare si cu mese moleculare comparabile. Aceasta proprietate este rezultatul
formarii de asociatii moleculare,prin intermediul legaturilor de hidrogen. Din cauza energiei de
legatura mici,legaturile de hidrogen dintre moleculele alcoolilor in faza lichida se desfac si se
refac necontenit,numarul total de legaturi raminind insa constant la o temperatura data.
Legaturile de hidrogen se mentin la cristalizarea alcoolului,numarul lor creste si determina forma
de cristalizare. In faza de vapori toate legaturile de hidrogen se desfac.
Cind este racit alcoolul etilic capata o consistenta siropoasa si se solidifica sub forma de sticla
amorfa, transparenta. La racire lenta,cristalizeaza.
Alcoolul etilic poate lua parte la constructia cristalelor,ca alcool-cristalizare,cu sarurile de calciu
(CaCl2*6C2H5OH).
In conditii normale alcoolul etilic are punctul de topire la 114,5 0 C,punctul de fierbere 78,30 C
si densitatea de 789,3 kg/m3 .
Alcoolul etilic este un solvent foarte bun,fiind miscibil cu apa,acid acetic,acetona,benzen ,
toluen,dietileter,tetraclorura de carbon,cloroform,tricloretan,tetracloretilena, etilenglicol,
glicerina, piridina,cu hidrocarburile alifatice inferioare,uleiuri esentiale,numerosi compusi
aromatici etc.
La amestecarea cu apa se inregistreaza fenomenul de contractie volumica,datorita formarii de
legaturi de hidrogen. La 200C ,cea mai mare contractie se produce la amestecarea a 52 volume
alcool cu 48 volume apa cind rezulta 96,3 volume amestec.
Concentratia alcoolului in amestec cu apa ,taria alcolica,se determina prin masurarea densitatii cu
ajutorul unor termoareometre specifice, denumite alcoolmetre,gradate direct in % de volum sau
de masa,la temperature respective,150C sau 200C. Cind nu se dispune de alcoolmetre se pot
folosi termoareometre,corectindu-le cu temperatura si cu valorile din tabele. In practica se
folosesc tabele cu densitatile diferitelor amestecuri apa / alcool determinate
experimental.Amestecarea alcoolului etilic cu apa este un proces exoterm.
Viscozitatea alcoolului etilic si a solutiilor sale apoase in functie de concentratie si de
temperatura.
Caldura specifica si cea de vaporizare pentru alcoolul etilicsunt mai mici decit pentru apa.

Alcoolul etilic este inflamabil atit in faza lichida cit si in faza de vapori si arde cu flacara
albastra. Temperatura de autoaprindere este de 422 0C. Amestecurile vaporilor cu aerul in
intervalul de concentratie 3,3%vol : 19,0%vol sunt explosive.
Alcoolul etilic este biodegradabil ,dar in concentratii mai mari de 9 g/litru afecteaza flora si
fauna,ca atare nu poate si deversat in emisar. In contact cu pielea provoaca iritatii si deshidratare.
In concentratii de 62%vol este utilizat ca antiseptic si dezinfectant, actionind prin denaturarea
structurii proteice si dizolvarea lipidelordin bacteria,fungi si unele virusuri,fiind insa inactiv
asupra sporilor bacterieni.
Expunerea la vapori de alcool etilicin concentratie mai mare de 1000 ppm in aer poate sa
provoace migrena,iritarea ochilor si a caitor respiratorii. Expunerea prelungita conduce la
intoxicatii ,iar la concentratii foarte mari se poate ajunge si la inconstienta.
Ingerat in cantitati mici provoaca stari de euforie si relaxare,dar pe masura ce doza creste
actioneaza caagent depresival sistemului nervos central,cu afectarea intregii functionari a
organismului, ajungandu-se la intoxicatii sau chiar la moarte. Alcoolul intensifica actiunea
medicamentelor barbiturice, benzodiazepinice,fenotiazinice si opioide,cu urmari deosebit de
grave asupra starii de sanatate.
Din punct de vedere chimic,alcoolul etilic intra in foarte multe combinatii. Astfel,cu metalele
alkaline formeaza alcoolati sau alcooxizi ,cu acizii minerali sau carboxilici da esteri,prin oxidare
conduce la acetaldehida si mai departe la acid acetic, prin eliminare intramoleculara de apa se
obtin eteri,iar prin eliminareintermoleculara rezulta etena. Reactioneaza cu amoniacul si
aminele,rezultand amine primare,secundare sau tertiare. Alcoolul etilic este capabil sa
reactioneze violent cu agentii oxidanti (nitrati,perclorati,peroxizi,acid sulfuric,acid azotic etc).
Alcoolul etilic rafinat se prezinta ca un lichid incolor,limpede,complet volatil cu miros
patrunzator si gust arzator . Este inflamabil si arde fara fum, cu flacara albastruie . Este miscibil
cu apa in orice proportie si miscibil cu acetone,chloroform,eter,glicerina,uleiuri vegetale.
Conditiile de livrare pe care trebuie sa le indeplineasca alcoolul etilic rafinat sunt reglementate
prin standarde ,in functie de calitate si destinatie.

2.1.2. PROPRIETATI CHIMICE


Comportarea chimica a etanolului este determinate de prezenta grupararii functionale
hidroxil(-OH) a carei activitate chimica este destul de mare.
Principalele proprietati chimice ale alcoolului etilic sunt:
1 Reactia cu acizii:
In urma reactiei dintre etanol si acizii minerali sau carboxilicirezulta apa si esteri.
C2H5OH +CH3COOH = CH2H5OOC-CH3+H2O
2 Reactii cu acizii halogenati:
C2H5OH+HBr = CH3-CH2-Br+H2O
Daca se lucreaza cu HCl ,viteza de reactive creste daca folosim drept catalizator ZnCl2.
3 Reactii cu metale alcaline:
C2H5OH+Na = CH3-CH2ONa+ 1/2 H2
Solutia de alcool si olcoxid de sodium are ph puternic basic ,datorita acestui fapt se
foloseste in multe reactii.
Alcoxizii metalelor alkaline sunt substante ionice,continand ioni etoxil(C2H5O), analogi
ionilor hidroxil (HO), si ionilor metalici.In mediu apos ,intre ionul etoxil si apa se stabilesc
echilibrul ionilor.
C2H5O+H2O = CH3-CH2OH+HO
4 Reactii de dishidratare intermoleculara:
Are loc in prezenta acidului sulfuric in cantitate mica si se formeaza eter dietilic.
C2H5OH+C2H5OH = C2H5-O-C2H5+H2O
5 Reactii de deshidratare intermoleculara:
Eliminarea apei din molecula are loc in prezenta unor acizii tari cum ar fi: H2SO4, H3PO4.
In urma reactiei se elibereaza etena:
C2H5-OH = H2C = CH2+H2O
Mai intai reactia alcool cu acid sulfuric ,formeaza sulfatul de etil care la o temperatura de
aproximativ 700C se descompun punand in libertate acidul si etena.
9

C2H5OH+HOSO3 = H = H2O+C2H5-OSO3H
C2H5-OSO3H=H2C=CH2+H2SO4
6 Reactia de oxidare:
Prin oxidare blandul a alcoolilor cu K2Cr2O7 si H2SO4 se obtine aldehida acetic.
C2H5-OH+K2Cr2O7+H2SO4=H3C-CH=O+H2O
Reactia serveste la indentificarea alcoolilor.In cazul alcoolului etilic,solutia capata o
culoare verde si apare mirosul characteristic aldehidei acetice(miros de miere verzi).
Prin oxidare energica a etanolului cu KMnO4 se obtine acid acetic.
C2H5-OH+KMnO+H2SO4=CH3COOH
7 Reactia de dehidrogenare:
Reactia are loc la o temperature de 280-3000C , in cataliza eterogena (drept catalizator se
foloseste cupru fin devizat).
C2H5-OH=H3C-CH=O+H2
Reactia de echilibru dupa condensarea amestecului de reactive ,se separa aldehida de
alcool.apoi alcoolul recircula.O alta posibilitate de a deplasa echilibrul spre dreapta ,este sa se
lucreze in prezenta aerului.Rolul oxigenului in acest caz este cel de acceptor pentru hidrogenul
eliminat sub actiunea catalizatorului.
Daca se foloseste drept catalizator negru de paladiu,atunci se vor obtine cantitati mici de
aldehida,reactia oprindu-se la un stadiu putin avansat din cauza reversibilitatii sale.[11,445]

2.1.3. Aciunea biologic a etanolului


10

Etanolul acioneaz asupra organismului, att direct, ct i prin compuii n care se transform pe
cale enzimatic.
Din punct de vedere fiziologic, acesta are o aciune depresic i acioneaz ca un anestezic.
Pentru depistarea prezenei etanolului n organism se folosete testul cu fiola de conine dicromat
de potasiu ( K2Cr2O7), o soluie portocalie ce devine verde n prezena etanolului.
Prin metabolizarea etanolului n ficat, acesta se transform ntr-un produs toxic ( etanal sau
aldehid acetic .
Consumul de etanol mareste sensibilitatea atat fata de substantele toxice industriale -;mercur ,
plumb arsen , nitrobenzen anilina , cat si fata de medicamente .
Concentratia normala de alcool etilic este de 0,02-0,03% . Deja o concentratie putin crescuta de
alcool etilic in sange de 0,1-1% conduce la cresterea dispozituiei m prelungirea timpilor de
reactie , cresterea numarului de greseli in cazul muncilor fizice si intelectuale , lipsa de precizie
-; la conducatorii auto . Concentratiile de etanol in sange de 1-2% duc la pierderea
autocontrolului , de 2-3% la o stare de ebrietate inconstienta , iar de 3-5% (ceea ce corespunde la
o cantitate de alcool etilic de 250ml) , la pierderea cunostiintei , pericol de moarte , paralizia
respiratiei si moarte .
Adultii pot sa elimine prin metabolism 175ml alcool etilic/kg greutate corporala . Consumul
indelungat de alcool etilic in cantitati mari conduce la daune corporale si psihice.

2.2.Variante tehnologice de obtinere a etanolului


2.2.1. Procedee de obtinere prin sinteza
Obtinerea alcoolului etilic prin hidratare catalitica
Se lucreaza la temperature de 300 0C si presiuni de 70 at.Drept catalizator se foloseste acidul
fosforic impregnate pe un suport inert.
H2C=CH2+H2O C2H5OH
Reactia este exoterma.Principalul produs secundar este dietileterul ce se formeaza din alcooli.Alt
produs secundar este acetaldehida care se formeaza prin hidratarea acetilenei prezenta in etilena
ca impuriate.Acetaldehida sufera si ea o reactie de condensare aldolica si da crotonaldehida.

11

Obtinerea alcoolului etilic prin hidratere directa


Este folosit pentru obtinerea alcoolului sintetic.Reactiile principale sunt: absorbtia etilenei in
acid sulfuric concentrate cu formare de mono- si dietilsulfatului,hidroliza etilsulfatilor la alcool
si reconcentrarea acidului sulfuric:
C2H4 + H2SO4SO4H(C2H5)
C2H4 + SO4H(C2H5)SO4(C2H5)2
SO4H(C2H5)+ SO4(C2H5)2 +3H2O2H2SO4 + 3C2H5OH
2.2.2. Procedee de obtinere prin fermentatie
Fermentatia alcoolica este un proces biochimic de oxido-reducere,prin care,sub actiunea
enzimelor, zaharul fermentescibil este transformat de catre microorganisme in alcool
etilic,CO2,produse secundare si o cantitate de energie, care este partial consumata pentru
biosinteza compusilor celulari ai microorganismelor vii.Obtinerea alcoolului prin biosinteza
presupune transformarea polizaharidelor in zaharoza si maltoza si hidroliza acestora la glucoza si
fructoza iar apoi fermentatia propriu-zisa.
Ce mai utilizata tulpina de drojdie pentru fermentatia alcoolica este Saccharomyces
cerevisae.Concentratia alcoolica depinde de materia prima si de procedeul aplicat,ea variaza intre
6-12%.[5,213]
Obtinerea alcoolului etilic din materii prime celulozice
Deseurile de la prelucrarea lemnului precum si cele agricole presupun o sursa importanta pentru
obtinerea multor produse pe cale biochimica.
Folosirea acestor material impune hidroliza hidratilor de carbon pana la zaharuri fermentescibile
si utilizarea ulterior a acestora in procese de fermentatie.
Pana in present s-au construit forte multe instalatii pilot care produc etanol din materii prime
celulozice si o singura instalatie industrial,dar care functioneaza dupa un procedeu foarte
poluant.Se fac cercetari pentru cinstructia unei astfel de instalatii care sa fie nepoluanta si viabila
din punct de vedere economic.
Obtinerea alcoolului etilic din materii prime amidonoase
Material prima folosita sunt boabele de porumb sau faina de porumb.Acest procedeu presupune
urmatoarele etape:

macinarea porumbului

-macinare uscata

12

-macinare umeda-se realizeaza prin adaugare de apa si permite separarea majoritatii


componentilor din bobul de porumb

fierberea cerealelor(pentru a elibera amidonul din celulele endospermului)


zaharificarea
amidonului-consta
in
hidroliza
amidonului
la
fermetescibile.Tehnologic,hidroliza amidonului presupune 2 stadii:

zaharuri

-stadiul de dextrinizare cand se rup 10-17% din totalul legaturilor -glicozidice


-stadiul de zaharificare caracterizat prin hidroliza lenta a -dextrinelor cu formare de
glucoza,maltoza,izomaltoza

fermetatia-are loc transformarea zaharurilor fermentescibile in acool si dioxid de


carbon.Procesul de fermentatie se desfasoara in 3 stadii:

-fermetatia initiala
-fermetatia principal
-fermentatia finala

distilarea-are loc separarea alcoolului si a altor produsi volatili,obtinandu-se spirtul brut


rafinarea-se separa alcoolul etilic din spirtul brut

Obinerea alcoolului etilic din melasa


Tehnologiile de obtinere a alcoolului etilic din melasa necesita o etap de pregatire a
melasei,in care aceasta este dezinfectata prin adaugarea de substante antispetice si
imbunatatita adaugandu-se in ea substante nutritive,deasemenea este necesar ca o parte din
melasa sa fie supusa prefermetatiei.
Cele mai importante procedee de obtinere a alcoolului atilic din melasa:
Procedeul de fermentatie cu alimentare periodica-melasa prefermentata se adduce in
fermentator,apoi se adauga in trepte melasa neprefermentata diluata la 30 0Bllg,in asa fel
incat concentratia biomasei sa fie la 7,5-80Bllg.Cand concentratia plamezii din fermentator
ajunge la 6-6,50Bllg se adauga o noua cantitate de melasa.Dupa fiecare alimentare cu
melasa se face o aerare timp de o ora pentru indepartarea dioxidului de carbon si pentru a
stimuli activitatea drjdiilor.
Procedeul cu alimentare continua-peste melasa prefermentata se adauga melasa diluata la
300 Bllg astfel incat concentratia plamezii din fermentator sa fie de 7,7-80Bllg
Procedeul cu un flux-intreaga cantitae de melasa,dupa o tratare cu antisptice si cu
substante nutritive,se trece la prefermetare,apoi parcurge o baterie formata din 8-10
fermentatoare dispuse in cascada.Procedeul se utilizeaza in fabricile care produc
concomitant si drojdie de panificatie
Procedeul continuu cu 2 fluxuri-jumatate din cantitatea de melasa este supusa
prefermetatiei,apoi este trimisa in fermetator,unde se adauga celalta jumatate din cantitaea
de melasa.Folosind acest procedeu vom obtine cu 10-15 litri de etanol mai mult decat in
cazul procedeului cu un flux,dar drojdiile vor trebui uscate pentru a putea fi folosite in
panificatie
13

Procedeul Vogelbusch-Speichim-este u procedeu de fermentatie continua ce utilizeaza o


baterie de 5-7 reactoare legat in serie.In primul fermentator se introduce 65% din
melasa,iar in al doilea 35%,ambele fiind prevazute cu barbotoare pentru aerare.Pentru a
evita depunerea drojdiilor,dioxidul de carbon obtinut in primele reactoare se barboteaza
in plamada din urmatoarele.Drojdiile obtinute se separa prin centrifugare si se trimit la
primele fermetatoare
Procedeul Alcon-acest procedeu permite folosirea unui singur fermentator,dar impune
sterilizarea melasei la 1250C.Viteza de crestere a drojdiilor se mareste prin adios de
substante nutritive si control strict al aerarii.Timpul de stationare in reactor este de circa 7
ore.Plamada se evacueaza continuu.Aproximativ 20% din plamada se recircula,restul se
trimite la separarea drojdiilor si la distilare
Procedeul Vacuferm-fermetatia se conduce la o presiune de 30-35 mm Hg,ceea ce face ca
etanolul sa se separe pe masura ce se formeaza.Procesul poate fi condus in regim
continuu,dicontinuu sau mixt si se caracterizeaza prin productivitate mare datorita faptului
ca indepartarea alcoolului permite mentinerea unei drojdii viguroase,dar este dificil de
controlat kinetic,fiind necesara si indepartarea unei parti din plamada pentru a elimina
produsii secundari volatili.[5,237]

2.3. Alegerea variantei optime


Dintre toate procedeele de obtinere a alcoolului etilic din melasa se va allege procedeul
discontinuu de fermentatie cu alimentare in trepte.In acest procedeu,peste cultura de drojdii
adusa din prefermentator,care ocupa aproximativ 50% din volumul util al fermentatorului,se
adauga in 3 trepte melasa diluata.Dupa fiecare alimentare cu plamada se face o aerare timp
de o ora pentru omogenizare,indepartarea bioxidului de carbon si stimularea activitatii
drojdiilor.
Procesul dureaza 20 de ore la o temperatura de 300C.[5,237]
Din punct de vedere economic,problema productiei alcoolului este mai complexa decat a
altor produse chimice datorita diversitatii resurselor de aterii prime si a legaturii acestora cu
alte ramuri economice cum sunt agricultura,industria alimentara,industria petroliera.
Pretul de cost al materiilor prime vegetale prezinta fluctuatii mari in functie de recolta
obtinuta si are o pondere mare in cheltuielile de productie.

14

2.4. Descrierea procesului tehnologic adoptat


2.4.1 Elaborarea schemei tehnologice
Tehnologia de obtinere a alcoollui etilic din melasa cuprinde urmatoarele etape:
-pregatirea melasei;
-prefermentarea;
-fermentatia;
-separarea drojdiilor;
-distilarea plamezii fermentate;
-prelucrarea chimica a spirtului brut tratat;
Melasa este principalul produs secundar de la fabricarea zaharului din sfecla de zahar si
din trestia de zahar.
Compozitia chimica aproximativa a melasei in functie de provenienta ei este data in
tabelul 1.
Tabelul 1.Compozitia chimica a melasei.
Componentul

Provenienta melasei
Sfecla de zahar

Trestie de zahar

Apa,%

20-25

15-20

Substanta uscata,%

75-80

80-85

Zahar total,%

40-52

50-55

Zahar invertit,%

0,1-0,5

20-23

Rafinoza,%

0,6-1,8

Azot total(Nx6,25),%

1,2-2,4

0,3-0,6

Substante minerale,%

7,6-12,3

10-12

pH

6,0-8,6

<7,0

15

Figura 1. Schema de operaii n procesul de obinere a alcoolului etilic din melas

16

Glucidele din melasa de sfacla de zahar sunt reprezentate in cea mai mare parte din zaharoza
,alaturi de care se mai gasesc cantitati mici de rafinoza,ramnoza,riboza,arabinoza si zahar
invertit.Melasele corespunzatoare calitativ trebuie sa contina 45-52% zahar ,cele cu un continut
mai mic sunt in general infectate,mai ales daca sunt insotite de o reactive acida.Cresterea
continutului mai mic de zahar invertit peste 1% indica infectia cu microorganism,care scindeaza
molecula de zaharoza la glucoza si fructoza.
Zaharoza cea mai raspandita dintre oligozaharidele ,se gaseste in mai toate plantele.In
cantitati mai mari se gaseste in sucul florilor,alaturi de monozaharide ,in fructele dulci,in sfecla
de trestie de zahar.Este usor solubil in apa,din care formeaza cristale mari,monoclinice (forma
A,p,f 185 C,forma B are p.t 170 C).
Glucoza are o importanta deosebita de alimentative si industrie alimentara.Este foarte
raspandita in lumea vegetala si se gaseste ,in stare libera sa in component polizaharidelor,in toate
organele plantelor:fructe,seminte,Frunze radacini.In cantitate mare se afla in fructele
coapte.Glucoza este usor fermentata de levuri ,nu este higroscopica ,iar gradul de indulcire este
de 74% fata de zaharoza.
Fructoza este mult mai raspandita in vegetale,atat libera at si combinata,impreuna cu
glucoza formand zaharoza.In stare libera se gaseste in sucul de struguri,pana la 10% si in mierea
de albini,pana la 50%.Se caracterizeaza prin rotatia puternica a luminii polarizate spre stanga ,de
aici si numele vechi de levuloza.Gradul de indulcire a fructozei este de 173% fata de al
zaharozei.Fructoza este fermentata usor in levuri la alcool etilic.[5,214]
Nezaharul melasei cuprinde atat substante organice(substante azotoase si neazotoase) cat
si saruri minerale.
Nezaharul de origine organic (18-22%) este format din aminoacizi (4-4,7),betaina (22,5),acizi organic(8-9%),zaharuri ,peptide,produsi de descompunere,iar nezaharul anorganic (1012%) contine oxizi de saruri:Fe,Al,K,Na,Ca,Mg,Si,Zn,Cu,P,etc.
Substante azotoase sunt reprezentate in general de descompunerea a proteinelor si in
mai mica masura prin protein macromoleculare.Cantitatea de substante azotoase ,exprimate sub
forma de azot total variaza intre 1,2-2,4%,din care zotul asimilabil reprezinta 0.4-0,6%,cantitatea
este insuficenta pentru nutritia drojdiei.Dintre substantele azotoase in cantitatea cea mai mare se
gaseste betaina.Betainele sunt derivati cuaternari ai aminoacizilor ,complet metilati la
azot.Separarea betainei se face prin schimburi de ioni ,pe baza comportarii ei de cation
,concomitant cu acidul pirolidoncarboxilic care se comporta ca anion.
Substantele neazotoase cuprind pectide ,hemiceluloze si produsele lor de hidroliza de
hidroliza (arabinoza si galactoza) si saruri ale acizilor organic.
Dintre vitamine s-au gasit,in melasa de sfecla da zahar,biotina,riboflavin,acidul
pantotenic si inozitol.
Saruri minerale sunt reprezentate de saruri de K, Na, Ca si Mg ale acizilor
carbonic,sulfuric,fosforic,etc.Melasa contine cantitati suficente de Ca ,in timp ce continutul ei in
17

magneziu este insuficent ,in special atunci cand se trateaza


schimbatori de ioni.

zemurile pentru purificare cu

n melas se mai gsete i dioxid de sulf ce provine din procesul tehnologic de obinere
a zahrului, fiind folosit pentru decolorarea zemurilor de difuziune, ct i nitrii formai prin
reducere din nitrai. Prezena SO2 i nitriilor este nedorit deoarece inhib activitatea drojdiilor.
Din acest motiv coninutul melaselor n SO2 nu trebuie s depeasc 0,008% (Hopulele, T.,
1980).
Un loc aparte n compoziia melasei l ocup coloizii de natur proteic, pectic,
melanoidinic, care mpiedic funcionarea normal a celulei de drojdie i produc o spum
abundent, nedorit, n linurile de fermentare. Din aceast cauz este necesar limpezirea
melasei.
Acizii organici sunt reprezentati de acizii oxalic ,citric ,lactic ,malic, tartric, formic,
acetic, propionic si oleic ,iar dintre aminoacizi sunt prezenti :acid glutamic si glutamina ,acid
aspartic si asparagina,lizina ,glicocol,alanina,valina,acid -aminobutiric si altii (tabelul 2).

Tabelul 2.Continutul de aminoacizi in melasa de sfecla.


Denumirea compusului

Continut,mg/kg

Acid glutamic+glutamine

0,50

Acid aspartic+asparagina

0,24

Lizina,izolizina

0,44

Glicocol

0,51

Alanina

0,34

Valina

0,26

Acid -aminobutiric

0,35

Alti aminoacizi

0,35

Substantele colorate din melasa sunt formate in general din caramel si melanoidine si
provin din descompunerea zaharozei.
Compoziia i calitatea melasei difer de la fabric la fabric i chiar n cadrul aceleai
campanii, n raport cu:

calitatea sfeclei de zahr;


18

natura solului pe care a fost cultivat sfecla de zahr;


cantitatea i calitatea ngrmintelor aplicate solului;
factorii meteorologici i climatici;
procesul tehnologic de extracie a zahrului;
condiiile de depozitare a melasei.

Un loc aparte in compozitia melasei il ocupa coloizii de natura proteica pectica,


melanoidinica. Acestia impedica functionarea normala a celulei de drojdie si produc o spuma
abundenta ,nedorita,in linurile de fermentare.
Cu cat melasa este mai bogata in substante coloidale si deci insuficent limpezita cu atat
cantitatea de spuma formata este mai mare.
Impedicarea spumei sau distrungerea acesteia deja formate se realizeaza prin folosirea de
substante antispumante.Substantele antispumante folosite trebuie sa fie inofensive pentru drojdie
sau chiar asimiabile.
In afara de substantele valoroase,melasa poate sa contina si substante cu efect inhibitor
asupra activitatii fiziologice a drojdiilor ,formate in procesul de obtinere a melasei:
imidodisulfonatul de potasiu,nitriti,acid acetic ,acid butiric,sulfiti,etc.In melasa se mai gaseste si
dioxid de sulf ce provine din procesul tehnologic se obtinere a zaharului,fiind folosit pentru
decolorarea zemurilor de difuziune.
Continutul ridicat de zaharuri fermentescibile face din melasa un excellent substrat pentru
obtinerea alcoolului etilic prin fermentatie.
Procesul tehnologic de obtinere a alcoolului din melasa nu este format din operatii tip si
instalatii identice pentru toate fabricile,ci se conduce in functie de instalatiile existente si de
calitatea melasei.
Melasa din sfecla de zahar are avantajul ca favorizeaza obtinerea unui produs de culoare
mai deschisa ,in schimb contine betaina ce nu este asimilata de catre drojdie si astfel prin
deversarea apelor reziduale creste consumul biochimic de oxigen.

19

Tabelul 3.Compozitia chimica si indicii de calitate ai melasei din sfecla de zahar.[5,170]


Indicatorul de calitate

Minim

Maxim

OptimPe
ntru
fabricare
a drojdiei

Standard
Romania

Substanta uscata.%

71,0

85,0

74,0

Min 75,0

Zahar(polarimetric),%

40,0

54,0

46,0-50,0

Min 45,0

Zahar invertit,%

9,1

10,0

Max 1,0

Max 1,0

Rafinoza,%

2,5

Max 1,0

Azot total,%

0,5

2,1

Min. 1,4

Min 1,4

Azot aminic,%

0,1

0,5

Min 0,3

Min 0,4

Cenusa(fara Ca),%

5,0

12,0

Max 7,0

Max 12

Potasiu(K2O),%

2,0

5,0

Min 3,5

Calciu(CaO),%

0,1

1,5

Max 1,0

Biotina,mg/t

30

125

200

Anhidra sulfuric,%

0,01

0,07

Max 0,05

Max 0,08

Acizi volatile,%

0,5

1,8

Max 1,2

-max 1,2

Culoare,mL iod 0,1 N la

0,4

10,0

Max 2,0

4,9

8,5

6,5-8,5

Min 7,0

100 mL melasa 2%
pH

Melasa din trestie de zahr este bogat n biotin, n schimb biomasa de drojdie obinut
are o culoare mai nchis, nct sunt necesare operaii suplimentare de splare. Pentru a asigura
un mediu optim de cretere, se pot folosi melase cupajate n care se adaug fosfai, surse de azot,
factori de cretere; totui, la noi n ar se prefer utilizarea melasei din sfecl de zahr la
fabricarea drojdiei de panificaie, melasa din trestie de zahr fiind folosit la fabricarea
alcoolului. Compoziia chimic a melasei obinut la fabricarea zahrului din sfecl de zahr.

20

Concentraia n substan uscat a melasei se exprim n practic n grade Balling (Bllg)


sau Brix (Bx), care reprezint procente masice de substan uscat dizolvat.

Pregatirea melasei in vederea fermentatiei cuprinde urmatoarele operatii necesare pentru


transformarea melasei intr-un mediu fermentescibil de catre drojdie:

Neutralizarea si acidularea;
Adaugarea de substante nutritive;
Limpezirea melasei;
Diluarea.

Neutralizarea si acidularea
Datorita reactiei usor alcaline a melasei este necesara neutralizarea si acidularea acesteia pana la
pH-ul de fermentatie de 4,5-5, uneori chiar la pH mai scazut.
Aceasta operatie se executa in practica prin adaugare de acid sulfuric, realizandu-se astfel un pH
optim pentru activitatea drojdiilor, iar acidul sulfuric in exces contribuie la limpezirea melasei,
determinand depunerea suspensiilor fine. Acidul sulfuric are rol de antiseptic, drojdiile fiind
rezistente la pH-uri scazute, la care alte microorganism nu rezista; acidul sulfuric descompune
nitritii si sulfitii care sunt substante inhibitoare pentru drojdii.
Dezinfectarea melasei are ca scop indepartarea microoganismelor din melasa, cum ar fi bacteria
malolactice, acetic sau/si butilice, fungi, mucegai; care diminueaza randamentul si calitatea
produsului.
Dezinfectarea se realizeaza prin acidulare cu acid sulfuric sau clorhidric la pH 4,4- 5. Practic se
folosesc 2-7 l H2SO4 98% la 1000 kg melasa. Drept antiseptic neacide se pot utilize varul cloros
( 0,5 kg/1000 kg melasa), formalina (0,15 formol/1000 kg melasa) sau pentaclorfenolatul de
sodium ( 60-90 g/1000 kg melasa). In cazul infectiilor puternice mustul de melasa se sterilizeaza
termic, la 120-1300 C timp de 5-10 minute.[5,235]

Adaugarea de substante nutritive


Substantele nutritive se adauga cu scopul de a asigura conditiile optime de dezvoltare a
drojdiilor. Cantitatea de azot din melasa este in general satisfacatoare, dar atunci cand este cazul,
suplinirea necesarului de azot se face cu (NH 4)2SO4. Fosforul este suplimentat cu superfosfat de
calciu.
Substantele nutritive se adauga sub agitare ca solutie limpede obtinuta prin dizolvare sau
sedimentare, numai in melasa pentru prefermentare din vasul 4, calculandu-se insa fata de
intreaga cantitate de melasa utilizata in procesul tehnologic.

21

Diluarea
Melasa ca atare este foarte vascoasa si are un continut ridicat de zahar. In aceste conditii,
drojdiile nu pot transforma zaharul in alcool si dioxid de carbon. Pentru a realize concentratia
optima de zahar pentru drojdii si pentru a mari fluiditatea melasei, aceasta se dilueaza cu apa
potabila de la 75-800 Bllg la 300 Bllg, apoi este lasata sa se omogenizeze timp de 10-12 ore, apoi
mustul astfel preparat este limpezit prin centrifugare cu scopul de a indeparta substantele fine si
partial cele coloidale sub forma unor suspensii de consistent namoloasa.
Prefermentarea reprezinta ultima etapa de multiplicare a drojdiilor, dup ace in prealabil s-au
facut mai multe multiplicari (5-8 trepte). In reactor se introduce cuibul de drojdii si se adauga in
4 etape cate o patrime din volumul total de melasa cu concentratia 12 0 Bllg; fermentatia se
desfasoara la 24-28 0 C, sub o usoara aerare ( 3 m3 aer/h*m3 plamada) iar cand concentratia din
reactor ajunge la 7 0 Bllg se adauga o noua portie de melasa. In general se adauga 6-10 kg cuib
de drojdie la 100 kg melasa. Fluxul de melasa insamantata sic el de melasa neprefermentata se
unesc in fermentator.
Fermentatia este etapa tehnologica cea mai lenta. Se folosesc drojdii din specia Saccharomyces
cerevisiae iar procesul dureaza 20 ore. Peste cultura de drojdii adusa din prefermentator, care
ocupa aproximativ 50% din volumul util al fermentatorului, se adauga in trei trepte melasa
diluata la 300 Bllg, in asa fel incat dupa omogenizare concentratia biomasei sa fie de 7,5-8 0 Bllg;
o noua portie de melasa se adauga cand concentratia a ajuns la 6-6,50 Bllg. Dupa fiecare
alimentare cu plamada se face o aerare timp de o ora pentru omogenizare, indepartarea
bioxidului de carbon si stimularea activitatii drojdiilor. Dupa umplerea complete a linului de
fermentare procesul mai dureaza 6-8 ore pentru a fermenta complet zaharurile. Fermentatia se
considera terminate cand concentratia mediului, dupa ultima alimentare, scade la 5,6-6,50 Bllg,
iar concentratia zaharului residual ne depaseste 0,35 %. Temperatura la care are loc procesul este
de 28-30 0 C.
Procesul este influentat de urmatorii factori:
o Concentratia plamezii se mentine la 7-8 0 Bllg in fermentator. O concentratie mai mare
conduce la cresterea vascozitatii plamezii, iar o concentratie mai mica de 6 0 Bllg conduce
la utilizarea neeconomica a fermentatoarelor;
o Concentratia zaharului la concentratii mici in zaharuri, mai mici de 30 g/l, drojdiile sunt
infometate, iar la concentratii mari in zaharuri, mai mari de 150 g/l devine substrat
inhibitor,inhiba enzimele din drojdii;
o Aciditatea drojdiile au activitate optima la pH neutru, insa se lucreaza cu plamezi
acidulate la pH cuprins intre 4,5 si 5,5 pentru a evita infectiile bacteriene;
o Concentratia alcoolului alcoolul este toxic pentru drojdii, de aceea drojdiile trebuie sa
aiba o tolerant mare fata de alcool, drojdiile se inmultesc pana la o concentratie de 40-50
g alcool/l plamida, dar activitatea lor continua pana la o concentratie de 120 g alcool/l
plamida.
o Temperatura temperatura optima pentru drojdii este de 350 C, dar se lucreaza la
temperature mai mici pentru a evita infectiile bacteriene.[5,234]

22

Separarea drojdiilor se face utilzand o centrifuga. Prin separarea drojdiilor din plamada
fermentata se obtin 12-18 kg drojdie comprimata la 1 m3 plamada.
Distilarea plamezii fermentate este etapa in care se obtine spirtul brut. Plamada fermentata este
un amestec apos de diferite substante nefermentescibile provenite din materiile prime si
auxiliare, iar altele, produse ale fermentatiei alcoolice.
Din materiile prime raman in solutie, in plamada fermentata, cantitati mici de zahar residual,
dextrin nezaharificate, acizi organic, grasimi, substante azotoase neasimilate de drojdie, saruri
minerale, iar in suspensie coji si protein coagulate.
In timpul fermentatiei alcoolice se formeaza ca produs principal alcoolul etilic si dioxidul de
carbon, iar ca produse secundare aldehide, esteri, alcooli superiori, alcool metilic, glicerina, s.a.
De asemenea, plamada fermentata mai contine drojdii si eventual microorganism de
contaminare. Distilarea se realizeaza prin incalzirea pana la fierberea plamezilor fermentate in
instalatii special, prin care alcoolul etilic si alti component volatile trec in faza de vapori si sunt
apoi condensati prin racier cu apa. Procesul se conduce in instalatii de rectificare discontinua.
Functie de performanta coloanei de distilare, concentratia alcoolului etilic din spirtul brut este
cuprinsa intre 50 si 88 %.
Prelucrarea chimica a spirtului brut
In vederae imbunatatirii calitatii, spirtul brut este supus unei rafinari chimice. Tratamentul
urmareste transformarea esterilor prin saponificare in acizi, a aldehidelor si combinatiilor
nesaturate prin oxidare in acizi, iar a acizilor in saruri. Saponificarea esterilor si neutralizarea
acizilor se face cu solutie 3% NaOH. Oxidarea aldehidelor si a altor substante reducatoare se
efectueaza cu o solutie 1% KMnO4. In general se folosesc 15-30g NaOH/100 l spirt brut si 5-15
g KMnO4/100 l spirt brut.

Distilarea spirtului brut tratat (rafinarea)


Rafinarea reprezinta operatia de purificare si concentrare a alcoolului brut, in vederea obtinerii
unui produs de puritate superioara denumit alcool etilic rafinat. Prin rafinare alcoolul se
concentreaza, devine limpede, fara gust si miros strain. Alcoolul rafinat nu trebuie sa contina
alcool metilic si furfural, iar continutul sau in acizi, esteri, aldehide si alcooli superiori trebuie sa
fie foarte scazut. Rafinarea are loc in instalatii de rectificare discontinua.
In urma rafinarii se culeg urmatoarele fractii:

Spirtul frunti contine intre 5% si 7% din cantitatea totala de alcool, aldehida acetic,
formiat de etil, methanol, acetat de etil si de metal;
Spirtul rafinat contine 90% din cantitatea totala de alcool etilic;
Spirtul cozi (uleiul de fuzel) contine 3%-5% din cantitatea totala de alcool, alcool
propilic, alcool izoamilic, alcool izobutilic, etc.

In figura 1 este reprezentata schema unei instalatii de rectificare discontinua.

23

Figura 2. Schema instalatiei de rectifcare discontinua [5,266]

2.4.2. Materii prime intermediare si auxiliare


Melasa,principalul produ secundar de la fabricarea zaharului din sfecla de zahar si din
trestia de zahar,cotine 40-55% zaharoza si este un substrat excellent pentru obtinerea etanolului
prin fermentatie.Se prezinta sub forma unui lichid vascos,brun-negru si pH alcalin(in jurul valorii
8).Densitatea melasei este cuprinsa intre 1390 kg/m3,la 77% substanta uscata si de 1459 kg/m3 la
84% substanta uscata.Vascozitatea melasei este cuprinsa intre 13cP si 19cP,iar caldura specifica
medie este de 0,5 kcal/kgK.
Dintr-o tona de sfecla de zahar se obtin 100 l(7000 l/ha)alcool,iar dintr-o tona de trestie de zahar
rezulta 80 l alcool(5500 l/ha).
Pentru obtinerea alcoolului etilic din melasa se mai utilizeaza si alte materii,materii
secundare,cum ar fi:

Substante nutritive se adauga cu scopul de a asigura conditiile optime de dezvoltare a


drojdiilor.Cantitatea de azot din melasa este in general satisfacatoare,dar atunci cand este
cazul,suplinirea necesarului de azot se face cu (NH 4)2SO4.Fosforul este suplimentat cu
superfosfat de calciu.
Substante antiseptice: 2-7 l H2SO4,98% la 1000 kg melasa.Drept antiseptic neacide se
pot utiiza varul cloros (0,5 kg/1000 kg melasa), formalina (0,15 formol/1000 kg melasa)
sau pentaclorfenolatul de sodium (60-90 g/1000 kg melasa).In cazul infectiilor puternice
mustul de melasa se sterilizeaza termic, la 120-1300C timp de 5-10 minute.[5,235]

Acidul sulfuric
Formula chimica: H2SO4
Masa moleculara relativa : 98
Se utilizeaza acid sulfuric de puritate tehnica (98%)

24

Proprietatile fizice ale acidului sulfuric sunt prezenatate in tabel.


Conditii tehnice de calitate ale H2SO4, Conform STAS 97-80
Tabelul 4.Proprietatile fizice ale acidului sulfuric
Aspect

Lichid uleios

Densitate, g/m3

1,833

Trioxid de sulf monohidrat, %, min

98

Dioxid de sulf, % ,max

0,1

Fier, %, max

0,02

Reziduu de calcinare, % ,max

0,1

Arsen, %, max

0,001

Substante pentru tratarea chimica a spirtului brut : solutie 3% NaOH si solutie 1%


KMnO4.In general se folosesc 15-30 g NaOH/100 l spirt brut si 5-15 g KMnO 4/100l spirt
brut.
Permanganatul de potasiu
Formula chimica : KMnO4
Masa molecular relative :158
Densitate : 2,703 g/cm3
Tabelul 5. Conditii tehnice de calitate ale KMnO4
Caracteristici

Valoare

Materiale insolubile, %, max

0,2

Compusi cu clor, %, max

0,005

Compusi cu azot, %, max

0,005

SO42-, %, max

0,02

Hidroxidul de sodiu (NaOH) se livreaza ca solutie de sase tipuri:


-tip E1 si E2 obtinute prin electroliza solutiei de NaCl in cellule cu catod de mercur;
-tip D1 si D2 obtinute prin electroliza solutiei de NaCl in cellule cu diafragma;
-tip C1 si C2 obtinute prin caustificarea Na2CO3
Tabelul 6. Conditii tehnice de calitate pentru solutii de NaOH, Conform STAS 3068-80

25

Tip

E1

E2

D1

D2

C1

C2

NaOH,%,min

48

40

47

42

40

35

Na2CO3,%,max

0,28

0,45

0,4

0,4

1,0

1,5

NaCl, %,max

0,09

0,15

2,0

3,5

0,2

1,0

Fe2O3,%, max

0,004

0,01

0,007

0,01

0,005

0,02

SiO2,%,max

0,01

0,02

0,02

Na2SO4,%,max

0,02

0,03

Ca siMg,%,max

0,01

0,03

Tulpinile de drojdie cele mai utilizate apartin genului Saccharomyces cerevisiae si sunt
drojdii pentru fermentatie inferioara.Drojdiile rezista pana cand concentratia alcoolului in
plamada atinge valoarea aproximativ de 12 %.Levurile sunt microorganism unicelulare de tip
eucariot si se inmultesc, de obicei, prin inmugurire, uneori prin diviziune simpla sau prin spori.
Levurile (drrojdiile) sunt initiatorii fermentatiei alcoolice si reprezinta microorganismele
monocelulare de provenienta vegetala din familia Mycophyta.
Levurile stau la baza tehnologiei paini, berii, cidrului, vinului, alcoolului etilic.
Ca urmare a selectiilor natural si dirijate indelungate au fost selectate rase de levuri
pentru diferite ramuri ale industriei fermentative.
Astfel, familia Saccharomycetaceae, genul Saccharomyces, cuprinde drojdii alcooligene,
genul Kluyveromyces fermenteaza lactoza la lactaza sau la alcool etilic, iar genul Debarymyces
se utilizeaza in industria carnii.Drojdiile din familia Cryptococcaceae, genurile Cndida si
Torulopsis se folosesc pentru obtinerea de biomasa proteica.
Majoritatea drojdiilor folosite in fermentatia alcoolica apartin genului Saccharomyces
(Meyes) Ress, deoarece fermenteaza bine glucidele.Ele se caracterizeaza prin faptul ca nu
formeaza micelii tipice,produc 1-4 spori, sunt adaptate la conditii de anaerobioza,puterea de
fermentatie depaseste puterea de respiratie.
Specia Saccharomyces vini numita si Saccharomyces cerevisiae Hansen reprezinta
aproximativ 80% din toate levurile genului Saccharomyces din sucurile de fructe in
fermentare.Mediul fermentat se acopera cu spuma,forma sedimentului putand fi pulverulenta sau
floculanta.Aceasta specie include levurile utilizate la producerea alcoolului etilic,painii si
berii.Susele acestei specii fermenteaza cel mai bine substraturile zaharificate de amidon deoarece
pot fermenta si dextridele simple.
Specia Saccharomyces uvarum este rezistenta la frig si nu formeaza spuma.Susele de
levuri la fermentatia sucului din struguri formeaza 12-13 % vol. de alcool,motiv pentru care
unele se folosesc in vinificatie.
Specia Saccharomyces carlsbergensis include susele de levuri de bere,obtinuta prin
fermentarea inferioara.Gradul de fermentare nu difera de Saccharomyces cerevisiae, dar sunt
rezistente la frig si fermenteaza mustul la 5-10 0C.Asimileaza pana la 60% din monozaharidele
mediu nutritiv.
26

Specia Saccharomyces chevalieri Guilliermond este capabila sa fermenteze mustul, fiind


rezistenta la concentratii mari in alcool (pana la 18%).
Dupa proprietatile fizice,levurile se impart in 2 grupe :de fermentatie inferioara si de
fermentatie superioara.
Levurile de fermentatie superioara in stadiul fermentatiei intensive sunt eliminate la
suprafata lichidului fermentat sub forma unui start gros de spuma si se pastreaza astfel pana la
terminarea procesului.Dupa sedimentare aceste levuri destul de rar dau un precipitat
dens.Temperatura optima de fermentatie este de 28-30 0C si fermenteaza 1/3 din rafinoza.In
aceasta categorie intra levurile pentru producerea alcoolului etilic,paini si unele suse pentru
bere.
Levurile de fermentatie inferioara se dezvolta in lichidul de fermentatie, nu tre la
suprafata in spuma, dar formeaza flocule, process cauzat de structura cleioasa a invelisului lor si
se sedimenteaza repede.Temperatura optima de fermetatie este de 8-12 0C si fermenteaza
complet rafinoza datorita prezentei in complexul enzymatic a -galactozidazei.Acestei grupe ii
apartin levurile pentru vin,bere,cidru.
Activitatea vitala a levurilor este determinate de procesele de asimilare si
dezasimilare.Levurile supun fermentarii mediul ce contine zaharuri fermentescibile,proces in
urma caruia se obtine alcool etilic,dioxid de carbon si produsi secundari.
Pentru fermentarea plamezilor din melasa se utilizeaza tulpini de drojdie de fermentatie
inferioara,adaptate la temperature mai ridicate de fermetare si care fermenteaza si rafinoza.
Susele apartinand specie Saccharomyces cerevisiae, au forma sferica sau elipsoidala,cu
lungimea de 5-8m.
Cea mai folosita pentru producerea alcoolului etilic este Rasa XII, obtinuta in anul
1902.Are
viteza
mare
de
inmultire
si
fermeteaza
glucoza,fructoza,zaharoza,galactoza,maltoza,rafinoza, formand pana la 12 % alcool etilic.Se
foloseste atat la fermentarea plamezilor din cereal cat si din melasa si reprezinta avantajul ca
produce mai putina spuma.Rasa M reprezinta un amestec de 4 suse de fermentare superioara si
este destinata fermetarii mustului cu continut de dextrin si rafinoza.Rasa D se caracterizeaza
printr-o capacitate mare de fermentare,persistent si la concentratii mai ridicate ale plamezilor din
porumb sau melasa.Rasa H se caracterizeaza printr-o putere mare de fermetare,insa produce o
spumare intense,fapt ce conduce la pierderi de plamada.La producerea alcoolului din melasa se
recomanda rasele V si I,care fermenteaza bine zaharoza, glucoza,fructoza si 1/3 din
rafinoza.Rasa V are putere de crestere mare si dupa separare se foloseste in panificatie.
Drojdiile utilizate la fermetarea plamezilor din industria alcoolului se pot folosi sub
forma de:
-drojdii lichide (cultivate in fabrica)
-drojdii uscate
-drojdii comprimate (drojdia de panificatie)
Puterea alcooligena si toleranta la alcool a unor preparate de drojdii comerciale sunt in
tablelul urmator.

27

Tabelul 7. Puterea alcooligena si toleranta la alcool a unor preparate de drojdii comerciale

Criteriile de caracterizare si selectionare a drojdiilor pentru fabricarea spirtului sunt:


-

Capacitatea si viteza de fermentare;


Tolerant la alcool;
Rezistenta fata de produsele elaborate de microflora contaminate;
Rezistenta la antiseptici;
Stabilitatea in timp, etc.

Cele mai importante enzyme implicate in procesul de fermentatie alcoolica sunt:


-

Invertaza sau zaharaza ( fructofuranozidaza) scindeaza zaharoza in glucoza si


fructoza;
Zimaza transforma glucoza si fructoza in alcool etilic si bioxid de carbon.[5,215]

28

2.4.3. Mecanismul reactiei biochimice


Fermentatia alcoolica este un proces biochimic, anaerob, prin care zaharurile
fermentescibile, sub actiunea echipamentului enzymatic al microorganismelor, sunt metabolizate
la alcool etilic si dioxid de carbon, avand loc si o degajare de caldura.
Dizaharidele sunt hidrolizate de catre levuri la monozaharide, iar acestea sunt convertite
in etanol si dioxid de carbon.

Reactia de hidroliza a zaharozei este urmatoarea:

Glucoza si fructoza sunt hidrolizate enzymatic la alcool etilic si dioxid de carbon:

Mecanismul de transformare a monozaharidelor in alcool etilic sub actiunea enzimelor


implica o serie de reactii intermediare complexe legate intre ele, acestea fiind cunoscute si sub
numele de calea Ember Meyerhof Parnas si are loc la nivelul mitrocondriilor. Energia
eliberata in proces este stocata in legaturile fosfat ale ATP.
Etapele glicolizei enzimatice sunt urmatoarele:
1. Fosforilarea glucozei cu formarea glucozo-6-fosfatului:

2. Izomerizarea glucozo 6 fosfatului la fructozo 6 fosfat :


29

3. Fosforilarea fructozo 6 fosfatului la fructozo 1,6 difosfat:

4. Scindarea fructozo 1,6 difosfatul la aldehida 3 fosfoglicerica si dihidroacetonfosfat:

5. Izomerizarea reversibila a aldehidei 3 fosfoglicerice :

6. Fosforilarea oxidativa a aldehidei 3 fosfoglicerice la acid 1,3 difosfogliceric:

30

7. Transferul grupei fosfat de la acidul 1,3 difosfogliceric la ATP:

8. Izomerizarea acidului 3 fosfogliceric la acid 2 fosfogliceric:

9. Deshidratarea acidului 2 fosfogliceric cu formare de acid fosfo-enol-piruvic:

10. Transferul gruparii fosfat de la acidul fosfo-enol-piruvic la ADP, cu formare ATP si acid
piruvic:
31

11. Decarboxilarea acidului piruvic la aldehida acetic sub actiunea enzimelor:

12. Reducerea aldehidei acetic la alcool etilic:

Ca produsi secundari rezulta methanol, acetat de etil, uleiul de fuze. Uleiul de fuzel contine
alcooli superiori rezultati prin dezaminarea si decarboxilarea unor amino acizi ( leucina,
fenilalanina), aldehide, glicerina.[4,219]

2.4.4. Cinetica reactiilor biochimice


Studiul proceselor enzimatice, a proceselor metabolice si a vitezei lor se face prin metoda
cinetica. Aceasta este singura metoda de studiu a proceselor biochimice deoarece pana in
prezent numarul enzimelor pure care s-au putut separa este relative redus.
Pentru studiul cinetic al proceselor fermentative se utilizeaza definitiile data de Gaden pentru
viteza de fermentatie, viteza volumetrica si viteza specifica.

Viteza de fermentatie este variatia momentana a concentratiei produsului, a


intensitatii respiratiei sau a concentratiei masei celulare.
Viteza volumetrica reprezinta cantitatea de substrat utilizata, cantitatea de oxogen sau
cantitatea de cellule obtinute pe unitatea de volum de mediu de cultura si in unitatea
de timp.
Viteza specifica este data de raportul dintre viteza volumetrica si densitatea bacteriana
si se exprima in grame produs obtinut in unitatea de timp sip e gram de masa celulara.

Procesele metabolice care se petrec in interiorul celulelor vii sunt reactii biochimice foarte
complexe ce se produc cu viteze mari, fiind catalizate de enzyme. Astfel, Gaden defineste
32

fermentatia ca fiind totalitatea reactiilor chimice de sisteme enzimatice produse de


microorganism in timpul cresterii.
Enzimele au functia de a accepta viteza reactiilor matabolice la temperatura normal a
organismelor. Avand o activitate catalitica foarte mare, enzimele reduc substantial barierele de
potential ale reactiilor de transformare a substratului, facilitand obtinerea produsului dorit.
Se numeste substrat substanta asupra careia se exercita actiunea enzimelor in vederea
desfasurarii procesului de biosinteza.
Mecanismul prin care enzimele transforma substratul este descries de teoria starii de
tranzitie.Conform acestei teorii ,substratul se combina cu enzima formand un complex
activat,instabil,care ulterior se descompune in produs si enzima.Enzima eliberata ia parte din
nou la procesul de transformare a substratului.Mecanismul poate fi descries conform urmatoarei
scheme:

E-enzima libera
S-substratul
E-S-complex activat enzima-substrat
K- constanta de viteza de formare a complexului activt,
k-constanta de viteza a reactiei de descompunere a complexului activat in enzima si substrat;
k-constanta de viteza a reactiei de formare a produsului din complexul format;
Se poate admite si faptul ca intre enzima si substrat ,pe de o parte ,si complexul activat,pe
alta parte se stabileste un echilibru descries cu relatia:
k
C
k= =
k CC

Iar viteza specifica de descompunere a complexului activat in produs este data de expresia:

C- concentratia complexului activat;


33

C-concentratia enzimei;
C-concentratia substratului;
h-constanta Planck;
k-constanta Boltzam;
K-constanta de echilibru;
Viteza e reactive de formare a produsului se defineste in acest caz ca produsul dintre
viteza specifica de descompunere a complexului activat si concentratia complexului activat si are
forma:

Exprimand constanta de echilibru in functie de energie libera standard DG obtinem:

Constanta de echilibru va avea expresia

Introducem expresia(6) in (4) si obtinem:

Teoretic DH si Ds variaza cu temperature ,dar entropia variaza foarte putin,astfel incat


termenul

S
R

poate fi considerat constant.In aceasta ipoteza,prin diferentierea relatiei(7) in

raport cu temperature obtinem:a

In figura 2 este redata variatia energiei in procesele enzimatice:


34

Figura.3 Variatia energiei in procesele enzimatice


Diferenta intre DH si Ea este neglijabila,deorece la temperature de circa 30 C
(temperature optima pentru majoritatea proceselor enzimatice),vloarea termenului RT este de
circa 2500j/mol si este foarte mica in comparative cu valoarea entalpiei de activare,valoare care
depaseste 45000J/mol.
Tinand cont de acest fapt,ecuatia (7) devine:

p
Valorile vitezei de reactive dau o imagine de ansamblu a activitatiilor enzimelor.
v
In concluzie,viteza procesului enzimatic este determinate de viteza de formare a
complexului activat. Aceasta concluzie a fost confirmata practic. Astfel ,daca reprezentam viteza
reactiilor enzimatice ca functie de concetratia substratului, atunci vom obtine o curba,spre
deosebire de reactiile chimice pentru care aceasta variatie este liniara. In final enzima se
reface,iar produsul difuzeaza in mediul de fermentatie din masa celulara.

35

Figura 4. Variatia vitezei reactiilor enzimatice in functie de concentratia substratului[3,144]


In cazul fermentatiei cu saccharomices cereviseae,ecuatiile cinetice ale procesului au
expresii specific pentru viteza de acumulare a biomasei ,pentru viteza de consum a substratului si
pentru viteza de acumulare a produselor. Aceste relatii sunt :

x*

0 K
KP

0
- viteza specific de cretere a biomasei ;

- constanta care red inhibarea ;

S aS BS x*
aS
- coeficientce caracterizeaz intensitatea procesului ;

BS
-coeficient de asimilare a zahrului ;
K
S
x* max
p
S S K p P
KS S
K1

max
- viteza maxim de cretere ;

K S , K1
-constante care redau inhibiia de substrat ;
Expresia vitezei specifice de acumulare a biomasei mai poate fi scris sub forma de mai
jos:

x x* k x

36

k constant.

2.4.5. Termodinamica procesului de fermentatie


Fermentatia alcolica este un proces biochimic ,anaerob ,prin care zaharurile fermentescibile , sub
actiunea echipamentului enzimatic al microorganismelor sunt metabolizate la alcoolul etilic si
dioxid de carbon , avand loc si o degajare de caldura.
Ecuatia procesului de fermentati a zaharozei este urmatoarea :

Activitatea vitala a levurilor este determinate de procesele de asimilare si dezasimilare.


Levurile supun fermentatiei zaharurile fermentescibile , in urma procesului obtinandu-se etanol,
dioxid de carbon si produsi secunari.
In prezenta oxigenului ,procesul decurge pana la oxidarea totala a zaharozei.

Ambele procese sunt exoterme. In procesul de transformare a glucozei in alcool etilic se


degaja 130 Kj/mol , glucoza 728 Kj/Kg, iar prin respiratia aeroba se degaja 2874 Kj/mol glucoza
(15967 Kj/Kg).[5,216]
Procesul de fermentatie se incadreaza, din punct de vedere termodinamic ,in categoria
sistemelor deschise ,sisteme caracteristice organismelor vii ,caracterizate prin schimb de materii
si de energie cu mediul inconjurator ,pe care-l transforma. Sistemel deschise mai au proproetatea
ca nu sunt in echilibru cu mediul. Organismele vii se afla intr-o stare stationara,care reprezinta
conditia de baza a sistemelor deschise ,si in care viteza transferului de materie si de energie din
mediu este compensate total de viteza de transfer a materiei si energie din organism in mediu .
Din punct de vedere termodinamic ,organismele vii sunt sisteme ce se supun principiului al
doilea ar termodinamici , adica produc entropie cu viteza minima pentru a-si mentine starea
stationara , stare in care procesele biochimice decurg cu viteza maxima.
ATP-ul contine doua legaturi macroenergice ,in procesele biochimice din celula ,acestea
intervin cu o singura grupare fosforica . Prin oxidarea aeroba a unui mol de glucoza se obtin 38
de moli ATP.
Pentru analiza termodinamica a sistemlor biochimice si a reactiilor pe care le induce
ATP-ul, este necesar sa se tina cont de urmatoarele conventii:
37

1. In sisteme apoase diluate ,in care apa participa ca produs sau ca reactant ,activitatea
termidinamica a acesteia are valoarea 1;
2. Pentru procese biochimice, ph-ul de referinta are valoarea 7, nu 0 cum se considera in
cazul proceselor chimice;
3. Variatia energie libere standard la ph= 7 se noteaza cu DG, iar la ph =0 cu DG
4. Deoarece la pH= 7 starea standard este un amestec de forme ionizate si neionizate,
rezulta ca valorile lu DG depind de valorile pH-ului.
In aceste conditii variatia energiei libere standard la pH = 7 si la temperature de 25 C,poate fi
calculate cu relatia :
ATP-ul prin hidroliza trece in ADP,eliberand energia necesara demararii procesului. Hidroliza
enzimatica a ATP-ului se realizeaza printr-o succesiune de reactii catalizate de hexachinaza
sau glutamine sinteza si desfasoara conform schemei.
O analiza termodinamica pertinent a reactiilor biochimice impune cunoasterea exacta a
concentratiilor intracelulare reale ,a metabolitilor, precum si a vitezelor de formare sau
consumare a acestora. In acest sens se poate sublinia ca viteza de formare in celule este
determinate de viteza de utilizare a ATP-ului in cadrul unei stari stationare.[3,125]

2.4.6. Bilant de material


Bilantul de materiale se intocmeste in scopul determinarii cantitatii de material prime
auxiliare si produs finit.
Calculul productiei pe sarja.
Productia pe sarja(Ps) reprezinta productia anuala(PA) raportata la numarul de sarje (ns).

P s=

PA
ns

Unde:
Ns - numarul de sarje se va calcula ca fondul annual de timp (FAT) raportat la durata unei
sarje (ts).

38

ns=

FAT
ts

FAT=330 zile=7920 h
Ts - durata unei sarje va fi calculata ca suma dintre durata fermentatiei (tf)si durata
t
timpilor auxiliari( s ).
Ts=tf+

t aux

tf=20 h
t aux =2 h
ts=tf+

ns=

t aux

=20+2=22 h

FAT 7920
=
=360 sarje
ts
24

Productia pe zi este de 1200 l Et-oh 92 %/zi.Productia anuala va fi:


3
PA=1200 360=432000 L eT OH 92 /an=432 m Et-OH 92%/an

PA
432
=1,2 m3
Ps= ns = 360
Et-OH 92%/sarja=1200 l Et-OH 92%/sarja
Volumul de etanol pur pe sarja va fi:
V Et OH pur

3
=1200 0,92=1104 l Et-OH pur/sarja=1.104 m Et-OH pur/sarja

Densitatea etanolului la 30

C este

3
p30C
Et OH =781 kg/ m
[8.232]

Masa de etanol pur pe sarja este:


30

EtOH pur p EtOH =1,104 781=862,224 kg EtOH

39

pur /sarja

Operatia de rafinare se desfasoara cu randamentul =90%


mEt

100
90 =958,026kg

La rafinare va intra:

Operatia de prelucrare chimica se desfasoara cu randament =100%


mEt
La prelucrarea chimica va intra
=958,026kg

Operatia de distilare se desfasoara cu randament de =99,5%


100
mEt
La distilare va intra :
=958,026 x 99,5 =962,840 kg

Operatia de separarea a drojdiilor se desfasoara cu randament =100%


mEt
La separarea drojdiilor va intra :
=962,840 kg

=862,224x

In fermentator obtinem o cantitate de etanol :

mEt

=1043,08 kg

Calculul cantitatii de plamada fermentata pe sarja.


Concentratia alcoolului in fermentator este de 10% (vol.)
Volumul de etanol obtinut la fermentator este:
V Et OH =

mEtOH
p

30
EtOH

962,840
3
=1,23282m
=
Et-OH = 1232,82 Et-OH
781

10 1Et-OH100 1 plam. Ferm.


1232,82 Et-OHx 1 plam. Ferm.
X=

V pf

1232,82 x 100
=12328,2 l
10

plamada fermentata = 12,3282

fermentata
Densitatea plamezii fermentate este de:

p pl

3
=1050kg/ m

Masa de plamada fermentata:


m pf =V pf x p pl =

12,3282 x 1050 = 12944,61 kg plamada fermentata

Calculul cantitatii de zaharoza pe sarja

40

plamada

Din stoiochiometria procesului determinam cantiatea de zaharoza necesara pentru a obtine


12944,61 kg alcool etilic pur:
C12 H 22 O11 4 x C 2 H 5 OH + 4 C O2

342kg/mol4x46kg/mol
X kg962,840
X=

962,840 x 342
=1789,62
kg zaharoza la un randament de 100%
4 x 46

Randamentul de transformare a zaharozei in alcool etilic este de 96%,deci cantitatea de


zaharoza
necesara
procesului
va
fi
mz a h =

1789,62 x 100
=1864,18 kg za h aroza laun randament de 96
96

Calculul cantitatii de melasa pe sarja:


Melasa contine 50% zaharoza

mmel =

100
x 1864,18=3728,36
50

Calculul cantitatii de apa si nezahar din melasa pe sarja:


Pe langa zahar melasa mai contine 20% apa si 30% nezahar ,astfel :
100kg melasa.20kg apa30 kg nezahar
3728,36 kg melasay kg apa .. z kg nezahar
mapa =

mapa =

3728,36 x 20
=745,672
kg apa
100

3728,36 x 30
=1118,508kg neza h ar
100

Calculul cantitatii de acid sulfuric,sulfat de amoniu si superfosfat de calciu necesar pentru sarja:

41

La 1000 kg melasa se adauga: 2 l kg

20
ac sulf 98

PO 4 3
NH 4 2 SO 4 si 2 kg Ca 3
H 2 S O 4 98 , 2 kg

8,496
=1830 kg /m3 ]

La 3728,36 kg melasa vom avea:


2l kg ac sulf 98%.................1000kg melasa
X kg ac sulf 98%.............3728,36 kg melasa
mH

SO =
4

3728,36 x 2 x 103
1830=13,654 kg H 2 SO 4 98%
1000

Cantitati de superfosfat de Ca si sulfat de amoniu necesare sunt egale.


2 kg sulfat de calciu1000 kg melasa
X kg sulfat de calciu ..3728,36 kg melasa
msuper =

x=

3728,36 x 2
=7,456 kg sulfat de calciu
1000

2kg sulfat de amoniu ..1000 kg melasa


X kg sulfat de amoniu3728,36 kg melasa
msuper =

x=

3728,36 x 2
=7,456 kg sulfat de amoniu
1000

Calculul cantitatii de bioxid de carbon pe sarja:


Conform stoiochiometriei:
C12 H 22 O11 4 C2 H 5 OH +4 C O2
La 4 mol de etalon obtiut avem 4 mol de bioxid de carbon. Astfel :
4 x 46 kg etanol 4 x 44 kg bioxid de carbon
962,840 kg etanol ..x kg etanol
42

X=

962,840 x 4 x 44
=920,977 kg bioxid de carbon
4 x 46

Calculul masei cuibului de drojdie necesar la o sarja:


La 100 kg melasa se introduce 6 kg cuib de drojdie. Cuibul de drojdii se va adauga la jumatate
din cantitatea de melasa . Astfel:
6 kg cuib .100 kg melasa
X kg cuib 3728,36 kg melasa
X=

3728,36 x 6
=111,85 kg cuib de drojdie
2 x 100

Calculul cantitatii de apa la o sarja:


Cantitatea de apa se va calcula cu relatia:
mapa =m pf + m bioxidm acid fulg 98 msulf . ammsuper mcuib mmel
mapa =12944,61+ 920,97713,6452 x 7,456111,853728,36=9996,926 kg apa
Calculul cantitati de melasa neprefermentata pe sarja:
mmel .nepr =( m pf +m bioxid m cuib) x 0,5
mmel .npr = (12944,61+ 920,977111,85 ) x 0,5=6876,86 kg melasa neprefermentata
La fermentare vom avea cantitati de materii intrate si iesite dupa cum urmeaza:
Tabelul 8. Materiale intrate si iesite din fermentator
Materiale intrate,kg/sarja

Materiale iesite kg/sarja

Melasa

3728,36

Faza lichida

AcSulfuric 98%

13,645

Etanol

962,840

Sulfat de amoniu

7,456

Biomasa

11981,77

Fosfat de calciu

7,456

TOTAL

12944,61

Apa

9996,926

Faza gazoasa

43

Cuib de drojdii

111.85

Bioxid de carbon

920,977

TOTAL

13865,693

TOTAL

13865,694

2.4.7 Consumuri specifice:


Consumurile specific se calculeaza cu relatia:
C s=

m
prima
, kg materie
etanol ,
unde:
m Et
kg

m cantitatea de materie prima folosita in proces (calculata pe baza bilantului de material)


mEt cantitatea de etanol = 934,076
Conform relatiei de mai sus si pe baza bilantului de materiale se obtin urmatoarele consumuri
specific:
Cmelasa =

C apa=

mmelasa 3728,36
=
=3,991 kg melasa / kg etanol
mEt
934,076

mapa 9996,926
=
=10,702kg apa / kg etanol
mEt 934,076

C ac. sulf =

mac. sulf 13,645


=
=0,0146 kg ac . sulf 98
mEt
934,076

/ kg etanol

msulf .am
7,456
=
=0,00798 kg sulf . am
mEt
934,076

/ kg etanol

C sulf . am=

C super =

m super
7,456
=
=0,00798 kg fosfat de calciu
m Et 934,076

44

/ kg etanol

Tabel 9. Consumuri specifice


Substant
a

Cs

Melasa

Apa

Ac.Sulfuri
c

Sulfat de
amoniu

Fosfat de calciu

3,991

10,702

0,0146

0,00798

0,00798

(kg/kg
etano)

g= 1234
100 99,5 100 90
=0,895
g=
100
g=89,5 %

CAPITOLUL 3
Dimensionarea utilajelor

45

3. Dimensionare utilaj de fermentare


3.1.

Alegerea materialului de constructie

Utilajul proiectat va fi utilizat pentru obtinerea alcoolului etilic din melasa.


Materialele utilizate in constructia recipientelor sub presiune trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:

Conditii tehnice: rezistenta mecanica, rezistenta la coroziune;


Conditii tehnologice: deformabiliatea, sudabilitatea;
Conditii economice: materialul sa nu fie scump sau deficitar.

Recipientele sub presiune sunt vase inchise in care se afla fluide la presiune mai mare decat
presiunea atmosferica sau la vid, la diferite temperaturi.
Criteriile care trebuiesc urmarite in vedearea alegerii materialului pentru constructia unui utilaj
chimic sunt:

Stabilirea conditiilor de lucru pe toata perioada normal de functionare a utilajului;


Determinarea principalelor proprietati ale mediului;
Stabilirea marcilor de otel ce pot satisface aceste proprietati, fara ca acestea sa prezinte
inconveniente.

Materialul frecvent utilizat in constructia recipientelor sub presiune este tabla din otel laminat.
Functie de compozitia sa chimica, tabla din otel poate fi: otel carbon, otel slab aliat si otel aliat.
Tabla din otel carbon si din otel aliat se utilizeaza frecvant pentru constructia recipientelor sub
presiune care nu contin fluide toxice, inflamabile, explosive sau care dezvolta corosiune fisuranta
sub sarcina.
La constructia reactoarelor chimice se poate utiliza fonta cu adaosuri de Cr, Ni, Si sau Mo. Fonta
aliata cu Si (17%) este rezistenta la acizi (H2SO4, H3PO4 si sarurile lor), la detergenti, precum si
in alte medii corosive. Fonta silicioasa cu Mo (14-15% Si, 4-8% Mo), denumita si anticlor,
seutilizeaza in cazul acidului clorhidric si a sarurilor acestuia, la temperaturi inalte 900-10000C.
Fonta cu Ni sau fonta monel contine 13-36% Ni si uneori 1,5-5% Cr, 0-8% Si, prezinta o
rezistenta deosebita la temperaturi de pana la 8500C.
In industria chimica se utilizeaza cu rezultate bune tablele placate. In locul tablelor din otel aliat
masiv, se utilizeaza o combinatie intre un otel carbon sau slab aliat si un placaj de otel
anticoroziv inalt aliat. Grosimea placajului trebuie sa fie aproximativ 10% din grosimea
materialului de baza. Tablele placate se pot obtine prin mai multe metode: laminare la cald sau la
rece, turnare, sudare sau explozie. Tehnologiile de fabricare a tablelor placate urmaresc
46

imbinarea cat mai stransa a stratului de placare cu cel de baza, spre a evita formarea unui strat
intermediar intre cele doua metale.
Placarea tablelor se poate face pe o fata sau pe ambele fete, cu material de aceeasi calitate sau de
calitati diferite, in functie de proprietatile cerute. Materialul pentru placare se distinge prin
rezistenta la coroziune, la uzura, prin proprietatile electrice si tehnologice ridicate.
Semifabricatul obtinut prin placare are caracteristici mecanice superioare elementelor component
si in acelasi timp cost redus.
Un material este considerat bine ales, din punct de vedere al costului, daca se asigura prin
utilizare o cat mai deplina folosire a caracteristicilor mecanice si a proprietatilor materialului, la
o proiectare judicioasa. Este indicat sa se aleaga materialul care asigura siguranta in exploatare la
un pret de cost minim.
Alegerea economica a materialului este influentata si de tehnologia de fabricatie. Astfel, daca un
material ieftin ajunge la forma finite printr-o tehnologie de fabricatie foarte costisitoare, trebuie
reconsiderata optiunea si apreciat daca nu trebuie ales un material mai scum psi care permite o
prelucrare mai ieftina, urmand ca in final sa se aleaga varianta mai economica.
Un alt aspect, de care trebuie tinut sema, este inlocuirea materialelor scumpe cu materiale mai
ieftine, dar cu proprietati de intrebuintare echivalente cu primele. Astfel se analizeaza daca
otelurile inalt aliate pot fi inlocuite cu oteluri carbon sau slab aliate si protejate anticoroziv. In
unele cazuri, otelurile inalt aliate pot fi inlocuite cu oteluri slab aliate, dar tratate termic sau
mechanic. Alegerea corecta, din punct de vedere tehnico-economic, a unui material presupune
alegerea celui mai ieftin material care corespunde conditiilor impuse si care poate fi adus sub
forma finita prin cea mai simpla si economica tehnologie.[12,53]

PROBLEME DE COROZIUNE SI PROTECTI E ANTICOROZIVA

Coroziunea reprezinta fenomenul degradarii sau distrugerii corpurilor solide metalice sau
nemetalice sub actiunea chimica sau electrochimica a mediului inconjurator.
Pentru a putea caracteriza comportarea unui material oarecare fata de mediul incojurator este
necesar sa se cunoasca cat mai exact conditiile in care are loc interactiunea, cum ar fi :
compozitia chimica a mediului agresiv, concentratia in agent agresiv, temperatura precum si alti
factori ocazionali sau permanenti.
Dupa natura reactiilor eterogene chimice sau electrochimice, fenomenele de coroziune se pot
clasifica in coroziune chimica si electrochimica.

47

Coroziunea chimica este provocata de actiunea chimica a mediilor gazoase sau lichide
neconducatoare de curent.
Coroziunea electrochimica apare in urma interactiunii materialului cu mediile agresive de
electroloti. Caracteristica sa principala o constituie existenta unui current electric care ia nastere
efectiv in timpul procesului de coroziune.
Din punc de vedere practice este important a caracteriza procesul de coroziune nu numai calitativ
ci si cantitativ, adica cunoasterea naturii atacului agresiv si distributia acestuia pe suprafata
metalului. Din acest punc de vedere coroziunea este continua si discontinua sau locala.
Coroziunea continua poate fi uniforma sau neuniforma.
Coroziunea discontinua sau locala reprezinta o concentrare a atacului pe anumite zone ale
suprafetei metalice.
Dupa gradul de concentrare a atacului se pot deosebi mai multe tipuri de coroziune: in pete, plagi
si puncte.
Dupa caracterul distrugerii in raport cu structura sa, se cunosc: coroziune intercristalina,
transcristalina si in cazul aliajelor cu mai multe faze coroziune selectiva.
In industria chimica se intalnesc toate tipurile de coroziune si in special coroziunea in puncte,
intercristalina si selectiva. De asemenea se cunosc coroziunea in acizi, alcalii, in atmosfera, in
sol, etc. In practica se intalnesc si tipuri speciale de coroziune cand alaturi de agentulagresiv
concur la distrugerea metalului si alti factori: tensiunile inerne sau externe, microorganism, etc.
Datorita pagubelor provocate de coroziune aceasta a devenit nu numai o problema tehnica, dar si
o problema cu character economic si de aceea evitarea coroziunii se incepe inca din etapa de
elaborare a documentatiei de proiectare.
Proiectantului ii revine sarcina de a include in documentatie datele privind agresivitatea corosiva
a mediului in care se prevede exploatarea utilajului, de a allege materialele sau acoperirile
corespunzatoare impotriva coroziunii. Deoarece nu exista reguli concrete care sa permita
alegerea anticipata a materialului corespunzator, decizia de alegere trebuie luata pe baza
cunoasterii proprietatilor corrosive ale mediului, a actiunii reciproce dintre material si mediu,
precum si alti factori suplimentari, ca: vibratii, viteza de circulatie a fluidelor, continutul de
oxigen, hidrogen, aer, apa, temperatura, instabilitatea structural, etc. Acestea se stabilesc pe baza
datelor experimentale.

48

Datele experimentale trebuie sa furnizeze informatii referitoare la:

Materiale rezistente la actiunea corosiva caracteristica mediului din reactor;


Informatii referitoare la coroziunea provocata de toate concentratiile mediului corosiv in
apa;
Informatii asupra agresivitatii mediului extinse pe o gama de temperature;
Date referitoare la actiunea corosiva a mediului peste punctual de fierbere la presiune
atmosferica;
Informatii referitoare la alte efecte ca: aerarea, continutul si natura impuriotatilor, viteza
de deplasare a fluidului, nivelul efortului unitar din peretele reactorului;
Elemente legate de starea suprafetei materialului inainte de venirea in contact cu mediul
corosiv;
Structura interna a materialului care ar da cea mai buna rezistenta la coroziune.

Otelurile inoxidabile (aliate), utilizate pentru constructia aparatelor chimice se comporta variat la
diferite temperaturi si concentratii ale mediilor. La temperaturi ridiacte se folosesc oteluri
refractare.
Protectia impotriva coroziunii reprezinta totalitatea masurilor care se iau pentru a feri materialele
de constructive , instalatiile metalice de actiunea agresiva a mediilor lichide sau gazoase. Se
poate aprecia ca economica o protective anticoroziva daca: asigura in timpul exploatarii o
intretinere usoara, nu impiedica desfasurarea normal a procesului tehnologic, nu reactioneaza
cu mediile date, garanteaza calitatea produsului.

3.2.

Determinarea dimensiunilor geometrice

3.2.1. Calculul diametrului bioreactorului


Vu = 13,4618 m3
Cunoscand productia pe sarja, reactiile chimice care stau la baza obtinerii produsului si
randamentele transformarilor chimice, din bilantul de material se calculeaza volumul de reactanti
care se introduce in reactor, respective volumul util al reactorului.
Volumul reactorului se calculeaza din volumul util folosind relatia:
V

Vu

In care: Vu- volumul util, respective volumul masei de reactive, m3;


49

coefcient de umplere care are valorile:

0,7 - 0,8 pentru lichide care nu spumeaza;


0,4 - 0,6 pentru lichidele care spumeaza.

=0,7
V=

13,4618
=19,2311 m3
0,7

Diametrul reactorului tip autoclava se calculeaza din volumul acestuia considerat, intr-o prima
aproximare, ca un cilindru:
V=

D2
H
4

Se admite raportul H/D intre 1 si 2, iar cu ecuatia de mai sus se calculeaza diametrul interior.
H
=3
D
H= 3*D
D=

4 V 3 4 19,2311
=
3
3

D= 2,0134 m = 2013 mm
Se adopta conform STAS D=2200 mm [12,67]

3.2.2. Calculul inaltimii bioreactorului


Inaltimea reactorului se calculeaza cu relatia:
H= Hv+hc+hf [12,72]
hc=hf
hc=h+h1
50

h1=

De
4

n care:
Hv inaltimea partii cilindrice a reactorului, m;
hc inaltimea capacului reactorului, m;
hf inaltimea fundului reactorului, m;
Se admite grosimea peretelui =10 mm [12,67]
De= Di + 2*
De=2220 mm

h1=

2220
4

=555 mm

h=40 mm
hc= 40+555
hc= 595 mm

Figura 10. Dimensiunile capacelor fermentatorului


Do desfurata capacului;
h-nlimea prii cilindrice;
-grosimea peretului;

3.2.3. Calculul inaltimii virolei:


V=Vv+Vf+Vc

51

Vf = Vc
Vf = 1,543 m3
Vv = V- 2*Vf
Vv = 19,2311- 2* 1, 543= 16, 1451 m3
Vv =

D2i
Hv
4

Hv =

4 Vv
D 2i

4 16,1451
2,222

Hv= 4, 17104 m
H= Hv + 2* Hf
H = 4,17104+ 2* 0,595
H= 5,36104m
H= 5361 mm
H 5361
=
=2,43
D 2,2
Diametrul exterior
p= + c 1+ c rl
=

pc
2 ta pc

Pc-presiune de calcul
Pc= 6 atm = 6* 9,81*104= 0,5886 MPa
=0,7

52

t
a

tc
cc

a = 205
Cc= 1,5
t

a =

205
=136,66
MPa
1,5

0,58862,2
3
=8,44 10 m
2 0,7 136,660,5886

C1- adaosul dat pierderilor de coroziune


C1= v*t
V=0,05 mm/an
t= 30 ani
p= + c 1+ c rl
p=8,44+ 1,5+0,06=10
D e =Di +2 =2220 mm

3.2.4. Dimensionarea mantalei:


Diametrul interior al mantalei se adopta din STAS la valoarea imediat superioara a
diametrului exterior. Grosimea peretelui mantalei se determina dintr-un calcul de rezistenta
mecanica efectuat la presiunea interioara.
D =2400 din stas
D =Dc +2 pm

53

pm=+ c 1+crl

m=

pc D
2 ta pc

pc =0,5886 MPa
=0,7

a=

tc 255
=
=170 MPa
c c 1,5

m=

0,5886 2,4
2 0,7 1700,5886

m=5,95 103 m
c c =v t=0,05 30
c c =1,5 mm
m=5,95+1,5+2,55=10 mm
m=10 mm
D em =2420 mm

3.2.5. Calculul inaltimii mantalei:


Inaltimea mantalei se calculeaza in functie de inaltimea lichidului din reactor. Partea superioara a
mantalei este dispusa sub nivelul lichidului din aparat cu o valoare y=25 50 mm.
H m=H lc y +h f + x

54

In care:
Hlc- inaltimea lichidului din partea cilindrica a aparatului, m
hc- inaltimea fundului reactorului, m
x- distant dintre reactor si manata, m
Inaltimea lichidului din partea cilindrica a reactorului se obtine din volumul masei de reactive
folosind relatia:
V lc =V uV f
In care:
Vlc- volumul de lichid din partea cilindrica a reactorului, m3
Vu- volumul util, respective volumul masei de reactive, m3
Vf volumul de lichid aflat in fundul reactorului, m3

y= 0,05 m
x=

D De
=
2

24002220
=90 mm
2

hf = 0,645 m
V u=V lc + V f V lc =V u V f =13,46181,543
V lc =11,9188 m3

V lc =

H lv =

D2i
H lv
4
4 V lc
D

2
i

4 11,9188
2,22

H lv =3,135 m

55

Hm= 3,135- 0,05+0,645+0,09


Hm= 3,82 m

Figura 9. Dimensiunile geometrice ale reactorului tip autoclava cu agitare mecanica

Hc - nlimea prii cilindrice a reactorului;


h - nlimea capacului;
H - nlimea total a reactorului;
D - diametrul interior al reactorului;
Dim - diametrul interior al mantalei;
x - distanta dintre peretele exterior al reactorului si peretele interior al mantalei;
y - distana de la suprafaa lichidului pn la manta,se admite de 25 mm;
Hlc - nlimea lichidului n reactor;
Hm - nlimea mantalei;

3.3.

Verificarea suprafetei de transfer termic

In reactoarele discontinui cu amestecare transferul de caldura se poate realize prin manta,


serpentine interioara sau prin ambele procese. Transferul de caldura prin manta si serpentina
56

interioara este cel mai folosit. Mantaua ocupa 80-90 % din inaltimea partii cilindrice a aparatului
si tot capacul inferior.
Mantaua poate fi fixa sau demontabila.
Mantaua fixa se prinde prin sudura de virola cilindrica si este caracteristica racordarea la 450 a
acesteia cu corpul cilindric, iar la partea inferioara, pentru amplasarea racordului de evacuare, se
face degajarea la 900 cu bordura mantalei, sau se sudeaza de racordul de evacuare.
Mantaua demontabila se fixeaza cu ajutorul flanselor de virola cilindrica a aparatului. Se
foloseste manta demontabila atunci cand se lucreaza la temperatura inalta sau atunci cand
aparatul este supus coroziunii si este necesara o verificare periodica a suprafetei.
Agentii termici circula prin spatial dintre manta si reactor , iar inaltimea mantalei trebuie sa fie
mai mica decat a lichidului din aparat in stare de repaus. Aburul de incalzire se introduce prin
racordul superior pentru a elimina condensul, iar agentul termic lichid se introduce prin racordul
inferior, pentru a asigura umplerea mantalei cu lichid. Presiunea agentului termic din manta nu
trebuie sa depaseasca 8-10 atmosfere.
Din dimensionarea geometrica a reactorului rezulta suprafata reala de transfer de caldura,
respective suprafata aparatului acoperita cu manta. Din dimensionarea termica se calculeaza
suprafata de transfer de caldura necesara pentru mentinerea regimului termic in reactor, numita
suprafata calculata.
Conditia care trebuie indeplinita este ca suprafata reala de transfer de caldura sa fie mai mare
decat suprafata calculata. Daca suprafata de transfer termic oferita de manta este mai mica decat
suprafata calculate atunci se introduce in reactor elemente pentru transferul de caldura, sub forma
de serpentine.
Serpentinele pot fi asezate vertical in apropierea peretelui sau sunt dispuse concentric.
Pentru calculul suprafetei de transfer de caldura se foloseste ecuatia generala a transferului
termic:

Q= KATm
In care:
Q - fluxul de caldura schimbat intre agentul termic si amestecul de reactive din reactor, W
57

K - coeficientul global de transfer de caldura, W/m2K


A suprafata de transfer de caldura, m2
Tm potentialul termic sub care se realizeaza transferul de caldura, K

3.4.

Bilant termic

3.4.1. Bilantul termic pentru fermentatie


Scopul bilantului termic este determinarea caldurii schimbate intre fluide si debitul de agent
termic.
Q1+Q2+Q3+Q4+Q5+Q6 = Q7+Q8+Q9+10+Q11+Q12+Q13
Q1 caldura generata de reactia biochimica
Q2 aportul termic al agentului termic
Q3 caldura generata de agitarea mecanica sau pneumatic
Q4 caldura introdusa in sistem de aerul barbotat
Q5 caldura intodusa in sistem de efluent
Q6 caldura introdusa in sistem de bioreactor
Q7 caldura acumulata
Q8 caldura preluata de agentul termic
Q9 caldura preluata prin evaporarea apei
Q10 caldura preluata de gazul care paraseste bioreactorul
Q11 caldura preluata de efluent
Q12 caldura preluata de bioreactor
Q13 pierderile de caldura in exterior
Mentinerea unui regim izoterm de functionare a bioreactorului necesita ca valoarea caldurii
accumulate sa fie 0 - Q7=0
Temperatura bioreactorului este aceeasi la inceputul si la sfarsitul procesului Q6 =Q12

58

Procesul este discontinuu, nu exista efluenti Q5 =Q11=0


Procesul este anaerob, nu se introduce aer in sistem Q4= 0
Fermentatia pentru obtinerea alcoolului se realizeaza fara agitare externa Q3 =0

Q8Q2 = Q1+ Q9Q10


Q= 23 Kcal/mol glucoza
1 mol glucoza.23 Kcal
x
103
180

a Kcal

x= 1864,18 Kg
x
103
180

1864,18 3
10
180

= 10356,555

a= 238200,77 Kcal
Q1

Q1=

238200, 77 4,19
13,86196 103 13861,96W
20 3600

Q9= Dgc
c= 0,01
= 2425,68 KJ/Kg
Dg= 920,977 Kg

Q9 =

920,977
2425, 68 0, 01
20 3600

Q9= 0,310277W
Q10 = mCO2CpCO2Tf

59

m=

920,977
20g3600

= 0,01279

Tf = 305,15 K
CpCO2 = 0, 7584
Q10 = 0,01279 0,7584 305,15
Q10= 2,9599 W
Qp= 35 % Qu
Qu= Q8Q2
Qp= 0,03Qu
Q8Q2= 0,97(Q1+Q9Q10)

0,97 13861,96 0,310277 2,9599


Q8Q2=

1,34435 104 W
Q8Q2=

Q8 Q 2
Cp ag (Tf Ti)
Dag=
Cp=4,191 KJ/KgK = 4191 J/KgK pentru Tm=10 0C
Tf=150C
Ti=50C

Dag=

1,34435 104
4191 10

Dag= 0,3207 Kg/s

60

3.4.2. Calculul coeficientului global de transfer de caldura

Coeficientul global de transfer termic se calculeaza cu ecuatia:


K

1
1

1
rdp1 rdp 2
1

1
coeficientul individual de transfer de caldura pentru fluidul care cedeaza caldura , W/m2K;

2
coeficientul individual de transfer de caldura pentru fluidul care primeste caldura, W/m2K;

grosimea peretilor prin care se realizeaza transferul de caldura, m;


conductivitatea termica a peretilor, W/mK;

La amestecarea lichidelor cu agitatoare mecanice, pentru calculul coeficientului individual de


transfer de caldura se utilizeaza relatia:

Nu C Re

m
ag

Pr

0,33

0,14

d 2 n
Re ag

c p
Pr

Nu

61

m=0,67
c=0,38
Se adopta valoarea criteriului Re=1000

p
Intr-o prima aproximare se calculeaza valoarea lui Nu neglijand termenul

Ti Tf 25 15

20
2
2
15 5
Tm
10
2
Tm

Q K A
Tm
d
0,95 d D 0,95 2, 28
D

1040 Kg / m3
3 103 Pa s

Re

2, 282 1 1040

1,802112 106
3
3 10

Cp 4,174 103 KJ / Kg K

61,8 102W / m K

Pr

4,174 103 3 10
3
61,8 10

20, 262

62

Nu 0,38 1,802112 10
6 20,
2620,33

Se adopta

2, 28

15138,

615
2, 4

K 250W / m 2 K

Nu 61,8 10
2 15138,

615

4103,361
d
2, 28

K Tm
250 20
K Tm 1
T1
T1

1, 218
1
4103,361

Tp1 30 1, 218 28, 790 C

2
Pentru calculul lui

este necesara determinarea regimului de curgere

d ech v

Dim De 2400 2220 180mm 0,18m

Re ag
d ech

Mv
s
Dag 0,3207
Mv

3, 207 10 4

999, 7

Dim De2 2, 42 2, 22 2 0, 653m 2

4
4
4
3, 207 10
v
4,911 104 m / s
0, 653
s

999, 7 Kg / m3
1306 106 Pa s 1,306 10
3
Re

0,18 4,911 10
4 999,
7
67, 665
3
1,306 10

63

Tm 200 C 1,82 10 4 k 1
d
Nu ech 2

2 400W / m2 K
Se adopta valoarea lui
T2

Gr
Gr

K Tm 250 20

12,50 C
400
400

3
d ech
2

Tm
2

0,183 999, 7 2
9,81

1,306 10
3

1,82 10
4 20
1,22 108

Pentru viteze mici de curgere a lichidului prin manta poate avea loc suprapunerea convectiei
libere peste cea fortata, lucru de care trebuie sa se tina seama in calculele de proiectare.
Daca Gr<0,3Re2 atunci efectul convectiei libere asupra celei fortate este neglijabil.
Daca Gr> 0,3Re2 atunci se determina in ambele cazuri, convectie libera si fortata, iar in
calculele de proiectare se va folosi valoarea cea mai mare.

0,3 Re 2 0, 3 67, 6652 1,373 10


3
Gr 1, 22 108
Convectie libera:
Nu c Gr Pr

c 0,129
m 0,33
Pr 20

7, 02

Nu 0,129 1, 22 10
8 7,
02

0,33

114,387

20 C 59,9 10 2

64

Nu 114,387
59,9 10
2

380, 654W / m 2 K
d ech
0,18

Convectie fortata:
Nu 0,15 Re

0,33

Pr

0,43

Gr

0,1

Pr

Prp

0,25

Tp 2 Tm2 T2 10 12, 5 22,50 C


0

Pr 22,5 C 6, 62

Nu 0,15 67, 665

0,33

7, 02

0,43

1, 22 10
8

0,1

7, 02
6, 62

0,25

9,1

Nu 9,1
59,9

30, 282
d ech
0,18

2 380, 654W / m 2 K
Se merge mai departe cu valoarea cea mai mare
rdp1 5,37 104 m2 K / W
rdp 2 1, 72 104 m 2 K / W

1
1

1
rdp1 rdp 2
1

2
1
5,37 10 4
4103,361

1
10 103
1

1, 72 10
4
46, 5
380, 654

K 263,517W / m 2 K

Reluam calculele:
1:
65

K Tm 263,517 20

1,15
1
4103, 361

T1

Tp1 30 1,15 28,850 C

Nu 0,38 1802112

0,67

20, 262

0,33

3 103

3
2,8 10

0,14

0,18

1206,
75
2, 4

Nu 61,8 10
2 1206,
75

4143,175W / m 2 K
d ech
0,18

2:
T2

Gr

K Tm 263, 517 20

13,840 C
2
380,654

0,183 999, 7 2
9,81
1,82 10
4 13,84

8,
44 107
2
0, 001306

Nu 0,129 Gr Pr

0,33

Nu 0,129 8, 44 10
7 7,
02

0,33

101,
29

Nu 101, 29 61,8 10
2

347, 762W / m 2 K
d ech
0,18

Recalculam K:
K

1
5,37 10 4
4143,175

1
10 103
1

1, 72 10
4
46,5
347, 762

K 167, 324W / m 2 K
167, 324

e 1
0,3654%
263,517

K 167, 324W / m 2 K

66

Aria necesara pentru transferul termic:


A

Qu
1,34435 10 4

4, 017 m 2
K Tm 167, 324 20

Am 1,15 4, 017 4, 62m 2

S m Sv S f
Sv med H v med
H
lv 0,05

Sv 2,310
4,17104 0, 05 29,906m

D02 2,891652
Sf

6,56m 2
4
4
S m 29,906 6,56 36, 466m 2
S m f Am

3.5.

Determinarea grosimii izolatiei termice

Pentru a limita schimbul de caldura cu mediul exterior se folosesc material termoizolante.


Materialele termoizolante sunt acele material la care coeficientul de conductivitate termica este
mai mic de 0,12 W/mK. Aceste material trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa aiba densitate volumica mica;


Sa fie ieftine sis a se monteze usor;
Sa nu fie corrosive fata de metale;
Sa fie rezistente la temperatura de lucru, la umiditate atmosferica si la actiuni mecanice.

Principalele materiale termoizolante folosite in industria chimica sunt: azbestul, vata de sticla,
vata de zgura, vata mineral, diatomitul, alfolul, masele plastic, pluta, etc.
Vata de sticla se foloseste sub forma de saltele cu grosimi de 15-60 mm; se protejeaza la exterior
cu carton asfaltat, table galvanizata sau cu un strat de gips. Temperatura maxima de utilizare este
de 6000 C.
Grosimea materialului termoizolant se calculeaza astfel incat temperatura peretelui exterior al
aparatului sa nu depaseasca 500C. Aceasta grosime se calculeaza cu relatia:
-

Pentru perete cilindric:


67

ln

1
dp
d sp
diz
t t
1
1
1
2iz m1 m 2 2iz

ln

ln

d 2
dp
ql
di 2sp diz 2 d sp
p
1 i

tm1 , tm 2
temperatura medie a fluidului 1 respectiv fluidului 2, 0C;

ql
pierderea specifica de caldura pentru peretele cilindric pe unitatea de lungime, W/m;

di , d p , d sp , diz
diametrul interior si exterior al peretelui, diametrul stratului protector respective
al izolatiei, m;

1 , 2
coeficientul individual de transfer de caldura pentru fluidul 1 respectiv fluidul 2 (aer),
2

W/m K;

p , iz , sp
conductivitatea termica a materialului din care este construit aparatul, a izolatiei
termice, respective a stratului protector, W/mK.

Figura 5. Profilul temperaturilor prin peretele reactorului


Se admit valorile:

68

tm1 1250 C
tm 2 200 C

iz 0, 05W / m K
sp 0, 085 0, 0002 Tp1
Tp1 450 C

sp 0, 094W / m K

2
0

Pentru aparate aflate in spatii inchise, cu temperaturi ale suprafetelor pana la 150 C,
poate calcula cu relatia:

se

2 9,74 0, 07 t
t

diferenta de temperature dintre suprafata exterioara a stratului protector si aerul


inconjurator, 0C.
Pierderea specifica de caldura se calculeaza cu relatia:
Qp

ql

Le 1

Qp
fluxul termic schimbat cu mediul inconjurator;

Le
lungimea echivalenta a aparatului, m;

coeficient care exprima pierderile suplimentare de caldura prin elementele de sustinere si


armaturile aparatului. Acest coefficient are valoarea 0,2 pentru aparatele montate in cladiri si
0,25 pentru aparatele montate in exterior.

Q p 3% Qu
Q p 0, 03 13443,53 403,3059W

0, 2

69

Le H v

Dme 2 hc2

2
Dme

Le 4,17104

2, 420 2 0,5952

2
2, 420

Le 5, 67 m

ql

ln

403,3059
59, 27W / m
5, 67 1 0, 2

t t
1

diz
2iz m1 m 2
0, 01
dp
ql

di1

125 20
diz
1

2 0, 05

0, 01
dp

59, 27 10, 09 2, 4
d
d
ln iz 0,5492 iz 1, 732
dp
dp
ln

diz 1, 732 d p 1, 732 2, 42


diz 4,19144m
diz Dme 4,19144 2, 42

0,88572m
2
2
d sp diz 2 sp

iz

sp 0, 015m
d sp 4,19144 2 0, 015
d sp 4, 22144m
d sp
1
1
1
4, 22144
1
ln

ln

0, 02318m
2sp
diz d sp 2 2 0, 094
4,19144 4, 22144 11,
49

1
125 20

59, 27 10, 09 2, 4 0, 023

d
d
ln iz 0,545 iz 1, 7246
dp
dp
ln

diz
2 0, 05
dp

diz 1, 7246 2, 42 4,1735m


70

0,545

d sp d iz 2 sp
d sp 4,1735 2 0, 015 4, 2035m

d sp
1
1
1
4, 2035
1
ln

ln

0, 02328m
2sp
diz d sp 2 2 0, 094
4,1735 11,
49 4, 2035

iz

diz Dme 4,1735 2, 42

0,876 m
2
2

Varianta a doua de calcule:


Q p 0, 03 Qu 0, 03 13443,53

403,3059W
Areala 4, 62m 2
Ti T f

25 15
200 C
2
2
Q
Q p K A
Tm K p
A Tm
403,3059
K
4,3647
4, 62 20
Tm

1 10W / m grad
apa 188, 703W / m grad
sp
0, 01m3 grad / W
sp
p 30 103

6 10 4
p
50

71

1
1

sp p iz
1 2 sp p iz
1

0, 01 6 10 4 iz
iz
10 188, 703

1 K

K iz 1 0,5058 0, 494
iz
iz 0, 056 0, 00019 20 0, 0598
0, 0598 0, 494
iz
0, 00676m
4,3647

3.6.

Agitarea mecanica

Amestecarea pneumatica se realizeaza cu aer, abur sau alte gaze si se aplica atunci cand gazele
iau parte la reactiv sau favorizeaza omogenizarea mediului. Agitarea masei de reactie se
realizeaza prin introducerea gazului sub presiune. Gazul sub forma de bule strabate amestecul de
reactive si antreneaza portiuni de lichid.
Distributia gazului in lichid se poate realiza prin injectare static, prin tevi perforate fixe, cu
ajutorul duzelor si injectoarelor, etc.
Agitarea mecanica reprezinta procedeul cel mai folosit in industria chimica pentru amestecarea
lichidelor miscibile, nemiscibile, newtoniene si nenewtoniene, datorita posibilitatilor variate de
realizare a ei in ceea ce priveste turatia si spectrul de curgere.
Consumul de energie la agitarea mecanica se calculeaza in doua perioade:
-perioada de pornire;
-perioada de regim constant.
72

In perioada de pornire, consumul se calculeaza cu relatia:

Pp 2, 5 4 P
P-consumul de energie in perioada de regim constant, w
Consumul de energie in perioada de regim constant sa calculeaza cu relatia:

P d 5 n3

C
Remag

d- anvergura agitatorului, m
n- turatia agitatorului, rotatii/sec
- densitatea lichidului supus agitarii, kg/m3
C si m- constant specific fiecarui tip de agitator.
In procesele de fermentatie, rolul agitarii este asociat cu transportul de oxigen si substante
nutritive la microorganism. Puterea necesara agitarii depinde mult de tipul microorganismului,
fiind cuprinsa intre 0,1 si 1,4 kW/m3 de mediu.
Pentru agitarea masei din fermentator se foloseste in mod current agitator tip ancora.

Figura 6. Agitatorul tip ancora

Rapoartele geometrice pentru agitatorul tip ancora sunt urmatoarele:

73

D
0,95 d D 0,95
d
d 2, 4 0,95 2, 28m
H
1,11 H d 1,11
d
H 2, 28 1,11 2,53m
h
0,11 h d 0,11
d
h 2, 28 0,11 0, 25m

3.6.1. Determinarea consumului de energie la amestecarea mecanica:


P d 5 n3

C
Re mag

c 6, 2
m 0, 25
d 2, 28

1040 Kg / m3
n 60rot / min 1rot / s
Re 1,802112 106
6, 2
P 2, 285 13 1040

1,802112 106

0,25

P 10843,10889W
Pmaj 1 0,3 0,1 0, 2 0,15 10843,10889
Pmaj 18975, 44 w 18,97 kW
Pp 2,5 18,97 47, 425kW 55kW

3.6.2. Calculul de rezistenta al arborelui agitatorului:

74

16 Mt
a

P kt
Mt 9, 74 103
n
P 55kW
k 2,5
t 0,97
n 60rot / min
55 2,5 0,97
Mt 9, 74 103
60
4
Mt 2,165 10

a 120 180kgf / cm 2
a 150kgf / cm 2 150 9,81 10
4 1, 47 10
7 Pa

16 2,165 10
4
0,1957m 195mm
1, 47 10
7

d STAS 219mm

3.7.

Racorduri

Racordurile sunt alcatuite dintr-o teava care la un capat se sudeaza pe reactor, iar la celalalt
capat se termina cu o flansa. Racordurile se confectioneaza din acelasi material ca si virola sau
capacul reactorului. La aparatele turnate din fonta, otel si fonta silicioasa, racordurile se toarna
impreuna cu aparatul.
Diametrul racordului se calculeaza din debitul de fluid care circula prin record. Pentru reactoare,
vase de masura si rezervoare care functioneaza discontinuu, la calculul diametrului racordurilor
de umplere si evacuare trebuie sa se tina seama de timpul de umplere si de evacuare a lichidului.
Bioreactorul este prevazut cu urmatoarele racorduri:
75

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Racord pentru alimentare mediu de cultura


Racord pentru evacuare lichid de fermentatie
Record alimentare agent termic
Racord evacuare agent termic
Racord alimentare aer
Racord evacuare aer
Racord alimentare agent anti-spumant
Gura de vizitare
Racord pentru termometru

Datorita conditiilor de lucru speciale ale reactoarelor, este necesar sa se controleze starea lor
interioara la interval planificate sau in caz de defectiuni. De asemenea datorita necesitatii de a
curati reactorul de substantele aderente, sau de a inlocui catalizatorul sau umplutura, precum si
pentru montarea unor dispositive interioare este necesara inzestrarea reactoarelor cu guri de
vizitare, prin care, dupa caz, sa se poata introduce mana sau sa intre un om.
Unele tipuri de reactoare, care au elemente anexe mari sunt prevazute cu un capac demontabil
prin care se poate face controlul, reparatia, curatirea sau descarcarea. In cazul in care capacul
este prea mare, demontarea lui este o operatie de durata si anevoioasa.din aceasta cauza pe
capacul reactorului se prevede o gura de vizitare de 600 mm.

Racord 1 alimentare mediu de cultura:


Vu 13, 4618m3
ta lim entare 8 min
Mv

Vu
13, 4618

0, 028m3 / s
ta lim 60
8 60

4 M v
d 2v
d
4
v
v 0,5m / s
Mv

76

4 0, 028
0, 267m 267mm
0,5

d eSTAS 273 8mm


d i 257 mm
v

4 M v
4 0, 028

0,53m / s
2
di
0, 257 2

L 100mm
Racord 2 evacuare lichid de fermentatie:
d 273 8mm
L 100mm

Racord 3 alimentare agent termic:


Dag 0,3207 Kg / s
0

5 C 999,8 Kg / m3
0,3207
Dvag
0,3207 103 m3 / s
999,8
v 1m / s
d
d STAS

4 0,3207 10
3
0, 0202m
1
25 2,5mm

di 20mm
L 75mm
4 0,3207 10
3
v
0, 25m / s
0, 042

Racord 4 evacuare agent termic:


d 25 2, 5mm
L 75mm

Racord 8 gura de vizitare:

77

d 600mm
Racord 9 pentru termometru:

d 20 2 mm

de
20
25
273
600

Recipient
di
16
20
257
584

Flansa
s
2
2,5
8
8

d1
80
90
375
720

d2
55
65
335
680

nxd3
4x11
4x11
12x18
24x18

d4
20,5
25,5
274
618

b
10
10
24
40

C1
35
40
312
653

Surub
Filet
M10
M10
M16
M16

Figura 7. Gura de vizitare

3.8.

Calculul suportilor

Suportii au fost dimensionati astfel incat sa suporte greutatea reactorului si a incarcaturii sale, dar
s-a tinut cont si de amplasarea utilajului.
78

Masa reactorului se calculeaza cu relatia:


M aparat M vas M manta
M vas M virolei 2 M capac
M capac 428kg
M virolei Vvirolei
Vvirolei Vext Vint

De2
Di2
Vvirolei
H v
H v
4
4
2, 222
2, 22
Vvirolei
4,17104
4,17104 0, 29 m 2
4
4
M virolei 0, 29 7850 2276,5kg
M vas 2276, 5 2 428 3132,5kg
M manta M p .cilindr M f .manta
M p.cilindr Vp.cilindr

2
H lv
Dem
Dim2 3,135 0,
05 2,
42 2 2,4 2

4
4
3
0, 233m

V p.cilindr
V p.cilindr

M p.cilindr 0, 233 7850 1829, 05kg


M manta 1829, 05 508 2337, 05kg

M aparat 3132,5 2337, 05 5469,55kg


M 1,3 5469,55 7110, 415kg
Masa agentului termic va fi:
M md Vu 13, 4618
800 10769, 44kg
M ag .termic Vag apa
Vag V p .cilindr V f
V p.cilindr

H p .cilindr
Dim2 Debr2
4

3,315
2, 42 2, 222 2,165m3
4

79

V f V fm V fbr 1,99 1,543 0, 447 m3


Vag 2,165 0, 447 2, 612m3

M ag .termic 2, 612 999, 7 2611, 2164 kg


M total M ag M md M 2611, 2164 10769, 44 7110, 415
M total 20491, 0714kg

Sarcina specifica pentru un suport va fi:

20491, 0714
2561,3839 9,81
8
S 25,127 N STAS 40kN
S

Se vor alege suporti laterali varianta A tip1.

80

Figura 8. Dimensiunile principale ale suporilor laterali


Tabelul 10. Dimensiunile principale ale suporilor laterali ai reactorului
Marimea Sarcina

Surub

max.pe

Dimensiunile suportului mm

Supraf. max

ancorare de sprijin a

suport,

filet

suportului
cm2

kN

a1

b1

b2

c1 c2

h1

s1 l

d
A

40

170 135 160 185 140 30 50 108 240 290 8

40 36 M30

146 229

Flanse
Flansele sunt elemente de imbinare care se aleg astfel incat sa fie rezistente la presiune.
Pentru conexiunile fermentatorului s-au ales flanse rotunde plane pentru sudare conform STAS
8012-84, STAS 9801-79, si STAS 8815-79.

Figura 9. Dimensiuniler principale ale flanselor

81

Tabel 11. Dimensiunile caracteristice ale racordurilor si tevilor

Dn

Recipien
t
de

Flansa
di

d1

d2

nxd3

d4

c1

Suru
b
Filet

15
20
250

20
25
273

16
20
257

2
2,5
8

80
90
375

55
65
335

20,5
25,5
274

10
10
24

35
40
312

M10
M10
M16

600

600

584

720

680

4x11
4x11
12x1
8
24x1
8

618

40

653

M16

82

Fia tehnic

1. Denumire utilaj : Bioreactor


2. Poziie de montare : vertical
3. Numr de aparate : 1
4. Utilizare : obinerea alcolului din melas
5. Deservire si functionare:
Bioreactorul functioneaza discontinuu, este prevazut cu manta prin care circula agentul termic.
Amestecarea se realizeaza mechanic prin intermediul unui agitator tip ancora. Bioreactorul
functioneaza la temperature de 300C si presiunea de 1,2 ata.
6. Dimensiuni caracteristice :
Diametru : 2200x10
nlime capac : 0,595 m
nlime virol : 4,171 m
nlime manta : 3,82 m
Diametru manta : 2400x10
nlime de gabarit : 5,872 m
Diametru de gabarit : 2,852 m
7. Conexiuni
Racord alimentare cu melas: 273x8x100
Racord evacuare plmad fermentat : 273x8x100

83

Racord alimentare agent termic: 25x2,5x75


Racord evacuare agent termic: 25x2,5x75
Gura de vizitare : 600 mm
Racord pentru termometru: 20x2
8. Alte caracteristici:
Bioreactorul este prevazut cu supoti laterali cu sarcina maxima pe suport de 40 kN.

CAPITOLUL 4
Elemente de automatizare

84

Stabilirea parametrilor ce trebuiesc msurai i reglai


Pe baza analizei structurii procesului tehnologic se stabilesc parametrii i mrimile ce se
impun a fi msurai i reglai, pentru ca instalaia s rspund pe deplin imperativelor
funcionrii automate(calitate, cantitate, economicitate, etc.). Dup ce s-au stabilit parametrii
reglai se trece la poziionarea pe schema tehnologic a buclelor de regllare automat, cu
precizarea parametrului reglat(debit, presiune, temperatur, concentraie etc.). Pentru indicarea
parametrului i a funciei aparatului se fac combinaii leterale n care prima liter reprezint
parametrul msurat sau controlat, iar urmtoarele redau funcia aparatului. Simbolurile literale
pentru unii parametri msurai i funcia aparatului sunt date mai jos:

Denumirea parametrului

Simbolul parametrului

- concentraia ................................................................. A
- debitul ........................................................................ F
- nivelul ........................................................................ L
- presiunea .................................................................... P
- temperatura ................................................................ T
- umiditatea relativ .....................................................
Funcia aparatului
Simbolul funciei
-

reglare .......................................................................
indicare .....................................................................
alarm(semnalizare) ...................................................
nregistare .................................................................
contorizare ................................................................

C
I
A
R
Q

Fiecare sistem de reglare automat presupune existena unui agent de reglare (abur pentru
nclzire, lichid de rcire etc.). n majoritatea cazurilor prin modificarea debitului agentului de
reglare, parametrul reglat se aduce la valoarea prescris.
Procesul de separare prin rectificare a amestecurilor lichide este influenat de numeroase
perturbaii, dintre care cele mai importante sunt: compoziia, debitul i temperatura alimentrii.
Pentru nlturarea acestor perturbaii i conducerea procesului n sensul dorit, se poate aciona
asupra aportului de cldur n blaz, cldurii extrase n condensator, cifrei de reflux i presiunea
n coloan. n acest scop se folosesc ca ageni de reglare debitul fluidului (abur) pentru aport de
cldur la blaz i prenclzitor, debitul mediului de rcire la condensator i debitul refluxului.

85

Schemele de conducere a proceselor de rectificare n industrie prezint o mare diversitate.


Aceast situaie se datorete att numrului mare de parametri ct i gama extins a
amestecurilor supuse separrii.
Obiectivul conducerii automate a unui bioreactor este realizarea i meninerea condiiilor
favorabile pentru viaa i reproducerea microorganismelor.

4.1.

Reglarea automat a presiunii

Pentru reglarea presiunii n vase nchise (bioreactoare chimice, coloane de distilare) se pot
utiliza diverse scheme:
- se acioneaz asupra unor debite gazoase de evacuare
-se coreleaz reglarea presiunii cu regimiul termic
n continuare se va prezenta instalaia pentru reglarea presiunii ntr-un bioreactor n
care se desfoar o reacie n faz gazoas i din care se evacueaz n atmosfer cu flux gazos.

Figura 11. Reglarea presiunii ntr-un bioreactor

4.2.

Reglarea automat a nivelului

Reglarea nivelului este o problem frecvent n industria chimic . Se cere fie reglarea
nivelului la o valoare de referin, deci o reglare precis, fie reglarea nivelului funcie de repere
(minim, maxim), deci o reglare cu performane mai slabe.

86

ntr-un reactor chimic n care reacia se desfoar n faza lichid, nivelul este o variabil
important a procesului. Meninnd nivelul la o valoare de referin, se menine constant timpul
de staionare n reactor, ceea ce asigur o condie de lucru la conversie constant.
Figura
lichidului

12.

4.3.

Reglarea

automat

Reglarea compoziiei unui amestec


lichid

Se aduc ntrun vas dou lichide A i B. Pe


recirculare
analizorul M msoar compoziia
produsului i
informeaz regulatorul de compoziie
AC, care
acioneaz asupra debitului B. Este
preferabil s se stabilizeze debitul A, nlturnd astfel o posibil perturbaie.

Figura13. Reglarea compoziiei unui amestec lichid

4.4.

Reglarea automat a pH-ului

Reglarea pH-ului ridic probleme deosebite din dou motive principale :


-caracteristica neliniar a pH-ului duce la un ciclu limit, de oscilaii, n bucla de reglare;
-domeniul larg de variaie a debitelor crora li se regleaz pH-ul determin o reglare
nesatisfctoare .
ntr-un reactor cu amestecare, pH-ul se poate regla printr-o cascad pHC-pHC.

87

Figura 14. Reglarea automat a pH-ului printr-o cascada pHC-pHC


4.5.

Reglarea automat a temperaturii

Reglarea temperaturii este o problem important deoarece cu ajutorul acestui


paramatru, se stabilesc valori ale constantelor de vitez sau ale echilibrului termodinamic.
n conducerea unui proces intereseaz nu numai aspectul calitativ, ci i cel economic,
fapt pentru care trebuie realizat reglarea cu precizie a temperaturii.
Pentru reglarea temperaturii se manevreaz, n cele mai multe cazuri debitul de agent
termic sau de combustibil. Utilizarea unei bucle simple realizeaz o reglare aporximativ a
temperaturii n jurul valorii prescrise, n timp ce un SRA evoluat va conduce la o reglare precis.

Figura 15. Reglarea automat a temperaturi

88

CAPITOLUL 5
Tehnica securitatii muncii, Masuri P.S.I.

89

Tehnica securitatii muncii


n industria chimic problema proteciei este important deoarece pe lng factorii de
periculozitate comuni cu alte ramuri industriale: elemente mobile ale utilajelor, aciunea
curentului electric, degajri importante ale cldurii, zgomote i trepidaii se adaug i urmtorii
factori:
-degajri de substane toxice;
-prezena frecvent a unor substane inflamabile;
-temperaturi ridicate;
-operaii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice.
Protecia muncii are urmtoarele aspecte:
1. protecia juridic a muncii, reprezentat de legislaia n vigoare constituit din:- codul
muncii;
legea numrul 5/1965 cu privire la protecia muncii ;
-HCM, numrul 5/1966 cu privire la accidentele de munc.
2. protecia sanitar a muncii cuprinde msurile pentru crearea unor condiii fiziologice
normale de munc i de suprimarea riscurilor mbolnvirii profesionale.
3. protecia tehnic a muncii const n msuri tehnice i organizatorice pentru uurarea
muncii i prevenirea accidentelor de munc.

5.1. Msuri de protecie a muncii la utilizarea diferitor substane

H2SO4: pentru ca acidul folosit n industrie difer foarte mult prin concentraie i puritate,
alegerea materialului corespunztor pentru conducte, pompe i cisterne prezint pentru fiecare
caz o problem foarte complex.
Pentru depozitarea i transportul H2SO4 de concentraie mai mic de 77% se folosesc vase
cptuite cu plumb. Acidul sulfuric se ncarc n cisterne, butoaie de oel si damigene. Cisternele
trebuie sa fie uscate i prevzute cu dispozitive pentru nchidere etan i supap de siguran
pentru micorarea presiunii gazului care se formeaz n urma reaciei acidului cu metalul.
Descrcarea acidului din cisterne, se efectueaz fie cu aer comprimat printr-o eav
introdus n acid sau printr-un robinet de descrcare amplasat la partea inferioar.
La curirea cisternelor goale este necesar ca n prealabil s se verifice dac efectuarea
lucrrii nu prezint pericol datorit gazelor toxice ce se formeaz.

90

n timpul msurarii nivelului n cisternele cu acid sulfuric este interzis folosirea focului
deschis, fiind pericol de explozie. n cazul vrsrii acizilor este necesar ca locul respectiv s se
acopere cu nisip amestecat cu cenu care se ndeprteaz i numai dup aceea se folosete ap.
C2H5OH: n cazul acestei substane msurile de protecie sunt urmtoarele:
- cnd aspirarea concentraiilor mari de vapori de etanol este inevitabil se folosete
masca contra gazelor izolat cu tub sau aparat respirator.
- este interzis fumatul n halele de fabricaie unde se dagaj vapori alcoolici, n magaziile
de depozitare precum i n depozitele de combustibil
- toate seciile vor fi dotate cu extinctoare amplasate n locuri vizibile.

5.2. Tehnica securitii muncii la efecuarea diferitor operaii n industria chimic

Distilarea : are ca scop separarea unui amestec format din doua sau mai multe lichide care
au temperaturi diferite de fierbiere. Din punct de vedeere al securitii muncii instalaiile de
distilare pot fi clasificate n funcie de modul cum se face nclzirea i de presiunea care se
dezvolt n ele. Dup modul de nclzire ele se mpart n instalaii care funcioneaz cu nclzire
direct pe foc, pe aburi , cu ap, sau curent electric.
Pentru asigurarea unor condiii nepericuloase de lucru este necesar sa se efectueze control
permanent iar reglarea temperaturii s se fac automat.
Cristalizarea : dup modul de funcionare cristalizoarele pot fi cu funcionare periodic si
cu funcionare continu. Condiii mai bune de munc se pot realiza prin folosirea cristalizoarelor
rotative cu funcionare continua. n aceste aparate stratul de cristale se depune n mod continuu
pe toba rotativ i se ndeprteaz cu ajutorul unui cuit. Pentru a ntmpina degajarea gazelor,
catalizatorul este nchis etans cu un tub de evacuare. Cele mai lipsite de pericol sunt
cristalizoarele cu vid. La aceste aparate se elimin complet pericolul ptrunderii gazelor toxice n
ncpere iar lipsa pieselor n micare elimin accidentele mecanice.
Filtrarea : aceast operaie se execut pentru separarea substanelor solide de lichide cu
ajutorul filtrelor. Exist mai multe tipuri de filtre . Filtrele cu presiune se folosesc n cazurile
cnd se filtreaz amestecuri care degaj gaze duntoare sau explozive, atunci cnd nu se pot
utiliza filtrele deschise. Aceste filtre sunt nchise, iar presiunea n interioarul lor se creaz cu
ajutorul aerului comprimat sau a unui gaz inert.
Toate organele n micare ale filtrelor ca si celelalte care prezint pericol sunt ngrdite.
Filtrele cu vid pot fi prevzute cu benzi de transport, astfel nct ntregul proces de filtare se
mecanizeaz n totalitate.

91

5.3. Msuri de protecie a muncii mpotriva zgomotului i a vibraiilor

Zgomotul: introducerea pe scar larg a utilajelor i mainilor noi cu performane mari n ceea ce
priveste puterea i viteza de lucru precum si folosirea intensiv a mijloacelor de transport
mecanic n ncperile ndustriale impune luarea de msuri pentru combaterea zgomotului produs
n timpul funcionrii acestora. Tehnica actual utilizeaz urmtoarele metode de reducere a
zgomotului:
-nlturarea zgomotului prin izolarea surselor ce l genereaz
-absorbia zgomotului prin nesonorizarea locului de munc.
Vibraiile : se produc sub aciunea ocurilor, a fortelor de frecare sau a solicitrilor
alternative mecanice sau magnetice i se transmit tuturor elementelor cldirii.
Pentru izolarea solului mpotriva vibraiilor fundaiilor se recomand s se prevad
intervale acustice de-a lungul fundaiei cldirilor sau a utilajelor care provoac vibraii n timpul
funcionrii.

5.4. Msuri P.S.I.

Incendiile i exploziile se produc numai atunci cnd sunt prezente n cantitile suficiente trei
elemente: substana combustibil, oxigenul i cldura. Cauzele principale ale incendiilor i
exploziilor se datoreaz pe de o parte aprinderii i autoaprinderii iar pe de alt parte nerespectrii
procesului tehnologic, de atenie, etc..

Materiale folosite pentru stingerea incediilor

Apa: folosirea apei la stingerea incendiilor se bazez pe proprietile ei de rcire, izolare


termic. Proprietile ei de rcire se datoreaz capacitii de absorbie a cldurii i cldurii
latente de dizolvare, care are valoare important. La stingerea incendiilor se folosesc jeturi de
ap compacte sau pulverizante.
Abur: stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se bazeaz pe reducerea concentraiei de
oxigen din zonele de ardere. Folosirea aburului se face n locurile n care exist instalaii de
cazare i siteme fixe de ntreinere.
Tetraclorura de carbon: are proprietatea de a stinge focul, ns folosit n ncperi
nchise poate da natere fosgenului, gaz foarte toxic. n scopul reducerii formrii fosgenului se
adaug n CCl4 anilin, amoniac sau benzen.
92

Dioxid de carbon: nu arde i nu ntreine arderea.Folosit n zonele de ardere, dioxidul


dilueaz atmosfera reducnd concentraia substanei combustibile i a oxigenului din atmosfera
de ardere. Dioxidul nu poate opri arderea bumbacului, peliculelor cinematografice, care pot s
ard n mediu inert.
Prafuri stingtoare: n compoziia acestor prafuri intr diferite sruri, substane care
prentmpin aglomerarea srurilor i substane care contribuie la topirea lor. Prafurile
stingtoare mpiedic dezvolatarea arderii prin acoperirea suprafeelor solide aprinse cu un strat
izolator, care prin topirea srii contribuie mai activ la stingerea incendiului. Degajarea unor
sruri produce gaze incombustibile care contribuie la stingerea incendiului. Stingtoarele de
incendiu cu praf sunt acionate prin presiunea unui gaz incombustibil, jetul de praf acionnd
mecanic asupra zonei de ardere.
Incendiile i exploziile se produc numai atunci cnd sunt prezente n cantitile suficiente trei
elemente: substana combustibil, oxigenul i cldura. Cauzele principale ale incendiilor i
exploziilor se datoreaz pe de o parte aprinderii i autoaprinderii iar pe de alt parte nerespectrii
procesului tehnologic, de atenie, etc.

93

BIBLIOGRAFIE:

1. Manualul inginerului chemist, vol II, Editura Tehnic, Bucureti, 1974


2. Gh. Cristian, E. Horoba, Proiectarea reactoarelor chimice. ndrumar Editura
Performatica, Iai, 2005
3. D. Cacaval, C. Oniscu, Ingeneria biochimic i biotehnologie, Ed. Inter Global, Iai,
2002
4. Camelia oldea, Elemente de biochimie, Editura Corson, Iai, 1999
5. E. Horoba, Gh. Cristian, L. Horoba, Tehnologii de valorificare a produselor naturale,
Ed. Corson, Iai, 2001
6. C.F.Pavlov, P.T.Romankov, Procese i aparate n ingineria mecanic, Exerciti i
probleme, Editura Tehnica, 1981, Bucureti
7. R.Z.Tudose, A.Stancu, F.Vivan, D.Horoba, S.Petrescu, I.Ibnescu, fenomene de
transfer i utilaje n industria chimic, ndrumar de proiectare, 1990, I.P.I.
8. S. Curteanu, t. Ungureanu, Automatizari n industria chimic, 2000, U.T.I.
9. N. V. Lazarev, Substane chimice nocive n industrie, Partea I, Substane organice,
Editura tehnic, 1954, Bucureti
10. O. Creang, A. Cismria, Tehnica securitii muncii n industria chimic, Editura
Tehnic, 1965, Bucureti
11. C. D. Neniescu, Chimie organic, Vol. 1, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,
1974
12. E. Horoba, G. Cristian, E. Muresan, Proiectarea reactoarelor chimice, Ed.
Performatica Iasi 2005

94