TEORIILE SPECIFICE ASISTENTEI SOCIALE- PRINCIPII SI
PATTERN- URI ACTIONALE Acțiunea umană este ghidată de sistemul de valori personale și morale,dar și de cea a colectivității sociale. Ca atare, profesorul Vasile Miftode ne spune ca ,asistentul social trebuie sa pună problema acțiunii sociale în termeni axiologici și în conformitate cu exigențele rațiunii . • În felul acesta,cu ajutorul acțiunii sociale, oamenii reușesc să schimbe sensul vieții lor și să transforme în mod pozitiv realitatea înconjurătoare prin faptul că reusesc să devină un model demn de urmat și pentru alți membrii ai societății. În consecință,teoria acțiunii sociale ne ajută să înțelegem statutul practicii sau al asistenței sociale aplicate în domeniul protecției umane individuale și să reconsideram statutul asistentului social în societatea modernă. • Intervenția socială profesionistă nu poate fi făcută decât ca actiune sociala în rețea, cadrul intervenției incluzând relația dintre polul relațiilor sociale ale beneficiarului și polul relațiilor sociale din cadrul parteneriatelor în asistenta sociala. • În cadrul rețelelor sociale informale primează afectivitatea și emoțiile pozitive,conform teoriei atașamentului, pe când în cadrul retelelor formale secundare relațiile sociale sunt neutre din punct de vedere emotional. În acest caz, asistentul social caută să integreze și să identifice nu numai aspectele negative sau factorii de risc social pentru situația problematică în care se poate afla o persoană ci și aspectele pozitive car pot stopa situațiile problematice și bineînțeles care pot preveni apariția în viitor a unor astfel de situații. În cadrul acestei abordări • Pentru a vizualiza rețeaua socială de intervenție, profesorul V.Miftode propune realizarea unei cartografie a rețelelor, asistentul social fiind șeful de orchestră în calitate de manager de caz ,adică profesionistul care monitorizează și evaluează activitatile de pe întregul etapelor asistentiale. • Procesul de ajutor in asistenta socială cunoaște mai multe • etape: • ■sesizarea problemei • ■acordarea ajutorului inițial • ■evaluarea primară (identificarea adevăratelor vulnerabilitati ale • solicitantului) • ■realizarea planului de intervenție sociala (situațiile problematice trebuie • diminuate și vor deveni obiectivele intervenției sociale) • ■stabilirea rețelei de sprijin • ■declanșarea acțiunilor sociale din cadrul intervenției (au loc evaluări • succesive care îl ajută pe asistentul social să stabilească gradul de • eficienta al intervenției sociale în rețea) • ■evaluarea finală (asigură soluționarea situației problematice ,are loc • finalizarea procesului asistențial).