• În biologie , un virus este un agent patogen inframicrobian, invizibil la
microscopul optic, care nu are capacitatea de autoreproducere, ci este multiplicat de celula parazitată. Virusurile provoacă diverse boli infecțioase numite viroze. • Virusurile reprezintă cea mai simplă formă de viață acelulară. Virusurile nu sunt considerate ființe vii, dar cu toate aceste dispun de material genetic, aflându-se la intersecția dintre viu și neviu. Spre deosebire de celelalte forme de viață, nu consuma hrană și nu produc energie. ISTORIC
• Existența unor microorganisme invizibile la microscop a fost intuită de Pasteur
după ce toate încercările de a pune în evidență agentul turbării au părut a fi zadarnice. • După unii precursori geniali (Edward Jenner, Pasteur), progresele în domeniul virologiei au rămas neînsemnate și până la începutul secolului al XX-lea, s-a vorbit în continuare de acele „ființe imaginare”, fără ca ele să fie cunoscute. • Printre primii care au dovedit indirect, neavând la îndemână microscoapele actuale, a fost Martinus Beierink. Tatăl său care vindea tabac, a fost ruinat de boala numită mozaicul tutunului, care se credea pe atunci că este boală produsă de bacterii. Beierink a filtrat prin porțelan un triturat din frunze bolnave de tutun. Cu microscoapele vremii el n-a reușit să observe agentul patogen. Insă el presupune, după ce cu filtratul obținut a reușit să infecteze plante sănătoase, că agentul infecțios trebuie să fie ceva mai mic ca bacteria. STRUCTURA
• Ca structură, virusul este o particulă submicroscopică, alcătuită dintr-o parte
centrală numită genom viral, format din material genetic, care poate fi ADN sau ARN, și o teacă sau înveliș protector de natură proteică, numită capsidă. Capsida și genomul viral alcătuiesc nucleocapsida. La virusurile mai complexe mai apare un înveliș exterior de natură proteică numit pericapsidă, peplos sau anvelopă virală. Din punct de vedere al prezenței învelișului pericapsidal, virusurile se împart în două categorii: nude și învelite în peplos. PROPRIETĂȚI Din punct de vedere chimic virusurile sunt constituite din nucleoproteide. La un înalt grad de puritate ele pot cristaliza. La virusul herpesului capsida este prevăzută cu prelungiri proteinice (capsomeri) care acoperă toată suprafața virionului. Deosebiri față de bacterii: Virusurile au dimensiuni foarte mici (de la 8 nm până la 500 nm, astfel că pot traversa filtrele poroase ce rețin bacteriile). Reproducerea virusurilor este posibilă numai în interiorul celulelor vii, în organisme sau în medii de cultură care conțin astfel de celule. Au rezistență mare la glicerină și la solvenții lipoidelor, față de care sunt sensibili majoritatea microbilor. Virusurile sunt agenți patogeni ai unor bolidenumite generic viroze. În general, virusurile dau imunitate, dar infecția poate fi determinată și de acizii nucleici extrași din virusuri; în acest caz nu se obține imunizare, datorită lipsei proteinei. Exemple: virusul variolei, virusul turbării, virusul encefalitei, HIV, virusul gripal, etc. Există și viroze ale plantelor, cel mai cunoscut agent fiind Virusul mozaicului tutunului. Alte viroze ale plantelor: mozaicul castraveților, viroza mozaicului porumbului, răsucirea frunzelor de cartof, bășicarea frunzelor de piersic. Viroze ale animalelor: febra aftoasă, turbarea, pesta porcină, aviară, ovină. Viroze ale oamenilor: turbarea, gripa, oreionul, varicela, variola, poliomielita. CLASIFICARE
• Încrengătura Virophyta cuprinde numai ordinul Virales, împărțit în 3 subordine:
• Subordinul Phytophagineae (virusurile plantelor), cuprinzând ribovirusuri care produc fitoviroze. • Subordinul Zoophagineae (virusurile animalelor), grupând dezoxivirusuri sau adenovirusuri care parazitează animalele și omul (virusul gripei, turbării, poliomelitei, variolei etc.) • Subordinul Fhagineae (virusuri bacteriofage), grupează adenovirusuri parazite în celulele bacteriene, distruse prin liză. CLASIFICARE
• După gazda care îi primește, se împart în patru grupe:
• virusuri patogene pentru bacterii: bacteriofagi: • virusuri patogene pentru vegetalele superioare: virusurile plantelor; • virusuri patogene pentru nevertebrate: virusurile insectelor; • virusuri patogene pentru vertebrate, cuprinzând cinci grupe: • virusuri al căror tropism este marcat pentru ectoderm (vaccin, variolă), • virusuri neurotrope pure (turbare), • virusuri endoteliomezodermice (limfogranulomatoză venerică la om), • virusuri septicemice (rujeolă, rubeolă), • virusuri proliferative (sarcomul lui Roux, leucoze și leucemii transmisibile). • După proprietățile fizico-chimice: • După tipul de acid nucleic pe care îl conțin (clasificarea actuală uzuală) • Virusuri care conțin în genomul lor ARN sau ribovirusuri • Virusuri care conțin în genomul lor ADN sau deoxiribovirusuri VIRUSUL GRUPEI AVIARE
• Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate
infecta și specii de mamifere. A fost identificată pentru prima dată în anii 1900, în Italia, dar a fost găsită mai târziu în toată lumea. Un virus al gripei aviare, H5N1, a fost identificat în 1997 în Asia și a creat panică în lumea întreagă, vorbindu-se de iminența unei epidemii de proporții. În octombrie 2005, virusul H5N1 a ajuns și în România, fiind identificat la păsări din localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea. România este prima țară europeană unde prezența acestui virus a fost confirmată în mod oficial. • Virusul grupei aviare văzut la microscop: