Formele de eroziune create de răuri.

Forma generală de relief creată de apele curgătoare permanente este valea. În amănunt însă, şi
pe diferite sectoare, râul construiește două categorii de forme de eroziune şi de acumulare,
intre care se pot plasa şi forme de echilibru (lunci si terase) realizate prin eroziune laterală
plus aluvionări.

Formele principale de eroziune, din cadrul văii, sunt talvegul şi albia minora.
Din oscilarea orizontală a albiei minore rezultă însă şi lunca sau albia majoră motiv pentru
care şi formele de echilibru le ataşăm la categoria de eroziune. Din adâncirea râului şi cu
ajutorul eroziunii de versant se realizează si versanții de vale.

Formele de acumulare sunt de două categorii: a) forme mici situate in cadrul albiilor (bancuri,
ostroave, grinduri ş.a.), precum şi pânzele aluviale din lunci și terase, toate avand sau au avut
caracter mobil şi b) forme mari, mult mai stabile (glacisuri de acumulare, piemonturi şi delte).
Formele de eroziune si dezechilibrul
din cadrul văii
Albia râului, în sensul general, este jgheabul de scurgere al unei ape curgătoare la diferite debite şi niveluri.
Se disting însă trei feluri de debite: medii, minime (de etiaj) şi maxime (la viituri). Fiecăruia dintre acestea îi
corespunde câte un tip de albie: minoră,talveg şi albie majoră sau luncă.

-Albia minoră reprezintă jgheabul de scurgere la ape medii, care sunt şi cele predominante. Se compune dintr-
un pat de curgere și maluri. Acestea din urmă nu sunt întodeauna bine marcate, apărând adesea asimetrii, un
mal abrupt vizavi de unul foarte puțin înclinat.

-Talvegul este un jgheab redus ca dimensiuni şi discontinuu, care şerpuieşte longitudinal pe

fundul albiei minore. Acesta coincide de obicei cu firul apei (linia cu viteze maxime de
scurgere) care canalizează deplasarea värtejurilor scurgerii turbu- lente, executând o
eroziune liniară mai puternică pe traseul respectiv al patului albiei.
Albia majoră (lunca) reprezintă patul general de meandrare al unui râu. Este o albie
mult mai largă decât albia minoră, dispusă în două fâşii laterale inegale, sau numai de
o parte a acesteia. Existența sa indică faptul că râul a ajuns la stadiul de profil de
echilibru. Lunca are o structură specifică, atât în secțiune, cât şi ca profil longitudinal.

Structura luncii

a- roca în loc; b- pietris aluvial c- argila aluviala, d- coluviu şi conuri de

dejecție