-Caracterizarea văilor și albiilor

Albie minoră reprezintă suprafața de teren ocupată permanent sau temporar de apă la
niveluri obișnuite. În profil transversal albia minoră cuprinde: malurile și talvegul (canalul de
etiaj). Albia minoră mai poartă și denumirile de matcă, pat, făgaș,vad (fig.6a). Talvegul albiei
minore reprezintă linia care unește punctele cu altitudinea cea mai coborâtă din lungul albiei
minore a unui râu.
Malurile fac legătura între albia minoră și terase.Malurile pot avea diferite
forme.convexe, concave,liniare sau mixte.
*Malul concav: suprafața morfologică expusă spre râu care descrie o concavitate.
Procesul dominant este cel de eroziune fluvială. *Malul convex: este alcătuit din formațiuni
morfologice elementare de acumulare a depozitelor și reprezintă principalele elemente de
construcție și dezvoltare a șesurilor de acumulare, a câmpiilor de inundare din care apoi se
detașează terasele.
De aceea se mai numește și mal de acumulare sau mal de acreție laterală. T raseul albiilor
minore se înscrie în cel al albiei majore însă este mai sinuos, având o serie de curbe. O mărime
caracteristică a traseului albii minore îl constitue coeficientul de sinuozitate care exprimă
raportul dintre lungimea cursului de apă şi distanţa în linie dreaptă între punctele extreme luate în
calcul(sau de la izvor la vărsare). Conform clasificării lui Schumm (1985), în funcţie de valoarea
indicelui de sinuozitate3 există următoarele tipuri de albii: rectilinii, sinuoase/despletite și
meandrate.
Albie majoră(lunca): porțiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care
se revarsă apele mari, la ieșirea lor din albia minoră. În cadrul luncii se pot observa grinduri
fluviatile, cursuri părăsite, mlaștini și despletiri. Albia părăsită - este acel sector al albiei prin
care nu mai are loc scurgerea apei, datorită apariției unui alt traseu. Terasele fac legătura dintre
luncă și versanți.Ele apar sub forma unor trepte create prin procesul de adâncire al albiei râului
(fig.7).
Terasele fluviale sunt forme de relief netede sau ușor neregulate care fac legătura dintre
luncă și versant. Terasele reprezintă foste albii minore rămase suspendate în urma procesului de
adâncire a albiei râului. Terasele au în componență podul de terasă și țâțăna terasei. Terasele pot
fi sculptate în rocă, în aluviuni sau în ambele.
Micromorfologia pozitivă din cadrul albiei este caracterizată prin existenţa conurilor de
dejecţie, grindurilor,reniilor și insuliţelor (fig.8,9).
Grindurile pot fi recente dar şi mai vechi ,în general stabilizate (înierbate) adesea
integrate în luncăÎn mare parte aceste grinduri sunt dispuse în sensul curentului de apă și sunt
alcătuite din materialele aluviale grosiere sau cu caracter mixt (formaţiuni grosiere fixate în
depozite mai fine).
Conurile de dejecţie sunt localizate la contactul luncii cu terase.