Pedagogia militară

Educaţie militară
 Obiective:

• să definească conceptul de educaţie;

• să clasifice formele educaţiei;
• să descrie rolul educaţiei în formarea
militarului;
• să analizeze formele de organizare a educaţiei
şi instruirii militarilor,
• să aprecieze valoarea factorilor ce stau la
originea disciplinei militare.
 Conținuturi:

• 1. Educaţia militară. Rolul ei în formarea

militarului.
• 2. Unitatea procesului de instruire şi
educare.
• 3. Aspecte psihologice ale disciplinei
militare.
 1. Educaţia militară. Rolul ei în
formarea militarului
• educo – educare si inseamna „crestere”,
„hranire”, „formare”,
• educo – educere are inteles de „a scoate din”, „a
ridica”, „a înalţa”,
 Etimologia termenului
PEDAGOGIE
Limba greacă:
• paidagogia = a conduce copilul spre
cunoaştere pais,
paidos = copil; agoge = a conduce
• paidagogos = sclavul care avea sarcina de
a conduce copilul la şcoală
 Argumente pentru care
pedagogia este știință:
• Obiect de studiu bine delimitat - fenomenul
educational.
• Instrumentar specific de cercetare şi
investigare - observatia, experimentul,
studiul de caz, testele docimologice etc.
• Finalităti cognitive - sistem conceptual, legi
şi principii.
Johann Amos Comenius: omul „nu poate deveni
om decât dacă este educat”.

Platon :„arta de a forma bunele deprinderi sau de

a dezvolta aptitudinile native pentru ale acelora
care dispun de ele”.
Pedagogia studiază esenta şi trăsăturile
fenomenului educational, scopul şi sarcinile
educatiei, valoarea şi limitele ei, continutul,
principiile, metodele şi formele de desfăşurare a
proceselor paideutice (Bîrzea, C., 1998).
1998
 Pedagogia militară

• studiază fenomenul educațional într-un context

social larg,
• examinează transformările ce se produc în strînsa
legatură cu mediul, cu viața subunității,
• ia în considerare procesele de grup, efectele
pozitive și negative ale acestora, tendințe
dominante, nivelul aspirației individuale și
colective.
 Educaţia militară

• un sistem de obiective, acţiuni, metode,

procedee şi tehnici antrenate unitar de
organizații și instituții în scopul formării
calităților necesare luptătorilor
concomitent cu îndeplinirea celorlalte
obligații moral-cetățenești pe care le au în
societate.
 Forme ale educației militare
• - educaţia formală se realizează prin intermediul instituțiilor
militare de învățămînt şi prin procesul instructiv desfășurat cu
militarii în termen, pe baza planului pregătirii de luptă.
• - educaţia non – formală cuprinde acțiunile pentru
perfecționarea pregătirii cadrelor militare, cît și acțiuni
desfasurate cu tinerii încorporați în afara procesului educativ.
• - educaţia informala/incidentală cuprinde influențele cu
efecte educative rezultate din raporturile intermilitare din viața
de zi cu zi și din specificul unităților militare și instituțiilor de
învățămînt ale armatei.
 Educatia militara

un proces ce exercită influențe numeroase asupra

conștiinței sociale, a formării acestei conștiinte
d.p.d.v. al apărării patriei,
duce la modificări în structura personalității
militarilor, în comportamentul lor, prin motivarea
acestora pentru a învăța să lupte, sa actioneze
eficient pe timp de razboi, în spiritul răspunderii
pentru îndeplinirea misiunilor încredințate.
 Instruirea

• Instruirea este un proces de predare a

cunoștințelor și deprinderilor într-o
instituție de învățământ – DEX;
• Instruirea militara este un proces complex
şi unitar, interconectat cu majoritatea
activităţilor specific militare – definiţie din
doctrină.
2.Unitatea procesului de instruire şi
educare
• PREDAREA
• ÎNVĂȚAREA
• EVALUAREA
 I.PREDAREA

• – (un proces de instruire) un sistem de

acțiuni desfășurat de comandant (educator)
în cadrul lecției – cu influențe și dincolo de
lecții.
• Predarea implica, în esență, procesul de
formare a militarilor prin instruire.
 Pilonii instruirii

• 1) învăţămîntul militar;
• 2) instrucţia;
• 3) exerciţiile;
• 4) instruirea prin practicare.
 Obiectivele instruirii

• Obiectivul general al instruirii este

îndeplinirea cerinţelor privind calitatea
personalului/forţelor armatei.
• Obiectivele parţiale, specifice
componentelor instruirii
• 1. Instruirea instituţionalizată,
instituţionalizată

reprezintă fundamentul întregii instruiri militare

şi contribuie, în mod esenţial, la formarea
luptătorilor, a specialiştilor militari şi a
comandanţilor pentru toate eşaloanele.
• 1) Învăţămînt militar;
• 2) Instrucţie individuală.
 Obiective ale instruirii
instituţionalizate
• cunoaşterea domeniului profesional,
• dezvoltarea capacităţii fizice, psiho-morale şi de
gîndire a individului,
• Dezvoltarea abilităţilor de a acţiona în situaţii
critice,
• creşterea încrederii în forţele proprii,
• formarea spiritului de autodisciplină.
 2. Instrucţia

activitate cu caracter predominant practic-

aplicativ ce cuprinde totalitatea acţiunilor
întreprinse pentru formarea, dezvoltarea şi
menţinerea deprinderilor individuale şi colective,
necesare îndeplinirii sarcinilor/misiunilor.
 la nivelul individului
 la nivelul colectiv (al structurilor militare).
 Etapele instrucţiei unităţii:

• - etapa instrucţiei grupei;

• - plutonului;
• - companiei;
• - batalionului;
• - regimentului/brigăzii.
• Durata unei perioade de instrucţie a unităţii
este, de regulă, de 4-5 luni.
 3. Exerciţiile

• dezvoltarea deprinderilor colective,

• verificare a nivelului capacităţii operaţionale a
structurilor - în ce măsură forţele din subordine
sunt capabile să îndeplinească misiunile pentru
care s-au pregătit.
• Tipuri:
• - de antrenament;
• - de evaluare;
• - repetiţie pentru misiune;
• - demonstrative.
 4. Instruirea prin practicare

• Din punct de vedere al instruirii, experienţa

din unitate şi experienţa operaţională sunt
expresia a ceea ce s-a acumulat prin
practicare.
 II. INVAŢAREA
• – o modificare sau transformare intenționată a
comportamentului, condiționată de experiența
trăita, dobîndită fie direct - din contactul
individual cu realitatea, fie indirect – prin
transmiterea valorilor culturii.
Învățarea se realizează prin efort personal și
participare activă, de aceea acentul se pune pe
metode active, participative de predare – învățare.
 Conditii ce influențează procesul de
predare:

• 1) particularități și disponibilități individuale

(vîrsta, dezvoltare fizică, intelectuală, nivelul
dezvoltării și funcționării cognitive: gîndire,
memorie, imaginație, atenție)
• 2) specificul situației de învățare (sistemul de
cerințe, personalitatea și competența
comandantului, relația sef-subaltern etc.).
 Proiectarea activităţii educative:
• - stabilirea obiectivelor pedagogice
operaţionale (ce îmi propun să fac?),
• - analiza resurselor educaţionale (cu ce voi face
ceea ce mi-am propus?);
• - stabilirea strategiei educative (cum voi realiza
obiectivele înaintate?)
• - masurarea si evaluarea realizarilor
obiectivelor propuse (cum voi măsura achizițiile
acumulate de cursanți?)
• „În ciuda unei educaţii alese, copiii devin
totuşi răi, daca exemplul parinţilor sau al
profesorilor lor nu corespunde
învaţămintelor” Ugo Foscolo.
3. Aspecte psihologice ale disciplinei militare

1) Factorii antropologici şi polemologici

2) Factorul sinergetic iniţial
3) Factorul legislativ
4) Factorul social
5) Factorii psihici: a) identificarea; b) frica;
c) Agresivitatea
6) Factorul intelectual
7) Factorii manageriali
 viziunea psihologică privitor la
DISCIPLINĂ MILITARĂ
• D M este un fenomen psiho-social ce repreizintă
o stare deosebită a psihicului, bazată pe
conştientizarea de către toţi militarii a moştenirii
legăturilor spirituale cu voievozii moldoveni.
Precum şi a cimentării ei prin fapte şi acţiuni
zilnice, respectării de către toţi militarii a
tradiţiilor militare, Constituţiei, legilor statului şi
regulamentelor militare.
• Mulțumesc pentru atenție !