DRAMA SCRIPTURII

(I)
TEME TEOLOGICE DIN VECHIUL TESTAMENT
ISTORIA ÎMPĂRĂȚIEI
Dumnezeu - Împăratul
acționează în istorie pentru salvarea întregii creații.
O ISTORIE ÎN 6 ACTE!
◦ I: Dumnezeu își stabilește împărăția:
◦ Creația (Geneza 1-2)

◦ II: Omul se răzvrătește împotriva împărăției:

◦ Căderea (Geneza 3-11)

◦ III: Împăratul îl alege pe Israel:

◦ Răscumpărarea inițiată (Geneza 12 – Maleahi 4)
---------------------------------------------------------------------
◦ IV: Venirea Împăratului:
◦ Răscumpărarea împlinită (Matei 1- Ioan 21)

◦ V: Răspândind Vestea Bună a Împăratului:

◦ Misiunea Bisericii (Fapte 1 – Apocalipsa 3)

◦ VI: Reîntoarcerea Împăratului:

◦ Răscumpărarea completată (Apocalipsa 4-22)
Istoria Împărăției și Vechiul Testament
Actul I: Creația [Geneza 1-2]
• Dumnezeu își stabilește împărăția
• Contextul istoriei împărăției

Actul II: Căderea [Geneza 3-11]

• Revolta omului împotriva ordinii împărătești
• Consecințele căderii: de la Eden la Babel

Actul III: Israel [Geneza 12 – Maleahi 4]

• Poporul: Geneza 12 – Deuteronom 34
• Țara: Iosua 1 – Maleahi 4
Ce este împărăția lui Dumnezeu?
◦ Nu se referă în mod primordial la un loc, la un regat, la un spațiu anume în univers sau în afara lui.
◦ Nu se referă la o realitate statică, fixă, anorganică.
◦ Sensul este dinamic, viu, activ, organic.
◦ Împărăția lui Dumnezeu se referă la domnia lui Dumnezeu peste o sferă anume (parte a creației,
individ, popor, planetă, cosmos).
◦ Pentru israeliți, împărăția lui Dumnezeu este „activată/prezentă” atunci când Dumnezeu domnește.
◦ Împărăția nu este totuna cu Biserica. O include, dar este mai mare decât ea.
◦ Ea este în noi, dacă acceptăm suveranitatea și voia Împăratului.
 Luca 17:20-21

Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui

Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis:
„Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să
izbească privirile. Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o
acolo’. Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este
înăuntrul vostru.”
Cuprins „Teme teologice Vechiul Testament”

1. Creația 6. Sapientia

2. Căderea 5. Profetism

3. Poporul 4. Țara
 ISTORIA
ÎMPĂRĂȚIEI
ACTUL I: DUMNEZEU ÎȘI STABILEȘTE
ÎMPĂRĂȚIA
Text
◦ Relatările Creației: 1) Geneza 1:1 – 2:4a; 2) Geneza 2:4b-25.
◦ Geneza 1:1 – 2:4a.
◦ Remarcă introductivă: Geneza 1:1-2.
◦ Săptămâna Creației: Dumnezeu a zis... Dumnezeu a numit... Dumnezeu a văzut că era bun... Ziua a...
◦ Omul: chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Mandatul creației.
◦ Sabatul: odihna lui Dumnezeu.

◦ Geneza 2:4b-25.
◦ Crearea omului: suflarea de viață.
◦ Crearea Edenului: descrierea grădinii.
◦ Mandatul moral: porunca cu privire la pomul cunoștiinței binelui și răului.
◦ Crearea femeii: notă despre căsătorie.
 Săptămâna Creației

Ziua 1: lumina Ziua 4: astrele

Ziua 2: cerul/apele Ziua 5: păsări/pești

Ziua 3: Ziua 6:
uscat + vegetație animale + om
 Omul: chip și asemănare
◦ Chip și asemănare sunt doi termeni paraleli care fac referire la aceeași realitate: Geneza 5:1-2 și Geneza
9:6.
◦ Geneza 5:1-2. „Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după
asemănarea lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat
numele de "om", în ziua când au fost făcuţi.”
◦ Geneza 9:6. „Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut
pe om după chipul Lui.”
◦ Chip și asemănare: statuile suveranului din teritoriile stăpânite de el. (Exemplu: Daniel 3)
◦ Chipul și asemănarea se află în strânsă legătură cu mandatul creației: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi
pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care
se mişcă pe pământ.„ (Geneza 1:28).
 Teorii ale „chipului și asemănării”
◦ Substanțialismul sau structuralismul: omul posedă calități unice, aspecte ale Ființei divine ce nu se
găsesc la alte făpturi ale creației: voința, emoția, rațiunea, creativitatea. Prin ceea ce este el, felul de a fi
constituit, se diferențiază de restul creației. Se aseamănă cu Dumnezeu prin proprietățile pe care Acesta
le împărtășește omului.
◦ Relaționismul: a avea chip și asemănare cu Dumnezeu înseamnă a avea capacitatea de a te angaja în
relații (cu divinul, cu sine, cu ceilalți și cu creația). Expresia definitorie apare în Geneza 1:27: parte
bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
◦ Funcționalismul: chipul și asemănarea cu Dumnezeu se reflectă în funcția de a stăpâni și de a supune
creația, fiind similar în funcție cu Dumnezeu. Omul este un reprezentant oficial al divinului în creație,
stăpânind prin împuternicire de sus. Omul e regent.
Relaționismul și Geneza 2

Nevoia de Relația cu
Sabatul
transcendent Dumnezeu

Nevoia de Relația cu
Căsătoria
comuniune celălalt

Nevoia de
Relația cu sine Munca
semnificație
Mandatul moral
◦ Geneza 2:16-17
◦ Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din
grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el
vei muri negreşit.”
◦ Tema libertății: poți ... după plăcere ... orice.
◦ Tema limitei: există un interdict. Dar ... Să nu.
◦ Tema responsabilității: există consecințe. Vei muri negreșit.
◦ Tema ispitirii divine (?): de ce a permis tentația?
◦ Tema autorității: Dumnezeu a dat porunca...
Accente teologice – Actul I
◦ Dumnezeu: cu totul diferit de creație, atotputernic, înțelept, unic, suveran, generos, bun, liber.
◦ Creația: ex-nihilo, ordonată, bună, funcțională pe bază de legi naturale, spațiu de manifestare a gloriei lui
Dumnezeu.
◦ Omul: creat după chipul lui Dumnezeu. Liber și responsabil de alegerile lui. Mandatul creației și
mandatul moral. Împlinire prin angajarea în relații personale și respectarea autorității.
◦ Sabatul, munca, căsătoria: instituții legitime pentru necesitățile omului sub soare.
◦ Povestea Creației din perspectivă iudaică este una polemică, anti-mitologică, având ca scop demascarea
poveștilor creației popoarelor învecinate; canaaniți, egipteni, babilonieni.
◦ Prin creație, Dumnezeu își stabilește împărăția (domeniul în care se împlinește voia Lui). Toate cele
create sunt în armonie, supunere și îndreptate înspre împlinirea menirii date.
DAR...
Şarpele era mai şiret decât toate fiarele
câmpului pe care le făcuse Domnul
Dumnezeu. El a zis femeii:
Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu
mâncaţi din toţi pomii din grădină?