Legislaţia

cooperatistă în
România
Conf.univ.dr. Cătălin Deatcu

Universitatea „ARTIFEX” din București

catalindeatcu@gmail.com
cdeatcu@artifex.org.ro
Legislaţia cooperatistă în România

10/22 mai 1887 → Codicele de Comerciu în care, în Cartea I, Titlul VIII,

secţiunea a VII-a sunt cuprinse „Dispoziţiuni relative la societăţile
cooperative”
29 martie 1903 → Legea băncilor populare săteşti şi a Cassei lor centrale
consfinţeşte existenţa organizaţiilor cooperatiste de credit.
 Această lege a suferit numeroase modificări impuse de necesitatea
creării unui cadru juridic modern pentru instituţiile de credit popular.
 Cele mai însemnate modificări şi completări se referă la extinderea
legii băncilor populare săteşti din 1903 şi asupra băncilor populare
constituite de lucrătorii agricoli din mediul urban (1905), a
cooperativelor săteşti de producţie (1905) şi consum şi a obştilor de
arendare (1910).
 Legea din 1903 cuprindea dispoziţii privind constituirea, înregistrarea
şi funcţionarea băncilor populare, consacra unele principii ale
cooperaţiei moderne, enumera avantajele şi înlesnirile acordate băncilor
populare, lăsând ca statutele să reglementeze organizarea şi activitatea
lor, potrivit intereselor asociaţilor.
Legislaţia cooperatistă în România

20 decembrie 1909 → Legea pentru înfiinţarea băncilor populare de

meseriaşi şi a cooperativelor de producţie, consum, construcţie şi comerţ
25 ianuarie 1912 → Legea pentru înfiinţarea Casei Centrale a Meseriilor
1918 → Decret–Lege nr. 3922 privind băncile populare, cooperativele şi
obştiile
3 ianuarie 1919 → Decret–Lege pentru înfiinţarea Casei Centrale a
cooperaţiei şi împroprietăririi sătenilor
 Decretul – Lege prevede, printre alteele, organizarea şcolilor necesare
pentru pregătirea personalului necesar organizaţiilor cooperative.
 Pe baza acestei prevederi legale, în anul 1919, din iniţiativa profesorului
Ion Răducanu şi cu sprijinul Biroului Central al Federalelor este
înfiinţată Şcoala de Studii Cooperative din Bucureşti, instituţie ce se va
transforma ulterior în Academia de Studii Cooperatiste.
9 februarie 1919 → Decret–Lege privind înfiinţarea cooperativelor
populare orăşeneşti
Legislaţia cooperatistă în România
30 aprilie 1920 → Legea pentru organizarea Ministerului muncii şi
a ocrotirii sociale (cu modificările din 12 iunie 1920).
 În această lege este prevăzută organizarea Direcţiei cooperaţiei
orăşeneşti cu scopul de a promova în practică activitatea
cooperatistă în mediul urban.
 În cadrul acestei legi se menţiona faptul că statul are un rol
coordonator în ceea ce priveşte funcţionarea sectorului
cooperatist. Apariţia acestui act normativ a condus la o creştere a
activităţii societăţilor cooperative din mediul urban şi cu
precădere a cooperativelor meşteşugăreşti de producţie.
26 septembrie 1920 → Legea privind extinderea băncilor populare
14 martie 1923 → Legea pentru unificarea cooperaţiei
17 februarie 1926 → Legea nr. 84 privind completarea şi
modificarea unor articole referitoare la Cassa centrală a
cooperaţiei şi împroprietăririi sătenilor
Legislaţia cooperatistă în România
12 iulie 1928 → Codul Cooperaţiei
 Apariţia în anul 1928 a Codului Cooperaţiei a adus o serie de
clarificări cu privire la modalitatea de organizare şi funcţionare a
organizaţiilor cooperatiste, ceea ce a condus ulterior la o
revigorare a activităţii acestoara atât în mediul urban, cât şi în cel
rural.
 De asemenea, Codul Cooperaţiei adoptat în anul 1928 aduce o
serie de modificări cu privire la organizarea şi desfăşurarea
activităţii Academiei de Studii Cooperatiste, aceasta fiind
recunoscută ca instituţie de învăţământ cooperatist şi fiind
trecută din patronajul Centralei Băncilor Populare în cel al
Consiliului Superior al Cooperaţiei.
Legislaţia cooperatistă în România
28 martie 1929 → Legea pentru organizarea cooperaţiei
 Apariţia acestui act normativ conduce la abrogarea prevederilor
Codului Cooperaţiei adoptat în anul 1928. Prin intrermediul
acestei legi este creat un cadrul de organizare şi funcţionare a
societăţilor cooperative, fiind totodată menţionată în mod
explicit autonomia sectorului cooperatist faţă de stat.
28 martie 1929 → Regulamentul pentru punerea în aplicare a legii
pentru organizarea cooperaţiei (modificat ulterior prin legile apărute
în datele de 4 aprilie 1930 şi 7 aprilie 1933)
4 aprilie 1930 → Legea pentru modificarea unor dispoziţiuni din
legea pentru organizarea cooperaţiei
27 iulie 1933 → Legea nr. 149 pentru organizarea cooperaţiei care
reia prevederile din 1929 şi modificările ulterioare
Legislaţia cooperatistă în România
1935 → Legea pentru organizarea cooperaţiei (modificată succesiv
în 23 iunie 1938, 20 ianuarie 1939, 18 octombrie 1940 şi 22 februarie
1941)
 Legea pentru organizarea cooperaţiei adoptată în anul 1935 şi
modificată ulterior poate fi considerată ca fiind cel mai
complex act normativ ce reglementează activitatea specifică
acestui sector de activitate, la toate nivelele sale ierarhice.
1938 → Decretul nr. 330 pentru organizarea Ministerului
Cooperaţiei (publicat în Monitorul Oficial nr. 29 din 6 februarie 1938)
1938 → Decretul-Lege nr. 2269 privind înfiinţarea Institutului
Naţional al Cooperaţiei
Legislaţia cooperatistă în România
După 1944, în anii ''regimului dictaturii populare'', cooperaţia şi-a
desfăşurat activitatea în condiţii precare, fără a avea o identitate precis
reglementată prin lege.
2 aprilie 1949 → Decretul nr. 133 pentru organizarea cooperaţiei
(care abroga Legea din 1935 şi modificările ulterioare) – republicat la
5 iulie 1951
17 iulie 1958 → Decretul nr. 320 privind consiliile de judecată din
întreprinderi şi instituţii
18 aprilie 1960 → Decretul nr. 144 privind organizarea şi
funcţionarea asigurărilor sociale din cooperaţia meşteşugărească
Legislaţia cooperatistă în România
În perioada dictaturii comuniste, cooperaţia meşteşugărească a fost
prejudiciată prin imixtiunea statului în activitatea sa, sub forma
planurilor şi programelor obligatorii, prin naţionalizarea forţată a unei
părţi a patrimoniului său, prin limitarea prin lege a pregătirii
profesionale, prin încercarea de eliminare treptată a autonomiei şi
libertăţii de acţiune, prin îngrădirea strictă a activităţii pe plan
internaţional, în cadrul Forumurilor cooperatiste din care făcea parte.
15 mai 1968 →Legea nr. 14 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei meşteşugăreşti
10 iulie 1970 → Legea nr. 4 privind organizarea producţiei şi a
muncii în agricultură
10 iulie 1970 → Legea nr. 6 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei de consum
Legislaţia cooperatistă în România
După decembrie 1989, cooperaţia din România, eliberată de
imixtiunile statului şi de limitele inerente economiei de comandă
administrativă, s-a reîntors la drepturile sale fireşti, a reînnodat
tradiţiile sale centenare, reintrând în drepturile sale din totdeauna.
9 februarie 1990 → Decretul-Lege nr. 66 privind cooperaţia
meşteşugărească (adoptat de către Consiliul Frontului Salvării
Naţionale).
 Este un act normativ de tranziţie, care prin dispoziţiile sale
protejează sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti în etapa actuală,
ceea ce determină menţinerea şi funcţionarea acestuia. Acest
Decret-lege are meritul de a fi legiferat rolul şi locul
cooperaţiei meşteşugăreşti în ansamblul economiei naţionale,
independenţa şi autonomia sa reală.
 Totodată, pe baza acestui Decret-lege s-au putut iniţia măsuri şi
acţiuni care să conducă la eliberarea activităţii cooperaţiei
meşteşugăreşti din vechile tipare, la eliminarea fenomenelor de
centralism excesiv şi birocratic, la o veritabilă autonomie a
sectorului.
Legislaţia cooperatistă în România
9 februarie 1990 → Decretul-Lege nr. 67 privind cooperaţia de
consum şi de credit (adoptat de Consiliul Frontului Salvării
Naţionale)
25-26 aprilie 1990 → Primul Congres Liber şi Democrat al
cooperatorilor meşteşugari care a analizat şi identificat stadiul de
dezvoltare al sectorului în condiţiile impuse de mutaţiile radicale ale
societăţii româneşti, ca urmare a Revoluţiei din Decembrie 1989
26 aprilie 1991 → Hotărârile nr. 1 şi 2 ale Consiliului UCECOM
care au permis concretizarea acţiunilor de adaptare a cooperaţiei
meşteşugăreşti la cerinţele economiei de piaţă şi de nominalizare a
patrimoniului organizaţiilor din sector, pe membrii cooperatori şi
angajaţi.
2005 → Legea nr. 1 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei
Legea nr. 566/2004, actualizată la data de 1 februarie 2011, privind
cooperația agricolă
Legea nr. 219/2015 privind economia socială