FONDUL LATIN AL

LIMBII ROMÂNE

CLASA A VII-A
ELEV:CORNEA EDUARD
 Limba română provine din latina populară vorbită
sau latina vulgară (lat. vulgaris = popular). Acest aspect
al latinei stă și la baza celorlalte limbi romanice:
italiană, spaniolă, portugheză, catalană, occitană sau
provensală, romansa sau retoromană și franceză. A mai
existat și o altă limbă romanică numită dalmata, dar în
secolul al XIX-lea ea a încetat să mai fie folosită.
Procesul de formare al limbii române se încheie în
secolul al VII-lea. Invaziile popoarelor migratoare: goții,
gepizii, hunii, avarii, slavii, etc. au influențat limba, fără
a modifica fondul principal de cuvinte și structura
gramaticală de origine latină.
 Istoria cuvintelor și a formelor se numește etimologie, iar
metoda cu ajutorul căreia lucrăm se numește metoda
istorico-comparativă. Folosind această metodă s-au stabilit
reguli fonetice, asemănări și deosebiri între limba română și
latină sau între română și celelalte limbi romanice.
Iată câteva din regulile de evoluție a limbii:
un l simplu, între două vocale, pronunțat aspru, devine r: lat.
filum -> fir; lat. gula -> gura; lat. palus -> par. Totuși, l dublu,
nepronunțat aspru, nu devine r: lat. callis -> cale; lat. olla -> oală
orice m, n, s și t din forma de bază dispar din rostire atunci când
se găsesc la sfârșitul unui cuvânt sau al uneia din formele lui
gramaticale: lat. filum -> film -> fira -> fir
b între două vocale cade: caballus -> caballu -> calu -> cal,
sebum -> sebu -> seu, tibi -> ție
 Morfologia limbii române moștenește în bună
măsură realitatea limbii latine populare. Majoritatea
părților de vorbire, flexibile și neflexibile, sunt
moștenite din limba latină: substantivul, articolul,
adjectivul cu gradele de comparație; pronumele;
numeralul; verbul cu cele patru conjugări.
Sintaxa limbii române simplifică timpurile și
modurile verbale, modifică topica cu predicatul la
sfârșitul propoziției, preferă raportul de coordonare
față de cel de subordonare, dar are ca bază aceeași
latină populară.
 Etimologia cuvintelor din limba română
poate fi identificată în Dicționarul explicativ al
limbii române, fiind menționată la finalul
articolului de dicționar .
GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică,
crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre
care face parte din această specie; p. restr. femela
cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se
culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când
într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦
Compuse: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela
cocoșului-de-munte; (Entom.) găina-lui-Dumnezeu =
buburuză. – Lat. gallina.
Exersează! eruptio
focus
nodus
corpus
tempus
canto,-are
vulpes
filius
nasus frater
fidelis
albus
 CIFRE
ROMANE
 Cifrele romane sunt 7 simboluri grafice combinate între
ele, și anume prin semnele, preluate din alfabetul limbii
latine, I, V, X, L, C, D și M, care reprezintă respectiv
numerele 1, 5, 10, 50, 100, 500 și 1.000. Au fost folosite
pentru scrierea numerelor în civilizația antică romană.
Numerația romană este un sistem de numerotaţie aditiv
utilizat de romanii din Antichitate. Cifrele romane nu
permiteau utilizatorilor lor să calculeze cu ajutorul abacelor.
Un număr scris în cifre romane se citește de la stânga
spre dreapta. Valoarea numărului se determină făcând
suma valorilor individuale a fiecărui simbol, cu excepția în
care unul dintre simboluri precede un simbol de valoare
superioară; în acest caz, se scade valoarea primului simbol
din valoarea următorului simbol.
 Numerele romane au la bază 5 principii:
Orice semn plasat la dreapta altuia care are o
valoare mai mare sau egală cu acesta, se adună
(de exemplu, XV = 10+5);
Orice semn așezat la stânga altuia cu o valoare
mai mare, se scade din cel mai mare (de exemplu,
IX = 10-1, XXCII = 100-20+2=82);
Valorile sunt grupate în ordine descrescătoare,
cu excepția celor care trebuie scăzute, după regula
menționată anterior (de exemplu, VII=5+2 = 7,
VI=5+1=6, dar XIV=10 + 5-1=14);
Simbolurile I, X, C pot fi consecutive de
maximum trei ori, iar V, L, D doar o dată.
Nu există simbol pentru zero.