Rolul educaţiei în comportamentul

copiilor din medii dezavantajate şi

cu cerinţe educative speciale
• Argument:
Zâmbetul unui copil este cel mai preţios lucru.
Menirea de dascăl este aceea de a-i învăţa pe
copii să zâmbească, să se joace zâmbind, să
înveţe zâmbind, să deseneze un zâmbet atunci
când primesc o foaie albă.
• Noi, dascălii, avem nobila meserie de a forma personalitatea copiilor, de a
modela caractere puternice. Nu suntem simplii transmiţători de informaţii.
Noi trebuie să cunoaştem fiecare copil, să le descoperim aptitudinile, iar prin
activităţi ulterioare să le dezvoltăm şi să le intuim lacunele tinerelor vlăstare.
• Ştim cu toţii că în mediul şcolar se pot descoperi eventuale probleme ale
copiilor: abuzaţi, neglijaţi, cu părinţi desparţiţi sau plecaţi în străinătate,
copii care trăiesc în medii dezavantajate sau copii cu cerinţe educative
speciale.
• Copilul are nevoie de condiţii decente de viaţă pentru a se dezvolta fizic şi
are mai mare nevoie de atenţie şi afecţiune din partea părinţilor dar şi a
cadrelor didactice pentru a dezvolta o personalitate puternica.
• Formarea personalităţii copiilor, în special a celor
care provin din medii dezavantajate şi a celor cu
C.E.S. necesită activităţi variate care pot juca un
rol deosebit în acest domeniu, în special atunci
când elevii sunt implicaţi afectiv în activităţi
extracuriculare, artistice şi când temele propuse
ajung să-i capteze.

• Interesul de a cunoaşte problemele copiilor cu

cerinţe educaţionale speciale, a celor care provin
din medii dezavantajate sau expuse excluziunii
din dorinţa de a le dezvolta o personalitate
puternică ne-a inspirat în iniţierea acestui proiect.
 În continuare, amintim principiile care stau la baza educaţiei speciale:
• Toţi copii trebuie să înveţe împreună indiferent de dificultăţile pe care le întâmpină aceştia sau
diferenţele dintre ele;
• Societatea şi şcoala trebuie să le acorde tot sprijinul suplimentar de care au nevoie pentru a-şi
realiza educaţia în şcoala publică,
• Formarea şi dezvoltarea şcolilor inclusive atât in mediul urban cât şi în cel rural prin asigurarea
resurselor umane cât şi a celor materiale;
• Educaţia egală se realizează prin acordarea sprijinului necesar pentru fiecare copil cu deficienţe,
în funcţie de cerinţa individual.
• Dreptul copiilor la educaţie este esenţial pentru
buna dezvoltare şi funcţionare a societăţii,
deoarece educaţia din familie şi educaţia din
cadrul instituţiilor şcolare sunt factorii care
determină formarea personală şi profesională a
copiilor şi pregătirea lor pentru viaţa de adult.
• Toţi copii au dreptul la o educaţie de calitate,
care are rolul de a le asigura egalitatea de şanse
dar şi dezvoltarea personalităţii lor.
• Societatea moderna, caracterizată printr-un progres semnificativ în toate
domeniile şi printr-o schimbarea a mentalităţilor, are ca scop să integreze în
structurile sale toate categoriile de persoane, valorizând principiul
nondiscriminării şi drepturi egale pentru toţi.
• Sistemul de învăţământ românesc s-a aliniat tendinţelor şi cerinţelor
internaţionale, susţinând integrarea şi incluziunea şcolară a copiilor cu
cerinţe educative speciale.
• În concluzie, credem ca educaţia are un rol deosebit de important in
comportamentul copiilor din medii dezavantajate şi al copiilor cu cerinte
educative speciale întrucât, noi, cadrele didactice putem îndruma paşii
elevilor în vastul domeniul al cunoaşterii, veghem asupra formării
personalităţii lor. Chiar dacă pare greu de crezut, noi suntem aceia care
dirijăm din umbra drumul în viaţa copiilor care ne trec pragul sălilor de clasă.