Particularităţi ale educării copiilor cu CES

Prof.Furnica Mihaela
Prof. Bouleanu Mia

“Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte, pe care a fost s-o aibă. Educaţia poate să
dezvolte puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i.”
Mihai Eminescu

Ca fiinţă socială, omul este dependent de ceilalţi oameni. Aceasta dependenţă înseamnă,
de fapt, ajutor, posibilitatea de a comunica şi coopera. Acest lucru dă naştere la sentimentul de
apartenenţă şi solidaritate umană.
Cerinţe educative speciale desemnează acele cerinţe / nevoi specifice faţă de
educaţie (derivate sau nu dintr-o deficienţă) care sunt atât suplimentare, cât şi complementare
obiectivelor generale ale educaţiei oricărei persoane. Dacă aceste cerinţe nu sunt abordate
adecvat nu se va obţine egalizarea şanselor nici participarea / integrarea şcolară, profesională şi
socială.
Actualmente noţiunea de „Cerinţe educative speciale” este interpretată ca unitate în
dezvoltarea copilului: în ritmul de dezvoltare; în stilul unic de adaptare, de învăţare; în nivelul
individual de dezvoltare fizică şi psihică cu caracteristici biologice, fizice, psihice şi sociale
specifice. Din categoria copiilor cu CES fac parte atat copiii cu deficiente propriu-zise, la care
cerintele speciale sunt multiple, inclusiv educative, cat si copiii fara deficiente, dar care prezinta
manifestari stabile de inadapatare la exigentele scolii. Astfel că termenul de cerinţe educative
speciale – CES (special educaţional needs) se referă la cerinţele în plan educativ ale unor
categorii de copii, cerinţe consecutive unor disfuncţii sau deficienţe de natură intelectuală,
senzorială, psihomotrică, fiziologică etc. sau ca urmare a unor condiţii psiho-afective, socio-
economice sau de altă natură (cum ar fi absenţa mediului familial, condiţii de viaţă precare,
anumite particularităţi ale personalităţii copilului etc.) care plasează elevul într-o stare de
dificultate în raport cu cei din jur. Această stare nu-i permite o existenţă sau o valorificare în
condiţii normale a potenţialului intelectual şi atitudinal de care acesta dispune şi induce un
sentiment de inferioritate ce accentuează condiţia sa de persoană cu cerinţe speciale. În
consecinţă, activităţile educative şcolare şi/sau extraşcolare reclamă noi modalităţi de proiectare
şi de desfăşurare a lor în relaţie directă cu posibilităţile reale ale elevilor, astfel încât să poată
veni în întâmpinarea cerinţelor pe care elevii respectivi le resimt în raport cu actul educaţional
(acest proces presupune, pe lângă continuitate, sistematizare, coerenţă, rigoare şi accesibilizare
a conţinuturilor, un anumit grad de înţelegere, conştientizare, participare, interiorizare şi
evoluţie în planul cunoaşterii din partea elevilor). Astfel spus, cerinţele educative speciale
solicită abordarea actului educaţional de pe poziţia capacităţii elevului deficient sau aflat în
dificultate de a înţelege şi valorifica conţinutul învăţării şi nu de pe poziţia profesorului sau
educatorului care desfăşoară activitatea instructiv-educativă în condiţiile unei clase omogene
sau pseudo-omogene de elevi.
Utilizarea conceptului cerinţe educative speciale se referă la adaptarea, completarea
şi flexibilitatea educaţiei pentru anumiţi copii în vederea egalizării şanselor de participare la
educaţie în medii de învăţare obişnuite.
Copilul cu CES are nevoie de:
- condiţii de stimulare şi sprijin a dezvoltării din cele mai timpurii perioade;
- adaptarea curriculumului la posibilităţile individuale;
- flexibilitate didactică – individualizarea educaţiei;
- protecţie specială – programe individualizate de intervenţie;
- integrare şcolară şi socială.
Educaţie integrată – proces ce se referă în esenţă la integrarea în structurile
învăţământului general a copiilor cu CES (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, de
limbaj, defavorizaţi socio-economic şi cultural, copii cu tulburări psiho-afective şi
comportamentale, copii orfani, copii infectaţi cu virusul HIV etc.) pentru a oferi un climat
favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate acestor categorii de copii. Autorul Alois
Gherguţ subliniază că educaţia integrată a copiilor cu CES urmăreşte:
 -dezvoltarea la aceştia a unor capacităţi fizice şi psihice care să-i apropie cât mai mult de
copiii normali, a implementării unor programe cu caracter corectiv-recuperator, stimularea
potenţialului restant, ce permite dezvoltarea compensatorie a unor funcţii menite să le
suplinească pe cele deficitare, crearea climatului afectiv în vederea formării motivaţiei pentru
activitate, în general şi pentru învăţare, în special, asigurarea unui progres continuu în achiziţia
comunicării şi a cogniţiei, formarea unor abilităţi de socializare şi relaţionare cu cei din jur,
formare de deprinderi cu caracter profesional şi de exercitare a unor activităţi cotidiene,
dezvoltarea comportamentelor adaptative şi a însuşirilor pozitive ale personalităţii, care să
faciliteze normalizarea deplină.
EDUCATIA INCLUZIVA - ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

- Asigura participarea la educatie a tuturor
copiilor, promovand diversitatea si egalitatea
- Promoveaza atitudini tolerante, deschise, de
acceptare şi înţelegere firească a raporturilor dintre
români şi rromi; dintre copii cu nevoi speciale şi
copii consideraţi “normali”{restul grupului}
- Pune accentul pe cooperare,, invatare sociala
si pe valorizarea fiecarui individ
- Formeaza competente de comunicare,
negociere si cooperare necesare in contxtul unui
invatamant divers din punct de vedere etnic si
cultural
- Accepta ideea ca orice copil poate invata
- Copiii si parintii sunt valorizati in mod egal
- Asigura invatarea individualizata si dezvolta
abilitatile de lucru in echipa
- Dezvolta relatiile cu comunitatea locala
- Uneori devine o simpla plasare a
copiilor impreuna
- Slaba preocupare a unor educatori
pentru informare si perfectionare
- Adesea diferentele sunt vazute intr-o
maniera negativa, devenind sursa de conflict
si justificare a discriminarii
- Formarea de grupe speciale separate
- Copiii si parintii nu cunosc si nu sunt
informati despre drepturile lor
- Strategiile nu corespund intotdeauna
nevoilor individuale de valorizare si potentare
ale fiecarui copil
- Integrarea copiilor se face fara a
realiza conditii egale
- Dezarmarea subiectiva a conflictelor
pentru implicarea in activitati de educatie a
parintilor
- Promoveaza strategii eficiente pentru
diminuarea incercarilor de intimidare si abuz asupra
copiilor si intre copii
- Personalul didactic promoveaza educatia
interculturala
- Strategia curriculara tine seama de
diversitatea copiilor,(lingvistica,culturala, sex si de
deficiente)
- Sistemul de evaluare poate aprecia adecvat
rezultatele tuturor copiilor
OPORTUNITATI AMENINTARI
- Copiii si parintii au posibilitatea sa-si - Prejudecatile parintilor si ale
cunoasca drepturile educatorilor
- Reducerea riscului de marginalizare şi - Activitatea cu parintii este de
excluziune socială a copiilor prescolari cu diferite “suprafata”, nu de “fond”
dizabilităţi sau de diferite etnii. - Spatiu insuficient, dotare inadecvata
- Dezvoltarea abilităţilor necesare pentru a - Lipsa specialistilor in consilierea
face faţă exigenţelor instructiv - educative in parintilor, copiilor si educatorilor in gradinite
vederea integrării cu şanse egale alături de ceilalţi - Atitudini si practici retrograde ale
copii in sistemul scolar primar educatorilor{refuzul diversitatii}
- Ofera fiecarui copil “diferit”posibilitatea de- - Reticenta si lipsa de interes pentru
a invata si a se dezvolta deoarece interactioneaza cu copiii aflati in dificultate sau de alte etnii
ceilalti copii - Saracia si marginalizarea unor familii
- Entuziasmul unor copii si educatori -Fonduri insuficiente alocate
invatamantului

Formele de integrare a copiilor cu CES pot fi urmatoarele: clase diferentiate,

integrate in structurile scolii obisnuite, grupuri de cate doi-trei copii cu CES inclusi in clasele
obisnuite, integrarea individuala a acestor copii in aceleasi clase obisnuite.
Integrarea scolara exprima:
- atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza;
- conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului;
- consolidarea unei motivatii puternice care sustine efortul copilului in munca de
invatare;
- situatie in care copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile
desfasurate pentru educatia sa;
- corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului
de a le rezolva;
- existenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate
normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare.