The Nobel Prize in Physiology or Medicine

has been awarded 113 times to 225 Nobel Prize

laureates between 1901 and 2022. Click on the
links to get more information.Înafară de
domeniul M&Physiology se acordă pentru încă
5 domenii:literatură,fizică,chimie,economie,pace
fizio.webp
Istoricul fiziologiei; Originea găndirii fiziologice şi evoluţia ei se confundă cu cea a
practicii medicale.Termenul de Fiziologie a fost utilizat prima dată de medicul
francez Jean Francois Fernel în cartea cu mai multe ediții″Medicina
″(1542)pentru un capitol.Apoi secolul 17
mecanicist(Descartes,Galilei,Newton)morfologist(Harvey, Malpighi,Bartholin etc.)
abordează studii de morfologie funcţională
. Apa şi compartimentele lichidiene ale organismului. Fluidele corpului-pagina 305 G
 Apa în organism-Compartimente lichidiene specifice

Apa- substanţă chimică vitală ,nutrient;2/3 din suprafaţa terestră-mări,oceane=blue planet.

Hidrosfera(învelişul de apă) are un volum estimat de 1400 milioane km .cubi-suportul
existenţei vieţii.2,4% e apa dulce,din ea 0,5% e utilizabilă de om.
Suprafaţa acoperită de apă este 510 mil.km.pătraţi,toate stările ei.
Este componentul major al materiei vii( 80% din structura ei),al oricărui sistem biologic
1 mol de apă ꞊ 18 gr. apă(masa moleculară).Are compoziţia masică 11,11%H şi 88,89 O
Amestec de izotopi ai oxigenului şi hidrogenului,raportul H2O/D2O=5500/1
Practic doar hidrogenul-masă 1 şi oxigenul de masă 16 sunt importante-H2O
Organismele vii conţin >70% ,celulele>80%. APA E LICHIDUL, MATRICEA VIEŢII.,
Organismul uman are în ontogeneza sa :95%-> apă 55%G;
Organismul adult este alcătuit din:50-60% apă;
Restul 40%-50% rezidiu uscat : 18% proteine(12kg), 15% lipide(10kg),10%glucide(7kg)
şi 7% (4kg)substanţe minerale (pentru un subiect de 70Kg).
În organismul uman 95% sunt elemente plastice : (H=10%O=61%,C=23%N=1%)+4,75
minerale(Na,K,Mg,Cl,Ca,P,S) + 0,25% oligoelemente(Fe,Zn,I,Cu,F,Si,Mn -> 60 elemente în
total. 99% sunt 6 elemente :cele 4 plastice plus calciu şi fosfor.
În practica clinică sunt dese modificări ale echilibrului hidroelectrolitic al
organismului(dishidrii,diselectrolitemii).
Deficitul de H2O->deshidratare ,lipsă aport->exit în 3- 5 zile; om antrenat-10 zile.
Excesul hidric->edeme,ascită ,anasarcă .Diureticele(furosemid)elimină apă.
Electroliţi ,macromolecule și molecule mici solvite alcătuiesc compartimentele lichidiene
Elementele principale din compartimentele hidroelectrolitice
 3:protiu,deuteriu,tritiu)legaţi prin legături covalente. Teoretic pot fi 18 specii
mol .apă,dar în natură domină molecula O16/2H1(monoxid de dihidrogen),compus
anorganic polar,polaritate negativă la O şi centrul de G al sarcinilor pozitive la
distanţă.Unghiul leg.covalente=105º şi distanţa la H =0;99A.Structura cristalografică
cu O - centrul 1 tetraedru(2H şi 2x2e- neparticipanţi)
Asimetria electrostatică dă starea de dipol şi legăturile de H→agregate de 2,3
molecule
Proprietăţile fizice ale apei(monoxid de dihidrogen)
Polaritatea moleculei puterea de solubilizare mare ,reactivitate chimică mare faţă de compuşii mai
ales hidrofili (carbohidraţii,proteinele)asigură:
1.Capacitate de dizolvare mare.Apa dizolvă substanţe anorganice(NaCl) şi organice care
conţin atomi capabili de a forma legături de H cu moleculele de apă(solvatare)
Apa dizolvă mai multe substanţe decât orice lichid,fiind solventul universal.
2. Tensiune superficială f.mare =72,8dyne/cm,la 20º: curgere ,sfericitatea formelor ,motilitate
capilaritatea,formarea de picături/emulsii, colabarea alveolelor d. c. coeziunii,circulația.
3. Văscozitatea dinamică->1cP la 20 grade Celsius(de referinţă)
4.Conductibilitate termică mare(Coeficient=K=0,58W/mºC )amortizor termic, transportă Q mai
uşor ca orice lichid(exc. Hg),uniformizând căldura(temperatura).
5.Căldura specifică(cant. de Q abs. de 1kg.apă pt. a căştiga 1 grad C)-este cea mai mare
(exc.NH3)dintre lichide -1kcal/kg/grad-la 15⁰ utilă în termoreglare(absoarbe calorii)
Un efort muscular de 1000 cal/h ar supraîncălzi corpul fără termoliză.
Căldura specifică a ţesuturilor vii devine= 0,83 cal/kg/1grad (apa absoarbe Q↑↑ )
6. Căldura latentă de vaporizare e 580 kcal/L(mult mai mare ca a altor lichide);Evaporarea
perspiraţiei insensibile(alveolare,cutanate) face termoliză->16-20cal/h,dar nu reglează efectiv
temperatura.Transpiraţia însă regleaza temperatura fiind factor determinant al homeotermiei.
4,5,6-favorizează termoreglarea
7.Constanta dielectrică mare 78,5- favorizează disociaţia electrolitică şi rolul de solvent
8.Densitatea =1g/cm cub-este de referinţă la T°=4 °C,densitate apropiată de a combinaţiilor
Carbonului şi a elementelor structurale: Structurile vii plutesc în apă
9.Capacitate relativ mică de ionizare.Apa este un amfolit,fiind şi donor de protoni(cation de
hidroniu) şi acceptor de H (hidroxil) -slide-ul nr.18 .Apa e un acid foarte slab sau o bază
foarte slabă.[H+] =[OH-]=10 la puterea – 7.Ionul +(H)e echivalent radicalului hidroniu
10. pH 7 –apă pură (neutră);Ph=-log[ H] la 25 gr C(H3O=hidroniu-H captat de mol H2O)
11.Produsul ionic al apei este 10 la puterea minus 14(H+ x OH-)la 25 grade C
12.Conductibilitate electrică specifică scăzută (2-5μSiemens/m);soluţiile însă conduc bine.
13-Punct de topire gheaţă =0º C şi de fierbere=100ºC la 1 atmosferă. Apa este şi în starea de
cristal lichid cu legăturile intermoleculare care realizează structuri ordonate(tip
solid)unidimensionale(sau bidimensionale) extinse pe spaţii mari,cu însuşiri comune stării lichide
cât şi solide (lichid complex).Mielina,săpunurile,esterii colesterolului,polipeptidele sunt cristale
lichide (efecte în polarizarea luminii,circulaţia informaţiei)
Apa are caracter amfoter fiind un amfolit;e un acid şi o bază f.slabă(cea
pură e neutră)
 Rolurile apei
1. Structural:42L; Apa este compartimentalizată ,fiind :Apă legată, parţial legată
şi liberă.Apa legată se evaporă f. greu,nu dizolvă cristaloizii,îngheaţă mult sub 0 gr. C, ⁰,,nu
ia parte la osmoză ,este structurată, organizată. Este mediul (apa) intracelulară.
2. Mediul pentru biosinteză(anabolism)şi pentru biodegradare(catabolism)digestiv.
3. Reactant-> intervine în hidroliza proteinelor ,glucidelor,sinteze etc( slide-ul 20,21,22,23)
4. Metabolit:H+O2->H2O;sinteza peptidelor se face cu dehidrare(slide 23)
Sinteza dizaharidelor maltoză,lactoză şi un fragment de moleculă de glicogen prin
dezhidratare(dehidrare) se observă în slide-ul 21.La fel trigliceridele(slide 22).Procesul
invers este hidroliza(liza legăturii peptidice sau glicozidice prin fixare de apă)
5.Solvent “universal” (anioni, cationi, macromolecule),din cauza dipolului electric.
6. Homeostazia termică:căldura specifică,conductibilitate calorică, căldura latentă de
evaporare mari favorizează termoliza şi termogeneza.
7. Mediu de suspensie-flotaţie pentru celule (hematii ,leucocite) și trombocite
8 .Protecţie pentru organe (creier-LCR,seroase)
9. Asigură pH, osmolaritatea ,rH(rate of H,potenţial redox); rh 0-28=reducător;28-
42=oxidant(donor de oxigen=acceptor de electroni))
10. Mediu de transport al substantelor utile solvite:nutrienti,gaze O,CO2,anioni etc.
11. Mediul de transport pentru reglare neuroendocrină,umorală,imunitară(citokine).
12. Transportul cataboliţilor spre organe de excreţie
13. Participă la homeostazia cardiovasculară.
14. Aliment indispensabil.
15. Vehicul pentru substanţe endogene ,exogene de aport sau pentru excreţie-plasma
.
Repartiţia apei în organism(ontogenetică) vărste∕sex( intensitatea
proceselor metabolice)

Total Body Water(TBW)=apa totală (procentual din G corporală):

Embrion ……………90-97%(94%- de 3 luni),fetus=85%
Copil 0-1 an ……….75-80%nou născut(din 3 kg,2,4l apă)
Copil 1-12 ani ……. 65%
Adolescent ………... 50-58%
Adult 30-59 ani …70 kg.. 60-70%=40-42 l
Bărbat ……………… 55-65%
Femei ………………. 45-55%
Vărstnic >60ani …. <55% (din 60 kg are în jur de 30 l apă)
Variaţiile conţinutului de apă la om, găsite la diferiţi autori sunt
cauzate de repartiţia inegală a ţesutului adipos (hidrofob);
Metabolismul produce H2O, (0,13 ml/kcal)x2000kcal=260ml.apă.
1kcalorie=4,184kj.BMR=1kcal|kgcorp|oră(rata metabolismului bazal)=nivelul
minim de energie necesar organismului(cheltuit) în repaus în condiţii bazale
 Repartiţia apei(totale) în funcţie de sex,vărstă(Fig.B)
Particularităţi la copii
Copiii:
- mai susceptibili la variaţii cantitative(depleţie hidrică sau exces hidric)
- mai sensibili la variaţii distributive hidrice.
- intensitate crescută a metabolismului
- suprafaţă corporală mare în raport cu greutatea
- mecanisme renale de conservare a apei şi electroliţilor sunt imature
- spre deosebire de adult managementul lichidelor se face pe kgcorp.
- ghidurile şi regulile nu-
sunt stricte,terapia se face
pe baza monitorizării stricte
care se ajustează individual.
-dezhidratările cauzate des de
diarei la sugari ,preşcolari etc.
dau morbiditate ,mortalitate în
toate zonele geografice
-imunitate imatură
 Distribuţia apei în organism depinde de raportul
ţesut muscular/ţesut adipos
Ţesutul adipos e un ţesut conjunctiv în care sunt
predominante adipocitele agregate masiv .Este ca un
organ care reprezintă 15%-20% din G (B),25%
(F), depozit de energie(TG) cu o cantitate
redusă de apă, vascularizat,inervat
simpatic ,autoreglat de leptină. Lipidele sunt
hidrofobe,obezitatea nu creşte cantitatea de apă
Un adult de 70kg, normal( cu 154 lbs
꞊pounds,livre) are TBW 42litri (60%)
Doi adulți de 100kg->220lbs(sportiv/obez)═60/30L
( Formula 1lbs=454 grame).La aceeaşi G un subiect
longilin,slab,are apă mai multă având muşchi
este mai fluid şi sângele.Vezi figura .
Dacă procentul de grăsime creşte(obezitate)
->procentul apei totale(TBW) şi al solidelor scade
(şi invers )cu G,deci contează raportul ţesut
adipos/muscular.
Repartiţia apei în diverse ţesuturi(metabolism variabil)

Smalţul are…0,2- 3% apă(1% subst.organice şi 96%minerale).

Dentina …are 10%apă(70%apatită,colagen,GAG +odontoblaşti)
Ţesut osos …………….. 22%
Ţesut adipos ……......... 10%-30% (adipocit-30%)
Ţesut cartilaginos ……. 55%
Ţesut conjunctiv …… 30- 60%
Ţesut muscular …… 75% apă-bogat în apă.
Ţesut nervos,viscere active,glande endocrine … 80%-85%
Ţesuturile cu activitate metabolică intensă (SNC,muscular,cord)
au 75-80% .Sexul masculin are ţesutul muscular masiv(apă>)
 Repartiţia apei în diverse organe(metabolic active)şi fluide(LEC)
Oase (scheletul)…… 22-25%
Tiroidă ……………….…… 70-75%
Rinichi ……………….…… 80-85%
Creier:
substanţa cenuşie ……..….. 85%
substanţa alba ……………... 70%
Inima, plămăni,pancreas …………. 80%
Ficat ………………............................. 70%
Hematiile,leucocitele....................................65%.
Plasmă………………………. 90%
Săngele 78-80%
Limfa 96%
Suc gastric +saliva(99,5%),LCR 99%,bila 85%Suc pancreatic 90%
,transpiraţia(99,5%),corp vitros 98%.
Apa totală=T.B.W(Regula :60%din G.corp=40%LIC +20%LEC)

●reprezintă 50-60% din greutatea corpului(42l; În Boron=45l/70kg)

●depinde de: gradul de adipozitate,sex ,vârstă,metabolism,rasă.(W/ B)
●a)Cu vărsta scad ambele sectoare de apă(slide 30); b)TBW=LIC+LEC
●c)TBW/B>ca F(50%);d)copil 65-75%e) Determinare cu D2O,uree,THO.
Exprimat în procente din apa totală(TBW42L=100%)Nu din G(70kg)
A)LIC-Apa intracelulară =60%≈25-28 litri(25l-Boron)este în celule.
B) LEC-Apa extracelulară=40%≈14-17litri-Boron(e mediul intern)cu
1)Fluidul interstiţial+ limfa ce drenează din el (≈13l)=75%ECFconţine :
1a) Fluidul interstiţial masiv(difuz)+ limfa majoritară= 7-8L
1b)Fluidul osos= 20% circa 2-3L(apa ţesutului osos)=7,5%(oasele=10kg )
1c)Apa din ţesutul conjunctiv dens(derm,capsule,tendon,ligam)+cartilaj=3L
=7,5%≈3,1L
2)Apa plasmatică =plasma,volum în cord/vase =7,5%≈3,1litri(20%ECF)
3)Apa transcelulară(din LEC)=2,5% ≈1,1litri.(5%ECF)
1a,1b,1c+2,3 sunt sectoare LEC(B); ele adunate+LIC(A)= 100%=42litri
 Compartimentele lichidiene(TBW=LIC+LEC)sunt hidroionice.
Compartimentul lichid intracelular (LIC;ICF)=28L în 100 trilioane.
Cuprinde cea mai mare cantitate de apă = 40% din G corp->25l(Boron)sau 28l (Guyton)
Apa este în 3 forme 1) legată,″bound″(2-4%) în interiorul citosolului de proteine hidrofile celulare,organite; 2)
liberă ,circulantă(70%) solvent intracelular cu rolurile ei metabolice,(monomeri,dihidrol)
3)Apa de constituţie(26-28%)structurală,eliberată doar la oxidare(din 100g de Glucoză→64ml apă )
Celulele au compoziţie specifică(neuron,osteocit,hepatocit etc)dar concentraţiile solviţilor sunt similare în toate
celulele(vezi tabelul din slide 32(Guyton),chiar şi la alte specii.
Astfel LIC-ul e un vast sector lichidian unic .Permeabilitatea plasmalemei e selectivă:
Mare pt.:apă(canale=AQP şi prin fisuri tranzitorii)şi gaze O,CO2,azot,NO ,alcool,steroizi
Mică:Ionii şi macromoleculele pot trece prin bistrat numai prin procese de transport membranar(transport pasiv sau
activ ).La fel pentru oze,aminoacizi,acizi graşi.
DEOSEBIT de LEC,CONȚINUTUL LIC :Anioni-predomină proteine şi fosfaţii,NU CLORUL(=4mOsm/l)
●MAI MARE de K+‼(140/4), Mg(20/0,8)‼ HPO4(11/2), SO4(1/0,5), proteine(4/0,2/1,2),aacizi(8/2/),
creatina(9/0,2/0,2), lactat(1,5/1,2/1, 2) hexozomonoP,(3,7/0) ATP (5/0.Nu are Ca+ sau glucoză libere.
●MAI MIC de Na+(14/142), Cl-(4/108), Ca+2(0.0001/1,3), HCO3-(10/24)->cifre în mOsm/L sauKg
apă(osmolalitate).Aceştia predomină în LEC. pH-ul LIC-ului=7,2(Boron)/7,4(LEC)
Deşi diferite, LIC şi LEC(LI şi plasma) au aceeaşi osmolalitate totală (301/300) din cauza osmozei apei
= izoosmie(izotonie) care corectată este mai mică (281.0/282.0 mOsm/L,Kg apă)≈290
Osmolalitatea LEC-ului e dată de NaCl, (80%), uree şi glucoză(f.puţin de K↓,NaHCO3)
Osmolalitatea LIC-ului->de K şi Mg(50%)+50% compuşi care NU sunt în LEC:Fosfocreatina(45),
hexozo1Fosfat(3,7), carnozina(14),ATP(5)sau sunt:aminoacizi(8/2),creatina(9/0,2),proteine(4/0,2/1,2) Carnozina e
combinaţie Ala-His.Creatina e şi ea compus din 3AA- arg,gli,metionina în ficat şi rinichi. ÎN celule unii ioni sunt
legaţi de proteine din LIC sau alt substrat. ELECTROLIŢII-din manual
 Substanţe osmotic active din plasma, lichidul interstiţial si intracelular.Toate fluidele
au aproximativ aceeaşi osmolalitate,în pofida diferenţelor de concentraţii.Fiecare fluid
e electric neutru(+=-) Osmolalitatea defineşte concentraţia totală a particulelor
libere,ac-
tive în 1kg apă şi e în toate compartimentele de 290 miliosmoli/kg H2O(290 mOsm)
În Boron (pg.104) pentru plasmă =291mOsm/kg.apă;290mOsm/kg LI şi LIC(slide
34)
Guyton (tabel de mai jos):plasmă=282mOsm/kg;LI şi LIC=281
mOsm/kg.Creatina
este tripeptid arg-gli-met;carnozina e dipeptid ala-his;
Valorile concentraţiilor apar uşor diferite în tratatul Boron(mai jos), sunt
determinate în alte ţesuturi,dar sunt în limitele de “Normal”.
• Osmolalitate – defineşte concentraţia totală de particule solvite ,osmotic active într-un lichid;
este proporţională cu numărul de particule per kilogram(L) de SOLVENT(apă)este exprimată
în mOsmol/kg(L)(în sistemul internaţional (SI), unitatea de măsură este mmol/kg, dar se
utilizează încă pe scară largă mOsmol/ kg de solvent=apă). Valorile osmolalităţii plasmatice
sunt măsurate în laborator cu osmometrul.
• Normal=285-290 mOsmol/kg.apă;CRITIC>320 şi <240; Valori în jur de 385 determină
stupor (SNC)La 400-420 mOsmol/kg apar convulsii generale;> de 420 mOsmoli are caracter
letal.Stupor şi coma –stări clince cu răspuns alterat la stimuli externi(precomă),dureroşi
Proteinele plasmatice contribuie cu 1mOsmol la nr.particule,osmolaritatea plasmei e >LI,LIC
• Osmolaritate = concentraţia unei soluţii osmotice; este proporţională cu numărul de
particule(osmoli) per litru, de soluţie(plasmă),NU de apă şi este exprimată în mmol/L. Un
litru de plasmă are numai 930 ml apă,nu 1000ml;are şi 70ml de proteine,lipide,vitamine
etc.Valorile osmolarităţii plasmatice se calculează la patul bolnavului. Se pot utiliza 3 formule
• 1)Osmolaritate calculată (mOsm/Lplasmă) = 2 (Na+) + Glucoza+ Ureea (toate în mmol/L)-
fără potasiu(care e puţin) sau:
2) Osmolalitate serică(mOsm/kg apă) = (2xNa )+(Glucoza mg%/18) + (Ureea mg%/2,8)
• 3) Presiunea osmotică=2,1 X concentraţia plasmatică a Na+); Difuziunea prin osmoză
poate fi oprită cu o presiune opusă ca sens care e o măsură indirectă a concentraţiei de solviţi
şi apă dintr-o soluţie,numită presiune osmotică(PO).PO sânge=285-290 mOsm/l;7,6-8 atm.
• Osmolaritatea plasmei este cu 1-2% mai mică decât osmolalitatea(Guyton-pentru că 1 litru de
plasmă nu are 1 kg. de apă,ci 930 ml.Atunci când concentraţia de substanţe dizolvate într-o
soluţie este redusă(ca în plasmă,lichidele din organism fiind soluţii diluate)osmolalitatea şi
osmolaritatea coincid,termenii pot fi folosiţi clinic ca sinonimi.Volumul de apă- greu dozat.
 Mediul izoton(282mOsm/l),hipoton,hiperton şi efectele lor asupra celulelor in
vitro( imagine).In vivo distribuţia Na(mult în LEC)şi K(mult în LIC)e produsă de
ATP-aze membranare ubicuitare.Cl- şi NaHCO3-(mai reduse în LIC) sunt
d.c.PRM–.Ca+ e sechestrat în REN.Normal LIC-ul şi LEC-ul sunt în echilibru
osmotic,Posm.de o parte şi alta a membranei e egală chiar dacă e dată de ioni
diferiţi(cauza e apa care trece AQP şi anulează variaţii).Difuzia apei corectează rapid în
secunde –minute ∆ osmolară
 Reglarea volumului celular(celulă endotelială)ca răspuns la mediuA-hiperton
(sus):NaCl în mediu->450mOsm,se contractă(67)%,activează1cotransport triplu
,2 antiporturi(NHE,AE) şi vin săruri şi apă→volum Normalizat.Jos:hipoton.
Sunt răspunsuri reglatorii la creştere sau scădere de volum celular,autocorectate
 mOsmoli/L)se produce atragerea osmotică a apei în celule din LEC(plasmă,ECF)
B-Stare normală- izotonie (Osmolaritate plasmă=285mOsmoli/L,Na=140-145mOsm/L)
C-Hipernatremia(Na>145 mOsmoli/L) produce Hipertonia
plasmei(>295mOsmoli/L)cu
atracţia osmotică a apei în plasmă şi contracţia(deshidratarea)
celulelor(neuron,eritrocit)
 Soluţiile perfuzabile pentru resuscitare(reechilibrare volemică)în ATI(terapie intensivă)
UPU etc. au menţionată osmolaritatea,pH-ul şi ionograma pentru corectarea deficitelor.Cu
excepţia NaCl 3% şi Glucozei 10%(soluţii hipertone) celelalte soluţii cristaloide = izotoneu
Orice medicament în fiole pentru administrare intravenoasă se poate pune în soluţii
OOO
izotone(ser fiziologic,glucoză 5%,Ringer).Soluţia de bicarbonat de Na izotonă e 1,4%
Toţiile% este cel mai utilizat,prima alegere în şocul hipovolemic,fiind izoton.
cu osmolaritate =334mOsmol/L perfuzabilă;Pt.acidoze=8,4% cu 2000mOsm/l
Dezavantaje-efectul de expansionare volemică numai 20% şi timp scurt.(fug
Soluţii izotone sunt:NaCl 0,9%,Ringer,Ringer lactat,Hartmann-refacere volemică
Coloizii au efect de expansionare volemică mai mare decât cristaloizii (80-500%) şi
rămăn mai mult timp în patul vascular. Dextranii şi gelatinele au numeroase efecte
adverse : alergice , edem pulmonar si cerebral , IRA;s-a renunţat la ei.Este foarte
utilizat HES 200 (coloizi extraşi din amidon-hydroxyethyl starch)ce asigură presiune
oncotică
Tratament şi profilaxia(operaţii,infecţii,arsuri) hipovolemiilor se face cu ambele(cristal/
coloizi= proporţie de 5/1 cu monitorizare TA(> 65 mmHg,diureză( >0,5 ml/kg/h) PVC
În compoziţia membranelor se află apa numai 20-30% şi 70-80% rezidiul uscat .
Compoziţia rezidiului este 1% minerale şi 99% substanţe organice :(lipide 40-50%)
proteine 45-55% şi glucide 1- 10 %. Compoziţia este contradictorie cu procentul de
70-80% al apei din sistemele biologice (rezidiul 20-30%) ;explicaţia se află în rolul
membranei – ultrastructura care separă dar şi uneşte celula cu mediul extracelular.
2 medii hidrofile (LIC şi LEC) nu pot fi separate decât de o barieră hidrofobă(sau mai
puţin hidrofilă), care exclude masiv apa şi este bazată pe lipide . Aceasta barieră
este nu absolută ci selectivă,ea preia semnale din LEC şi le transmite în
LIC.Funcţia metabolică asigură schimbul de informaţie /substanţă Bistratul e
cea mai simplă structurare a lipidelor ce poate închide un volum hidrofil mare(LIC)
spre a-l separa de altul (LEC). Bistratul este mobil , dinamic si poate delimita plute
lipidice(rafts,bacuri) Structura detaliată a membranei subliniază importanţa ei în
separarea”fiziologică
a celor 2 compartimente(LIC,LEC) necesară metabolismului
.
 Mozaicul fluid lipidoproteic este matricea fosfolipidică fluidă în care plutesc macromolecule
proteice ca icebergurile.Orice moleculă fosfolipidică are un cap hidrofil(polar-glicerolul,colina şi
fosfatul)şi 1 cap hidrofob apolar-2 OH esterificate cu acizi graşi.Capetele hidrofile sunt orientate
periferic(LEC şi LIC),cele hidrofobe central.E factor determinant de permeabilitate selectivă.
Membrana celulară e 1)permeabilă pentru : mol.de gaz-O2,CO2,N2,NO ce trec fosfolipidele
şi pentru molecule mici liposolubile(acizi graşi,etanol,alcooli,eter ,CCl4,vitamine lipofile:
retinol,D,E,K,F,eter,acetonă,steroizi,).2)parţial permeabilă la apă(AQP şi difuzie),molecule
mici,polare hidrofile-glicerol,sau nepolarizate electric şi 3)Impermeabilă pt.aminoacizi,
glucoză,alte oze(sucroză)molecule hidrosolubile, ioni +,–(Na,Ca,K,Cl,Mg,H,HCO3 etc) . care
plutesc macromolecule proteice ca icebergurile.Orice moleculă fosfolipidică are un cap hidrofil(polar-
glicerolul,colina şi fosfatul)şi 1 cap hidrofob apolar-2 OH esterificate cu acizi graşi.Capetele hidrofile sunt
orientate periferic(LEC şi LIC),cele hidrofobe central.E factor determinant de permeabilitate selectivă.
Membrana celulară e 1)permeabilă(coeficient)pt.mol.de gaz-O2,CO2,N2,NO ce trec fosfolipidele
2)permeabilă pt.molecule mici liposolubile(Agraşi,etanol,alcooli,eter CCl4,vitamine lipofile-eter
,acetonă,steroizi,retinol,calciferol,K,F.3)parţial permeabilă la apă(AQPşi difuzie),molecule mici,polare
hidrofile-glicerol,sau nepolarizate electric şi 4)Impermeabilă pt.uree,aminoacizi,
glucoză,oze(sucroză)molecule hidrosolubile, ioni +,–,Na,Ca,K,Cl,Mg,H,HCO3 etc)parţial permeabilă
la apă(AQPşi difuzie),molecule mici,polare hidrofile-glicerol,sau nepolarizate electric şi 4)Impermeabilă
pt.uree,aminoacizi,
glucoză,oze(sucroză)molecule hidrosolubile, ioni +,–,Na,Ca,K,Cl,Mg,H,HCO3 etc
 Biomembranele(1)membrana plasmatică- celulară(plasmalema) şi 2)endomembranele au 7,0-10
nm grosime,adică sunt de 20 de ori mai subţiri ca structurile de microscop optic .Plasmalema are
lipide,proteine şi lanţuri de oligozaharide legate covalent de primele.Ea acţionează ca un filtru
selectiv(permselectivitate) reglând schimburile LIC-LEC ,dar face şi funcţie de transport
molecular.Un alt rol este menţinerea constantă a parametrilor mediului intracelular care are
compoziţia diferită de LEC . Funcţii 1) structurală (de barieră dar cu permeabilitate
selectivă)membranele au şi funcţii metabolice de 2)recunoaştere specifică ,3) homeostazie;
4)transport;5) locomoţie6)conservare formă/volum celular 7)protecţie;8)comunicare;identitate
Schimburi dintre celule(LIC)/Lichidul interstiţial(LI)prin: mecanisme pasive/active

Acvaporinele (pori , canale pentru apa) sunt proteine transmembranare mici,intrinseci

hidrofobice care mediază transportul apei în/din celulele din rinichi şi alte organe .Au
fost izolate şi clonate 13 tipuri AQP- proteine , cu GM între 26 si 34 kDa, fiecare
AQP are 6 domenii transmembranare aranjate spre a forma un por distinct . Se găsesc
în tubii renali , creier , măduva spinării , aparatul lacrimal, etc. AQP pot fi selective
pentru apă (AQP 1, 2,4,5, 6, 8, ) dar AQP 3, 6, 9 transportă şi glicerol şi alte molecule .
Tubul colector este zona principală renală de mişcare a apei
acvaporindependentă.Clasificarea AQP este prezentată la reglarea prin ADH.AQP1
din eritrocit (prof.Benga),o proteină de 28kDa/izolare de Rh.Peter Agre –Nobel 2003.6
domenii alfa helix transmembranare au AQP. Dintre cele 13tipuri , 3 sunt în neuroni
Transport PASIV:1) sursa =energia cinetică,ea deplasănd molecule liposolubile O2, CO2,ioni
în
gradient de concentraţie (C≥→C≤), 2) sursa este energia cinetică(browniană).Ea deplasează
Glucoza,anioni,uree,glicerol,aminoacizi ataşaţi selectiv de o proteinăintegrată,transportor ,carrier
3) difuziune prin canale proteice selective (libere sau voltaj/ligand)operate 4) osmoza –sursa
e energia cinetică de difuziune a apei în /din celulă prin faza lipidică a membranei sau prin
AQPorine.5) Dacă apa şi solviţii se deplasează printr-o membrană permselectivă-plasmalema
sau capilară de la zona cu PH mare spre o zonă cu PH mică (gradient de presiune hidrostatică),
se produce filtrarea (1renală-glomerulară sau 2capilară) .Transportul pasiv nu necesită
Familiile de canale sunt diverse:conexine,
K,Na, Ca,Cl,cationice,H,CNG,50 tipuri
 Transport activ primar(TAP).Pompe ionice membranare sau MDR(ATP-aze şi TAP)
Este transportul unui compus impotriva unui gradient de concentratie (sau electrochimic) prin
plasmalemă, realizat de o proteină – pompă care utilizează direct energia eliberată din hidroliza
ATP-ului . Exemplu: 8) pompa de calciu membranară (PMCA)7) sau a reticulului sarcoplasmic
(SERCA) ,1) pompa Na / K, H.( Vezi imaginea). Sursa de energie a TAP este ATP-ul si astfel
se
transportă ionii de Na, K, H, Ca .TAP e contra sensului spontan al difuziei.ATP-aze :tip
P(pompa
Na/K, pompa de Ca şi SERCA);tip V(H-ATP-aze renale,digestive;tip F(mitocondrii);Pompa
Na
K e vitală pt.echilibrul osmotic .Dacă se blochează,apa intră la Na-IC pănă lizează celula.
P
Transportul activ secundar foloseşte ca sursă de energie gradientul ionic de concentraţie (sau
electric) creat şi menţinut de 1pompă( hidroliza ATP). Aşa sunt transportaţi aminoacizii,hexoze
Cl/HCO3-ul(AE),Na+/H-out, solviţi polari sau cationi(Ca) şi anioni. El se numeşte cotransport
(transport cuplat prin membrană) pentru 2 solviţi. Unul dintre solviţi, de exemplu sodiu este
elementul energizant şi se deplasează în aceiaşi direcţie cu solvitul cotransportat ; acest sistem se
cheamă simport (dacă e în aceiaşi direcţie). Sistemul antiport utilizează o proteină antiporter
care transportă elementul energizant într-o direcţie şi cealaltă substanţă în direcţie opusă prin
membrană (schimbători-exchangeri).Sunt zeci de SLC(solute carier) .Transportul activ de tip
Vezicular (endocitoză/exocitoză/transcitoză) va fi descris la aparatul digestiv (forme de activ)
 L.E.C. (lichid extracelular)
Cuprinde circa 20% din G (70 Kg-14-17 litri) litri si 45% din TBW(luată ca 100%)-reper 17 L
Este în continuă mişcare în organism,fiind transportat rapid ca plasmă/sănge circulant şi apoi dis-
tribuit prin filtrare transcapilară în lichide tisulare(interstiţial)→limfa. Subcompartimente LEC:

1.- apa(Fluidul) interstiţiala+ limfa formată de interstiţii = 13litri(75%)EC F

2.- apa plasmatică (VP) sau plasma sanguină= 3,1Lsau( 20%ECF)
( Volum intravascular e 5,7 l de sănge(volemia)= 3,1L(VP)+CV(vol.eritrocite+Leucocite)2,6L)
3.- apa(lichidele) transcelulară 1,1litri(5% din ECF)
1.Fluidul interstiţial +limfa(13L)generate în condiţiile microcirculaţiei diverse e împărţit:
1a)Fluidul interstiţial masiv şi limfa majorităţii ţesuturilor(bulk interstitial fluid)=7-8litri
1b)Fluidul din structurile osoase în jur de 2-3litri(apa ţesutului osos)
1c)Apa din ţesut conjunctiv dens/fibros(tip derm,capsule,tendon,ligam)+ cartilaginos =3litri
LEC se determină cu trasori ca:tiocianat de sodiu,hiposulfit de sodiu,inulină,manitol
LEC-ul reprezintă mediul intern al organismului dar, exterior celulelor.E 1 rezervor-slide 55
Homeostazia este menţinerea constantă(sau cu variaţii VITALE))ale volumului LEC-ului,
precum şi ale compoziţiei sale în pofida solicitărilor mari ambientale.Volumul LEC-ului e
reglat prin sistemele :CV,GI,SN,Endocrin.
Fiziologia explică mecanisme şi reglări – echilibre, constante,parametri biologici în dinamica
mediului(condiţii aerospaţiale,efort sportiv,hipertermie,cronofiziologie,expunere la
altitudine,mediu hiperbaric ,senescență etc)
 3.Lichidele transcelulare(1,1L):Endolimfa,perilimfa,lichide oculare,LCR,lichidele
din seroase.Sunt secretate de epitelii şi se resorb.Cantitativ sunt neglijabile(slide ).În
patologie însă pot deveni al treilea spaţiu,(compartiment ,sector )hidric(după 1)LIC
2)LEC ca în:ascite,pleurezii,pericardite etc.şi necesită tratament de drenare a
suplimentului extravazat(slide 54,următor).Fig.11-LCR și compoziția paralel/plasma
Fluidul transcelular- acumularea sa poate da al 3-lea spaţiu (ca în imagine.),
pe lângă LIC,LEC.Ascită(dreapta),pleurezie(stânga),pericardite.Fluidul extra-
vazat cu proteine >3g% este exudat,sub 3g% este transudat.Secreţiile endocrine
(tiroidă,gonade),lichidele cavitare(ochi,ureche,LCR,lichid sinovial-articular)
sudoarea plus alte exudate,transudate sunt lichide transcelulare.
 • L.E.C=APA EXTRACELULARA
COMPARTIMENTotTTTali
 ~TELE LICHIDIENE
14-17 litri

SUBCOMPARTIMENTE LEC:
●PLASMA SANGUINA ( intravascular )
● LICHIDUL INTERSTITIAL
● LIMFA(vase limfatice)
● În plus în LEC se includ :LICHIDELE
TRANSCELULARE

PLASMA + LICHIDUL INTERSTITIAL =

MEDIUL INTERN AL
ORGANISMULUI care
reprezintă
Totalitatea lichidelor din organism care
aflate extracelular (EXTERN celulelor)
asigura transportul gazelor şi
substanţelor nutritive
(apă,ioni,glucoză,aminoacizi,vitamine
etc) la CELULE.Concept inițiat de
Cl. BERNARD ( 1856)
 Cantitatea
LEC-ul areoricărei substanţe în LEC(ECF)
rol de rezervor(pool) pentru oe serie
considerată un de
întreagă stocmetaboliţi
intern uşorcare
disponibil
trec
Nivelul de substanţă
obligatoriu în stoc
prin plasmă poatepentru
/limfă fi crescut prin transfer
a ajunge din(şiambient(ingestie)sau
la celule invers) prin
metabolism celular (intern)-fig 15-1.Invers stocul poate diminua prin excreţie sau
consum în reacţii metabolice.Cele 2 aspecte (input/output şi metabolism -/+) realizează
1 echilibru(concept f.important în homeostazie)Unii compuşi(NaCl) nu se supun
relaţiei pentru că au numai între echilibru aport/excreţie.Sunt diverse relaţii fiziologice
între stocul din ECF şi diverşii compuşi(glucoză,fier,aminoacizi etc)
Între sectoare există o permanentă circulaţie de fluide,deplasare de substanţe organice
şi anorganice în cadrul metabolismului,schimburi de substanţe,energie şi informaţie
care se fac conform legilor fizico-chimice Pentru considerente de dinamică,statistică şi
importanţă în practica clinică,unii autori pun sectoarele 3,4 în plan secund(neglijabil) .
1)LICHIDUL (FLUIDUL)INTERSTIŢIAL
Este format din A) fibre de colagen (tipurile I –
XVIII), ce se întind pe distanţe lungi în
interstiţiu şi asigură rezistenţa tensională
B). Fibre elastice C)Proteoglicani anioni
(aggrecan,syndecan,decorin, fibroglican,βglican
versican) formaţi din GAG(95%)şi proteine 5%
D). Glicoproteine multiadezive (fibronectina,
laminina,NANA ) E). Glicozaminoglicani :
5:Hyaluronan, Chondroitin sulfat, Dermatan
sulfat, Keratan sulfat, Heparan sulfat. Toate
acestea alcatuiesc matricea extracelulară –ECM
în care se găseşte LI cu compoziţia :
L.I rezultă prin filtrarea şi difuziunea plasmei
capilare având aproape aceiaşi compuşi plasma-
tici dar cu concentraţii proteice mai mici(nu
trec porii capilari). L.I. se află între filamentele
de A,B,C,D,formând gelul tisular ; difuziunea pentru apă,electroliţi, substanţe nutritive cu
prin gel are viteza difuziunii prin lichid liber GM mică,O2, CO2, si cataboliţi. Există şi
2)Transferul capilar/interstiţiu=formarea lichid liber ≤ (sub 1%) care creşte în caz de
LI +Limfă edeme.
 Schimburile(transferul) plasmei/interstiţiu se face la microcirculaţie(la capilare)
Din 5500ml( volemia) 3300ml sunt în vene,800 ml în artere şi arteriole sistemice,600ml în
plămăni,500ml în cord şi 300ml în capilare.Capilarul are 1strat endotelial tubular,raza=3-4µ
Lg=50µ(Lg.totală 96.000km)pe o lamină bazală.Joncţiunile de ocluzie au permeabilitate
variabilă pentru macromolecule,(în funcţie de tipul de capilare) de la nivelul
MICROCIRCULAŢIEI
Microcirculaţia este teritoriul cu importanţa majoră funcţională din cauza transferului
1)către interstiţii(2)cu direcţia celulară)a nutrienţilor şi preluării cataboliţilor celulari .
Microcirculaţia este formată din vasele sanguine de la nivelul arteriolelor de ordinul I
pânâ la venulele de ordinul I:arteriola I-metaarteriola-reţea capilară-venula I
Capilarele sunt cele mai mici vase.Ele fac o reţea anastomotică şi sunt vasele de schimb
(transfer)în ambe sensuri între arteriole IV și venule IV. Intima lor sunt celule endotelii
endoteliale
Fluxul sanguin capilar poate fi intermitent datorită vasomotricităţii (contracţia periodică) a
metarteriolelor şi sfincterelor precapilare.Fluxul este influenţat în principal de concentraţia de
O2. Celulele endoteliale în strat unic sunt pe membrana bazală , au o suprafaţă netedă şi sunt
foarte subţiri (200-300nm). Citoplasma lor este bogată în vezicule de endocitoză (pinocitoză) ce
formeaza uneori canale transendoteliale pentru transcitoza apei şi a compuşilor hidrofili .
Transcitoza este o translocaţie(transport)pt macromolecule şi pentru apă , prin perete endotelial
cu vezicule (disipativă)si canale formate episodic (convectivă).(4) Transcitoza (Palade)nu este
guvernată de legile difuziunii, scade cu dimensiunea moleculară şi este scăzuta în capilarele
cerebrale. Unele celule endoteliale prezintă fenestraţii (canale cilindrice care traversează celula-
3). Celule endoteliale pot fi separate prin fante de 4-10nm sau legate prin joncţiuni strănse (2).
 ACapilarele continue ,somatice au pereţi fără fenestraţii.caracteristice în muşchi,plămăni
ţesut conj,gras,glande exocrine,SN.Pot avea pori şi pits-fisuri ,vezicule / pinocitoză(nu în SN)de
70nm.Au canale transendoteliale de transfer de macromolecule prin citoplasmă(transcitoză)Au
clefts (fante 10-15nm intercelulare(nu SN).Unele pits(gropi)sunt caveole(invaginaţii)pentru
endocitoză.B.Capilare fenestrate (viscere) fenestraţii,canale transcelulare endoteliale=60-
100nm
căi de comunicare sănge/ţesut ,obliterate de 1diafragm permeabil.Sunt :intestin,plexuri coroide
vezica biliară,glande endocrine,glomeruli,sedii - fluxuri mari de fluide,absorbţie(solviţi prin per-
foraţii)C.Capilare sinusoide sunt în ficat,măduvă os,ggl, splină cu trafic şi mai mare,fenestraţii
mult mai mari .(Gaps-uri =breşe de 100-1000nm dintre celule endoteliale adiacente).Sunt
discontinue,bazala discontinuă ;celule mari cu citosol fenestrat şi macrofage vecine,(Kupffer)
 Legea Fick:F=D/h x A x( Ci-Ce)= P x A x (Ci-Ce);F=flux de difuzie;D=
Coeficient de difuziune solvit;h=grosimea perete;P=coeficient de permeabilitate
capilar;A=aria suprafeţei capilare;C=gradient concentraţie.D,P depind de
substanţă,sarcină,solubilitate,Tͦ sănge,endotelii etc.Flux(F)sau J se măsoară
în moli de substanţă X/cm pătrat de membrană şi/1 sec.Nu aceasta e Filtrarea,
Ea depinde de presiuni hidrostatice şi osmotice care sunt convecţie-slide 66
Calea paracelulară
 Schimbul transcapilar masiv al apei cantitativ important,”bulk flow=”
mişcare în masă,volum a apei≈20litri/24 ore)e neimportantă pentru schimbul
transcapilar al solviţilor cu destinaţia celulă şi de la celulă.E important pentru
dinamica şi schimburile volumelor de fluid din spaţiul LEC şi sânge.20lfluid
/zi sunt filtraţi din toate capilarele şi 17l reabsorbiţi la loc prin convecţie.Ea e
transportul prin filtrare/ reabsorbţie= difuzie prin forţele
Starling(pH,pCo) .
 Convecţia(filtrarea şi reabsorbţia)este deplasarea apei între capilare şi LI
determinate de gradientul presional dat de suma algebrică a celor 4 forţe
Starling.Migrarea apei are loc prin AQP(transendotelial)şi paracelular(ca difuziunea)
Mişcarea convectivă a apei trage şi solviţi hidrofili,minim.
+
 Fluxul limfatic(120 ml/h=2-3L/24h)=F.L depinde de pompa limfatică(A şi B) şi
presiunea L.I –parametri care sunt corelaţi .Creşterea Presiunii hidrostatice de la -6 la
0(760 mmHg)determină↑Fluxului Limfatic.Orice factor creşte presiunea PH a LI va
creşte şi fluxul limfatic.1)Creşterile PH capilare(>30mmHg)sau2) PCO interstiţiale(>8)

3)a permeabilităţii capilare sau 4)↓ PCO plasmatice-capilare(<28) cresc fluxul limfatic.
Limfa are compoziţia similară L.I.la capilar la
formare.Proteinele sunt în general în jur
fff de 6g%form
în ficat, 3-4g% în intestin
3-5gr în ductul toracic .Lipidele mai ales
Lipide duct toracic.=1-2g% după masă
Controlează:
Volumul,Presiunea,Proteinele,Lipidele şi
imunitatea(antigene,bacterii etc)L.I
Diferenţa de lichid filtrat la capul arteriolar
faţă de cel absorbit la capul venos e drenat
tot în vene sistemice,dar ca limfă prin vase
Limfatice.Ele încep în interstiţii( capilare în
deget de mănuşă.Limfa confluează în final în 2
vase mari-duct toracic şi drept.Structura
vaselor e asemenea venelor cu valve/direcţie.
 Vasele sistemului limfatic în meninge(marcate)care duc fluid,ioni, celule imune din LCR în
parenchim.Acestea au rol în b.Alzheimer,meningite,stroke.Canalele ce înconjoară vasele de sănge
în creier sunt formate din prelungirile gliilor (sistem glymfatic) care transportă LCR rapid şi
adănc şi cară şi cataboliţi,dar şi imunocite din LCR de-a lungul venelor în sinusuri dar şi în ggl
cervicali limfatici profunzi(apoi drenează pe căile limfatice).Vase limfatice au fost descrise
 Filtrarea glomerulară rezultă din cauza forţelor hidrostatică(55 mmHg)care este
profiltrantă ,căreia i se opun presiunea coloid –osmotică(30 mm Hg) şi presiunea
hidrostatică din capsula Bowmann(15 mm Hg). PEF glomerulară este 10 mm Hg care
deplasează 125 ml de plasmă/ minut(urina primară)sau 180 litri /24 ore.Bariera de filtru
1)glicocalixul-;2)fenestraţii 70nm;3)Membrana bazală-1kDa;4)Podocitele:4-14nm
fante
Punctul izosfigmic este punctul(zona capilarului)unde nu e nici filtrare nici absorbţie(dreapta
sus)din cauza variaţiei forţelor (PNF=0.)Înainte de el se produce doar filtrare,după el exclusiv
reabsorbţie.În unele capilare punctul izosfigmic se mută spre capătul venos capilar(se produce
numai filtrare pe toată lungimea din cauza P.H. foarte mari)Ex.capilarele glomerulare
renale.În nefron reabsorbţia are condiţii de producere numai în TCP şi restul tubilor
renali(stănga&jos)
(vezi imaginea de mai jos)
 Schimbul capilar de lichide la plămăni şi dinamica LI pulmonar calitativ seamănă cu
ţesuturile periferice.Cantitativ pH capilară pulmonară e doar 7 mm Hg,pH interstiţială e mai
negativă(-8mm Hg),presiunea oncotică interstiţială e 14mm din cauza permeabilităţii mari
capilare.PCO plasmă =28mm.PEF=29-28=+1mm Hg ,presiune medie de filtrare. Ea produce un
flux redus,continuu în interstiţiu ce 1)se evaporă sau 2) dă limfa.La o pH c.p > 25mm Hg apare
EPA cu lichid interstiţial(stadiul I)edem alveolar(stadiul II)sau spumă(III).Poate fi letal în 30҆
Mecanisme:1)↑pH;2)↓∏osm.3)pHint. negativă 4)alterare permeabil. capilară 5)insuf.limfei
 Patologia(clinica)schimburilor capilare-Excesul de apă
Acumularea şi prezenţa unui exces de lichid în ţesuturile corpului (compartiment
lichidian-LIC,LEC) reprezintă edemul
Edemul poate fi prezent în compartimentul:
1) intracelular-a)ischemic-(AVC,infarcte) ;b)malnutriţie celulară c) inflamator
2) extracelular-este majoritar în patologia clinică

1)Edemul intracelular apare în cel puţin 3 situaţii:

a)Ischemie cu deprimarea sistemelor metabolice tisulare.Poate apare unde fluxul sanguin
local este redus iar aportul de O2 şi substanţe nutritive este prea redus din cauze
ischemice pentru a menţine un metabolism tisular normal. Are loc scăderea sintezei
de ATP cu diminuarea activităţii pompelor membranare, în special a pompei ce
scoate sodiul din celulă(Na/K ATP-aza).Alţi transportori membranari suferă şi
ei.Se produce osmoza apei în celulă,atrasă de Na nepompat şi calciul restant.
b)Malnutriţia celulară de alte cauze poate da acelaşi efect de atragere a apei în celule
c) Inflamaţia determină o creştere a permeabilităţii membranelor celulare. Sodiul şi alţi
ioni intră în celulele lezate microbian,viral traumatic sau toxic producănd osmoza
consecutivă a apei în celule
 Edemul extracelular
Numeroase afecţiuni pot determina acumularea de lichid în spaţiile E.C sau interstiţiale
prin extravazarea anormală a lichidului (plasmei)din capilare(I,II ,III)sau implicarea
circulaţiei limfatice(IV) Mai jos este prezentată o listă parţială a afecţiunilor care pot
cauza edem extracelular(interstiţial)prin patru mecanisme(I,II,III,IV)-.
Edemele cardiac,renal,hepatic,carenţial,endocrin,alergic,iatrogen sunt generalizate.
Localizate sunt edemele:inflamator,traumatic,limfatic,flebitic,periferic-stază,ciclic.
I. ICresterea presiuni hidrostatice capilare(pH)
A Retentie hidrosalina la nivel renal(IRA,IRC) II. Hipoproteinemia – scăderea PCO(oncotică)
A Proteinuria (sindrom nefrotic )
Exces de mineralocorticoizi(aldosteron),apă
B. Pierdere de proteine la suprafeţe denudate
B. Creşterea presiunii venoase , venoconstricţie 1.Arsuri .
1.Insuficienţa cardiacă 2. Plăgi
2.Obstrucţie venoasă C. Afectarea sintezelor proteinelor
3.Insuficienţa pompei venoase(stază) 1. Hepatopatii ( ciroza)
a.Paralizii musculare 2. Malnutriţie proteică sau calorică gravă
b.Imobilizarea unor părţi de corp III. Creşterea permeabilităţii capilare
c.Insuficienţa valvelor venoase A. Reacţii imunologice cu eliberare citokine ,
histamină,bradikinină;inflamaţii.
C.Vasodilataţia arteriolară
B. Toxine
1.Hipertermie C. Infecţii bacteriene
2.Hipotonie simpatică D. Hipovitaminoze. E. Ischemie. F. Arsuri
3.Medicamente vasodilatatoare IV. Obstrucţie limfatică (stagnare proteine în
interstiţiu),sau incapacitate drenare limfatică
A. Cancer. B . Infectii. C. Interventii chirurgicale
Edeme declive maleolare evidenţiate prin godeu(apăsare)-dreapta şi mecanisme ale
edemelor-schemă-stănga
 hemodinamică:Inflamaţii(abces),traumatisme Craniocerebrale,tumori cerebrale,hipoxie ,CO2↑,
hipoproteinemie,meningite,alcool,toxice,insolaţie,ischemie cronică,HTA malignă.E o acumulare
excesivă de lichid(creştere în volum a creierului prin conţinutul de apă filtrată din capilare.Din
cauza spaţiului interstiţial redus în SNC,a BHE şi craniului rigid apare HTIC(normal=10cm.apă

Inflaţia de fluid e şi-n glii,neuroni,LI.Urgenţă.Lichide hipertone,anticonvulsivante,ventilare .

Edeme limfatic şi cardiac
Factorii de siguranţă care previn instalarea
edemului( în rezumat.)

Considerănd toţi factorii de siguranţă care previn

instalarea edemului se obţine:
1. Factorul de siguranţă reprezentat de complianţa
redusă a interstiţiilor la presiuni negative -este un
interval de aproximativ 3 mmHg.(PH.interstitială e–)
2.Factorul de siguranţă reprezentat de creşterea
fluxului limfatic -este un interval de circa 7 mmHg.
3.Factorul de siguranţă reprezentat de transportul
proteinelor ( reduse) din interstiţii( limfa le spală în
circulaţie) -este un interval de aproximativ 7 mmHg.
În concluzie, factorul de siguranţă totală împotriva
instalării edemului este de aproximativ 17 mmHg.
Aşadar, presiunea intracapilară la nivelul unui ţesut
periferic poate fi în mod teoretic crescută cu 17
mmHg, sau până la o valoare aproximativ dublă faţă
de valoarea normală, (adică 34mmHg -presiune
capilară medie)înainte de apariţia edemului
semnificativ