• Răspândirea apei în natură

• Structura moleculei de apă în cele trei stări de

agregare
• Anomaliile proprietăţilor fizice ale apei
• Starea apei în sistemele biologice
• Rolul biologic al apei
 Răspândire
• acoperă aproximativ 70% din suprafaţa Terrei

• Apa naturală (H2O) rezultă din combinarea

1 16
izotopului 1 H cu izotopul 8 O
• Apa grea (D2O) rezultă din combinarea izotopului
16
8O
2 2
1H 1D

sau (deuteriu) cu

În natură raportul între apa naturală şi apa grea este

de 1 : 6000.
Structura moleculei de apă

Molecula de apă – asimetrică

• stabilitate termică mare:
disociază la temperaturi peste 1000˚C

• dipol electric permanent:

μ = 1,84 D (Debye) în stare gazoasă

μ = 2,5 D în stare solidă

μ=q·d
• Moleculele de apă se asociază prin punţi de hidrogen,
de natură electrostatică.
(energia de legătură este de 2-5 kcal/mol; 1cal=4,18 J)

• distanţa dintre atomii de oxigen

a două molecule asociate prin
legături de hidrogen este de 2,76Ǻ
În stare solidă, prin legăturile de hidrogen se realizează
structuri hexagonale
Aranjarea tetraedrică a moleculelor de apă

0,99A
1,77A
 La 00C- 15% din legăturile de hidrogen se desfac.

- densitatea apei creşte până la t = 40C atingând

valoarea maximă  =1g/cm3

La 40C - aproximativ 50% dintre legăturile de

hidrogen sunt desfăcute - apa devine mai fluidă
În stare lichidă apa este formată dintr-un amestec de
monomeri, dimeri, tetrameri.
În stare gazoasă apa
- este nestructurată
- conţine predominant monomeri şi foarte puţini dimeri.
 Proprietăţi fizice ale apei

• temperatura de topire tt = 00 C

• temperatura de fierbere tf = 1000 C

• densitatea - maximă (la 40C) -  =1g/cm3

- în stare solidă este mai mică decât în stare
lichidă ( <1g/cm3)
- între 0 - 40C densitatea creşte
(anomalia apei)
- peste 40C densitatea scade din nou.
 Proprietăţi termice

• căldura specifică (c)-cantitatea de căldură necesară unităţii de

masă pentru a-şi mări temperatura cu 1˚C

Q
c
m  t
(c) apă = 4180 J/kg·K= 1cal/g·˚C
• căldura latentă de vaporizare ()- cantitatea de căldură
necesară unităţii de masă de lichid pentru a trece din stare
lichidă în stare de vapori – la aceeaşi temperatură cu lichidul
şi sub presiune constantă
Q
 
m
unităţi de măsură: ()SI=J/kg
()tol.=cal/g

- () variază cu temperatura la care se produce

evaporarea
ex. 580 kcal/kg = 2,35 MJ/kg; la 370C
585 kcal/kg = 2,5 MJ/kg la 200C

Valorile mari pentru c şi λ contribuie la termoreglarea

organismelor homeoterme.
Proprietăţi electrice
- conductibilitatea electrică () –mică
apa pură nu permite trecerea cu uşurinţă a
curentului electric

- constanta dielectrică (r) sau

permitivitatea este foarte mare (78,5 la 250C) -
explică capacitatea mare de ionizare a
substanţelor dizolvate în ea.
Proprietăţi optice

Apa este:
• transparentă pentru radiaţiile vizibile

• opacă pentru radiaţiile infraroşii

• parţial transparentă pentru radiaţiile ultraviolete

 Rolul apei în sistemul biologic

1. constituent de bază al organismelor vii

2. lichid vehiculant între organism şi mediu, între interiorul şi

exteriorul celulelor

3. aliment pentru plantele autotrofe (sinteze de glucide din

CO2 şi H2O)

4. mediul de desfăşurare al reacţiilor biochimice

5. substanţă de protecţie (mecanică, chimică)

Cantitatea de apă din organism depinde de:

• cantitatea de apă din mediul înconjurător

• specie

• poziţia filogenetică

• poziţia ontogenetică

• natura ţesutului
 Conţinutul procentual de apă al organismului uman
în diferite stadii

Embrion 2 3 4 5 6 Nou- Adult

în luna născut

Apă (% 97 94 92 85 74 67-74 58-67

din masa
totală)
 Distribuţia apei în ţesuturi
Ţesutul Apă (% Ţesutul Apă(%
din masă) din masă)
Dentină 10 Pancreas 75
Schelet 30 Muşchi striat 76
Ţesut adipos
Cartilaj 50 Inimă 80
Pulmon
Ficat 70 Rinichi 82
Ţesut nervos
(subst.albă)
Ţesut nervos 85 Plasmă sanguină 93
(subst. cenuşie)
• Modificările compartimentelor lichide ale
corpului corespund unor situaţii patologice.

• Intrarea şi ieşirea apei prin membrana celulară

reglează volumul celular.

• Mecanismul cel mai important care intervine în

fluxurile celulare de apă este osmoza.
• Alte mecanisme (cu pondere mai mică):
- pinocitoza
- electroosmoza
- efectul vacuolelor contractile
 Starea apei în sistemele biologice
apa 54% mediul în care au loc
intracelulară din apa reacţiile metabolice
organismului
După
amplasament apa 45% mediul imediat încon-
extracelulară din apa jurător al fiecărei
organismului celule (interstiţială)

legată conţinută în diverse

Starea structuri moleculare
chimica liberă apa circulantă -între şi
în spaţiile hidrice
exogenă introdusă în organism
După din exterior
provenienţă endogenă rezultată din procesele
metabolice prin
oxidare aerobă
tisulară
După în ţesuturi
distribuţia în umoarea sticloasă şi
tisulară cavitară
 Apa legată - proprietăţi specifice:

- necongelabilă -nu îngheaţă nici la temperatura de - 200 C

- nesolvantă - nu are proprietăţi obişnuite de solvent

faţă de cristaloizi

- netransferabilă - nu este transferată prin membrană în

cadrul schimburilor osmotice dintre celule şi mediul extern
 Rolul apei în procesul de termoreglare

Homeostazie – proprietatea sistemelor vii de a-şi

menţine neschimbată valoarea parametrilor fizico-
chimici interni, prin intervenţia unor mecanisme
propri de reglare.

Reglarea temperaturii corpului:

• termoreglarea fizică – termoliza
• termoreglarea chimică- termogeneza
Termoliză
Schimbul de căldură se realizează la nivelul
plămânilor şi la suprafaţa pielii (conducţie,
convecţie, radiaţie şi evaporare).

Conducţie - transferul de căldură prin

contactul suprafeţei corpului cu aerul, cu mediul
înconjurător şi cu diferite obiecte.
Convecţie - transferul căldurii prin contact cu
aerul în mişcare.
Radiaţia - pierderea căldurii prin unde
electromagnetice infraroşii, cu  =5 ÷ 20 

Relaţia dintre temperatura corpului şi

lungimea de undă a radiaţiilor emise:
 ·T = const.
 Cantitatea de căldură schimbată de organism (Qr)
depinde de:

• suprafaţa corpului (S)

• diferenţa dintre temperatura corpului (T P) şi a
mediului (T0)

• proprietăţile fizice ale pielii (exprimate prin

coeficientul de emisie (E)

Q = S (
T 4
p -
T4
0 )E· K
r

K – este o constantă
 Evaporare- pierderea de căldură prin:

- evaporarea apei la suprafaţa pielii (secreţia sudoripară)

- căile respiratorii (pierdere importantă la majoritatea

păsărilor şi mamiferelor care nu au glande sudoripare)
 Termogeneza

• În termogeneză, contribuţia cea mai

ridicată (40%) o are ficatul şi masa
musculară.