Lecţia 3: Apa.

Structura și
proprietățile apei. Disocierea
apei.

Chiriac Tatiana,
Asistent universitar
 Cuprins

• 1.Structura și proprietățile moleculelor de

apă.
• 2.Unele caracteristici fizice ale apei.
• 3. Disocierea apei. Noțiunea de pH a
soluțiilor.
• 4. Apa grea și apa tritiată.
• 5. Rolul biologic al apei și distribuția ei în
organismul uman.
2
 Apa
• Apa este lichidul cu cea mai mare răspândire
(ocupând aproximativ ¾ din suprafaţa globului
terestru) şi, fără exagerare, cel mai important
pentru viaţă.
• Apa este importantă nu doar pentru faptul că este,
din punct de vedere cantitativ, componentul major
al organismelor vii, dar şi pentru motivul că ia
parte la organizarea structurală a biosistemelor şi
la activitatea metabolică celulară.

3
4
 Tipurile de apă

Apa de
ploaie

Apele
Ape
mărilor şi
minerale
oceanelor

Apa
Apa
Apa dură
potabilă

5
Molecula de apă

6
 Structura şi proprietăţile moleculei de
apă

• Molecula de apă reprezintă un dipol electric

permanent.

7
 Compoziţia moleculei de apă

• Apa lichidă obişnuită este formată dintr-un amestec de

molecule libere: monomeri H2O; dimeri (H2O)2;
tetrameri (H2O)4 şi octameri (H2O)8.
• Procentul fiecărei dintre aceste fracţiuni depinde de
temperatură. În intervalul de temperaturi 35 – 410C, în
apă predomină dimerii şi ea are o activitate chimică
ridicată, în aceste condiţii celulele organismului pot
construi cu uşurinţă structuri liniare şi spaţiale din
moleculele de apă.
• Astfel devine explicabil faptul că în decursul timpului
animalele homeoterme şi-au fixat temperatura
normală a organismului în limitele intervalului
menţionat.

8
Stările de agregare ale apei

Solid Lichid gaz

9
 Transparenţa

• Apa este transparentă lăsând să treacă

lumina vizibilă şi nu absoarbe efectiv în
această zonă de lungimi de undă decât
atunci când se găseşte în straturi
groase (zeci de metri în lacuri sau
mări). Acest fapt permite dezvoltarea
vieţii în mediul apos. Apa este opacă
pentru radiaţiile infraroşii şi absoarbe
moderat radiaţiile ultraviolete.
10
Dependența de temperatură a densității
apei

11
 Capacitatea termică specifică

• Capacitatea calorică (c) – este

cantitatea de căldură necesară pentru a
ridica temperatura unui gramde apă cu
un grad (c=1 cal/g·grad).
• Apa este una dintre substanţele cu cea
mai mare căldură specifică datorită
structurii ei moleculare cvasicristaline.
Căldura specifică mare a apei explică
inerţia ei termică.
12
 Capacitatea termică specifică

• 𝑄1,2 = 𝑚 ∙ 𝑐 ∙ 𝑇2 − 𝑇1 , 𝑄 𝑆𝐼 = 𝐽 (Jouli)
𝑄1,2 𝐽
• 𝑐= , 𝑐 𝑆𝐼 =
𝑚∙ 𝑇2 −𝑇1 𝑘𝑔∙𝐾
• Q1,2 – cantitatea de căldură;
• m – masa;
• T2, T1 – temperatura iniţială şi finală.
𝐽
• 𝑐𝑎𝑝𝑒𝑖 = 4,2 ∙ 10 3
.
𝑘𝑔∙𝐾

13
 Căldura latentă

• Căldura latentă – este cantitatea de căldură eliberată sau

absorbită de către o substanţă chimică în timpul unei
transformări de fază fără schimbarea de temperatură, cum
ar fi topirea zăpezii sau fierberea apei.
• Corespunzător transformărilor de fază se definesc
căldurile latente:
– Căldura latentă de vaporizare;
– Căldura latentă de condensare;
– Căldura latentă de sublimare;
– Căldura latentă de desublimare;
– Căldura latentă de topire;
– Căldura latentă de solidificare.

14
 Tensiunea superficială
𝐹 𝑁
• 𝜎= , 𝜎 𝑆𝐼 = .
𝑙 𝑚
𝑁
• Pentru apă, la 200C, 𝜎=72,6·10-3 .
𝑚
• Fenomenul de tensiune superficială
este important în:
– Capilaritate;
– Embolia gazoasă;
– Chemotaxis (mişcarea unui
organism (celulă, bacterie) în
direcţia stimulantului) etc.;

15
 Permitivitatea electrică relativă

• Permitivitatea electrică relativă (sau constanta

electrică relativă) a apei este de 80, mult mai mare
decât pentru celelalte lichide, datorită efectului
dipolilor moleculari. Acest efect este mărit de
asocierile dintre molecule prin legăturile de
hidrogen.

16
 Disocierea moleculei de apă

• Apa disociază în ioni de H+ şi OH-. Ionul de

hidrogen H+, neavând înveliş electronic, posedă o
mare capacitate de hidratare. El se poate lega de o
moleculă de apă, formând ionul de hidroniu
(H3O+).

• 𝐻2 𝑂 → + 𝐻 + 𝑂𝐻 −
+
• 𝐻2 𝑂 + 𝐻 → 𝐻3 𝑂.
17
 Noţiunea de pH

• Logaritmul zecimal cu semnul schimbat al

concentraţiei ionilor de hidrogen se numeşte pH.
La 250C concentraţia molară a ionilor de H+ şi OH-
este aceeaşi.
• [H+]=[OH-]=10-7 mol/l

• pH=-lg [H+]

18
Aciditatea lichidelor

19
 Aciditatea lichidelor biologice

Lichidul pH-ul
Sânge 7,4
Suc gastric 1,8
Suc panceratic 8,0
Urină 5,6

20
 Apa grea şi apa tritiată
• Asocierea izotopilor oxigenului (16O, 17O, 18O) cu izotopii hidrogenului (2H –
deuteriul D şi 3H – tritiul T) explică faptul că în natură există 18 specii de
molecule de apă , printre care şi speciile care formează apa grea şi apa tritiată,
aceasta din urmă fiind radioactivă:
• 𝐻 − 𝑂 − 𝐻, H2O apa obişnuită
𝐻−𝑂−𝐷
• apa grea
𝐷 − 𝑂 − 𝐷, 𝐷2 𝑂
𝐷−𝑂−𝑇
• 𝐻−𝑂−𝑇 apa tritiată
𝑇 − 𝑂 − 𝑇, 𝑇2 𝑂
• Dopajul apei grele în apa obişnuită poate fi măsurat prin determinarea
indicelui de refracţie.
• Apa tritiată T2O poate fi detectată determinând emisia de radiaţie β de către
tritiu.
• Apa grea provoacă sterilitatea animalelor, aduce la inhibarea transportului
activ şi contracţiei musculare.

21
 Proprietăţile fizice ale apei

Proprietatea fizică H2O D 2O

Masa molară, g/mol 18 20,4
Densitatea, g/cm3 1,0000 1,1079
Temperatura maximului de densitate, 0C 4,0 11,6
Temperatura de congelare, 0C 0,000 3,802
Temperatura de fierbere, 0C 100,00 101,42
Coeficientul de tensiune superficială, dyn/cm 72,75 67,80
Coeficientul de viscozitate, P 10,09·10-3 12,06·10-3
Constanta dielectrică la 00C 81,5 80,7
Indicele de refracţie 1,333 1,328

22
Rolul biologic şi repartiţia apei în
organism

23
 Importanţa apei în lumea vie
• Datorită ponderii sale foarte mari în lumea vie, apa constituie „Cadrul
molecular” în care se desfăşoară procesele vieţii:
1. Apa constituie solventul universal al materiei vii, atât la nivelul intracelular
cât şi interstiţial;
2. În interiorul celulelor apa intervine într-o serie de reacţii biochimice, de
exemplu reacţiile de hidroliză, de oxidare şi de condensare.
3. În cazul plantelor, apa constituie unul din cei doi reacţanţi în procesul de
fotosinteză (celălalt fiind bioxidul de carbon);
4. Apa constituie mediul de transport al moleculelor, ionilor, macromoleculelor
şi al celulelor de la un organ la altul. Acest transport se realizează de către
fluidele circulante extracelulare. Apa este agentul de eliminare a cataboliţilor
toxici în afara organismului, în procesele de transpiraţie.
5. Apa constituie mediul de flotaţie al unor celule libere, aşa cum ar fi
eritrocitele, limfocitele, leucocitelor.
6. Apa asigură protecţia la şocuri mecanice a unor sistem (exemplu sistemul
nervos central) sau a embrionului şi fătului.
7. În cazul animalelor homeoterme, apa intervine substanţial şi eficient în
procesele de termoreglare.

24
 Determinarea volumului de apă în
organism
• S-a constatat că din apa conţinută într-un organism viu, 70% reprezintă apa
intracelulară, 23% - apa interstiţială şi numai 7% - apa circulantă.
• Pentru a determina volumul de apă din diferite compartimente se utilizează
relaţia:
𝑚
• 𝑉= 𝑐
Unde m este cantitatea de substanţă injectată;
c – concentraţia diluată în volumul V.
• Pentru determinarea volumului total VT de apă din organism se injectează o
substanţă care difuzează liber în tot corpul cum ar fi antipurinul, izotopii
hidrogenului şi altele.
• Pentru a cunoaşte volumul plasmatic (intravascular) Vp se folosesc
macromoleculele care nu pot traversa endoteliul vascular, cum ar fi serul de
albumine marcat cu iod radioactiv.
• Pentru a determina volumul extracelular VEC trebuie folosită o substanţă care
traversează endoteliul vascular, însă pentru care membranele celulare sunt
impermeabile.
• Volumul intracelular VIC şi interstiţial VIS se determină din relaţiile:
• 𝑉𝐼𝐶 = 𝑉𝑇 − 𝑉𝐸𝐶 𝑉𝐼𝑆 = 𝑉𝐸𝐶 − 𝑉𝑃
25
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!