STRATEGII

EDUCAȚIONALE Partea a II-a

CENTRATE PE ELEV
 Sinteză parțială

 Modele practice de centrare pe elev generate de stilurile

de predare: modelul constructivist, modelul experiențial;
 Modele practice de centrare pe elev bazate pe stilurile
de învățare: A. Kolb, P. Honey&A. Mumford, VAK
(Walter, Burke, Barbe);
 Descrierea profilul de învățare al copilului / al grupului
constituie un pas important în aplicarea strategiei
centrate pe elev;
 Diferențierea și individualizarea sunt demersuri care au
la bază un model de acțiune comun, ca structură de
orientare în selectarea și îmbinarea componentelor
strategice optime.
OPȚIUNI STRATEGICE CU PRIVIRE LA
CENTRAREA PE ELEV

Teoria inteligențelor multiple

Învățarea mediată
Învățarea activă
Simularea de cazuri
Învățarea colaborativă
Învățarea experiențială
TEORIA INTELIGENȚELOR MULTIPLE

 Inteligența (generală)
 Sistem de însuşiri stabile, proprii subiectului individual, care
la om se manifestă în calitatea activităţii intelectuale
centrată pe gândire (manual de Psihologie);
 Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce
este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza
experienţei acumulate anterior (DEX).

 Inteligența (perspectiva lui H. Gardner)

 Capacitate cognitivă manifestată printr-un set de abilităţi,
talente şi deprinderi mentale valorificate în domenii
concrete = inteligențe multiple.
TIPURI DE INTELIGENȚĂ (GARDNER)

 Vizual-spaţială: capacitatea de a percepe lumea pe cale vizuală,

de a o reda în imagini;
 Naturalistă: capacitatea de a observa, înțelege și clasifica
elementele naturale,
 Muzical-ritmică: sensibilitate la sunete (ritmuri, tonuri și vibrații) și
răspuns emoțional la acest tip de stimuli,
 Logico-matematică: utilizare a raționamentelor inductive și
deductive, a legăturilor dintre concepte;
 Verbal-lingvistică: capacitatea de a folosi eficient cuvintele oral
sau scris, plăcerea de a povesti, de a face jocuri de cuvinte;
 Intrapersonală: reprezentare corectă despre sine;
 Interpersonală: abilitatea de a sesiza şi de a evalua cu rapiditate
stările, intenţiile, motivaţiile şi sentimentele celorlalţi ;
 Corporal-kinestezică: deprinderi fizice speciale precum
coordonarea, echilibrul, dexteritatea, forţa, flexibilitatea, viteza,
precum şi deprinderi tactile
 Exemplu de aplicare - Limba şi literatura română
Clasa a III a
Subiectul: Textul literar„ La săniuş ”, după Ion Agârbiceanu

GRUPA SCRIITORILOR (inteligenţa verbal-lingvistică + interpersonală)

Realizaţi povestirea fragmentului în care Niculăiţă şi Vasilică au mers la săniuş.
GRUPA MATEMATICIENILOR (inteligenţa logico - matematică + interpersonală)
Construiți și rezolvați, în echipă, o problemă al cărei rezultat să se găsească în
următorul fragment: „Locul e larg, aşa încât pot pleca deodată zeci de săniuţe ce vin ca
trăsnetul până la poale ” .
GRUPA ACTORILOR (inteligenţa corporal - kinestezică + interpersonală)
Interpretaţi personajele textului folosind mimica, gesturile şi replicile adecvate rolurilor.
GRUPA NATURALIŞTILOR (inteligenţa naturalistă + interpersonală)
Descrieți câteva aspecte din natură, specifice anotimpului de iarnă.
GRUPA CONSTRUCTORILOR (inteligenţa vizual - spaţială + interpersonală)
Ordonaţi piesele acestui puzzle. Ce aţi obţinut?
 ÎNVĂȚAREA MEDIATĂ

Modalitate de facilitare a învățării prin intervenția

adultului, dar respectându-se un anumit grad de
independență în activitatea de învățare;
Utilizată în situațiile de blocaj cognitiv, emoțional
sau motivațional;
Exemple de situații care necesită mediere: dificultăți
de formalizare a conceptelor, necunoașterea unor
algoritmi de lucru, teama de abordare a unor situații
noi etc.
A ÎNVĂȚA SĂ ÎNVEȚI
 ÎNVĂȚAREA ACTIVĂ

Proces ce îi permite subiectului învățării contactul

direct cu materialul studiat;
Presupune implicarea activă a elevului în sarcinile
de învățare;
Exemple: învățarea prin descoperire, activitățile în
grupuri mici, învățarea pe bază de proiect.

A DEVENI SUBIECT AL PROPRIEI DEZVOLTĂRI

 SIMULAREA DE CAZURI

Strategie bazată pe date contextuale în situații

reale sau care ar putea constitui o realitate;
Modalitate de a prezenta conținuturi didactice într-
o formă coerentă, neformalizată, recognoscibilă de
către elevi.
Exemple de situații ce pot fi analizate prin studiu de
caz: comportamente, acțiuni de grup, decizii etc.

A STIMULA ȘI A ANTRENA SCHEMELE COGNITIVE

 ÎNVĂȚAREA COLABORATIVĂ

Este o strategie bazată pe lucrul în echipă;

Se axează pe premisa că elevul este
autodeterminat, are propriile nevoi, aspirații,
cunoștințe și stiluri de învățare;
Condiție: temele și activitățile să se bazeze pe
experiența anterioară a elevilor.

GÂNDIRE CRITICĂ, MUNCĂ ÎN ECHIPĂ, ABILITĂȚI

METACOGNITIVE (A FI CONȘTIENT DE
PROCESELE PROPRII DE GÂNDIRE)
 ÎNVĂȚAREA EXPERIENȚIALĂ

Experimentarea de situații inedite și transferul de

cunoștințe la situații noi de învățare;
Se bazează pe premisa că procesul de învățare este mai
important decât conținutul învățării.
Condiție: asigurarea legăturilor dintre etapele învățării
experiențiale (etapa concretă, activă, etapa reflexiv-
recapitulativă, etapa concluzivă, etapa de planificare).

EXPERIENȚE POZITIVE, SATISFACEREA NEVOILOR

INDIVIDUALE
 MOTIVAȚIA – SURSĂ ȘI RESURSĂ A
CENTRĂRII PE ELEV
Proces reglator cu rolul de stimulare şi energizare a
comportamentului

Factorii care contribuie la apariţia şi consolidarea unor

motive, trebuinţe, interese, convingeri şi idealuri:
 Experienţa de viaţă
 Nivelul stimei de sine
 Rezultatele anterioare
 Mediul familial

Formele motivaţiei: intrinsecă-extrinsecă, cognitivă-

afectivă, pozitivă-negativă
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
CONTURAREA MOTIVAŢIEI ŞCOLARE (CF.
ROLLAND VIAU)

 Modul în care este percepută valoarea

unei activităţi
 Autopercepţia competenţei personale în
realizarea activităţii
 Autopercepţia asupra controlului pe care
elevul îl are în activitatea şcolară
 ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A
STRATEGIILOR MOTIVAȚIONALE PENTU
CENTRAREA PE ELEV
 Formarea şi potenţarea unei stime de sine
corespunzătoare calităţilor individuale;
 Utilizarea elementelor apreciative prin atitudini
adecvate, pozitivism şi încredere în capacitatea de
reuşită şcolară a copiilor;
 Formularea unor scopuri clare şi corelarea
corespunzătoare a acestora cu strategiile de lucru;
 Crearea oportunităţilor de învăţare pentru toţi elevii;
 Evitarea motivării negative, chiar şi atunci când
condiţiile acesteia s-ar crea cu bune intenţii;
 Aprecierea eforturilor care au condus la rezultate, chiar
dacă mai sunt necesare corecţii, aprofundări, exersări;
 Manifestarea unei atitudini flexibile în caz de nereuşită.
 REFLECȚIE

Amintiţi-vă de o situaţie din viaţa dumneavoastră de elev în

care aţi simţit că vi s-a creat o oportunitate de învăţare. Care
au fost factorii, condiţiile, circumstanţele care au condus la
situaţia respectivă? Ce aţi simţit? Care au fost efectele /
rezultatele?
OPORTUNTĂȚI DE ÎNVĂȚARE PENTRU
CENTRAREA PE ELEV

 Valorificarea greşelilor;
 Întrebările;
 Accesul la resurse;
 Libertatea decizională;
 Interacţiunile dintre elevi.