Managementul transferului de cunoştinţe

către elevi, prin tehnici de predare

interactive

Candidat,
Teacu (Spac) Cătălina Mirela
 MOTTO :
Elev anonim:"Dacă îmi spui o sa uit, dacă îmi arăți o să țin minte, dar dacă mă implici ,
O SĂ ÎNŢELEG.”
CARE SUNT TRĂSĂTURILE DEFINITORII ALE UNUI CADRU DIDACTIC?

Cadrul didactic trebuie să fie preocupat în permanenţă de perfecţionarea metodelor şi procedeelor de predare-învăţare, a
stilului de muncă în general, pentru optimizarea procesului instructiv-educativ.

Cadrul didactic trebuie să fie animat de o puternică receptivitate faţă de tot ce este nou si important în specialitatea sa şi în
pedagogie, iar în practică să dovedească un efort continuu spre autodepăşire, pentru a face faţă sarcinilor pe care le
ridică învăţământul.

Prin măiestria şi priceperea de care trebuie să dăm dovadă putem dezvolta creativitatea elevilor, dar putem ajunge şi la o
autostimulare a creativităţii.

 
 DE CE AM ALES ACEASTĂ TEMĂ ?

O schimbare de optică, de strategii şi practici educaţionale devine condiţie sine qua non a asigurării calităţii în
educaţie.

Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având
un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului ;
Metodele interactive au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării ştiinţifice, antrenând elevii în activităţi de investigare şi
cercetare directă a fenomenelor ;
Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea motivaţiei pentru învăţare şi a încrederii în sine, contribuie la
formarea atitudinii pozitive faţă de obiectele de studiu în şcoală şi asigură condiţiile formării capacităţii elevilor de a interacţiona şi de a comunica,
pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială.
 CE SUNT STRATEGIILE DIDACTICE INTERACTIVE?

sunt „strategii de grup, presupun munca în colaborare a elevilor organizaţi pe microgrupuri sau echipe de lucru în vederea
atingerii unor obiective preconizate (soluţii la o problemă, crearea de alternative)” (Oprea, 2006, 26);

„presupun crearea unor programe care să corespundă nevoii de interrelaţionare şi de răspuns diferenţiat la reacţiile
elevilor” (Oprea, 2006, 26);

„au în vedere provocarea şi susţinerea învăţării active în cadrul căreia, cel ce învaţă acţionează asupra informaţiei pentru a
o transforma într-una nouă, personală, proprie” (Oprea, 2006, 27);

„stimulează participarea subiecţilor la acţiune, socializându-i şi dezvoltându-le procesele cognitive complexe, trăirile
individuale şi capacităţile de înţelegere şi (auto)evaluarea valorilor şi situaţiilor prin folosirea metodelor active” (Oprea,
2006, 28).
 Care este rolul strategiilor didactice interactive
în eficientizarea procesului de predare-învăţare ?

 stimulează implicarea activă în sarcina didactică;

 stimulează iniţiativa;
 asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
 asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare;
 valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor;
 acţionează asupra gândirii critice a elevilor;
 elevii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;
 promovează învăţarea prin cooperare;
 copiii învaţă să argumenteze acţiunile;
 îi învaţă pe elevi să comunice între ei şi să asculte părerile celor din jur.
 Valenţe formative şi limite ale utilizării strategiilor didactice interactive
Strategiile didactice interactive au efecte formative evidente, aspect care nu exclude şi posibilitatea manifestării unor limite ale acestora, în condiţiile
în care profesorul nu deţine competenţe solide de aplicare a acestora în practica educaţională.

Valenţe formative Limite

 formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor
de prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a
cunoştinţelor;  crearea unui climat educaţional caracterizat printr-o aparentă dezordine;
 formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă;  consum mare de timp;
 formarea şi dezvoltarea competenţelor comunicaţionale;  asimilarea unor informaţii eronate, în absenţa monitorizării atente a
 formarea şi dezvoltarea competenţelor psihosociale; profesorului;
 dezvoltarea stimei de sine;  „încurajarea” pasivităţii unor elevi, în condiţiile în care sarcinile nu sunt
 cultivarea spiritului participativ; distribuite/asumate clar şi în absenţa monitorizării grupului;
 formarea şi dezvoltarea deprinderii de ascultare activă;  dezvoltarea unei posibile dependenţe de grup în rezolvarea sarcinilor;
 dezvoltarea capacităţii empatice;  acutizarea unor conflicte între elevi în condiţiile în care profesorul (sau
 formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective şi a competenţelor liderul grupului de lucru) nu intervine ca mediator;
metacognitive;  generarea unei „gândiri de grup”;
 formarea şi dezvoltarea capacităţilor de investigare a realităţii;  abordarea superficială a sarcinilor de lucru;
 formarea şi dezvoltarea capacităţii argumentative;  dificultăţi în identificarea şi evaluarea progreselor individuale etc..
 formarea şi dezvoltarea capacităţii decizionale;
 formarea şi dezvoltarea competenţelor de negociere;
 formarea şi dezvoltarea competenţelor emoţionale;
 formarea şi dezvoltarea capacităţii de a oferi feedback şi de a fi receptiv la
feedback-ul primit;
 cultivarea autonomiei în învăţare;
 dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare;
 cristalizarea unui stil de învăţare eficient;
 dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale;
 dezvoltarea creativităţii;
 dezvoltarea unor atitudini şi comportamente prosociale;
 dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare etc..
 TEHNICI DE PREDARE INTERACTIVE

BRAINSTORMINGUL SAU CIORCHINELE DE IDEI

O strategie care oferă posibilitatea de a-i pune pe elevi în situaţia de a se gândi la o temă pe care o vor întâlni în text şi de a face asociaţii în legătură
cu aceasta.
* Dacă, de exemplu, se citeşte un text despre primăvară, li se cere elevilor să se gândească la idei, sentimente, evenimente pe care le pot asocia
acestui anotimp.
* Se realizează un ciorchine de idei reţea care să sintetizeze ideile exprimate de ei.

JOCUL ANTICIPARILOR
Se aplică în etapa de prelectură.
* Pornind de la titlul textului sau de la un fragment scurt care se citeşte, elevii sunt întrebaţi despre ce cred ei că este vorba în text şi ce îi face să se
gândească la o această anticipare.
* Li se pot oferi câteva variante de răspuns, iar ei să aleagă varianta pe care o consideră corectă.

LECTURA PREDICTIVA
* Presupune citirea fragmentată a textului, făcută de către profesor/învăţător, care îi întreabă pe elevi ce cred că se va întâmpla mai departe şi de ce
cred că se va întâmpla un anume lucru.
* Pe parcurs se întocmeşte o hartă a predicţiilor care constă în confruntarea evenimentelor relatate de text cu ipotezele relatate anterior
CIORCHINELE
Este un organizator grafic prin care se evidenţiază într-o reţea conexiunile dintre ideile despre un subiect . Tehnica încurajează elevii să
gândească liber şi deschis, să-şi organizeze cunoştinţele, putând fi folosită atât ca metodă de predare-învăţare cât şi ca metodă de fixare.
Ciorchinele este o activitate de scriere eficientă, determinându-i pe elevii mai puţin motivaţi să lucreze. Poate fi nedirijat, când elevii notează
toate ideile posibile într-o reţea realizată de ei şi semidirijat, când învăţătorul stabileşte nişte criterii pe baza cărora elevii vor completa
ciorchinele.

SCAFFOLDING

Este un concept care presupune invatarea sub atenta supraveghere a profesorului care conduce procesul de invatare, monitorizeaza si treptat se
retrage, lasandu-l pe elev sa-si asume propria invatare. Aceasta abordare aduce doua elemente esentiale in invatare: procesul este unul
colaborativ, in care elevul si profesorul sunt parteneri si implicarea activa a elevului, chiar de la o varsta mica, ceea ce conduce la asumarea
resonsabilitatii in invatare.

DIALOGUL

Metoda dialogului poate fi definita ca un ansamblu de tehnici de comunicare si interactiune între cadrul didactic si elevi sau studenti, care
urmaresc obtinerea unor rezultate de învatare sau colectarea de informatii necesare unui demers evaluativ, printr-o succesiune de întrebari si
raspunsuri, într-un context în care profesorul detine un înalt nivel de control asupra situatiei.Aceasta metoda expune logica disciplinei si
asigura transmiterea ei, incurajand intelegerea si nu memorarea mecanica; asigura ca invatarea se bazeaza pe invatarea anterioara intr-o
maniera constructivista; produce invatare transferabila; ofera feed-back imediat daca invatarea s-a produs, atat profesorului cat si elevului;
este o activitate dinamica si interesanta pentru elevi; ofera elevilor ocazia sa exerseze folosirea ideilor si vocabularului predat si dobandit recent;
este motivanta, dand elevilor sansa de a-si demonstra succesul in invatare; ofera sansa profesorului de a diagnostica mai rapid problema
vreunui elev; poate fi folosita pentru a disciplina un elev; permite profesorului sa evalueze invatarea;
E-LEARNING
In sens larg, prin e-learning se intelege totalitatea situatiilor educationale in care se utilizeaza semnificativ mijloacele tehnologiei informatiei si
comunicatiilor.Aria semantica a conceptului e-learning interfereaza si se suprapune pe o multitudine de termeni care surprind varietatea
experientelor didactice beneficiare de suport tehnologic: instruire asistata/mediata de calculator, digital/mobil/online learning/education,
instruire prin multimedia etc. Sub denumirea de software didactic/educational, o gama larga de materiale electronice sunt dezvaltate pentru a
simplifica procesul de educatie: harti, dictionare, enciclopedii, filme didactice, prezentari in diverse formate, carti electronice, teste, simulari,
software formator de abilitati, software de exersare, jocuri didactice etc. Calculatorul si materialele electronice si multimedia sunt utilizate ca
suport in predare, invatare, evaluare sau ca miljoc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale sau in echipa).
In sens restrans, e-learning reprezinta un tip de educatie la distanta, ca experienta planificata de predare-invatare organizata de o instituie care
furnizeaza materiale intr-o ordine secventiala si logica, pentru a fi asimilate de catre studenti in maniera proprie. Medierea se realizeaza prin
noile tehnologii ale informatiei si comunicatiilor – in special prin Internet. Internetul constituie atat mediul de distributie a materialelor, cat si
canalul de comunicare intre actorii implicati. Functional, deocamdata doar la nivelul invatamantului superior si in educatia adultilor, sistemul
de instruire prin Internet replica si adapteaza componentele demersului didactic traditional ( fata in fata): planificare, continut specific si
metodologie, interactiune, suport si evaluare.

EDUCAȚIA LA DISTANȚĂ

"Educaţia la distanţă presupune înscrierea şi studiul la o instituţie de instruire, care asigură materialele didactice pregătite într-o ordine
secvenţială şi logică pentru ca studenţii să studieze pe cont propriu. La sfârşitul fiecărei etape, studentul trimite prin fax sau e-mail, către
instructori calificaţi, produsul muncii sale spre corectare, clasare şi orientare tutorială pe problemele temei de studiu. Sarcinile corectate sunt
înapoiate, acest schimb asigurând o relaţie student-profesor personalizată." (Consiliul pentru Educaţie şi Pregătire la Distanţă – 
http://www.detc.org/)
Creşterea extraordinară a numărului de programe de educaţie la distanţă mediată de noile tehnologii a determinat câteva organizaţii
educaţionale din Statele Unite să dezvolte principii şi norme de asigurare a calităţii în programele de educaţie la distanţă (The Institute for
Higher Education Policy. Quality on the Line: Benchmarks for Success in Internet-Based Distance Education. 2000. http://www.ihep.com).
Acestea sunt proiectate pentru a se putea aplica în variate contexte instituţionale.

ÎNVĂȚAREA INDIVIDUALĂ
Învățarea individuală este caracterizată de indivizi care lucrează pe cont propriu pentru a atinge obiective de învăţare fără să relaţioneze cu alţi
colegi. În acest caz accentul cade pe activitățile care îi sunt benefice individului, neținându-se cont de nevoile celorlalți. De obicei evaluarea în
acest caz se realizează după un set de criterii prestabilite.
ÎNVĂȚAREA ÎN GRUP/ MUNCA ÎN ECHIPĂ
Învățarea în grup, spre deosebire de aceste aspecte, promovează munca în echipă pentru atingerea unor obiective comune. Prin interacţiunea
bazată pe cooperare, membrii grupului îşi promovează reciproc reuşita: oferă şi primesc asistenţă, sprijin, feedback pe sarcinile rezolvate; cer
părerea colegilor; utilizează ablităţi interpersonale, astfel obţinând beneficii de pe urma eficienţei grupului. Cercetările efectuate arată că
metodele bazate pe cooperare au rezultate importante şi mult mai bune decât metodele de învăţare bazate pe competiţie şi individualism. Grupul
funcţionează mai bine dacă membrii au distribuite roluri, pe care le exercită alternativ. În acest fel, elevii lucrează împreună, în perechi, în
grupuri mici pentru a rezolva aceeaşi problemă.

MULTIMEDIA

Evoluţia contemporană a societăţii implică din ce în ce mai mult utilizarea calculatorului şi a noilor tehnologii, în aproape toate domeniile. În
acest sens, profesorul de astăzi este ”nevoit” să găsească noi posibilităţi pentru ca procesul de predare-învăţare să fie unul atractiv atît pentru
elevi cît şi pentru profesor.
Pachetele software educaţionale propun atît elevilor cît şi profesorilor , soluţii de realizare a unei învăţări interactive bazate pe jocuri, animaţii,
exerciţii de logică, care pot oferi și o creştere a obiectivităţii evaluării.
Lecţiile asistate la calculator pot include software-urile educaţionale, care vin în ajutorul cadrelor didactice, astfel facilitîndu-se învăţarea. În
această situaţie, elevii sunt  puşi să identifice cauzele şi consecinţele diferitor fenomene vizualizînd informaţiile, iar animaţiile multimedia
ușurează procesul de înţelegere. Un rol important al lecţiilor asistate la calculator îl ocupă şi evaluarea asistată la calculator, care permite ca
evaluarea să ţină cont şi de necesităţile elevului. Evaluarea asistată la calculator nu permite o varietate atît de largă a bazei de itemi, în schimb
se facilitează accesul elevilor spre o învăţare bazată pe autoevaluare. Există diverse aplicaţii şi platforme pentru a realiza evaluarea, cadrului
didactic îi revine astfel misiunea „nobilă” de a le selecta pe cele mai convenabile atît pentru el , cît şi pentru elev.
Cele mai „populare” sunt:
INSAM – în care sunt dezvoltate şi implimentate diferite mecanisme digitale bazate pe evaluare şi autoevaluare;
Programul ”campion” – care facilitează pregătirea elevilor pentru a obţine performanţe deosebite în informatică;
Testmoz – creator de teste online util la toate disciplinele propuse în planul-cadru;
Lemill.net – creator de teste şi chestionare online;
viatasisanatatea.md – platformă moodle care permite realizarea procesului de autoevaluare la educaţia civică a unităţii IV „Viaţa şi sănătatea-
valori personale şi sociale” atît la treapta gimnazială cît şi la cea liceală.
 CONCLUZII

Implementarea unui sistem de management al calităţii în învăţământul preuniversitar reclamă deci necesitatea
organizării unui mediu de învăţare stimulativ, „interactiv”, care să faciliteze participarea elevilor la procesul propriei
formări.

Mărturisesc acum, la finalul prezentării, că îmi este greu să cred că există metode şi abordări care funcţionează 100% oricând,
oriunde
Cred, şi curând,
mai pentru oricine.
în demersuri flexibile,trebuie
adaptate la contextul fiecărui elev,decorelate cu universul preocupărilor acestuia, cu
obiective
elevii clare
învaţă, dedoar
nu învăţare.
asistă Ca
la profesor,
predarea unei să care,
lecţii ştiu, îndrept,
e fiecare moment,
poate fi ce folosesc
excepţională, dar o metodă
fără ca ei saubeneficieze
să alta, să mă asigur
prea că
mult
din
Credea….
în profesorul care
Cred
În modîn clar,
profesorul care învață
avem astfelare continuu,
de curajul
caută şi aplică de
schimbării
profesori pasionați,practicii
strategii
dedicați şi la
noi în clasă!
clasă!
implicați!
Va mulțumesc !!!