Ocupaţii

Proiect individual
Îndeletnicirile/meseriile poporului
nostru
Olărit (Olaru/Olari/Goncear)
Croitor (Croitoru/Croitori)
Blănar (Blănaru)
Căldărar
Pescar (Pescari/Pescaru)
Zugrav
Cioban (Ciobanu)
Ciubotar (Ciubotaru/Ciubotari)
Lumnărar
Pădurar (Păduraru)
Descrierea locului de muncă a meşterului
olar
Locul de muncă a olarului este o încăpere spaţioasă, cu
numeraose rafturi pe care sunt plasate diversele sale
lucrări. Principalele etape ale preparării lutului înainte
de ardere , sunt sugerate de uneltele folosite: troaca,
mezdreaua, cuţitoaia,fachieşul,plotogul,cornul şi
gaita. De asemeni camera este echipată cu roata
olarului şi cuptor pentru ardere,iar în dependenţă de
metoda ornamentării a vaselor mai putem observa şi
unelte din pictură sau lutul glazură.
De la lut la un vas
Mai întâi de toate, lutul este extras din mediul natural
şi curăţit de alţi corpi străini. Apoi se taie, se lasă să se
dospească şi apoi se frământă, pentru omogenizarea
argilei. Cu ajutorul ustensilelor şi apei, meşterul
modelează vasul, după care este pus într-un cuptor
special prin care se arde. După ardere vasul se
lustruieşte şi se ornamentează (la dorinţă), după care
este expus în vânzare. În prezent, produsele artei
ceramice tot mai frecvent sunt produse în cantităţi
mari de fabrici şi aparaturi speciale, însă şi ele respectă
paşii enumeraţi mai sus.
De ce este nevoie să păstrăm tradițiile vechi
ale meșteșugarilor în prezent?
 În prezent, produsele/uneltele de care ne folosim sunt în mare parte fabricate,
iar cele meşterite treptat îşi pierd valoarea. Dintr-o parte, acest fapt a fost evident,
deoarece noile maşini permit producerea în cantităţi mari a produselor calitative
şi mai uşor accesibile, însă din alta, oamenii oarecum pierd ataşamentul faţă de
istoria sa.
 Este nevoie de a păstra tradiţiile poporului nostru, ale meşteşugarilor inclusiv,
deoarece ele deveniseră o caracteristică, care ne defineşte valorile din trecut şi
până în zilele de azi, doar că mai modernizat. Produsul creat de un meşteşugar,
avea o valoare mai deosebită oarecum, deoarece a fost făcut cu suflet, în stilul său
şi în trecut de parcă s-ar simţi mai mult acest lucru. Cu alte cuvinte, aceste tradiţii
ne defineşte istoria, în care meşterul era ataşat spiritual de munca sa iar clientul
era mai prudent şi oarecum preţuia produsul. La fel, această „atmosferă” ar atrage
turiştii.
 Eu socot că este necesar să nu uităm cel puţin aceste tradiţii, care alcătuiesc o
parte din istorie pe baza cărei am obţinut un viitor modern şi continuăm să îl
dezvoltăm, din stima către strămoşi şi recunoaştere pentru ceea ce am moştenit.