Educația continuă

EDUCAȚIA CONTINUĂ
•Educația continuă este un termen cuprinzător într-o listă largă de activități și programe de învățare
postliceală. Termenul este folosit mai ales în Statele Unite și Canada.
 life long learning

•Tradus din engleză-Învățarea pe tot parcursul vieții este urmărirea „continuă, voluntară și auto-
motivată” a cunoștințelor din motive personale sau profesionale. Wikipedia (Engleză)
• Raportul Delors a propus o viziune integrată a educației bazată pe două paradigme cheie: învățarea
pe tot parcursul vieții și cei patru piloni ai învățării. 
• Raportul a propus un cadru conceptual holistic al învățării, cel al „celor patru piloni ai învățării”. 
• educația formală tinde să pună accent pe dobândirea de cunoștințe în detrimentul altor tipuri de
învățare esențiale pentru susținerea dezvoltării umane.
• a subliniat necesitatea de a se gândi la învățare pe parcursul vieții și de a aborda modul în care
fiecare poate dezvolta abilități, cunoștințe și atitudini relevante pentru muncă, cetățenie și împlinirea
personală
UNESCO. 1996. Învățare: Comoara din interior. Raportul Comisiei Internaționale pentru Educație pentru Secolul 21. Paris, UNESCO.
Cei patru piloni ai învățării sunt:
• Invata sa stii
• Învățând să faci
• Învățând să fii
• Învățând să trăim împreună
Cei patru piloni ai învățării au fost preconizați pe fundalul noțiunii de „învățare pe tot parcursul vieții”,
ea însăși o adaptare a conceptului de „educație pe tot parcursul vieții”, așa cum a fost conceptualizat
inițial în publicația Faure din 1972 Learning to Be . 
Tawil, S. și Cougoureux, M. 2013. Revizuirea învățării: comoara din interior. Evaluarea influenței raportului Delors din 1996. Cercetare în educație și
previziune Lucrare ocazională nr. 4, ianuarie. Paris, UNESCO. 

https://en.wikipedia.org/wiki/Lifelong_learning#cite_note-9
Scurt istoric
1995 - Cooperarea privind politicile europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale a început odată cu
adoptarea Cărţii Albe privind educaţia şi formarea profesională „A preda şi a învăţa - spre societatea cunoaşterii”,
prin care UE se autodefineşte ca îndreptându-se spre o societate care învaţă, bazată pe dobândirea de noi
cunoştinţe şi pe învăţarea pe tot parcursul vieţii. Documentul a fost publicat chiar înainte de lansarea, în
1996- a Anului European al Învăţării pe tot parcursul vieţii.
1997 - Comisia lansează comunicarea Pentru o Europă a cunoaşterii, care leagă obiectivul învăţării pe tot
parcursul vieţii cu propunerile de programe privind educaţia şi formarea în perioada 2000-2006.
Ianuarie 2000 – Programul Socrates II a demarat subprogramul Grundtvig care vizează educaţia adulţilor.
Noiembrie 2006 - Apare Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii 2007-2013, care reuneşte fostele programe
Socrates şi Leonardo da Vinci

 
• Educaţia pe tot parcursul vieţii (life long learning) a devenit o prioritate a sistemelor de învăţământ la nivel
global.
• Comisia Europeană a reunit iniţiativele sale privind educaţia şi formarea sub o singură umbrelă - Programul
de învăţare pe tot parcursul vieţii, care are patru subprograme
 - Comenius (învăţământ preuniversitar),
 Erasmus (învăţământ superior),
 Leonardo da Vinci (educaţie şi formare profesională)
 Grundtvig (educaţia adulţilor) şi oferă persoanelor de orice vârstă şansa de a studia oriunde în Europa.
 Jean Monnet -un alt program prin care executivul european încurajează predarea, reflecţia şi dezbaterile pe
tema procesului de integrare europeană în cadrul instituţiilor de învăţământ superior din lume, pentru
perioada 2007-2013. Printre activităţile-cheie ale acestuia se numără: cooperarea în domeniul politicii,
limbile străine, tehnologiile informaţionale şi de comunicare, diseminarea şi exploatarea eficientă a
rezultatelor proiectelor
" Prioritatea centrală a Programului de învăţare pe tot parcursul vieţii este să întărească contribuţia adusă de
educaţie şi formarea profesională în atingerea obiectivului Lisabona de transformare a UE „în cea mai
competitivă economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică durabilă însoţită de o
creştere cantitativă şi calitativă a numărului locurilor de muncă şi de o mai mare coeziune socială”
Comisia Europeană
COMENIUS:
• Se adresează instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat şi private (de la grădiniţe la şcoli postliceale) şi
tuturor celor care îşi desfăşoară activitatea în acest sector: elevii, toate categoriile de personal didactic,
autorităţile locale, asociaţiile de părinţi sau ONG-urile care activează în domeniul educaţional.
• sprijină financiar realizarea de parteneriate şcolare, proiecte de formare a personalului didactic, reţele de
parteneriat şcolar, participarea la stagii de formare iniţială şi continuă pentru creşterea calităţii şi consolidării
dimensiunii europene în educaţie.
ERASMUS:
• este destinat învăţământului superior şi are printre obiectivele-cheie creşterea calităţii şi volumului
mobilităţilor studenţilor şi a cadrelor didactice în Europa, cooperarea multilaterală între instituţiile de
învăţământ superior din Europa, mărirea gradului de transparenţă şi compatibilitate între învăţământul
superior şi calificările profesionale obţinute în Europa.
LEONARDO DA VINCI:
• vizează cooperarea transnaţională în domeniul formării profesionale a forţei de muncă.
• Scopul său e de a creşte calitatea sistemelor şi practicilor de formare profesională, de a asigura instrumente
moderne şi noi abordări în formarea profesională pe parcursul vieţii.

GRUNDTVIG:
• îşi propune să ofere alternative educaţionale şi să îmbunătăţească accesul celor care, indiferent de vârstă, doresc să
dobândească noi competenţe prin forme de educaţia adulţilor.
• vine în întâmpinarea nevoilor de predare/învăţare ale adulţilor şi se adresează instituţiilor sau organizaţiilor care
asigură sau facilitează educaţia acestora.
• Orice organizaţie din domeniul educaţiei adulţilor, din sistemul formal, nonformal sau informal poate să participe la
program.
• Adultul, în sensul Grundtvig, este o persoană de peste 25 de ani, sau un tânăr sub această vârstă, care nu mai este
cuprins în sistemul formal de educaţie. ."
TINERET ÎN ACȚIUNE.
• Program european
• Educaţia nonformală are loc în afara mediului formal - şcoală, universitate, etc. -, este flexibilă, dar urmăreşte
o serie de obiective de învăţare, fapt ce îl motivează şi îl responsabilizează pe cel care învaţă.
• este implicat în mod direct şi activ în procesul de educaţie nonformală.
• În funcţie de specificul fiecărei ţări, ea poate acoperi programe educaţionale ce să contribuie la alfabetizarea
adulţilor, la educaţia de bază pentru cei ce au părăsit sistemul formal de educaţie, la îmbunătăţirea
abilităţilor de viaţă şi la locul de muncă, precum şi la cultura generală.
 FORME
•Se desfăşoară atât în cadrul, cât şi în afara sistemelor tradiţionale de educaţie şi formare.
•Plasează responsabilitatea individului în centrul procesului de învăţare - lucru valabil şi pentru educaţia nonformală, care se regăseşte
ca metodă de formare în activităţile programelor europene de învăţare pe tot parcursul vieţii.
• Cele trei concepte - formal, informal şi nonformal – se completează reciproc în cadrul programelor de învăţare continuă.
• Educaţia formală, oficială, are loc într-o instituţie de învăţământ – şcoală, facultate etc. –,
• Educaţia informală reprezintă influenţele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass-media etc. asupra
individului, educaţia nonformală vine să personalizeze şi să dezvolte acasă, la locul de muncă, în comunitate şi, uneori, la şcoală, în afara
curriculei oficiale, acele competenţe, aptitudini, cunoştinţe pe care fiecare le simte mai aproape de suflet.
•Educaţia formală creează baza, apoi aceasta poate fi personalizată prin educaţia nonformală.
•programului european Tineret în Acţiune. Educaţia nonformală are loc în afara mediului formal - şcoală, universitate, etc. -, este
flexibilă, dar urmăreşte o serie de obiective de învăţare, fapt ce îl motivează şi îl responsabilizează pe cel care învaţă. De altfel, acesta
este implicat în mod direct şi activ în procesul de educaţie nonformală. În funcţie de specificul fiecărei ţări, ea poate acoperi programe
educaţionale ce să contribuie la alfabetizarea adulţilor, la educaţia de bază pentru cei ce au părăsit sistemul formal de educaţie, la
îmbunătăţirea abilităţilor de viaţă şi la locul de muncă, precum şi la cultura generală.
• 
• Conform Standardului Internaţional de Clasificare în Educaţie (ISCED, 1997), aprobat de UNESCO, programele de educaţie nonformală
• nu sunt obligate să urmeze un sistem gen „scară în trepte”
• pot avea durate variate.
• pentru unele ţări europene educaţia nonformală este o componentă a politicilor educaţionale,
• state unde iniţiativele pe această temă vin cu precădere din mediul privat sau ONG şi unde abia încep să prindă contur strategii privind relaţia
formal-nonformal-informal.
• La nivel european au existat mai multe iniţiative, începând cu Strategia de la Lisabona, prin care s-au punctat câteva prevederi generale privind
depăşirea barierelor dintre educaţia formală şi nonformală, recunoaşterea formelor de educaţie nonformală şi recunoaşterea faptului că
aceasta creşte şansele tinerilor de a-şi dezvolta noi competenţe şi găsi un loc de muncă.
• În Franţa-activităţile extra-curriculare sunt extrem de bine dezvoltate chiar de către stat.
• În Lituania - educaţia nonformală este văzută de către autorităţi drept componenta prin care se formează persoane inteligente, creative şi
capabile de a veni cu soluţii fezabile şi de a se implica în viaţa publică.
• Olanda- o tradiţie îndelungată în acest domeniu- multe dintre activităţile tinerilor din timpul liber se desfăşoară în parteneriat cu şcoala.
• Polonia are o strategie naţională pentru tineret, pentru perioada 2003-2012, educaţia nonformală fiind o componentă importantă a acesteia.
• În România, conceptul de educaţie nonformală nu a fost încă definit într-o formulă care să fie universal acceptată şi recunoscută, activităţile
care pun accent pe dezvoltarea unor abilităţi personale şi profesionale în afara cadrului oficial încep să capete amploare, în special, în rândul
tinerilor.
• În India și în alte părți, Universitatea vârstei a treia- oferă un exemplu al apariției aproape spontane a
unor grupuri de învățare autonome care accesează expertiza propriilor membri în căutarea
cunoștințelor și a experienței comune. Nu există calificări anterioare și nici certificate ulterioare în
această abordare a învățării de dragul ei și, după cum mărturisesc participanții, implicarea în acest
tip de învățare în viața ulterioară poate într-adevăr „prelungi viața activă”.
• În Suedia și Finlanda, conceptul de succes al cercurilor de studiu, o idee lansată cu aproape un secol
în urmă, reprezintă încă o mare parte din oferta de educație. Un cerc de studiu este una dintre cele
mai democratice forme de mediu de învățare care a fost creat. Nu există profesori și grupul decide ce
conținut va fi acoperit, se va folosi domeniul de aplicare, precum și o metodă de livrare.
• Regatul Unit –învățarea pe tot parcursul vieții-ca termen-umbrelă pentru învățământul post-
obligatoriu care nu face parte din sistemul de învățământ superior din Regatul Unit
• SUA -Majoritatea colegiilor și universităților din Statele Unite încurajează învățarea pe tot parcursul
vieții studenților netradiționale- cursurile de licență profesională și certificare sunt oferite în multe
universități, de exemplu pentru profesori, furnizori de servicii sociale și alți profesioniști. Unele colegii
chiar permit adulților să câștige credit pentru învățarea la nivel de facultate dobândită prin muncă,
voluntariat și alte experiențe. 
• Bangladesh Open University (BOU) are șase școli și oferă 23 de programe
formale și 19 nonformale. Numărul de studenți înscriși în programe formale
pentru 2016 a fost de 433.413. Majoritatea cursurilor BOU sunt pentru
dezvoltare profesională și majoritatea studenților sunt oameni profesioniști
care au posibilitatea de a studia în ore flexibile.BOU este singura instituție
publică din țară care oferă învățământ la distanță- folosește tehnologia,
inclusiv dispozitive electronice, pentru a ajunge la oameni din diferite colțuri
ale țării. 
• Canada- planul de învățare pe tot parcursul vieții al guvernului federal permite
rezidenților canadieni să retragă fonduri din planul de economii pentru
pensionare pentru a ajuta la plata pentru învățarea pe tot parcursul vieții, dar
fondurile pot fi utilizate numai pentru programe de învățare formale la
instituțiile de învățământ desemnate.
IMPACT
• Analiza economică generală a evidențiat nivelurile crescute de învățământ primar și secundar ca un
motor cheie al creșterii economice pe termen lung. 
• Datele arată că nivelurile inițiale de educație explică aproximativ jumătate din diferența dintre ratele
de creștere dintre Asia de Est și Africa sub-sahariană între 1965 și 2010.
• La nivel individual, cunoștințele și abilitățile dobândite de lucrători prin educație și formare îi fac mai
productivi. 
• Oferirea unei educații de bună calitate poate îmbunătăți cunoștințele și abilitățile unei întregi
populații dincolo de ceea ce sistemele tradiționale sau informale le pot realiza. 
• Pentru afaceri, lucrătorii educați și cu înaltă calificare promovează câștigurile de productivitate și
schimbările tehnologice, fie prin inovare, fie prin imitarea proceselor dezvoltate în altă parte. 
• La nivel societal, extinderea educației ajută la construirea capitalului social și instituțional, care are
un impact puternic asupra climatului investițional și asupra creșterii; de asemenea, ajută la
construirea încrederii sociale, la dezvoltarea societăților participative, la consolidarea statului de
drept și la sprijinirea bunei guvernări.
UNESCO (2016). Parteneriat pentru prosperitate: educație pentru creștere verde și favorabilă incluziunii; Raport global de monitorizare a educației, 2016; 
Dinamica învăţării continue are şi aspecte particulare care trebuie să fie luate în considerare. Cele mai
importante particularităţi ale învăţării adulţilor, care sunt favorabile obţinerii unui randament bun, sunt
următoarele:
1) adulţii pot să realizeze mai uşor unitatea dintre analiza abstractă şi cea concretă a problemelor sprijinindu-se
pe o experienţă profesională amplă şi variată;
2) ei reuşesc să extragă mai repede ceea ce este important şi semnificativ dintr-un material ce trebuie învăţat;
3) cei cu şcolaritate îndelungată reuşesc să se orienteze cu success în sursele variate de informare;
4) adulții disting mai repede aspectele aplicative ale cunoştinţelor pe care le însuşesc;
5) ei sunt orientaţi cu precădere spre noile metode şi procedee profesionale oferite de programele de învăţare.
• Întrucât învățarea pe tot parcursul vieții este „pe tot parcursul vieții, pe tot parcursul vieții, voluntară
și auto-motivată” , învățarea de a învăța, adică a învăța cum să recunoaștem strategiile de învățare
și să monitorizezi și să evaluezi învățarea, este o condiție prealabilă pentru învățarea pe tot
parcursul vieții. 
• Metacogniția este un prim pas esențial în dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții.
• Cursanții care sunt mai bine pregătiți pentru a crea strategii de învățare pentru ei înșiși vor avea mai
mult succes în atingerea obiectivelor lor cognitive
CALITĂȚILE OMULUI DIGITAL
• 1.Utilizarea corectă a limbii materne și a unei limbi străine
• 2.Cultura comunicării și autoprezentarea
• 3.Comunicarea
• 4.Autodisciplina
• 5.Managementul timpului
• 6.Abilitățile de a face față anxietății și limitelor personale
• 7.Rezistența la stres
• 8.Inteligența emoțională
• 9.Citirea rapidă
• 10.Stabilirea corectă a obiectivelor
• 11.Creativitatea
• 12.Asertivitatea