CUPRINS

1. COMUNICARE ÎN LIMBA OFICIALĂ, COMUNICARE ÎN LIMBI STRĂINE, COMPETENŢA

DE A ÎNVĂŢA, COMPETENŢE SOCIALE ŞI CIVICE 2

2.COMPETENŢE DE BAZĂ ÎN MATEMATICĂ, ŞTIINŢĂ ŞI TEHNOLOGIE, COMPETENŢE

INFORMATICE 7

3.APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA SECURITATEA ŞI

SǍNǍTATEA ÎN MUNCǍ ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ 9

4.APLICAREA NORMELOR DE PROTECŢIE A MEDIULUI 11

5.APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE 12

6.GESTIONAREA SUPORTURILOR/ DISPOZITIVELOR DE STOCARE A DATELOR/

DOCUMENTELOR 13

7.ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII PROPRII 15

8.UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR PERIFERICE 58

9.ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR/ DOCUMENTELOR 59

10.INTRODUCEREA SI PRELUCRAREA DATELOR 60

11.TRANSPUNEREA DATELOR PE SUPORT 113

BIBLIOGRAFIE 116
1. COMUNICARE ÎN LIMBA OFICIALĂ, COMUNICARE ÎN LIMBI STRĂINE,
COMPETENŢA DE A ÎNVĂŢA, COMPETENŢE SOCIALE ŞI CIVICE

Comunicarea in limba materna este abilitatea de a exprima si de a interpreta idei, ganduri,

sentimente, fapte si opinii, atat in forma scrisa, cat si orala (ascultat, vorbit, citit, scris), si de a
interactiona adecvat si creativ, in educatie si formare, la munca, acasa si in timpul liber.

Competenta de comunicare reprezinta nivelul de performanta si eficienta in transmiterea si

receptarea unui mesaj.

Avand in vedere modul de comunicare si natura semnelor utilizate, se disting trei tipuri de
comunicare:

a. comunicarea verbala se realizeaza prin cuvinte (limbajul verbal), oral si scris;

b. comunicarea paraverbala se realizeaza prin nuantele vocii, ritmul si viteza de vorbire, intonatie,
pauze semnificative, taceri;

c. comunicarea nonverbala se realizeaza printr-o diversitate de semne legate de mimica (modificari

de expresie la nivelul fetei) si pantomimica (tinuta, gesturi etc.)

Componenta lingvistica a comunicarii consta in abilitatea de a aplica reguli gramaticale, de a

formula expresii corecte din punct de vedere gramatical si de a le folosi corect intr-un context
adecvat.

Comunicarea in limbi straine se bazeaza pe capacitatea de a intelege, exprima si interpreta idei,

ganduri, sentimente, fapte si opinii, in educatie si in formarea profesionala, la locul de munca sau in
timpul liber, intr-o limba straina.

Nivelul de cunoastere a unei limbi straine este observat pe patru dimensiuni: ascultat, vorbit, citit,
scris.

Cunostinte, deprinderi si atitudini specifice:

cunostinte de vocabular si gramatica;

cunostinte privind conventiile sociale, precum si diversitatea obiceiurilor;

capacitate de a intelege limba vorbita, de a initia, sustine si termina o conversatie, de a citi, intelege
si produce texte adecvate nevoilor individului;

capacitate de a folosi instrumente ajutatoare (dictionare) in mod adecvat si de a invata limbi

straine din experiente diverse de munca si viata, ca parte a invatarii pe parcursul intregii vieti;
atitudine pozitiva, care implica intelegerea diversitatii culturale, interesul si curiozitatea pentru
limbile straine si comunicarea cu semenii care provin din alte arii culturale.

Competente-cheie pentru invatamantul pe tot parcursul vietii – Cadrul european de referinta, Anexa
la Recomandarea Parlamentului si a Consiliului European, 2006

Piata fortei de munca s-a schimbat in mod covarsitor in ultimele decenii. Odata cu integrarea
Romaniei in Uniunea Europeana, oamenii au posibilitatea de a calatori liber in tarile europene,
inclusiv in scopul de a gasi alte locuri de munca, mai bine platite. Pe de alta parte, nivelul de
calificare al fortei de munca s-a schimbat, competentele cerute in diverse domenii de activitate s-au
schimbat si ele, astfel incat calificarea si recalificarea – sau in termenii contemporani, invatarea
permanenta - sunt obligatorii pentru asigurarea unui loc de munca.

Cand/Cum/De ce invata adultul?

Invatarea pe tot parcursul vietii ia diverse forme, desfasurandu-se atat in cadrul sistemelor
traditionale de educatie si formare, cat si in afara lor. Punctul forte al programelor de invatare
permanenta este faptul ca plaseaza responsabilitatea individului in centrul procesului de invatare.

Competenta de a invata - se refera la capacitatea de a aloca timp invatatului, autonomie, disciplina,

perseverenta in procesul de invatare, manifestand capacitatea de a reflecta critic asupra obiectului si
scopului invatarii; este abilitatea fiecarui adult de a-si stabili si duce la indeplinire un scop
educational, de a-si organiza studiul prin metode efective de gestionare a timpului, atat in mod
individual cat si in grup. Tot aici mai sunt mentionate si identificarea oportunitatilor si abilitatea de a
depasi obstacole pentru a invata eficient. Motivatia si increderea in sine sunt cruciale pentru a fi
competent in acest domeniu.

Traim intr-o lume in continua schimbare, iar singurul mod prin care se poate face fata acestui ritm
alert este invatarea continua. Aceasta ii asigura fiecarui individ un loc de munca, menit sa-i
garanteze independenta, resursele de subzistenta, respectul semenilor si, nu in ultimul rand,
valorizarea capacitatii, deprinderilor si cunostintelor de care dispune.

Pe scurt, daca educatia formala, oficiala, are loc intr-o institutie de invatamant - scoala, facultate
etc, iar educatia informala reprezinta influentele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup
de prieteni, mass-media etc. asupra individului, educatia nonformala vine sa personalizeze si sa
dezvolte, acasa, la locul de munca, in comunitate si, uneori, chiar la scoala, in afara curriculei
oficiale, acele competente, aptitudini, cunostinte pe care fiecare si le insuseste in functie de
personalitatea proprie.
Adultul continua sa invete pe tot parcursul vietii (longlife learning), desi nu se mai afla pe bancile
scolii. Adultul invata din experientele de munca si de viata, din sursele de informare in masa, de la
adultii seniori pe care ii are in preajma, la locul de munca sau acasa.

Adultul invata din practica, mai mult decat din carti. Atunci cand are de gasit solutii la situatii
reale, dificile, se mobilizeaza si-si aduna intregul bagaj de cunostinte, deprinderi si motivatii pentru a
reusi.

Adultul invata prin colaborare cu altii, prin lucrul in echipe de profesionisti, indiferent de nivelul
de pregatire la care ne raportam, de descrierea meseriei respective. Invata muncitorul necalificat de la
cel calificat, acesta la randul lui de la maistru, care preia informatiile de la ingineri, s.a.m.d.

Invatarea nu este insa un simplu proces pe verticala, de la varful ierarhiei spre baza, ci si unul in sens
invers si pe orizontala. Solutiile pot aparea chiar de la cei care sunt direct implicati in productie,
atunci cand factorii decizionali consulta pe cei de executie.

Ceea ce numim generic ”comunitate de practica” reprezinta posibilitatea de a impartasi din

experienta proprie celor cu care avem in comun domeniul de activitate.

Contextul European

Potrivit Euractiv – www.euractiv.ro – educatia pe tot parcursul vietii a devenit o prioritate pentru
toate sistemele globale de invatamant.

Iata care este istoricul acestei preocupari, determinate de aspecte demografice precum imbatranirea
populatiei si indici redusi ai natalitatii.Comisia Europeana a reunit initiativele sale privind educatia si
formarea sub o singura umbrela - Programul de invatare pe tot parcursul vietii.

Acesta are patru subprograme - Comenius (pentru invatamantul preuniversitar), Erasmus (pentru
invatamantul superior), Leonardo da Vinci (pentru educatie si formare profesionala) si Grundtvig
(pentru educatia adultilor) - si ofera persoanelor de orice varsta oportunitati de a studia oriunde in
Europa.

Incepand cu perioada de finantare 2007-2013, un program transversal completeaza aceste patru

subprograme, printre activitatile cheie ale acestuia numarandu-se: cooperarea in domeniul politicii,
limbile straine, tehnologiile informationale si de comunicare, diseminarea si exploatarea eficienta a
rezultatelor proiectelor.

Prioritatea centrala a Programului de Invatare pe tot Parcursul Vietii este sa intareasca contributia
adusa de educatia si formarea profesionala in atingerea Obiectivului Lisabona, de transformare a
Uniunii Europene in "cea mai competitiva economie din lume, bazata pe cunoastere, capabila de o
crestere economica durabila, insotita de o crestere cantitativa si calitativa a numarului locurilor de
munca si de o mai mare coeziune sociala", potrivit unui document al Comisiei Europene.

Scurt istoric

1995 - Cooperarea privind politicile europene in domeniul educatiei si formarii profesionale a inceput
odata cu adoptarea Cartii Albe privind educatia si formarea profesionala “A preda si a invata –
spre societatea cunoasterii”, prin care Uniunea Europeana se autodefineste ca indreptandu-se spre o
societate care invata, bazata pe dobandirea de noi cunostinte si pe invatarea pe tot parcursul vietii.
Documentul a fost publicat chiar inainte de lansarea in 1996 a Anului European al Invatarii pe tot
parcursul vietii.

Conform Standardului International de Clasificare in Educatie (ISCED 1997), aprobat de

UNESCO, programele de educatie nonformala nu sunt obligate sa urmeze un sistem gen "scara in
trepte" si pot avea durate variate.

1997 - apare o comunicare a Comisiei - Pentru o Europa a cunoasterii – care leaga obiectivul invatarii
pe tot parcursul vietii cu propunerile de programe privind educatia si formarea in perioada 2000 –
2006.

Ianuarie 2000 - Programul Socrates II a demarat subprogramul Grundtvig care vizeaza educatia
adultilor.

Noiembrie 2006 – Apare ”Programul de invatare pe tot parcursul vietii 2007-2013”.

La nivel european au existat mai multe initiative, incepand cu Strategia de la Lisabona, prin care s-
au punctat cateva prevederi generale privind depasirea barierelor dintre educatia formala si
nonformala, recunoasterea formelor de educatie nonformala si recunoasterea faptului ca aceasta
creste sansele tinerilor de a-si dezvolta noi competente si de a-si gasi un loc de munca.

Programul Grundtvig isi propune sa ofere alternative educationale si sa imbunatateasca accesul

celor care, indiferent de varsta, doresc sa dobandeasca noi competente prin forme de educatie a
adultilor. Grundtvig vine in intampinarea nevoilor de predare/invatare ale adultilor si se adreseaza
institutiilor sau organizatiilor care asigura sau faciliteaza educatia acestora. Orice organizatie din
domeniul educatiei adultilor, din sistemul formal, nonformal sau informal poate sa participe la
programul Grundtvig. De asemenea, orice adult poate participa la programe de dezvoltare
profesionala si personala, de orientare vocationala, la schimburi de experienta din tari ale Uniunii
Europene.

Adultul, in sensul Programului Grundtvig, este o persoana de peste 25 de ani, sau un tanar sub
aceasta varsta, care nu mai este cuprins in sistemul formal de educatie. Programele europene de
educatie, formare profesionala si tineret sunt gestionate in Romania de Agentia Nationala pentru
Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale (ANPCDEFP) din subordinea
Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Cuprind ansamblul de capacitati, sentimente, atitudini, relatii, care ne conduc la dezvoltarea

comportamentelor dezirabile in comunitate.

Acestea insumeaza capacitatea:

de a manifesta solidaritate in rezolvarea problemelor care afecteaza comunitatea locala sau

comunitatea larga ;

de a relationa eficient cu institutii din domeniul public;

de a profita de oportunitatile oferite de UE;

de a comunica constructiv in situatii sociale diferite (a tolera alte puncte de vedere, a constientiza
responsabilitatea individuala si colectiva) ;

de a crea incredere si empatie;

de a separa viata personala de cea profesionala ;

de a constientiza si intelege identitatea culturala nationala in interactiune cu identitatea culturala a

Europei si a restului lumii ;

de a observa si intelege puncte de vedere care tin de contexte culturale diferite.

In relatiile interumane / de munca, cele mai importante competente civice sunt:

Empatia: capacitatea de a arata intelegere, prietenie si respect fata de sentimentele celorlalti;

capacitatea de a manifesta interes fata de ceea ce gandesc, spun sau fac ceilalti.

Negocierea: abilitatea de a identifica obiectivele comune ale celor doua parti aflate in negociere, de
a-si exprima clar argumentele, de a asculta si a intelege pozitia celeilalte parti. A negocia insemna a
cauta solutii si a invata sa faci compromisuri.

Leadership-ul (spiritul de conducator): capacitatea de a conduce spre atingerea unui scop comun
un grup, o echipa. Presupune abilitatea de a comunica propriile idei si sentimente pentru a justifica
deciziile, luand in calcul gandurile si sentimentele celor care formeaza grupul/echipa.
Capacitatea de lider inseamna, de asemenea, sa-i incurajezi pe cei din jurul tau, sa folosesti regulile si
valorile comune pentru a obtine rezultate pozitive. Leadership inseamna sa-ti dezvolti abilitatea de a-i
face pe ceilalti sa creada in tine, in competentele tale si in sinceritatea ta.

Lucrul in echipa: deprinderea de a lucra in echipa presupune dezvoltarea insusirilor personale care
sa-ti confere confort emotional in echipa din care faci parte. Acest lucru inseamna sa-ti intaresti
respectul de sine prin confruntarea pozitiva cu ceilalti. Un bun coechipier lucreaza alaturi de ceilalti,
contribuie cu idei, isi asuma responsabilitati si le duce la bun sfarsit, ii incurajeaza pe ceilalti membri
ai echipei, rezolva conflictele pentru binele echipei.

Diversitatea culturala inseamna atitudinea deschisa fata de situatiile de munca, alaturi de persoane
care au o educatie diferita si apartin unei minoritati (etnice, religioase sau de alta natura). Capacitatea
de a dovedi toleranta si intelegere fata de diferentele dintre oameni presupune acceptarea acestora si
crearea unei atmosfere de respect si incredere reciproca.

Cel care dovedeste aceasta abilitate isi fundamenteaza impresiile despre cineva pe felul in care acea
persoana se comporta, nu pe stereotipuri (prejudecati).

Observa, comunica, negociaza.

Nu judeca.

De asemenea, ii ajuta pe ceilalti sa se integreze in cadrul echipei, atunci cand este necesar.

2.COMPETENŢE DE BAZĂ ÎN MATEMATICĂ, ŞTIINŢĂ ŞI TEHNOLOGIE,

COMPETENŢE INFORMATICE

Competenta matematica reprezinta capacitatea de a aplica gandirea matematica cu scopul de a

rezolva probleme aparute in situatii obisnuite de munca si viata.

Competenta matematica urmareste lucrul cu elemente matematice de baza si inseamna capacitatea de

a folosi o gandire matematica (de tip logic/ spatial) si modalitatile specifice de prezentare (formule,
modele, machete, grafice, scheme).

Competenta in stiinta se refera la capacitatea de a folosi o serie de cunostinte si metode pentru

dezvoltarea spiritului de observatie. Scopul este acela de a explica fenomene din lumea naturala, de a
gasi solutii, bazate pe observatie, la probleme aparute la locul de munca.

Competenta in tehnologie consta in aplicarea acelor cunostinte si metode care pot contribui la
adaptarea, inovarea si chiar inventarea unor tehnologii noi. In domeniul tehnologiei, a fi competent
inseamna a utiliza resursele disponibile in relatie cu nevoile si dorintele umane, intelegerea
schimbarilor cauzate de activitatea umana, precum si a responsabilitatii individuale a fiecarui
cetatean.

adultul are cunostinte solide de numeratie, masuri, structuri, operatii de baza si prezentari
matematice de baza, o intelegere a conceptelor si termenilor matematici;

adultul aplica principii si concepte matematice de baza in situatii de zi cu zi, la locul de munca,
acasa. Deprinderile includ capacitatea de a utiliza instrumente si masini tehnologice, precum si date
stiintifice, in vederea atingerii scopului;

adultul apreciaza si are curiozitate si interes pentru progresul tehnologic si stiintific. In acelasi
timp, arata respect pentru siguranta si durabilitate.

Competentele informatice au devenit indispensabile pentru specialistii din orice domeniu, care
trebuie sa organizeze informatiile pe care le au la dispozitie, avand capacitatea de a defini, clasifica si
opera cu fisiere, de a edita un text, de a insera si formata tabele. De asemenea, omul modern nu se
mai poate lipsi de cautarea informatiei pe internet sau de transmitere a informatiei sub forma de e-
mail.

Competentele informatice implica utilizarea critica si sigura a tehnologiilor societatii informationale

in timpul orelor de program, in timpul liber si pentru a comunica.

Acestea sunt fixate prin competente de baza in TIC (Tehnologia Informatiilor si Comunicatiilor):
folosirea computerului pentru recuperare, evaluare, stocare, producere, prezentare si schimb de
informatii, comunicare si participare la retele de colaborare prin intermediul internetului.

Cunostinte, deprinderi si atitudini specifice:

adultul are cunostinte complete despre natura, rolul si oportunitatile tehnologiei societatii
informationale in contexte de zi cu zi: in viata sociala si personala, ca si la locul de munca;

adultul intelege oportunitatile si riscurile potentiale ale internetului si ale comunicarii prin mijloace
electronice (e-mail, instrumente de retele) necesare la locul de munca, in timpul liber, la schimbul de
informatii si retele de colaborare, invatare si cercetare. Indivizii trebuie, de asemenea, sa inteleaga
faptul ca tehnologia societatii informationale poate sa sprijine creativitatea si inovatia. Ei trebuie sa
fie atenti la validitatea si credibilitatea informatiei si a prevederilor legale referitoare la folosirea
acestora;

adultul are capacitatea de a cauta, colecta si prelucra informatii si de a le folosi in mod sistematic si
critic. Indivizii trebuie sa se deprinda sa utilizeze instrumente pentru a produce, prezenta si intelege
informatii complexe, precum si capacitatea de a accesa, de a cauta si de a folosi servicii prin internet;
adultul este capabil sa foloseasca tehnologia societatii informationale pentru a munci mai eficient,
pentru accesul la informatie si inovatie.

3.APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA SECURITATEA ŞI

SǍNǍTATEA ÎN MUNCǍ ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

Toate activitatile la care participa operatorul in mod direct sau indirect se fac cu respectarea normelor
de sanatate si securitate in munca; pe scurt le vom numi: NSSM.

Este bine de stiut ca referitor la acestea avem Legea Securitatii si Sanatatii in Munca 319/2006, cu
Normele Metodologice de aplicare, cu instructiuni proprii corespunzatoare fiecarei activitati in parte
cu HG. nr. 1146/2006 ,,Cerinte minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre
lucratori a echipamentelor de munca” cu HG 300/2006 ,,Cerinte minime de sanatate si securitate
pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale si de protectie la locul de munca”.

Protectia muncii in Romania reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor
participantilor la procesul de munca, un ansamblu de masuri institutionalizate avand ca scop
asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii
corporale si sanatatii salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

Legea 319/2006 are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatirii securitatii si sanatii
in munca a lucratorilor. Prezenta lege stabileste principii generale, iar in ceea ce il priveste pe angajat
retinem:

“Fiecare muncitor sa isi desfasoara activitatea in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si
cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidente sau
imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile
sau omisiunile sale in timpul procesului de munca”.

In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor sus mentionate, operatorii au urmatoarele obligatii:

sa utilizeze corect aparatura birotica;

sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat, iar dupa utilizare sa il inapoieze sau
sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a

dispozitivelor de securitate proprie, in special a masinilor, aparaturii, uneltelor si sa utilizeze corect
aceste dispozitive;
sa comunice imediat conducatorului sau persoanelor desemnate orice situatie de munca despre care
au motive intemeiate, sa o considere ca un pericol pentru sanatatea si securitatea lui precum si a celor
din jurul sau;

sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca accidentele suferite de propria persoana;

sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si
masurile de aplicare a acestora;

Toate informatiile pe linie de sanatate si securitate in munca angajatul le primeste la angajarea in

munca si conform legilor la locul de munca, conform prevederilor legale si de cate ori este necesar
astfel incat angajatul sa inteleaga si sa respecte atat normele de sanatate si securitate in munca,
protectia mediului, stingerea incendiilor, precum si a regulamentelor de ordine interioara la unitatea
unde isi desfasoara activitatea.

Evaluaorul de proiecte trebuie sa stie ca dupa efectuarea instructajului de protectie a muncii,

(semnarea procesului verbal de instruire pentru luare la cunostinta - atat la angajare, cat si la locul de
munca), este instruit si devine unicul responsabil.

Retineti ca operatorul:

isi insuseste cu seriozitate si constiinciozitate normele de sanatate si securitate in munca pe baza

informatiilor primite in cadrul instructajelor specifice, in corelatie cu specificul si particularitatile
locului de munca, avand in vedere toate aspectele relevante pentru desfasurarea activitatilor;

utilizeaza corect aparatura birotica, in scopul pentru care a fost primit, in corelatie cu specificul
locului de munca si riscurile potentiale, conform prevederilor producatorului si procedurii specifice
de la locul de munca;

aplica in mod disciplinat si responsabil prevederile legale referitoare la sanatatea si securitatea in

munca, permanent, pe intreaga derulare a activitatilor, conform procedurilor specifice pe lucrarea de
executat, pentru asigurarea securitatii personale si a celorlalti participanti la procesul de munca;

respecta cu responsabilitate prevederile legale referitoare la situatiile de urgenta conform cerintelor

formulate in instructaje, in corelatie cu specificul locurilor in care se desfasoara activitatile si
conform procedurilor interne specifice;

intervine in caz de accident cu luciditate si stapanire de sine, conform responsabilitatilor precizate in

planul de actiune in situatii de urgenta, prin modalitati adecvate situatiei concrete si tipului de
accident produs, conform procedurilor interne ale companiei, evitand agravarea situatiei deja create si
accidentarea altor persoane si acordand sprijin personalului abilitat, in functie de solicitari.
4.APLICAREA NORMELOR DE PROTECŢIE A MEDIULUI

Legea care reglementează securitatea şi sănătatea în munca este Legea 319/2006, iar normele de
aplicare sunt prevăzute in HG 1425/2006.Aceste acte normative sunt principalele documente în acest
domeniu, iar în funcţie de specificul activităţii, se aplică şi următoarele hotărâri de guvern:

HOTĂRÂRE Nr. 1048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;

HOTĂRÂRE Nr. 1051 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni
dorsolombare;

HOTĂRÂRE Nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate
şi/sau de sănătate la locul de muncă;

HOTĂRÂRE Nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare;

HOTĂRÂRE Nr. 1091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
locul de muncă;

HOTĂRÂRE Nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

HOTĂRÂRE Nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor;

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 12 decembrie 2002 *** Republicată privind circulaţia
pe drumurile publice

Legea 319/2006 are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi
sănătăţii în muncă a lucrătorilor. Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea
riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi
accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a
reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

Fiecare operator trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,
precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi
afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Operatorii au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect aparatura birotica;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze
sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a

dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice,
şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care
au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi
orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de

propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii
sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri
pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
şi măsurile de aplicare a acestora.

5.APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE

Titlul procedurilor documentate de cele mai multe ori sunt similare cu denumirea procesului pe care
il prezinta. Astfel, frecvent, vom gasi in organizatie procedurile documentate: Controlul
documentelor; Controlul inregistrarilor; Auditul intern al calitatii; Control produsului
neconform; Actiuni corective; Actiuni preventive.

Procedura documentata „Controlul documentelor” prezinta modul cum se tine sub control
documentatia care „contine cerinte”.

Procedura documentata „Controlul inregistrarilor” prezinta modul cum se tine sub control
documentatia (documente doveditoare)prin intermediul careia se confirma ca procesele se desfasoara
si se controleaza in mod eficace.
Procedura documentata „Auditul intern al calitatii” prezinta modul cum se desfasoara si
controleaza procesul prin care se examineaza masura in care normele stabilite in organizatie sunt
conforme cu cerintele ISO 9001:2008 si, de asemenea, se examineaza masura in care aceste norme
sunt respectate.

Procedura documentata „Controlul produsului neconform” prezinta modul cum se desfasoara si

controleaza procesul prin care se transforma un produs neconform in produs conform (se prezinta
modul cum se identifica/ izoleaza un produs neconform, modul cum se identifica si planifica
corectiile necesare, modul cum se apreciaza eficacitatea actiunilor intreprinse).

Procedura documentata „Actiuni corective” prezinta modul cum se desfasoara si controleaza

procesul prin care identifica cauzele care au determinat produse neconforme, precum si totalitatea
actiunilor prin care cauzele identificate sunt eliminate.

Procedura documentata „Actiuni preventive” prezinta modul cum se desfasoara si controleaza

procesul prin care identifica cauzele care ar putea determina produse neconforme, precum si
totalitatea actiunilor prin care cauzele identificate sunt eliminate.
file:///C|/Users/Diablo/Desktop/suport%20curs%20OIVPD%20cu%20antet%20(1).pdf

6.GESTIONAREA SUPORTURILOR/ DISPOZITIVELOR DE STOCARE A DATELOR/

DOCUMENTELOR

Memoria

Memoria internă este zona de stocare temporară a datelor într-un calculator. Termenul memorie este
folosit pentru a desemna cipurile reale capabile să păstreze datele. Deoarece calculatorul recunoaşte
numai două stări, datele supuse prelucrării sunt transformate în şiruri de cifre 0 şi 1, indiferent în care
dintre cele două tipuri de memorie, RAM sau ROM se află.

Bit-ul (binary digit - cifră binară) reprezintă cea mai mică unitate de date ce poate fi reprezentată şi
prelucrată de către calculator.

O succesiune de 8 biţi se numeşte byte sau octet, flind cea mai mică unitate de date ce poate fl
reprezentată şi adresată de către memoria unui sistem de calcul.

Deoarece datele reprezentate în memorie ocupă o succesiune de bytes, acestea sunt exprimate în
multiplii unui byte astfel: 1 kilobyte (kB) = 1024 bytes (210 bytes); 1 megabyte (MB) = 1024
kbytes (210 kB); 1 gigabyte(GB)= 1024 Mbytes (210 MB);1 terrabyte(TB) = 1024 Gbytes (210 GB);1
petabyte(PB)= 1024 Tbytes (210 TB);1 exabyte(EB)= 1024 Pbytes (210 PB);

Dispozitive de stocare
> Hard disk (disc fix) - disc magnetic pe care se pot stoca date într-un calculator. Sunt superioare
celorlalte suporturi de păstrare a informaţiilor din punct de vedere al vitezei de lucru şi a capacităţii
(in general mai mult de 3 Gb).

> CD-ROM (Compact Disc Read Unly Memory) – tip de disc optic ce permite stocarea unei mari
cantităţi de date (peste 600 MB). Datele se inscripţionează cu un aparat special şi nu mai pot fi şterse
sau modificate.

Din punctual de vedere al posibilităţii de imprimare sunt două categorii:

Disc ZIP - dispozitiv cu o capacitate de memorare de 100-300 Mb.

Disc Jaz - dispozitiv cu o capacitate de memorare de până la 1 Gb.

Floppy disk (discheta)- disc magnetic flexibil, portabil, cu timp de acces mare şi capacitate mică. Se
folosesc tot mai puţin, datele nu se pot păstra timp îndelungat în siguranţă. Poate memora în general
1,44 Mb de informaţii.

Pentru a putea lucra cu discheta aceasta va trebui iniţial formatată. (De obicei, atunci când cumpăraţi
o dischetă aceasta este formatată).

Formatarea unei dischete este necesară pentru ca discheta respectivă să fie compatibilă cu sistemul de
operare folosit. Prin formatare, sistemul de operare şterge informaţiile legate de gestiunea suportului,
testează şi eventual marchează zonele defecte.

Locul de stocare al fişierelor

Fişierele se pot stoca pe hard disk sau se pot păstra pe dischete, dischete YIP sau CD-ROM. Diskul
ZIP este un dispozitiv asemănător dispozitivului de dischetă, dar capacitatea de memorare a discului
ZIP este mai mare (100-300Mb). Dacă calculatorul dvs. este în reţea cu alte calculatoare puteţi salva
fişierele şi pe alte harddisk-uri existente pe calculatoarele din reţea (dacă aveţi drepturile de salvare şi
scriere).
Diferenţa între aceste medii de stocare este capacitatea lor de stocare. Cea mai mică capacitate o are
Floppy Disk-ul (1,4Mb) urmat de Cd-ROM (650 Mb) urmează DVD-ul (4 sau 6 Gb) şi apoi hard
disk-ul. Există şi hard disk-uri cu o capacitate de memorare mai mică decât a unui Dvd, dar aceste
hard disk-uri sunt dintr-o generaţie mai veche. După apariţia Dvd-urilor a cerscut considerabil
dimensiunea hard disk-urilor.

7.ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII PROPRII

NOŢIUNI GENERALE DESPRE CALCULATOR

PRIMII PAŞI ÎN LUCRUL CU CALCULATORUL

Pornirea calculatorului

Orice calculator are pe unitatea centrală două

butoane: unul de pornire a calculatorului şi unul de
restartare a calculatorului în caz de blocare. Pentru a
porni calculatorul va trebui să apăsaţi pe butonul de
pornire, care este de obicei cel mai mare şi pe care
uneori scrie Power sau On. De asemenea, monitorul
are un buton de pornire, pe care o dată apăsat apare
o luminiţă mică verde ce se află pe monitor şi indică
deschiderea acestuia.
Dacă după apăsarea butonului calculatorului, acesta nu a pornit va trebui să verificaţi următoarele
posibilităţi:

• calculatorul este conectat la reţeaua electrică;

• întrerupătorul aflat în partea din spate a unităţii centrale este pus pe opţiunea 1 (deschis) -
numai pentru calculatoarele prevăzute cu întrerupător;

• monitorul este pornit.

Prin acţionarea butonului Power calculatorul porneşte şi pe monitor apare interfaţa grafică a
sistemului de operare.

Închiderea, calculatorului

După efectuarea programului de lucru calculatorul trebuie închis. Pentru oprirea directă a sistemului
de operare va trebui să apelaţi funcţia Shut Down din meniul Start existent pe bara din partea de jos
a ecranului (Taskbar).

Procedura corectă de închidere este apelarea funcţiei Shut Down numai după ce aţi salvat datele cu
care aţi lucrat şi aţi închis aplicaţiile.

La apelarea acestei funcţii pe ecran va apărea o casetă de dialog din care alegeţi opţiunea mentionaţi
pentru închiderea calculatorului.

O altă modalitate de afişare a acestei casete de dialog este apăsarea tastelor Alt+F4, dar numai în
cazul în care celelalte aplicaţii nu sunt active.
Repornirea calculatorului

Dacă după instalarea unui program nou este necesară repornirea sistemului de operare, sau
calculatorul nu mai răspunde comenzilor primite există posibilitatea de a-l reporni fără a închide
calculatorul şi apoi a-l deschide din nou, sistemul de operare Windows oferind posibilitatea de a
restarta calculatorul.

Există trei posibilităţi de restartare a calculatorului:

Prin alegerea opţiunii Restart

din fereastra de dialog Shut
Down

Prin apăsarea simultană de

două ori a tastelor
Ctrl+Alt+Del

Prin apăsarea butonului Restart

existent pe unitatea centrală
această opţiune fiind cea mai puţin recomandată.

Folosirea butonului Restart existent pe unitatea centrală se recomandă doar în momentul în

care celelalte două alternative nu funcţionează.

Închiderea unei aplicaţii care nu răspunde comenzillor primite

Dacă aveţi o aplicaţie care nu mai răspunde comenzilor primite de la tastatură sau mouse va trebui să
închideţi aplicaţia forţat. Pentru aceasta apăsaţi simultan tastele Ctrl+Alt+Del o singură dată.

Va apărea pe ecran o fereastră în care sunt prezentate aplicaţiile ce rulează în momentul respectiv pe
calculator, cu menţionarea stării în care se găseşte aplicaţia. Pentru rezolvarea situaţiei create
acţionaţi ca în figura următoare:
Operaţiile de bază şi informaţii generale

Vizualizarea componentelor de bază ale calculatorului.

Aceste informaţii se pot vizualiza dacă daţi un clic dreapta pe pictograma My Computer afişată pe
Desktop (ecran) şi din meniul afişat alegeţi opţiunea Properties.
Această opţiune va deschide fereastra System Properties în care se prezintă proprietăţile sistemului
astfel:

Fereastra System Properties

Schimbarea configuraţiei existentă pe ecran (Desktop)

La deschiderea calculatorului puteţi observa pe bara de jos (Taskbar) în partea din dreapta existenţa
anumitor simboluri.

Unul dintre simboluri vă arată ora curentă.

Pentru a modifica ora şi data curentă se poate alege una din următoarele două:

• dublu clic pe această pictogramă pentru a deschide fereastra Date and Time Properties
•prin deschiderea directorului Control Panel din meniul Start-Settings.
Această funcţie va deschide următoarea fereastră:

Aici va trebui să daţi dublu clic pe pictograma Date and Time pentru a deschide fereastra de
proprietăţi Date and Time unde puteţi modifica data şi ora curentă.

Pentru a modifica volumul activaţi tot fereastra Control Panel, în care va trebui să daţi dublu clic pe
pictograma Sounds and Multimedia.

Aceasta va deschide fereastra Sounds and Multimedia Properties în care puteţi modifica volumul:

Pentru a vă alege caracteristicile principale ale ecranului (desktop-ului) va trebui să lucraţi cu

opţiunea Properties pe care o obţineţi printr-un clic dreapta în orice loc de pe ecran.
Această acţiune deschide fereastra Display Properties:

Pentru a schimba culorile va trebui să selectaţi meniul Appearance din fereastra Display
Properties. În acest meniu puteţi allege diferite teme pe care Windows-ul le are predefinite, din
meniul derulant Scheme.

Dacă aceste culori predefinite nu vă plac puteţi să vă alegeţi singuri propriile culori. Pentru aceasta va
trebui să lucraţi cu meniul derulant Color.
Dacă rezoluţia curentă (dimensiunea tuturor elementelor ce apar pe ecran) vi se pare prea mare sau
prea mică şi doriţi să o schimbaţi, din fereastra Display Properties, alegeţi meniul Settings.

În situaţia în care există o perioada de timp de repaos în lucru aveţi posibilitatea de a allege diferite
opţiuni pentru ecranul monitorului dumneavoastră. Una dintre aceste opţiuni este activarea Screen
Saver-ului. Screen Saver-ul se activează din fereastra Display Properties din meniul Screen Saver.
Setarea tastaturii si schimbarea optiunii pentru alta limba

Dacă doriţi să scrieţi anumite documente într-o limbă străină, puteţi avea nevoie de anumite caractere
care nu există pe tastatură. De aceea va trebui să setaţi tastatura pentru limba dorită. De exemplu
pentru a scrie cu diacritice setarea se va face pentru limba română.

Schimbarea tastaturii se face din fereastra Control Panel-Regional Options. În această fereastră va
trebui să apăsaţi meniul Input Locals.

După apăsarea butonului Apply pe bara de jos a ecranului (Taskbar) va apărea o pictogramă care
arată limba curentă folosită.

Pentru a schimba tastatura pentru altă limbă va trebui să daţi un dic stânga pe aceasta pictogramă şi
să alegeţi limba dorită.
Altă modalitate de modificare a tastaturii pentru o altă limbă este prin intermediul tastelor. Vă puteţi
alege combinaţia de taste dorită dacă apăsaţi butonul Key Sequence din fereastra Regional Options.

Se va deshide fereastra de dialog Change Key Sequence:

Formatarea dischetei

Pentru a putea lucra cu discheta sau floppy disk-ul aceasta va trebui iniţial formatată. De obicei
atunci când cumpăraţi o dischetă aceasta este formatată.

Formatarea unei dischete este necesară deoarece trebuie ca discheta respectivă să fie compatibilă
cu sistemul de operare folosit. Deci formatarea unei dischete pregăteşte discheta pentru a fi
folosită.

Dacă discheta cumpărată nu este formatată atunci o puteţi formata singuri, parcurgând următorii paşi:

Pas 1 - Introduceţi discheta în unitatea de dischetă.

Pas 2 - Deschideţi printr-un dublu clic pe pictograma My Computer, existentă pe Desktop, fereastra
My Computer.

Pas 3 - Selectaţi cu un clic stânga din această fereastră iconul 3,5 Floppy A şi apoi din meniul File al
ferestrei My Computer alegeţi opţiunea Format.
Pas 4 – Apelaţi funcţia Format. Această funcţie va afişa următoarea casetă de dialog.

Atunci când aţi apăsat butonul Start va apărea o casetă de dialog care vă va întreba dacă sunteţi
siguri că vreţi să formataţi discheta deoarece prin formatare pierdeţi toate datele existente pe aceasta.
Pas 5 – După terminarea formatării va apărea o casetă dialog care vă va afişa rezultatele formatării.
Închideţi caseta Format şi fereastra My Computer.

Atentie!!!

Să nu folosiţi opţiunea Format pentru hard disk (C, D etc.) deoarece toate fişierele sistemului de
operare vor fi şterse şi nu veţi mai putea folosi calculatorul.

Instalarea, dezinstalarea unei aplicatil soft

Pentru a instala o aplicaţie soft va trebui să introduceţi discheta sau CD-ul în unitatea
corespunzătoare şi apoi să rulaţi programul de instalare executabil. De obicei acesta apare sub
denumirea Setup.exe.

După pornirea acestui program de instalare urmăriţi derularea acestuia şi răspundeţi cererilor care
apar pe ecran. Dacă nu mai folosiţi un anumit program, pentru a elibera hard disk-ul, este de preferat
să dezinstalaţi acest program. Dezinstalarea unui program se face prin una din următoarele
alternative:

• Alternativa 1 - prin aiegerea funcţiei Uninstall din directorul aplicaţiei.

• Alternativa 2 - din fereastra Control Panel selectaţi pictograma Add or Remove Programs,
ce va deschide următoarea fereastră de dialog:
Alternativa 3 – dacă nu aveţi în directorul aplicaţiei respective nici o opţiune Uninstall şi aplicaţia
nu se află în fereastra Add or Remove Programs atunci puteţi şterge directorul cu ajutorul comenzii
Delete.

Utilizarea opţiunii Print Screen şi afişarea ei într-un document

Dacă doriţi să copiaţi imaginea ecranului, cu toate componentele sale, pentru a putea fi ataşată unui
document puteţi apăsa butonul Print Screen existent pe tastatură. Imaginea ecranului va fi copiată în
memoria virtuală - Clipboard.

Apoi, pentru a ataşa această imagine într-un document, va trebui să alegeţi opţiunea Paste din meniul
Edit. De exemplu, dacă vreau şi copiez imaginea ecranului (desktop-ul) într-un document după
efectuarea opţiunilor acesta va arăta astfel:
Pentru a copia în Clipboard numai ferestra activă va trebui să apăsaţi simultan tastele All+Print
Screen şi apoi următoarele opţiuni necesare.

Folosirea funcţiilor Help

Dacă nu ştiţi să folosiţi toate funcţiile calculatorului, sistemul de operare Windows vă pune la
dispoziţie funcţia Help care va ajută în diverse situaţii. Help-ul se află în meniul Start.
Acum va apărea următoarea fereastră:

Dacă aveţi nevoie de ajutor pentru a găsi mai repede informaţiile Windows, vă oferă posibilitatea de
a le căuta cu ajutorul meniului Search.

Pentru a primi ajutor referitor la un cuvânt anume scrieţi cuvântul în câmpul Type in the word(s) to
search for şi apoi apăsaţi butonul List Topics
 Lansarea funcţiei Help se mai poate face apăsând tasta F1 existentă pe tastatură.

EDITAREA TEXTULUI

Lansarea unei aplicaţii de editare de text. Deschiderea, salvarea şi crearea unui document

Cu ajutorul unei aplicaţii de editare de texte puteţi realiza următoarele operaţii:

Introducerea de text

• mutarea unei porţiuni de text dintr-o parte în alta a documentului

• ştergerea unor anumite porţiuni de text

Editorul de texte pe care îl oferă sistemul Windows este Notepad. Cu ajutorul acestui editor de texte
puteţi creea documente de dimensiuni reduse, salvate în format ASCII (American Standard Code for
Information Interchange). Avantajul acestui format este că el poate fi recunoscut de orice sistem de
operare, deci puteţi duce documentul salvat în acest format pe orice calculator fără a exista pericolul
de a nu putea fi deschis.

Editorul Notepad se deschide din meniul Start-Programs-Accesories-Notepad.

Acum pe ecran va apărea fereastra editorului de text Notepad în care puteţi introduce textul.
Pentru a crea un document cu ajutorul editorului de text Notepad va trebui să deschideţi aplicaţia şi
apoi din meniul File şi alegeţi opţiunea New.

Se poate observa cj 5i combinatia de taste Ctri+N duce la crearea uniii document nou.

Pentru a salva acest document va trebui să apelaţi funcţia Save din meniul File.

Se poate observa că şi combinaţia de taste Ctrl+S duce la salvarea unui document.

Ca urmare va apărea o fereastră în care va trebui să precizaţi locul unde doriţi să salvaţi documentul
precum şi numele acestuia.

Observaţie!

Documentele create cu editorul Notepad sunt salvate cu extensia .txt.

Dacă vreţi să deschideţi un document existent apelaţi la funcţia Open din meniul File.
 Se poate observa că şi combinaţia de taste Ctrl+O duce la deschiderea unui document existent.

Închiderea aplicaţiei de editare a textului

Pentru a închide aplicaţia de editare puteţi alege una din următoarele opţiuni:

Din meniul File alegeţi opţiunea Exit

Apăsaţi butonul de închidere a ferestrei din partea dreaptă sus:

Cu ajutorul combinaţiei de taste Alt+F4 care închide aplicaţia curentă. Aveţi grijă ca atunci când
apăsaţi aceste taste aplicaţia curentă să fie editorul de texte deoarece altfel există posibilitatea să
închideţi altă aplicaţie.

Cu ajutorul combinaţiilor de taste Alt+Spacebar (bara de spaţiu) ce deschide meniul de control al

ferestrei şi apoi selectaţi opţiunea Close.

DESKTOP-UL ŞI FIŞIERELE
Desktop-ul (ecranul)

Lucrul cu pictograme (iconiţe)

Recunoaşterea pictogramelor obişnuite (cele care reprezintă fişierele, directoarele aplicaţiile,

imprimante, recycle bin)

Un fişier este o colecţie organizată de informaţii utilizate de calculator. Deci, documentele pe care le
creaţi cu ajutorul aplicaţiilor sunt la rândul lor fişiere. Sistemul de operare are nevoie de instrucţiuni
pentru a funcţiona. Aceste instrucţiuni sunt memorate tot în fişiere.

Un director sau folder este un loc în care se pot stoca fişierele. Directoarele sunt folosite pentru a
stoca fişierele într-un mod organizat.

Fiecare fişier sau director este reprezentat pe desktop sau în fereastre prin intermediul unor mici
imagini grafice denumite iconiţe sau pictograme. Aceste pictograme sunt diferite în funcţie de tipul
fişierului respectiv.

De exemplu:

Aceste pictograme sunt caracteristice diferitelor

tipuri de fişiere. Ele sunt asemănătoare unor mici documente având în partea stângă simbolul
aplicaţiei cu care au fost create.

Această reprezentare vă sugerează nişte dosare micuţe în care vă

puteţi depozita fişierele, fiind specifice directoarelor.

Atunci când ştergeţi anumite fişiere ele sunt trimise în Recycle Bin (ca într-un coş unde aruncaţi ceea
ce credeţi că nu vă trebuie), de unde le puteţi recupera în cazul în care descoperiţi că mai aveţi nevoie
de acestea. Recycle Bin are două tipuri de pictograme:
Aşa arată Recycle Bin atunci când nu a fost şters nici un fişier sau a fost golit. Dacă ştergeţi un fişier
sau un director acesta este trimis în Recycle Bin şi iconul acestuia se va schimba şi va arăta astfel:

Aceste pictograme au o semnificaţie specifică fiecărei aplicaţii. În cazul de faţă aceste pictograme
sunt corespunzătoare aplicaţiilor Internet Explorer şi My Computer.

Alte exemple: iconiţa specifică imprimantei este:

Selectarea şi mutarea pictogramelor de pe desktop

Selectarea pictogramelor se realizează printr-un clic al mouse-ului poziţionat pe imaginea dorită.

Iconiţa va apărea selectată cu o culoare mai închisă (de obicei un albastru închis).
Pentru a muta o pictogramă în altă parte a ecranului, în urma selecţiei, ţineţi apăsat butonul stânga al
mouse-ului şi deplasaţi iconiţa în noul loc dorit.

Dacă doriţi să selectaţi mai multe pictograme pe care să le mutaţi puteţi ţine apăsată tasta Ctrl în
timp ce selectaţi programele dorite.

Selectarea mai multor pictograme se poate face şi prin marcarea acestora cu mouse-
ul. Ţinând apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi apoi înconjuraţi pictogramele
pe care doriţi să le selectaţi.

Pentru ca mutarea să fie definitivă puteţi da drumul butonului mouse-ului şi acum iconiţa se va afla în
locul dorit.
Observaţie: Această selectare şi mutare se poate aplica şi fişierelor, directoarelor, aplicaţiilor (se pot
trage cu mouse-ul în locul dorit)

Deschiderea unui fişier, director, aplicaţie de pe desktop

Pentru a deschide un director, fişier sau aplicaţie existentă pe Desktop aveţi două posibilităţi:

Daţi dublu clic pe fişierul sau directorul pe care doriţi să îl deschideţi

Daţi dublu clic dreapta pe fişierul dorit şi apoi alegeţi din meniul afişat opţiunea Open

Crearea unui shortcut (acces direct fără a mai trece prin toată calea necesară de parcurs pentru
apelare)
Dacă aveţi foarte mult de lucrat cu orice aplicaţie, de exemplu editorul de texte Notepad, atunci
pentru a deschide programul va trebui să parcurgeţi calea: Start-Programs-Accessories-Notepad.

Pentru a nu parcurge această cale de fiecare dată vă puteţi crea o scurtătură (shortcut) pe Desktop pe
care să o puteţi deschide mai simplu printr-un dublu clic.

Pentru a crea un shortcut parcurgeţi următoarele două etape:

daţi clic dreapta în orice parte a desktopului şi alegeţi din meniul deschis opţiunea New-Shortcut

va apărea fereastra Create Shortcut în care va trebui să precizaţi calea unde se află aplicaţia dorită
Butonul Browse va deschide următoarea fereastră de dialog:

În această fereastră puteţi allege un nou nume sau puteţi accepta numele afişat pentru shortcut-ul pe
care îl realizaţi.

-ca urmare pe desktop va apărea următoarea pictogramă:

sau

Se observă că iconiţa are în partea din stânga jos o mică săgeată pentru a evidenţia
faptul că această pictogramă este un shortcut şi nu este obiectul original. Ştergerea
 acestui shortcut nu va şterge obiectul original.

Pentru a deschide acum editorul de texte Notepad nu va trebui decât să daţi un dublu clic pe acea
pictogramă.

O altă modalitate de creare a unei “scurtături” este următoarea: mergeţi pe calea dorită
până la aplicaţia al cărei shortcut doriţi să îl creaţi, apoi poziţionaţi mouse-ul pe ea,
ţineţi apăsat butonul dreapta al mouse-ului şi trageţi de pictogramă până în locul unde
doriţi să fie creată scurtătura şi din meniul afişat alegeţi opţiunea Create Shortcut(s)
here.

Lucrul cu ferestre deschise în cadrul sistemului de operare

Identificarea diferitelor componente ale unei ferestre: bara de titlu, bara de meniuri, bara de
instrumente, bara de derulare

Pentru a viziona conţinutul existent într-un director, fişier, etc. va trebui să daţi dublu clic pe acel
director. Acesta se va deschide şi va afişa conţinutul său. Conţinutul directorului, fişierului este
deschis într-o fereastră.
Control Panel este un bun exemplu de fereastră.

Micşorarea, minimizarea, redimensionarea, închiderea, mutarea unei ferestre

Ferestrele pot fi redimensionate, mutate, minimizate pe bara de jos, mărite la dimensiunea întregului
ecran, închise. Dacă la un moment dat sunteţi nevoit să lucraţi cu mai multe ferestre şi doriţi să
vizualizaţi în acelaşi timp conţinutul din două ferestre deschise puteţi redimensiona aceste ferestre
pentru a încăpea amândouă pe ecran.

Pentru a modifica dimensiunile unei ferestre mişcaţi mouse-ul peste colţul din dreapta jos al
ferestrei sau în orice altă parte a ferestrei până când aceasta se transformă într-o săgeată de
dimensiune.

Dacă doriţi să mutaţi o fereastră plasaţi mouse-ul pe bara de titlu şi apoi ţinând apăsat butonul stânga
al mouse-ului mutaţi fereastra la noua poziţie dorită şi apoi eliberaţi butonul mouse-ului.
 Procedura de mutare a ferestrei este asemănătoare cu cea de mutare a unor pictograme.

Există situaţii când o fereastră este prea mică pentru a putea vizualiza tot conţinutul său. În aceste
condiţii puteţi maximize fereastra.

Dacă nu folosiţi o perioadă fereastra pentru a nu vă încurca o puteţi minimiza, ea va apărea în

Taskbar sub forma unui buton ce reprezintă fereastra minimizată.

Atunci când aţi terminat de lucrat cu o fereastră ea va trebui închisă pentru a nu încărca desktopul cu
multe ferestre.

Toate aceste opţiuni se realizează cu ajutorul butoanelor existente pe bara de titlu din partea dreaptă.

Aşa va arăta bara de jos atunci când veţi minimize o fereastră sau mai multe. Pentru a readuce o
fereastră pe ecran va trebui să daţi un clic stânga pe butonul existent pe Taskbar.

Schimbarea de pe o fereastră pe alta

Este posibil să aveţi deschise pe Desktop mai multe ferestre simultan, dar la un anumit moment nu
puteţi lucra decât cu o singură fereastră.

Fereastra cu care lucraţi este fereastra activă. Pentru a vizualiza altă fereastră va trebui să o faceţi
activă. Ferestrele inactive apar cu o culoare gri în spatele ferestrei active.
Pentru ca o fereastră inactivă să devină activă va trebui să daţi un clic pe bara de titlu a ferestrei
inactive.

Dacă toate ferestrele sunt maximizate şi nu puteţi vedea bara de titlu a altei ferestre puteţi da un clic
pe butonul corespunzător ferestrei aflat pe Taskbar.

Organizarea fişierelor

Concepte

Înţelegerea modului în care un system de operare prezintă directoarele, fişierele într-o structură
ierarhică

Directoarele care se află pe hard-disk, sunt structurate pe diferite niveluri asemănător unei structuri
organizate ierarhic (arborescente).

Asemănător structurii arborescente există un director rădăcină, ce reprezintă primul nivel, apoi există
directoarele de pe nivelurile 2,3 etc. până la ultimul nivel ce este reprezentat de fişiere.
Se observă că în partea dreaptă a diferitelor niveluri apar semnele – sau +. Semnul + afişat în stânga
unui director înseamnă că acesta mai conţine şi alte directoare, deci nu s-a ajuns la directorul aflat pe
ultimul nivel.

Dacă în stânga unui director nu se află nici un semn, atunci directorul respectiv este situat pe ultimul
nivel. Această ierarhizare se evidenţiază şi prin vizualizarea poziţiei în cadrul arborescenţei faţă de
primul nivel.

Locul de stocare al fişierelor

Fişierele se pot stoca pe hard disk sau se pot păstra pe dischete, dischete YIP sau CD-ROM. Diskul
ZIP este un dispozitiv asemănător dispozitivului de dischetă, dar capacitatea de memorare a discului
ZIP este mai mare (100-300Mb). Dacă calculatorul dvs. este în reţea cu alte calculatoare puteţi salva
fişierele şi pe alte harddisk-uri existente pe calculatoarele din reţea (dacă aveţi drepturile de salvare şi
scriere).

Diferenţa între aceste medii de stocare este capacitatea lor de stocare. Cea mai mică capacitate o are
Floppy Disk-ul (1,4Mb) urmat de Cd-ROM (650 Mb) urmează DVD-ul (4 sau 6 Gb) şi apoi hard
disk-ul. Există şi hard disk-uri cu o capacitate de memorare mai mică decât a unui Dvd, dar aceste
hard disk-uri sunt dintr-o generaţie mai veche. După apariţia Dvd-urilor a cerscut considerabil
dimensiunea hard disk-urilor.

LUCRUL CU DIRECTOARELE

Localizarea unui fişier sau director

Pentru a ajunge la un anumit director aflat pe hard disk sau pe alte suporturi externe de memorare
poate fi folosit programul Explorer.

Calea către această aplicaţie este: Start-Programs-Accessories-Windows-Explorer (eventual

pictogramă).

Pentru a selecta dintre directoarele existente pe cel dorit puteţi da un clic în partea stângă a ferestrei
(puteţi apăsa pe semnul +) sau puteţi da dublu clic pe director în partea din dreapta a ferestrei.
Crearea unui director şi a unui subdirector

Crearea unui director se realizează cu ajutorul ferestrei Explorer. Există mai multe posibilităţi de
creare a unui director, dintre care dvs. o puteţi allege pe care doriţi:

Deschideţi fereastra Explorer şi apoi din meniul File alegeţi opţiunea New-Folder.

Selectaţi în partea stângă a ferestrei locul unde doriţi să creaţi directorul şi apoi în partea dreaptă a
ferestrei apăsaţi butonul dreapta al mouse-ului. Dine meniul ce se va deschide alegeţi funcţia New-
Folder.

Asemănător modului de creare de la punctual 2 puteţi crea un director pe Desktop.

Crearea unui subdirector se realizează asemănător creării unui director, singura diferenţă fiind aceea
că subdirectorul trebuie să se afle în directorul părinte.

De exemplu, doresc să creez directorul intitulat Părinte şi apoi în acest director subdirectorul Copil.
Pentru aceasta creez pe hard disk directorul Părinte, apoi selectez acest director şi creez în interiorul
său subdirectorul Copil.

Deschiderea unei ferestre pentru a vedea numele directoarelor, dimensiunea acestora şi locul unde se
află

Numele directoarelor, dimensiunea acestora precum şi locul unde se află ele se pot vedea cu ajutorul
ferestrei Explorer.
FIŞIERELE

Administrarea fişierelor

Lucrul cu fişierele

Recunoaşterea tipurilor obişnuite de fişiere (word, excel, baze de date, prezentări, imagini, fişiere
audio, fişiere video, fişiere comprimate, fişiere temporare)

Fişierele şi aplicaţiile sunt prezentate graphic pe ecran sau în directori prin mici pictograme. Fiecare
program are o pictogramă unică pentru fişierele sale astfel încât acestea să poată fi recunoscute
imediat.

O altă modalitate de recunoaştere a acestora este după extensia fişierelor: .doc, .xls, .mdb, .ppt, .txt,
.wav, .avi, .zip, etc.

Numărarea fişierelor existente într-un director, numărarea fişierelor de un anumit tip (inclusive
fişierele existente în directoare)

Dacă doriţi să aflaţi numărul fişierelor existente într-un director puteţi realize acest lucru prin două
metode:

metoda manuală – în care vă apucaţi să număraţi dvs. fişierele existente în director, inclusive
fişierele existente în subdirectoare. Această metodă nu este cea mai bună din cauza timpului pierdut.
Gândiţi-vă că puteţi avea directoare ce conţin mii de fişiere şi sute de directoare!
metoda automată oferită de sistemul de operare – pentru a economisi timp Windows vă oferă o
metodă de numărare a fişierelor existente.

Selectaţi directorul care doriţi să ştiţi câte fişiere cuprinde, apoi daţi clic dreapta pe el şi din meniul
apărut alegeţi funcţia Properties.

Această funcţie va deschide fereastra de proprietăţi a directorului respective în care puteţi vedea
numărul fişierelor existente.

Numărarea fişierelor de acelaşi tip existente în cadrul directorului se realizează cu ajutorul comenzii
Search For Files or Folder din meniul Start.

Sortarea fişierelor după nume, dimensiune, tip, data la care au fost modificate

Pentru a fi mai uşor de găsit şi de lucrat cu fişierele implicit acestea sunt sortate în ordine alfabetică,
dar puteţi sorta fişierele şi după alte caracteristici.

Sortarea fişierelor în funcţie de diferite caracteristici se poate realize în fereastra Explorer.

În această fereastră va trebui să alegeţi vizualizarea Details, fie din meniul View, fie din bara de
instrumente.
Implicit fişierele sunt sortate în ordine alfabetică. Pentru a sorta fişierele după dimensiunea acestora
(în ordine crescătoare) daţi un clic pe butonul Size din fereastră. Pe acest buton va apărea un semn
micuţ ce va sublinia faptul că fişierele sunt sortate după dimensiune.

Sortarea după celelalte caracteristici se face în mod asemănător.

Dacă doriţi ca fişierele să fie sortate în mod descrescător daţi clic de două ori pe opţiunea dorită.
Pe buton va apărea un semn ce va indica faptul că fişierele sunt sortate în mod descrescător.

Redenumirea fişierelor, directoarelor

Schimbarea numelui unui fişier sau director se realizează foarte uşor. Ca de obicei aveţi mai multe
posibilităţi de redenumire a fişierelor.

Selectaţi fişierul sau directorul pe care doriţi să îl redenumiţi. Apoi apăsaţi o singură dată pe numele
fişierului (nu pe fişier). După 2 secunde veţi putea introduce noul nume având grijă să nu schimbaţi
extensia decât dacă este necesar. Dacă nu doriţi să schimbaţi numele, daţi un clic oriunde pe ecran.

Daţi un clic dreapta pe fişierul dorit şi apoi din meniul apărut alegeţi opţiunea Rename.

Copierea, Mutarea fişierelor sau directoarelor

Selectarea unul fişier, director sau a mai multor fişiere sau directoare

Selectarea fişierelor sau directoarelor se realizează printr-un dic al mouse-ului poziţionat pe fişierul
sau directorul dorit. Fişierul sau directorul va apărea selectat cu o culoare mai închisă (de obicei
albastru închis).

Dacă doriţi să selectaţi mai multe fişiere sau directoare ţineţi apăsată tasta Ctrl în timp ce selectaţi
fişierele dorite
 Selectarea mai multor fişiere se poate face şi prin marcarea acestora cu mouse-ul. Ţinând apăsat
butonul stânga al mouse-ului şi apoi înconjuraţi fişierele pe care doriţi să le selectaţi.

Copierea fişierelor şi a directoarelor între directoare diferite sau pe hard disk-uri diferite

Atunci când doriţi să aveţi acelaşi document în mai multe directoare va trebui să copiaţi documentul.
Copierea docurnentului se realizează prin una din următoarele opţiuni:

Cu ajutorul ferestrei Explorer - deschideţi fereastra Explorer. Selectaţi documentul sau directorul pe
care doriţi să îl copiaţi. Din meniul Edit apelaţi funcţia Copy. Fişierul sau directorul copiat este
mutat în Clipboard.

Clipboard-ul este o memorie virtuală intermediară pentru păstrarea pe termen a cuvintelor, imaginilor
sau diagramelor.

Se observă faptul că şi combinaţia de taste Ctrl+C realizează copierea fişierului sau directorului în
Clipboard.

Pentru a lua fişierul sau directorul din Clipboard şi a-l pune în directorul dorit va trebui să vă
poziţionaţi pe acesta şi apoi din meniul Edit să alegeţi opţiunea Paste.
 Se observă faptul că şi combinaţia de taste Ctrl+V realizează adăugarea fişierului sau directorului
din Clipboard în directorul destinaţie.

• cu ajutorul barei de instrumente din fereastra Explorer - în fereastra Explorer, pe bara de

instrumente aveţi următoarele două simboluri:

unul dintre ele fiind specific operaţiei Copy, celălalt operaţiei Paste.

După ce aţi selectat fişierul pe care doriţi să îl copiaţi apăsaţi butonul de copiere. Acest lucru este
asemănător cu alegerea opţiunii Copy din meniul Edit sau cu apăsarea tastelor Ctrl+C.

Pentru a adăuga fişierul copiat în directorul dorit va trebui să vă poziţionaţi pe acesta şi apoi să
apăsaţi butonul Paste. Acest lucru este asemănător cu alegerea opţiunii Paste din meniul Edit sau cu
apăsarea tastelor Ctrl+V.

• cu ajutorul mouse-ulul - selectaţi fişierul pe care doriţi să îl copiaţi. Apăsaţi butonul dreapta al
mouse-ului şi apoi din meniul aflat alegerii funcţia Copy.

Pentru a adăuga fişierul copiat în directorul dorit va trebui să apăsaţi butonul dreapta al mouse-ului
pe acest director şi din meniul apărut să alegeţi funcţia Paste.

Mutarea fişierelor şi a directoarelor între directoare între directoare diferite sau pe hard disk-uri
diferite

Mutarea, spre deosebire de operaţiunea Copy, semnifică schimbarea definitivă a ~ui în care va apărea
fişierul.

Dacă doriţi să mutaţi un fişier sau director în alt director puteţi alege una dintre următoarele
posibilităţi:

• cu ajutorul ferestrei Explorer deschideţi fereastra Explorer. Selectaţi documentul sau directorul
pe care doriţi să îl mutaţi. Din meniul Edit apelaţi funcţia Cut. Fişierul sau directorul care va fi mutat
este copiat în Clipboard.
Se observă faptul că şi combinaţia de taste Ctrl+X realizează mutarea fişierului sau a directorului
în Clipboard.

Pentru a muta definitiv fişierul sau directorul din Clipboard în directorul dorit va trebui să vă
pozitionaţi pe noul director şi apoi din meniui Edit să alegeţi opţiunea Paste.

Se observă faptul că şi combinaţia de taste Ctr+V realizează adăugarea fişierului sau

directorului din Clipboard în directorul destinaţie.
• cu ajutorul barei de instrumente din fereastra Explorer - în fereastra Explorer pe bara de

instrumente aveţi următoarele două simboluri: .

După ce aţi selectat fişierul pe care doriţi să îl mutaţi apăsaţi butonul .

Acest lucru este asemănător cu alegerea opţiunii Cut din meniul Edit sau cu apăsarea tastelor
Ctrl+X.

Pentru a adăuga fişierul copiat în directorul dorit va trebui să vă poziţionaţi pe acesta şi apoi să

apăsaţi butonul .

Acest lucru este asemănător cu alegerea opţiunii Paste din meniui Edit sau cu apăsarea tastelor
Ctrl+V.

• cu ajutorul mouse-ului - selectaţi fişierul pe care doriţi să îl mutaţi. Apăsaţi butonul dreapta al
mouse-ului şi apoi din meniul afişat alegeţi funcţia Cut.

Pentru a adăuga fişierul mutat în directorul dorit va trebui să vă apăsaţi butonul dreapta al mouse-ului
pe acest director şi din meniul apărut să alegeţi funcţia Paste.

Pentru a executa mai rapid operaţiunea de Cut şi Paste, în fereastra Explorer, pe bara de instrumente
există butonul Move To apăsând pe acest buton se va deschide o fereastră de dialog în care veţi
preciza doar locul unde doriţi să fie mutat fişierul.

După alegerea directorului în care doriţi să mutaţi fişierul respectiv apăsati butonul O.K. Nu va mai
fi nevoie să apelaţi funcţia Paste.

Ştergerea fişierelor şi refacerea acestora

Ştergerea fişierelor, directoarelor şi trimiterea lor în Recycle Bin

Dacă sunteţi sigur că nu mai aveţi nevoie de un anumit director sau fişier pentru a elibera spaţiul
ocupat de acesta puteţi alege opţiunea de a şterge fişierul sau directorul respectiv.

Fişierul căruia i-aţi dat instrucţiunea Delete va fi pus automat în Recycle Bin, care este asemănător cu
un coş în care dumneavoastră aruncaţi documentele ce nu vă mai trebuiesc.
Un fişier poate fi şters prin una din următoarele modalităţi:

• selectaţi fişierul pe care doriţi să îl ştergeţi şi apoi apăsaţi butonul Delete existent pe tastatură.

• prin apăsarea butonului dreapta al mouse-ului pe fişierul respectiv şi apoi alegerea opţiunii Delete
din meniul apărut.

• în fereastra Explorer apăsaţi butonul aflat pe bara de instrumente.

Refacerea fişierelor şterse din Recycle Bin

Dacă aţi şters din greşeală un document de care mai aveţi nevoie, sistemul de operare Windows vă
oferă posibilitatea de a recupera fişierul sau directorul şters. pentru a recupera un fişier din Recycle
Bin va trebui să parcurgeţi următorii paşi:

Pasul 1 - deschideţi printr-o metodă cunoscută Recycle Bin. Fereastra apărută pe ecran este
următoarea:

Pasul 2 -selectaţi fişierul pe care doriţi să îl recuperaţi şi apoi apăsaţi butonul Restore. Fişierul va fi
adus exact în locul în care se afla atunci când a fost şters.

Golirea Recycle Bin

Ca orice coş în care aruncaţi fişierele de care nu mai aveţi nevoie Recycle Bin se umple, de aceea din
când în când el trebuie golit, eliberat de fişierele componente, pentru ca şi alte fişiere pe care le
ştergeţi să poată fi depozitate aici.

Atunci când alegeţi să goliţi Recycle Bin trebuie să fiţi foarte siguri că nu mai aveţi nevoie de
fişierele la care renunţaţi, deoarece odată şterse fişierele din Recycle Bin ele nu mai pot fi recuperate.
Golirea Coşului se realizează din meniul File - Empty Recycle Bin sau prin apăsarea butonului
dreapta al mouse-ului pe iconiţa aflată pe desktop şi alegerea opţiunii Empty Recycle Bin din meniul
apărut.

Dacă atunci când ştergeţi un fişier nu vreţi ca acesta să fie trimis în Recycle Bin puteţi apăsa
simultan tastele Shift+Del.

Căutarea fişierelor şi a directoarelor

Utilizarea lnstrurnentului Find pentru a găsi un fişier sau director

Să presupunem că doriţi să vă modificaţi CV-ul, dar nu mai ştiţi exact unde este acesta. În această
situaţie puteţi folosi funcţia Search For Files or Folder din meniul Start pentru a căuta documentul.

Se va deschide urmăjtoarea fereastră de dialog:

8.UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR PERIFERICE

DISPOZITIVE DE INTRARE

Prin intermediul dispozitivelor de intrare, utilizatorul introduce informaţii în calculator.

Printre cele mai cunoscute sunt:

Tastatura - reprezintă unul dintre perifericele standard, este cel mai utilizat, fiind principalul
dispozitiv cu ajutorul căruia se introduc datele în calculator şi este inclusă în cadrul minim de dotare
al unui calculator. Cu ajutorul acesteia se pot introduce în calculator diferite informaţii: date,
programe, comenzi, texte. Cuprinde cinci categorii de taste: taste de introducere text (alfanumerice),
taste numerice, taste de deplasare a cursorului, taste funcţionale, taste speciale. Pentru tastaturile mai
noi există chiar şi taste de navigare pe Internet.

Mouse-ul - dispozitiv de intrare, parte integrantă a interfeţei grafice, care controlează mişcarea
cursorului (pointer) pe un ecran de afişare. Este de dimensiune redusă, poate fi deplasat pe o
suprafaţă rigidă şi plată, conţine cel puţin un buton cu utilizări diferite, în funcţie de programul care
trebuie executat. În particular, mouse-ul este important pentru interfaţa grafică spre utilizator,
deoarece opţiunile şi obiectele se pot puncta şi apoi se execută un clic cu butonul mouse-ului. Astfel
de aplicaţii sunt deseori numite point-and-clic. Mouse-ul este de asemenea folositor pentru
programele grafice care permit folosirea sa ca pe stilou, creion sau pensulă.

DISPOZITIVE DE IEŞIRE

Extragerea datelor se face prin utilizarea unor dispozitive de ieşire, specializate, care pot prezenta
rezultatele într-o formă inteligibilă pe suport de hârtie sau acustic, agreată de beneficiar.

Monitor (numit şi VDU - Video Display Unit) - este dispozitivul standard de ieşire.

Constructiv, există monitor:

• cu tub catodic - cel mal folosit tip de monitor, deşi ocupă mult spaţiu. lmaginea se formează
similar cu aceea de pe ecranul televizorului, şi anume pe suprafaţa unui tub cu raze catodice.

• cu cristale lichide (LCD - Liquid Ctystal Display) - au ecrane ce utilizează două straturi de
material polarizat, cu o soluţie de cristale lichide între ele care, la trecerea unui curent electric, se
aşează astfel încât să oprească trecerea luminii.

Calitatea unui monitor este determinată de:

• mărime - dimensiunea diagonalei, măsurată în ţoli (1 ţol = 2,54 cm);

• rezoluţie - măsurată în pixeli (puncte de imagine); cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât creşte
calitatea;

• frecvenţa - măsurată în Hertz, arată de câte ori pe secundă se generează pe ecran o nouă imagine,
deci o rezoluţie crescută înseamnă o calitate crescută;

• aspectul ergonomic - se referă la calitatea de radiaţii emise de către calculator, cunoscându-se

faptul că lucrul timp îndelutgat la calculator provoacă disconfort ocular.

DISPOZITIVE DE INTRARE/IEŞIRE

> Modem-ul - dispozitiv care permite calculatorului să transmită date prin liniile telefonice.
Informaţiile prelucrate de calculator sunt stocate digital, în timp ce informaţiile transmise prin liniile
telefonice sunt transmise sub formă de unde analogice. Modem-ul face conversia datelor dintr-o
formă în alta.

> Touch screen - tip de ecran de afişare, acoperit de o folie transparentă sensibilă la atingere,
punctarea elementelor de pe ecran făcându-se cu degetele. Acest aspect poate fi considerat ca un
avantaj (interfaţă naturală), dar şi dezavantaj, punctarea cu acurateţe fiind imposibilă.

9.ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR/ DOCUMENTELOR

VIRUŞI

Ce este un virus şi care sunt efectele pe care le au viruşii, asupra calculatoarelor

“Viruşii” sunt anumite programe create de oameni cu scopuri distructive. Sunt programele ce au
proprietatea de a se extinde şi care duc la funcţionarea necorespunzătoare a sistemului de operare. Ele
sunt seturi de instrucţiuni care se ataşează singure unui alt program sau sectorului de boot al unui
disc. Asemenea viruşilor umani “viruşii de calculator" duc la îmbolnăvirea sistemului de operare şi a
fişierelor existente pe acesta.

Aceste mici programe distrug informaţiile aflate pe calculator şi împiedică funcţionarea aplicaţiilor.

Viruşii sunt foarte diferiţi, de la cei ce atacă documentele şi fişierele de tip text, la cei care duc la
stricarea componentelor hard ale calculatorului.

0 dată pătruns în calculator un virus nu este activ, el se activeaă în momentul în care programul cu
care a fost adus este activat.

Câteva modalităţi de transmiltere a viruşilor

Viruşii pătrund în calculator prin intermediul programeior de pe Internet atunci când se descarcă (se
realizează operaţia download) anumite programe, documente şi imagini, pot fi primiţi pe mail, sau
pot fi aduşi cu o dischetă sau un CD.

De aceea este recomandat ca la folosirea uneia din aceste căi să se ruleze un program antivirus.

10.INTRODUCEREA SI PRELUCRAREA DATELOR

UTILIZAREA APLICAŢIEI WORD

Deschiderea aplicaţiei Word

Pentru a deschide aplicaţia de procesare de text am mai multe posibilităţi:

Din meniul Start - Programs - Microsoft Word

Dacă există o pictogramă pe ecran sub care scrie Microsoft Word se poate porni aplicaţia printr-un
dublu clic pe această iconiţă.
În acest moment pe ecranul monitorului apare imaginea specifică acestui program ce conţine: o bară
de meniu, o bară de instrumente, pagina albă pentru document şi altele.

Deschiderea unui document nou şi salvarea acestuia

Un document nou se poate deschide prin opţiunea New din meniul File sau prin clic pe simbolul din
bara de instrumente

Se observă că şi apăsarea tastelor Ctrl+N duce la crearea unui document nou.

Altă posibilitate de creare a unui document nou dacă aveţi fereastra Explorer deschisă este: clic
dreapta în directorul în care vreţi să salvaţi documentul şi apoi alegerea opţiunii New Word
Document

Salvarea documentului se face apelând opţiunea Save din meniul File având grijă să introduceţi calea
corectă unde doriţi să salvaţi fişierul

Deschiderea unui document existent şi salvarea acestuia

Pentru a deschide un document existent se poate alege între următoarele posibilităţi:

Având aplicaţia deschisă se poate alege din meniul File opţiunea Open sau se poate apăsa pe
pictograma existentă în bara de sub meniul File

Apare următoarea fereastră de djalog în care specifică locul unde este fişierul trebuie deschis.
Deschiderea documentuluj se poate realiza:

Printr-un dublu clic pe numele fjşieruiui

Printr-un clic efectuat pe butonul Open, după ce fişierul dorit a fost selectat

Dacă aveţi deschisă fereastra Explorer atunci documentui se poate deschide printr-un clic dublu pe
documentul dorit
 Mai aveţi două posibilităţi de deschidere a documentelor deja create:

Prin meniul Start în documentele recente

Din meniul File se deschide un document deja existent.

Pentru a salva un document word se apelează funcţia Save din meniul File sau se apasă pictograma
existentă în bara de sub meniul File

Deschiderea mai multor documente

Există posibilitatea de a avea mai multe documente deschise sirnultan. Procedeul de deschidere este
acelaşi, ca şi cel din secţiunea anterioară, ele find suprapuse pe ecran (asemănător unor foi suprapuse)
şi semnalate în bara de jos (Taskbar) sau în meniul Windows.
Salvarea documentelor sub alt nume sau în alt format

Pentru aceasta se apelează funcţia Save As din meniul File

După alegerea acestei opţiuni pe ecran apare caseta de dialog Save As în care se stabileşte tipul
documentului şi calea unde se doreşte a se salva şi eventual noua denumire.

Închiderea documentului

Pentru a inchide un document lăsând aplicaţia Word deschisă pentru utilizări ulterioare se utilizează
următoarea comandă:

File -Close

sau se apasă butonul existent în colţul din dreapta sus .

Închidere aplicaţie
Pentru a închide aplicaţia se va alege opţiunea Exit din meniul File sau se va închide printr-un clic pe
butonul din dreapta sus a ferestrei.

Modul de vizualizare al paginii

Prin intermediul meniului View puteţi vizualiza în diferite moduri pagina cu care lucraţi. Cel mai clar
dintre modurile de vizualizare este Print Layout, unde sunt vizualizate marginile formatului ales (de
obicei formatul A4, folosit la imprimarea documentului). Vizualizarea Normal prezintă textul sub
formă mai mare deoarece nu prezintă marginile proprii.

Vizualizarea Web Layout este folosită de obicei pentru a crea pagini simple de Internet (cu extensia
html).

Aceste vizualizări se mai găsesc şi în partea din stânga jos a ferestrei:

Observaţie: Este de preferat ca atunci când scrieţi un document să folosiţi vizualizarea Print
Layout, pentru a avea o imagine cât mai reală a documentului creat.

INTRODUCEREA, COPIEREA, MUTAREA ŞI ŞTERGEREA TEXTULUI

Găsire şi înlocuire

Introducerea textului
Textul este introdus prin acţionarea tastaturii: în momentul în care se ajunge la capătul rândului
cursorul sare pe rândul următor.

În momentul în care s-a greşit introducerea se apelează funcţia Undo pentru a anula greşeala făcută.
Funcţia Undo se găseşte în meniul Edit – Undo Typing sau în pictograma aflată pe bara de
instrumente.

Se observă că apăsarea tastelor Ctrl+Z realizează anularea ultimei operaţii.

Opus funcţiei Undo este funcţia Redo, care reaiizează refacerea ultimei operaţii anulate. Funcţia
Redo se găseşte în meniul Edit asemănător funcţiei Undo sau în pictograma existentă pe bara de
meniuri

Se observcă că şi apăsarea tastelor Ctrl+Y realizează refacerea ultimei operaţii anulate.

Pentru a introduce un paragraf nou se apasă tasta Enter

Atenţie!!!

Dacă folosiţi la sfârşitul fiecărui rând tasta Enter există posibilitatea ca atunci când modificaţi
dimensiunea caracterelor să modificaţi întregul aspect al documentului.

Introducerea simbolurilor şi a caracterelor speciale

Word oferă posibilitatea introducerii caracterelor ce nu există pe tastatură. Ele se numesc simboluri
şi se introduc în text prin meniul Insert - Symbol.
Astfel se pot introduce în text diferite semne simple, precum literele greceşti, diferite săgeţi şi altele.

Se selectează caracterul - simbol dorit şi apoi prin apăsarea butonului Insert vor fi introduse în text.

Selectarea unui caracter, cuvint, frazci, paragraf sau a Intregului document

Selectarea unui text se realizează în diferite moduri folosind tastatura sau mouse-ul.

Cea mai simplă modalitate de selectare a unui caracter, cuvânt se face cu ajutorul mouse-ului, ţinând
apăsat butonul din stânga şi deplasând cursorul mouse-ului peste caracterul sau cuvântul care se
doreşte a fi selectat. Textul selectat va apărea scris cu culoarea alb pe fond negru.

Nu puteţi marca textul decât numai într-o singură direcţie, de la dreapta la stânga, de la stânga la
dreapta, de sus în jos sau de jos în sus.

Pentru a renunţa la selecţie trebuie să daţi un simplu clic oriunde pe ecran.

Selectarea unei fraze - deplasaţi cursorul mouse-ului ţinând apăsată tasta stângă de-a lungul frazei
pe care doriţi să o selectaţi.

Marcarea unui paragraf - se realizează fie printr-un dublu clic în partea stângă a paragrafului sau
printr-un triplu clic pe paragraful respectiv.
Marcarea întregului text - se realizează prin intermediul meniului Edit - Select All sau prin
apăsarea simultană a tastelor Ctrl+A.

Copierea, ştergerea şi mutarea textului

Copierea şi mutarea textului în diferite părţi ale documentului sau chiar în documente diferite este
posibilă datorită existenţei Clipboard-ului. Clipboardul este o memorie temporară folosită la păstrarea
pe termen scurt a cuvintelor, imaginilor sau diagramelor.

Mutarea şi copierea textului

Pentru a copia un text în altă parte a documentului sau între documente diferite se alege opţiunea
Copy din meniul Edit sau se foloseşte combinaţia de taste Ctrl+C. Se mai poate da clic pe
pictograma aflată în bara de instrumente.

Pentru a putea alege opţiunea Copy va trebui ca textul ce trebuie copiat să fie selectat, în caz contrar
această opţiune va apărea cu culoarea gri în meniu (neactivat).

După copierea textului pentru a putea fi pus în locul unde se doreşte va trebui să alegeţi opţiunea
Paste din meniul Edit sau prin combinaţia de taste Ctrl+V.

Se poate opta şi pentru un simplu ciic pe imaginea din bara de instrumente.

Pentru a muta un text în altă parte a documentului sau între documente diferite se alege opţiunea Cut
din meniul Edit, sau se foloseşte combinaţia de taste Ctrl+X. Se mai poate da clic pe pictograma
aflată în bara de instrumente.

Ştergerea textului - se realizează prin apăsarea tastelor Backspace sau prin apăsarea tastei Delete.

Formatare text. Formatare Paragraf (I)

Formatarea fonturillor

După introducerea textului puteţi alege opţiunea de formatare a acestuia. Din

meniul Format apelaţi opţiunea Font. Se ajunge la următoarea fereastră de dialog:

În prima parte se poate modifica tipul de font, stilul şi dimensiunea acestuia, doar printr-un simplu
clic pe opţiunea doriţi.
Daca vreţi să modificaţi culoarea fontului, stilul sau culoarea de subliniere a cuvintelor soluţia se
găseşte în meniul derulant FontColor sau Underline Style.

Pentru a alege o culoare specială va trebui să daţi clic pe meniul derulant Color ce deschide o nouă
fereastră din care se poate alege o culoare pentru Font.

Dacă totuşi nu sunteţi multumit de culorile prezentate şi vreţi o nuanţă puteţi opta pentru a o reaiiza
apăsând pe butonul More Colors.

Se va deschide fereastra Colors.

Aici vă puteţi crea orice culoare doriţi prin combinarea unor culori.

Culoarea pe care o doriţ sei poate obţine prin deplasarea crucii albe în fereastra Colors. Interisitatea
culorii se modifică prin deplasarea săgeţii negre din partea dreaptă în sus sau în jos după cum doriţi.

În fereastra de dialog Font mai apar şi efecte ce pot fi activate prin marcarea acestora printr-un
simplu clic. Fiecare efect selectat va fi atribuit doar textului selectat.

Efectele mai importante sunt: Superscript care scrie textul selectat ca exponent şi Subcript ce scrie
textul selectat ca indice, Shadow ce ii oferă textului selectat o uşoară umbră, Strikethrough care taie
textul prin mijioc cu o linie, Hidden care face ca textul selectat să devină ascuns şi All caps care
transformă toate caracterele în literă mare.

Toate modificările efectuate se observă în fereastra din josul ferestrei numită Preview. În acest câmp
textul apare exact curn arată după efectuarea modificării.
Pentru a face definitive modificările va trebui apăsată tasta OK. În caz contrar apăsarea tastei Cancel
va lăsa textul aşa cum era.

Puteti econornisi timp făcând aceste lucruri prin intermediul imaginilor prezente pe bara de meniuri.

Pentru:

 a scrie mai îngroşat va trebui aleasă opţiunea Bold prin apăsarea butonului sau
prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+B.

 a scrie înclinat se va alege opţiunea Italic prin apăsarea sau prin apăsarea ei simultană a
tastelor Ctrl+I.

 a sublinia textul veţi alege opţiunea Underline apăsând sau prin apăsarea simultană a
tastelor Ctrl+U.

 a schimba culoarea fontului alegeţi.

 a schimba fontul sau dimensiunea acestuia, alegeţi caracterele dorite din meniurile
derulante existente pe bara de meniuri.

Rigla (Ruler)

Se apelează din meniul View - Ruler. Prin apelarea acestei funcţii în partea de sus a documentului va
apărea o linie gradată, asemănător şi în partea stângă a documentului.
Pentru a formata spaţiul dintre rânduri şi diferite moduri de vizualizare a paginii puteţi apela funcţia
Format-Paragraph ce deschide următoarea fereastră de dialog:

Exemple de alinieri ale textului:

Pentru a economisi timp puteţi lucra şi cu butoanele din bara de comenzi.

La stânga

Centrat

La dreapta

Justified

Definirea spaţierii dintre rânduri prin utilizarea meniului Line Spacing

Distanţa dintre rânduri se stabileşte din meniul derulant Line Spacing. Ea poate fi la un rând
(Single), la 1,5 rânduri (1,5 lines), la două rânduri (double). Dacă alegeţi opţiunile At least, Exactly,
Multiple va trebui să adăugaţi date în câmpul At.

Formatarea paragratului (II) şi formatarea documentului

Folosirea listelor (numerotare, marcatori)

0 altă modalitate de formatare a Paraprafelor existente într-un document este cea cu ajutorul
marcatorilor din meniul Format - Bullels Numbering. Această opţiune deschide o fereastră dialog
din care ne putern alege simboluri diverse pentru a evidenţia anumite paragrafe.
Tipurile de marcatori sunt:

bulleted - se introduc diferite simboluri pentru a se remarca mai uşor anumite paragrafe.

numbered - oferă posibilitatea de a ordona paragrafele din document cu ajutorul cifrelor arabe sau a
literelor.

outline numbered -- oferă posibilitatea organizării paragrafelor sub forma unei schiţe numerotate.

Folosirea Chenarelor

Dacă vreti să adăugati anumite borduri unor porţiuni de text pentru a le scoate în evidentă va trebui să
lucraţi cu opţiunea Borders and Shading ce se află în meniul Format.

Se deschide fereastra de dialog Borders and Shading:

Din această fereastră puteţi alege una din următoarele opţiuni:

• chenarul să fie trasat în jurul textului selectat

sau

• chenarul să fie trasat în jurul întregul paragraf.

Stabilirea formatului paginii

Formatul paginii se stabileşte cu ajutorul opţiunii Page Setup din meniui File,

ce deschide următoarea fereastră:

Stabilirea formatului paginii este de mare importanţă pentru imprimarea unui document. De obicei
documentul se imprimă pe foaie A4 de aceea va trebui setat documentul astfel încât să respecte acest
format. Această opţiune se alege din Page setup-Paper.

Introducerea antetului şi a subsoluluil

Dacă aveţi un text sau o imagine care doriţi să apară pe fiecare pagină a documentului nu trebuie să o
faceţi de mână. Puteţi apela funcţia Header and Footer din meniul View.
După alegerea acestei opţiuni va apărea bara de instrumente de lucru pentru antete şi subsoluri.

TABELE, GRAFICE ŞI IMAGINI

Tabele

Crearea unui tabel – realizează uşor cu opţiunea Insert – Table din meniul Table. Această opţiune
va duce la apariţia unei casete de dialog în care va trebui să precizaţi numărul de rânduri şi de
coloane ale tabelului.
Dacă apăsaţi butonul OK veţi obţine un tab cu 5 coloane şi 2 rânduri.

După alegerea tipului de table pentru a vă deplasa de la o coloană la alta puteţi folosi tastele “sus”,
“jos”, “stânga”, “dreapta”. Pentru a formata fontul din table procedaţi la fel ca la formatarea textului,
dar aveţi grijă ca ceea ce doriţi să formataţi să fie selectat.

Selectarea unei coloane – pentru a selecta o coloană din table, poziţionaţi mouse-ul deasupra
coloanei pe care doriţi să o selectaţi. În acest moment trebuie să vă apară o săgeată neagră deasupra
coloanei. Pentru a selecta coloana daţi un simplu clic cu mouse-ul.

Selectarea unui rand din tabel – se face asemănător cu selectarea unei coloane singura diferenţă
fiind poziţionarea mouse-ului. Poziţionaţi mouse-ul în dreptul rândului pe care doriţi să îl selectaţi şi
apoi cu un clic simplu selectaţi tot rândul.

Selectarea întregului tabel – se face printr-un simplu clic pe steluţa apărută în partea stângă a
tabelului.

Schimbarea dimensiunii şi a culorii unei cellule

Pentru a schimba dimensiunea unei cellule aveţi următoarele posibilităţi:

Manual prin poziţionarea mouse-ului şi tragerea de coloana sau rândul pe care doriţi să-l modificaţi.

Automat prin apelarea funcţiei Table Properties din meniul Table.

Introducere şi ştergere de linii şi coloane

Inserarea liniilor noi sau a coloanelor în table se face cu ajutorul funcţiei Insert Rows sau Columns
din meniul Table.

Ştergerea coloanelor se face cu ajutorul comenzii Delete din meniul Table. Şi această comandă
depinde mult de locul unde este poziţionat cursorul.
Puteţi adăuga şi anumite chenare unei cellule sau întregului tabel. Pentru aceasta va trebui să selectaţi
celula, rândul sau coloana căreia vreţi să îi adăugaţi un chenar asemănător textului sau paragrafului.
UTILIZAREA APLICAŢIEI EXCEL

Microsoft Excel este un program care organizează şi manipulează date organizate matriceal în linii şi
coloane.

Cu ajutorul aplicaţiei de calcul Microsoft Excel puteţi realiza diferite operaţii, ca de exemplu:

 puteţi realiza numeroase calcule utilizând formulele simple sau complexe;

 puteţi folosi un spaţiu de lucru uriaş, pe care îl puteţi formata şi proteja;

 permite portabilitatea informaţiilor conţinute în diferite foi de calcul, ceea ce reprezintă

schimbul de informaţii între aplicaţii de acelaşi tip sau de tipuri diferite;

 oferă posibilitatea reprezentării grafice a datelor numerice, deoarece diagramele sunt

mai relevante şi mai uşor de interpretat;

 oferă facilităţi de exploatare şi interogare a bazelor de date.

Deschiderea aplicaţiei Excel

Pentru a deschide aplicaţia de calcul tabelar, există mai multe posibilităţi:

Din meniul Start-Programs-Microsoft Excel

Dacă există o pictogramă pe ecran sub care scrie Microsoft Excel se poate porni aplicaţia printr-un
dublu clic pe această iconiţă.
În acest moment pe ecranul monitorului apare imaginea specifică acestui program ce conţine printre
altele: o bară de meniu, o bară de instrumente şi pagini de calcul.

Crearea unui registru de calcul nou şi salvarea acestuia

Un registru de calcul este un fişier în care vă puteţi stoca datele, pe care apoi le puteţi prelucra prin
operaţii diferite. Deoarece un registru de calcul poate conţine mai multe foi de calcul vă puteţi
organiza datele în diferite moduri.

Un registru de calcul nou se poate deschide prin opţiunea New din meniul File sau prin clic pe
simbolul din baza de instrumente

Se observă că şi apăsarea tastelor Ctrl+N realizează crearea unui registru de calcul nou.

O altă posibilitate de creare a unui registru nou dacă aveţi fereastra Explorer deschisă este: clic
dreapta în directorul în care vreţi să salvaţi registrul şi apoi alegerea opţiunii New Excel Worksheet.
Salvarea registrului se face apelând acţiunea Save din meniul File având grijă să introduceţi calea
corectă unde doriţi să salvaţi fişierul.

Deschiderea unui registru de calcul existent şi salvarea acestuia

Pentru a deschide un registru existent se poate allege între următoarele posibilităţi:

Având aplicaţia Excel deschisă se poate allege din meniul File operaţiunea Open sau se poate apăsa
pe pictograma existentă în baza de sub meniul File.

Se observă că şi apăsarea tastelor Ctrl+O realizează deschiderea unui registru existent.

Apare următoarea fereastră de dialog în care specifică locul unde este fişierul ce trebuie
deschis. Deschiderea registrului se poate realiza:

Printr-un dublu clic pe numele registrului sau

Printr-un clic efectuat pe butonul Open, după ce fişierul dorit a fost selectat
Dacă aveţi deschisă fereastra Explorer atunci registrul se poate deschide printr-un clic dublu pe
fişierul dorit.

Lucrul cu celule

Introducerea datelor, textului într-o celulă

Se observă că modulul de organizare a unei foi de calcul deschise de aplicaţia Excel este asemănător
unei matrices au unei table de şah. Fiecare celulă care are o adresă formată din numărul liniei şi litera
coloanei pe care se află.

Datele sunt introduce prin acţionarea tastaturii. Vă poziţionaţi pe celula dorită şi cu ajutorul tastaturii
puteţi introduce datele pe care le doriţi. O celulă este corespunzătoare unui dreptunghi din foaia de
calcul, celulă ce se găseşte la intersecţia unui rand cu o coloană. De exemplu, pentru a introduce data
în celula B3 va trebui să mă poziţionez pe aceasta şi apoi să introduce datele dorite.
 Atunci când aţi terminat de introdus datele va trebui să apăsaţi tasta Enter.

În momentul în care s-a greşit ceva în introducerea datelor se apelează funcţia Undo pentru a anula
greşeala făcută. Funcţia Undo se găseşte în meniul Edit – Undo Typing sau în pictograma aflată pe
bara de instrumente.

Se observă că apăsarea tastelor Ctrl+Z realizează de asemenea anularea ultimei operaţii effectuate.

Opusă funcţiei Undo este funcţia Redo, care realizează refacerea ultimei operaţii anulate. Funcţia
Redo se găseşte în meniul Edit asemănător funcţiei Undo sau în pictograma existentă pe bara de
meniuri.

Se observă că şi apăsarea tastelor Ctrl+Y realizează refacerea ultimei operaţii anulate.

Selectarea celulelor, coloanelor şi rândurilor

Selectarea unei cellule se realizează în diferite moduri folosind tastatura sau mouse-ul.

Cea mai simplă modalitate de selectarea unei cellule, se face cu ajutorul mouse-ului printr-un clic
stânga pe celula dorită.

O altă modalitate de selectare a unei cellule este cu ajutorul câmpului derulant aflat pe bara de
meniuri. Poziţionaţi cursorul în acest camp şi introduceţi coordonatele celulei dorite. De exemplu
pentru a vă poziţiona în celula C2 introduceţi în câmpul derulant aceste coordinate şi apoi apăsaţi
tasta Enter. Atunci când deschideţi un fişier Excel cursorul este poziţionat implicit pe celula A1. Din
această celulă cu ajutorul săgeţilor existente pe tastatură vă puteţi poziţiona pe orice celulă doriţi.

Cea mai simplă modalitate de selectare a unui grup de cellule, se face cu ajutorul mouse-ului, ţinând
apăsat butonul din stânga şi deplasând cursorul mouse-ului peste celulele care se doresc a fi selectate.
Prima celulă selectată va apărea selectată, iar celelalte celule selectate sunt încadrate într-un chenar
negru.

ATENŢIE!

Nu puteţi selecta un grup de cellule decât numai într-o singură direcţie, de la dreapta la stânga, de la
stânga la dreapta, de sus în joss au de jos în sus.

Pentru a renunţa la selecţie trebuie să daţi un simplu clic oriunde pe ecran.

Selectarea unei coloane întregi sau a unui rand întreg – deplasaţi cursorul mouse-ului deasupra
coloanei sau rândului pe care doriţi să le selectaţi şi apoi printr-un clic de mouse selectaţi coloana sau
rândul dorit.

Selectarea întregii foi de calcul

– se realizează cu ajutorul mouse-ului printr-un clic stânga pe căsuţa aflată la intersecţia rândurilor cu
coloanele.

Înlocuirea datelor

În mai multe cazuri este necesară înlocuirea datelor găsite cu alte date. În opţiunea Replace din
meniul Edit se introduce cuvântul dorit. Opţiunea Replace se poate apela şi prin apăsarea simultană
a tastelor Ctrl+H. Se va deschide următoarea fereastră de dialog:

Datele dorite se introduce în câmpul Replace with. Înlocuirea se realizează prin apăsarea butonului
Replace. După înlocuirea datelor puteţi continua căutarea prin apăsarea butonului Find Next.
Dacă se doreşte înlocuirea în întreaga zonă marcată se apasă butonul Replace All.

Sortarea datelor

Atunci când aveţi serii de date de dimensiune mare, căutarea unor date se poate realiza dificil, de
aceea Excel vă oferă posibilitatea sortării acestor serii de date crescător sau descrescător, cât şi
posibilitatea sortării în ordine alfabetică. Pentru aceasta va trebui să selectaţi coloana pe care doriţi să
o sortaţi şi apoi alegeţi opţiunea Sort existentă în meniul Data.

Această opţiune deschide fereastra de dialog Sort în care puteţi allege diferite opţiuni şi mai multe
criterii de sortare care se aplică succesiv referitoare la modul în care doriţi să sortaţi datele.

O modalitate mai rapidă de sortare este cu ajutorul butoanelor existente pe bara de

instrumente. Pentru a sorta crescător datele după ce aţi selectat coloana sau rândul dorit, apăsaţi
butonul existent pe bara de instrumente.

Moduri de lucru cu rânduri şi coloane

Introducerea rândurilor şi coloanelor în foaia de calcul

Atunci când doriţi să introduceţi un rand nou sau o coloană nouă în foaia de calcul, puteţi allege una
dintre următoarele opţiuni:

Apelarea funcţiilor Rows sau Columns existente în meniul Insert, după ce aţi selectat celula
deasupra căreia doriţi să introduceţi un rand nou sau în stânga căreia doriţi să introduceţi o coloană
nouă.

Altă opţiune de introducere a unui rand nou sau a unei coloane noi este prin intermediul mouse-ului.
Selectaţi printr-un clic dreapta rândul deasupra căruia doriţi să inseraţi un rând nou şi alegeţi opţiunea
Insert din meniul derulant apărut. Asemănător puteţi introduce o coloană nouă, alegând din meniul
derulant apărut opţiunea Insert (dar după ce aţi selectat coloana în stânga căreia doriţi să introduceţi
o coloană nouă). Puteţi introduce un număr maxim de 65.536 de linii şi un număr maxim de 256 de
coloane.

Ştergerea rândurilor şi a coloanelor din foaia de calcul

Ştergerea rândurilor sau a coloanelor se realizează asemănător cu inserarea rândurilor sau a
coloanelor. Pentru a şterge un rand sau o coloană selectaţi celula care se află pe rândul sau coloana ce
doriţi a fi ştearsă, apoi apelaţi funcţia Delete existentă în meniul Edit.

Această funcţie va deschide caseta de dialog Delete în care puteţi alege ceea ce doriţi să ştergeţi.
Pentru a şterge un rand, va trebui să alegeţi opţiunea Entire Row, iar pentru a şterge coloana
corespunzătoare celulei, alegeţi opţiunea Entire column.

Acelaşi lucru se poate obţine şi prin selectarea funcţiei Delete din meniul derulant apărut după ce aţi
dat un clic dreapta pe rândul respective sau coloana respectivă.

Modificarea dimensiunii rândurilor şi a coloanelor

Pentru a modifica dimensiunea celulelor aveţi de ales între următoarele posibilităţi:

Manual – prin tragerea cu mouse-ul după ce l-aţi poziţionat în dreptul coloanei sau rândului care
doriţi să-l modificaţi, cursorul modificându-se în formă de cruciuliţă.

Dacă doriţi să modificaţi dimensiunea unei coloane poziţionaţi cursorul în partea dreaptă a coloanei
căreia doriţi să-i modificaţi dimensiunea, dacă doriţi modificarea unui rand, atunci poziţionaţi
cursorul mouse-ului sub rândul căruia doriţi să îi modificaţi dimensiunea.

Cu ajutorul funcţiei Height din meniul Format-Row sau a funcţiei Width din meniul Format-
Column.
 Aceste funcţii vor deschide fereastra Row Height şi Column Width în care puteţi introduce
dimensiunea dorită.

FOILE DE CALCUL

Lucrul cu foile de calcul

Inserarea unei foi de calcul

Atunci când deschideţi un registru de calcul pe ecran aveţi implicit 3 foi de calcul. Numărul maxim
de foi pe care le puteţi introduce este 256. foaia de calcul activă are eticheta selectată şi numele ei
apare scris cu negru pe fond alb, etichetele foilor inactive fiind scrise pe fond gri.

Dacă doriţi la un moment dat ca într-un registru de calcul să aveţi mai mult de 3 foi de calcul, puteţi
insera o foaie de calcul nouă. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul funcţiei Worksheet din meniul
Insert. Noua pagină de lucru va fi inserată înaintea foii active în momentul alegerii opţiunii.

Acelaşi lucru îl mai puteţi realiza şi prin alegerea opţiunii Insert din meniul derulant apărut după ce
aţi dat un clic dreapta pe eticheta foii de calcul.
Această opţiune deschide fereastra Insert din care va trebui să alegeţi ceea ce doriţi să introduceţi. În
acest caz alegeţi din fereastra Insert opţiunea WorkSheet.

Redenumirea unei foi de calcul

Pentru a vă descurca mai uşor cu foile de calcul, este recomandabil să le redenumiţi şi să le daţi nume
suggestive. Redenumirea unei foi de calcul se realizează uşor cu ajutorul comenzii Rename existentă
în meniul apărut după ce aţi dat un clic dreapta pe eticheta foii de calcul.

O modalitate mai rapidă de redenumire a unei foi de calcul este cu ajutorul mouse-ului. Daţi un dublu
clic pe eticheta foii de calcul pe care doriţi să o redenumiţi şi apoi introduceţi noua denumire.

După introducerea numelui dorit pentru a face definitivă această modificare va trebui să daţi un clic
oriunde în foaia de calcul.

Ştergerea foii de calcul

Atunci când nu mai aveţi nevoie de anumite foi de calcul le puteţi şterge din registru. Ştergerea unei
foi de calcul dintr-un registru se realizează prin apelarea funcţiei Delete Sheet existentă în meniul
Edit din meniul derulant apărut după ce aţi dat clic dreapta pe eticheta foii de calcul pe care doriţi să
o ştergeţi.

Pentru siguranţă, pe ecran apare o casetă de dialog în care vi se cere să confirmaţi ştergerea foii de
calcul.

Pentru a renunţa, puteţi apăsa butonul Cancel, pentru a şterge o foaie de calcul puteţi apăsa butonul
OK.

Mutarea sau copierea unei foi de calcul într-un registru de calcul sau în mai multe registre de calcul

Mutarea sau copierea unei foi de calcul în acelaşi registru de calcul sau în registre de calcul diferite,
se realizează cu ajutorul funcţiei Move or Copy Sheet din meniul Edit sau din meniul derulant
apărut după ce aţi dat clic dreapta pe eticheta foii de calcul pe care doriţi să o copiaţi sau să o mutaţi.

Această opţiune deschide fereastra Move or Copy din care puteţi alege diferite opţiuni pentru foaia
de calcul.
 Formule şi funcţii

Formule aritmetice

Crearea formulelor de calcul folosind operatori aritmetici şi referiri către alte celule

Cu ajutorul programului de calcul Microsoft Excel puteţi realiza diferite formule folosind operatorii
aritmetici de bază (adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea). Acest lucru se realizează foarte uşor.
Pentru a introduce o formulă într-o anumită celulă, va trebui să selectaţi celula respectivă şi să
introduceţi semnul egal. Construirea unei formule în această celulă se poate realiza prin două
modalităţi: tastaţi adresele celulelor sau cu ajutorul mouse-ului selectaţi celulele dorite, în acest fel se
va selecta automat adresa celulei dorite, după care introduceţi semnul aritmetic dorit şi în continuare
cu ajutorul mouse-ului selectaţi cealaltă celulă. De exemplu, pentru a calcula în celula C1 suma
celulelor A2 şi A3 şi a împărţi această sumă la valoarea celulei B2, va trebui să realizaţi următoarele
operaţii:

Când aţi terminat de introdus formula, pentru a o fixa în celula respectivă şi pentru a vedea rezultatul
calculului, apăsaţi tasta Enter.

Nu uitaţi că atunci când vreţi să construiţi anumite formule de calcul, va trebui să ţineţi seama de regulile
elementare de calcul aritmetic (ordinea operaţiilor).

După introducerea formulei în celula C1 va apărea valoarea corespunzătoare operaţiilor, dar atunci
când veţi selecta celula în bara de editare a formulelor va apărea formula ce calculează valoarea
celulei C1.
Microsoft Excel vă oferă posibilitatea creării referinţelor către alte celule. De exemplu, dacă la un
moment dat aveţi nevoie ca în celula B1 să aveţi datele existente în celula A1 puteţi crea în celula B1
o referinţă către celula A1 prin introducerea în celula B1 a semnului egal şi apoi selectarea celulei A1
şi apăsarea tastei Enter.

Avantajul oferit este acela că în momentul în care aţi modificat valoarea existentă în celula A1,
automat se vor modifica datele din celula B1.

Recunoaşterea erorilor standard asociate formulelor

Atunci când construiţi anumite formule, există posibilitatea ca în locul unei valori în celula respectivă
să apară anumite erori. Cele mai des întâlnite erori sunt: #NULL!, #DIV/0!, #VALUE!, #REF!,
#NUM!, #NAME?, #N/A!

În tabelul următor sunt descrise cauzele ce determină apariţia acestor valori:

#NULL! Această eroare apare atunci când specificaţi o zonă formată din două serii ce nu
se intersectează.

#DIV/0! Această eroare apare atunci când într-o formulă încercaţi să împărţiţi o anumită
valoare la 0.

#VALUE! Această eroare apare atunci când folosiţi în formulă operatori sau date
necorespunzătoare. De exemplu, dacă vreţi să adunaţi conţinutul numeric al
celulei A1 cu conţinutul text al celulei B1, atunci calculul nu se poate efectua şi
 în celula în care aţi introdus formula de calcul va apărea scrisă această eroare.

#REF! Această eroare apare atunci când într-o anumită formulă folosiţi o celulă ce nu
mai există (pe care probabil aţi şters-o sau faceţi referire la o celulă dintr-o foaie
de calcul pe care aţi şters-o).

#NAME? Această eroare apare atunci când Microsoft Excel nu recunoaşte o variantă
declarată cu ajutorul comenzii Define existentă în meniul Insert Name.

#NUM! Această eroare apare atunci când într-o anumită formulă există probleme cu
diferite numere, în sensul că nu se încadrează în domeniul corespunzător.

#N/A! Această eroare apare atunci când valoarea dintr-o anumită celulă nu este
disponibilă în momentul în care se execută o formulă de calcul.

Referinţele celulelor

O referinţă existentă într-o foaie de calcul identifică o celulă sau un grup de celule şi îi specifică
programului Excel unde să caute valorile sau datele pe care să le utilizeze în formule. Cu ajutorul
referinţelor puteţi utiliza date existente în diferite părţi ale foii de calcul sau puteţi utiliza rezultatul
unei formule în altă formulă. De asemenea, cu ajutorul referinţelor puteţi accesa date existente în
altă foaie de calcul, registru de calcul sau puteţi utiliza date existente în alte aplicaţii.

Referinţele la celulele din alte registre de calcul se numesc referinţe externe.

Referinţele la datele existente în alte aplicaţii se numesc referinţe îndepărtate.

În Excel există mai multe tipuri de referinţe folosite în declararea formulelor:

Referinţa de Această referinţă este utilizată implicit de Excel şi cu ajutorul ei puteţi referi toate
tipul A1 cele 256 de coloane şi toate rândurile de la 1 la 65536 dintr-o foaie de calcul. Pentru
a adăuga o referinţă la o celulă introduceţi litera corespunzătoare coloanei şi cifra
corespunzătoare rândului. De exemplu, adresa D50 se referă la celula aflată la
intersecţia coloanei D cu rândul 50. Pentru a vă referi la un grup de celule,
introduceţi prima celulă corespunzătoare grupului de celule, urmat de „:” şi apoi
ultima celulă din grupul care doriţi să fie selectat.
 Pentru a vă referi la celula din coloana A rândul 10 va trebui să A10
scrieţi:

Pentru a vă referi la un grup de celule din coloana A şi rândurile A10:A20

10 până la 20, va trebui să scrieţi:

Pentru a vă referi la grupul de celule de pe rândul 15 şi coloanele B15:E15

B până la E, va trebui să scrieţi:

Pentru a vă referi la toate celulele existente în rândul 5, va trebui 5:5

să scrieţi:

Pentru a vă referi la toate celulele existente în rândurile 5 până la 5:10

10, va trebui să scrieţi:

Pentru a vă referi la toate celulele existente pe coloana H, va trebui H:H

să scrieţi:

Referinţa de Puteţi utiliza tipul de referinţă în care atât rândurile, cât şi coloanele sunt numărate.
tipul R1C1 În acest tip de referinţă Microsoft Excel indică poziţia celulei R urmată de un
număr de rând şi a coloanei C, urmată de un număr de coloană.

De exemplu:

Pentru a realiza o referinţă la o celulă aflată două rânduri mai sus

pe aceeaşi coloană, va trebui să scrieţi:

R[-2]C

Pentru a realiza o referinţă la o celulă aflată două rânduri mai jos şi

două coloane la dreapta, va trebui să scrieţi:

R[2]C[2]

O referinţă absolută către celula de pe rândul al doilea şi coloana a

doua, va trebui să scrieţi:

R2C2

Pentru a crea o referinţă relativă către întreg rândul de sub celula

 curentă, va trebui să scrieţi: R[-1]

Pentru a crea o referinţă absolută către rândul curent, va trebui să

scrieţi:
R

Referinţa Aceasta se numeşte relativă deoarece dacă la un moment dat aveţi nevoie ca în
relativă celula B1 să aveţi datele existente în celula A1, puteţi crea în celula B1 o referinţă
către celula A1 prin introducerea în celula B1 a semnului egal şi apoi selectarea
celulei A1 şi apăsarea tastei Enter. Atunci când copiaţi, formula Excel modifică
formula automat, în sensul că dacă se efectuează copierea formulei pe coloană, se
va modifica automat numărul rândului, iar dacă se realizează copierea formulei pe
un rând, se va modifica denumirea alfabetică a coloanei corespunzătoare. În
exemplul precedent, formula din B1, =A1, a fost copiată în celula B2, care acum
referă celula A2.

Referinţa -care referă întotdeauna aceeaşi celulă. Pentru a realiza acest lucru, va trebui să
absolută puneţi semnul $ în faţa rândului şi coloanei care doriţi să rămână constantă. Pentru
a referi celula A1, va trebui să scrieţi $A$1.

Acelaşi lucru îl obţineţi şi dacă apăsaţi tasta F4 după ce aţi selectat celula căreia
doriţi să îi adăugaţi o referinţă absolută.

Referinţa -în cadrul acesteia se păstrează constantă doar o parte din întreaga adresă a celulei.
mixtă De exemplu, pentru a păstra constantă coloana A, dar rândurile nu, va trebui să
scrieţi $A1 şi dacă veţi copia formula în altă celulă, coloana A va rămâne constantă
modificându-se numai numărul corespunzător rândurilor. Semnul $ pus în faţa
literei din cadrul adresei unei celule păstrează constantă coloana, pus în faţa
numărului păstrează constant rândul.

Referinţa cu -pentru a nu vă referi la o celulă prin intermediul adresei sale, puteţi realiza referirea
ajutorul celulei respective cu ajutorul numelui său. Pentru aceasta va trebui să apelaţi la
numelor sau funcţia Define din meniul Insert Name, în care puteţi alege diferite opţiuni
etichetelor referitoare la noua referinţă pe care o creaţi.

După ce aţi creat o referinţă prin nume, de fiecare dată când veţi selecta celula
respectivă, va apărea în locul adresei celulei, numele referinţei alese. Numele poate
fi folosit în formule.

Lucrul cu funcţii

Scrierea formulelor de calcul utilizând funcţiile sumă, medie, minim, maxim, funcţia de numărare

Microsoft Excel are şi funcţii predefinite care vă uşurează mult munca atunci când vreţi să creaţi
diferite formule. Câteva dintre acestea sunt cele cu ajutorul cărora puteţi calcula suma, media unei
serii, puteţi determina elementul maxim sau minim dintr-o serie de date şi puteţi număra elementele
componente ale unei serii de date.

De exemplu, pentru a introduce o funcţie indiferent de tipul acesteia, apelaţi funcţia Function
existentă în meniul Insert. Această funcţie va deschide fereastra Paste Function din care vă puteţi
alege domeniul din care face parte funcţia respectivă.

Pentru a introduce funcţia cu ajutorul căreia calculaţi suma unei serii, alegeţi domeniul Math&Trig
şi apoi în meniul din partea dreaptă a ferestrei alegeţi funcţia dorită (în cazul nostru SUM).
Construirea formulelor utilizând funcţia IF

Există numeroase situaţii în care aveţi de ales între două posibilităţi. Pentru aceasta puteţi folosi
funcţia condiţională IF. Funcţia IF returnează valoarea True dacă expresia evaluată este adevărată şi
valoarea FALSE dacă expresia evaluată este falsă. Funcţia IF se găseşte în domeniul Logical.
Sintaxa funcţiei IF este următoarea:

IF(logical_test,value_if_true,value_if_false)

Variabila logical_test (test logil returnează valoarea 1 dacă expresia evaluată este adevărată şi 0 dacă
expresia evaluată este falsă) poate conţine orice valoare sau orice expresie ce poate fi evaluată ca
fiind adevărată sau falsă. De exemplu, expresia A10=100 este adevărată dacă în celula A10 se află
valoarea 100, în caz contrar fiind evaluată ca fiind falsă.

Variabila value_if_true (valoarea adevărată) este valoarea ce este returnată atunci când variabila
anterioară este evaluată ca fiind adevărată. De exemplu, dacă această variabilă cuprinde un text de
genul “În Buget” şi variabila logical_test este evaluată ca fiind adevărată, atunci funcţia IF va afişa
textul “În Buget”. Dacă variabila logical_test este evaluată ca fiind adevărată şi nu este precizat
nimic în variabila value_if_true, atunci funcţia IF returnează valoarea 0.
Variabila value_if_false (valoare falsă) este valoarea pe care funcţia IF o returnează dacă conţinutul
variabilei logical_test este evaluat ca fiind fals.

În exemplul următor, dacă în celula A10 se află valoarea 100, atunci variabila logical_test este
evaluată ca fiind adevărată şi atunci este calculată suma celulelor B5:B15. în caz contrar va fi afişat
un spaţiu gol în celula care conţine această formulă:

If (A10=100,SUM(B5:B15),””)

FORMATARE

Formatarea numerelor/datelor

Formatarea celulelor pentru a afişa diferite formate

Pagina ce apare pe ecran, atunci când deschideţi aplicaţia Excel, este împărţită într-un număr de
cellule definite implicit (au o anumită dimensiune a fontului şi a celulei), în care puteţi introduce atât
date numerice cât şi text. Dacă doriţi să formataţi o celulă sau o zonă de cellule cu un anumit format,
apelaţi funcţia Cells din meniul Format, ce va deschide fereastra Format Cells sau prin clic dreapta
pe celula respectivă şi din meniul apărut alegeţi opţiunea Format Cells.
Tipurile mai importante de formatare a datelor, diferite simboluri valutare, formatele procentuale şi
altele.

Formatarea celulelor cu unul dintre aceste formate se realizează asemănător cu cea prezentată
anterior, dar singura modificare apărută este aceea că va trebui să selectaţi din meniul Category tipul
de format dorit.

Formatare text

Schimbarea fontului şi a dimensiunii conţinutului unei celule/grup de celule

După ce aţi introdus datele, puteţi allege tipul de font dorit şi dimensiunea acestuia. Pentru aceasta
folosiţi meniul derulant existent pe bara de instrumente.
Aplicarea diferitelor formate asupra textului

Puteţi face aceste lucruri prin intermediul butoanelor prezente pe bara de meniuri.

Pentru:

- a scrie mai îngroşat va trebui aleasă opţiunea Bold prin apăsarea butonului din bara de meniuri sau
prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+B

- a scrie înclinat se va alege opţiunea Italic prin apăsarea butonului din bara de meniuri sau prin
apăsarea simultană a tastelor Ctrl+I

- a sublinia textul veţi allege opţiunea Underline apăsând butonul din bara de meniuri sau prin
apăsarea simultană a tastelor Ctrl+U

- a schimba culoarea fontului alegeţi

- a schimba culoarea unei celule, va trebui să selectaţi celulele dorite şi apoi să alegeţi de pe bara de
instrumente butonul corespunzător

Toate aceste operaţiuni se pot realize şi în fereastra Format Cells-Font în care alegeţi opţiunea
dorită.

Copierea formatului unei celule

Pentru a copia formatul unei celule în altă celulă sau într-un grup de celule, va trebui să parcurgeţi
următorii paşi:

Pas 1. Selectaţi celula sau grupul de celule a cărei formatare doriţi să o copiaţi.

Pas 2. Apăsaţi butonul Format Painter existent pe bara de instrumente.

Pas 3. Selectaţi celula sau grupul de celule care doriţi să conţină acelaşi format şi daţi clic stânga.

Dacă doriţi să aplicaţi acelaşi format mai multor cellule din diferite părţi ale foii de calcul, daţi dublu
clic pe butonul Format Painter existent în bara de instrumente.

Pentru a copia lăţimea unei coloane, selectaţi coloana “model”, daţi clic stânga pe butonul Format
Painter şi apoi daţi un simplu clic stânga pe coloana căreia doriţi să îi modificaţi lăţimea.

Încadrarea textului într-o celulă

Atunci când aveţi mai multe date de introdus într-o celulă, Microsoft Excel vă oferă posibilitatea
utilizării funcţiei Wrap text, ce permite dimensionarea automată a celulei, astfel încât toate datele să
fie cuprinse în celulă. Această funcţie o puteţi găsi în meniul Alignment-Text Control existent în
fereastra Format Cells.
Prin bifarea acestei opţiuni textul se va încadra în spaţiul rezervat celulei avansând în jos, dar
păstrând lăţimea coloanei.

BORDURI ŞI ALINIERI

Alinierea textului

Puteţi alinea datele în cellule cu ajutorul butoanelor de pe bara de instrumente astfel:

-pentru a alinia la stânga, apăsaţi butonul

-pentru ca datele să se afişeze centrat, apăsaţi butonul

-pentru a alinia datele la dreapta apăsaţi butonul

Pentru a allege opţiunea Top sau Bottom pentru a alinia datele pe verticală în partea de sus sau în
partea de jos a celulei, va trebui să apelaţi funcţia Cells din meniul Format.

Acelaşi rezultat îl puteţi obţine apăsând combinaţia de taste Ctrl+1.

Această funcţie va deschide fereastra Format Cells, în care va trebui să alegeţi meniul Alignment.
Centrarea unui titlu pe mai multe coloane

Există situaţii în care aveţi nevoie să scrieţi un titlu pe mai multe celule. Pentru a nu scrie întreg titlul
într-o celulă, deoarece acest lucru prezintă un aspect neplăcut, Microsoft Excel vă oferă posibilitatea
combinării celulelor. Astfel, în exemplul următor puteţi combina celulele A1 şi B1.

Combinarea celulelor se realizează cu ajutorul opţiunii Merge cells din meniul Alignment-Text
control ce se află în fereastra Format cells.

Acelaşi rezultat îl puteţi obţine şi prin apăsarea butonului Merge and Center existent pe bara de
instrumente.
Nu uitaţi că înainte de a încerca să combinaţi două sau mai multe celule va trebui să selectaţi celulele
corespunzătoare.

ATENŢIE! Dacă combinaţi mai multe celule ce conţin diferite date, atunci nu se va păstra conţinutul
tuturor celulelor care sunt combinate, se va păstra doar conţinutul celulei din stânga sus.

Modificarea orientării textului

După selectarea celulelor, modificarea orientării textului se realizează cu ajutorul meniului

Orientation din meniul Alignment existent în fereastra Format cells.

După ce aţi apăsat butonul OK textul va apărea scris:

Adăugarea bordurilor unei celule

Modalitatea clasică de adăugare a bordurilor unei cellule este prin intermediul meniului Border
existent în fereastra Format cells.
O altă modalitate mai rapidă este cu ajutorul butonului Borders existent în bara de instrumente a
aplicaţiei.

GRAFICE

Utilizarea graficelor şi diagramelor

Crearea graficelor de diferite tipuri

După ce aţi introdus şi prelucrat diferite date, pentru o interpretare mai sugestivă a rezultatelor, este
de preferat să realizaţi o serie de reprezentări grafice ale acestora.

Microsoft Excel vă oferă posibilitatea de a crea mai multe tipuri de grafice cu ajutorul funcţiei Chart
existentă în meniul Insert.
O altă modalitate de creare a unui graphic este prin intermediul butonului existent pe bara de
instrumente.

Pe ecran va apărea fereastra Chart Wizard (expertul care vă ajută la crearea graficelor şi
diagramelor). Pentru a crea un graphic va trebui să parcurgeţi toţi cei 4 paşi necesari:

Pas 1: -aici alegeţi tipul de graphic pe care îl doriţi.

Pas 2: -după ce aţi ales tipul dorit pentru graficul dumneavoastră, este necesar să introduceţi adresele
seriilor de date pe care doriţi să le reprezentaţi graphic. Pentru a selecta adresele seriilor de date
alegeţi meniul Series.
Pas 3: -acum treceţi la etapa de particularizare a graficului creat. În această etapă, introduceţi diferite
opţiuni referitoare la:titlul graficului, legenda graficului, modului de prezentare a axelor şi alte
opţiuni.

Pas 4: -acesta este ultimul pas pe care trebuie să îl parcurgeţi, pentru a finalize graficul. În acest
moment va trebui să alegeţi locul în care doriţi să fie afişat graficul ce a fost creat.

Acum va apărea în foaia de calcul graficul realizat, pe care îl puteţi poziţiona cu ajutorul mouse-ului
în orice loc de pe foaia de calcul.

Imprimarea foilor de calcul

Setarea paginii
Schimbarea opţiunilor foii de calcul

După prelucrare, datele pot fi tipărite. Există foarte multe opţiuni referitoare la setarea paginii. Aceste
opţiuni le puteţi alege sau modifica din meniul File prin apelarea funcţiei Page Setup ce se deschide,
vă puteţi alege orientarea scrisului în pagină (Pe lung – Portrait sau Pe lat - Landscape), cât şi
dimensiunea paginii (A4, letter, legal, executive şi altele).

Iniţial, există o setare implicită a paginii, dar atunci când doriţi să modificaţi marginile paginii va
trebui să lucraţi cu meniul Margins existent în fereastra Setup.

În această fereastră puteţi modifica dimensiunile marginilor din stânga, dreapta, sus, jos, cât şi
dimensiunea antetului şi a subsolului.
Introducerea şi modificarea antetului şi a subsolului

Pentru a introduce un antet sau un subsol într-o foaie de calcul, aveţi următoarele două posibilităţi:

-apelaţi funcţia Header and Footer din meniul View

-deschideţi meniul Header\Footer din fereastra Page Setup

Orice opţiune aţi alege, pe ecran va apărea fereastra Page Setup, în care puteţi introduce sau
modifica un antet sau un subsol existent.

În această fereastră pentru a introduce un antet sau un subsol, va trebui să apăsaţi butonul Custom
Header (pentru antet) sau butonul Custom Footer (pentru subsol). Apăsarea unuia dintre aceste
butoane va deschide o nouă fereastră în care vă puteţi particularize antetul sau subsolul. Acest antet
sau subsol este valabil doar pentru foaia de calcul activă.

În această fereastră aveţi trei opţiuni, după cum doriţi ca antetul dumneavoastră să fie aliniat: la
stânga, centrat sau la dreapta.

În această fereastră mai există şi o serie de butoane cu ajutorul cărora vă puteţi particulariza antetul.
Vizualizarea înaintea imprimării

Un lucru important înaintea imprimării este verificarea datelor şi vizualizarea paginilor. Vizualizarea
inaintea imprimării se realizează cu ajutorul comenzii Print Preview din meniul File sau prin
apăsarea butonului existent pe bara de instrumente a aplicaţiei.

Înaintea imprimării mai puteţi stabili anumite opţiuni referitoare la foaia de calcul şi anume: puteţi
stabili dacă la imprimare să apară şi liniile foii de calcul selectând opţiunea Gridlines sau puteţi
imprima în mod automat un rand fix (de exemplu, un cap de tabel) sau o coloană fixă pe fiecare
pagină, restul datelor schimbându-se. Aceste lucruri le realizaţi cu ajutorul meniului Sheet din
fereastra Page Setup.

11.TRANSPUNEREA DATELOR PE SUPORT

Astazi am sa va arat cum sa inscriptionati un CD fara nero.Acest lucru este foarte usor de realizat.

Creare CD

Dupa cum vedeti trebuie sa selectati toate fisierele/folderele pe care vreti sa le puneti pe CD ,apasati
click dreapta si dati la Send to si apasati pe litera unitarii voastre optice.
CREARE CD

Acum intrati in My Computer si dati click pe unitatea optica.

Creare CD

Acum apasati pe Write these files to CD din partea stanga a ferestrei.

Creare CD

Acum apasati Next Next…

BIBLIOGRAFIE

1. ” JAVA, aplicaţii “, L.Sângeorzan, C-tin Lucian Aldea, Mihai R. Dumitru, Ed. Infomarket,
Braşov, 2001, ISBN 973-8204-14-3.

2. “HTML prin exemple”, Tudor Gugoiu, Ed. Teora, 2001, ISBN 973 20 0455 X

3. “Tehnologii WEB”, Sabin Corneliu Buraga, Matrix Rom, Bucuresti 2001,nr. Pg. 662, ISBN
973 685 28

4. “BASIC COMPUTER SCIENCE and ENGLISH for CHEMESTRY TEACHERS”,

L.Sângeorzan , Oana Tatu, Editura Univ. Transilvania, 2002, ISBN : 973-635-066-5.

5. “Web Resources for Teaching and Studying English; An Introduction to HTML 4.0”,
L.Sângeorzan, Oana Tatu, Adrian Tatu, Commenius Programme, 87160-CP-1_2000-1-
RO.COMENIUS – C31, Ed. Univ.Transilvania,2003 , ISBN 973-635-208-0

6. “Optimizarea paginilor WEB”, Calin Ioan Acu , Ed.Polirim, 2003.

7. ‘Initiere in Design”, Robin Williams, Ed. Corint, 2003

8. “Tehnologii internet”, L.Sângeorzan, C-tin Lucian Aldea, Ed. Univ. Transilvania, 2003,
ISBN 973-635-176-9.

9. “Design pentru WEB”, Robin Williams, Ed. Corint, 2003, ISBN 973 653 421 9.

10. “Grafică pe calculator :JAVA - teorie şi aplicaţii “`, L.Sângeorzan, Jakab Kinga,, Ed. Univ
Transilvania, 2006, ISBN –973-635-713-9, ISBN – 978-973-535-713-8

11. “Crearea si programarea paginilor WEB”, Tudor Sorin, Vlad Hutanu, ed. L&S SOFT, 2006,
ISBN 973 86022 2 X.