PROTEINELE

6.53

Ce sunt si ce rol au?

 CE SUNT
PROTEINELE?

•Proteinele sunt compuși organici macromoleculari
 formați din lanțuri simple sau complexe polipeptidice,
având ca unități resturi de aminoacizi. Proteinele prezintă
o gamă largă de funcții în organismele vii, precum 
catalizarea reacțiilor metabolice (prin intermediul 
enzimelor și complexelor enzimatice), replicarea ADN,
semnalizarea celulară, bază structurală în celulă, cât și
transportul moleculelor. Diferența majoră dintre proteine
este secvența de aminoacizi din catenă, care este dictată cu
exactitate de secvența de nucleotide dintr-o anumită genă.
Ca urmare a secvenței și a altor proprietăți, proteinele se
aranjează spațial, având și o structură tridimensională
specifică, necesară pentru activitatea lor. Proteinele sunt
prezente în celulele tuturor organismelor vii în proporție
de peste 50% din greutatea uscată.

7/1/20XX 2
 •Procesul de sinteză chimică poate avea loc în laborator, dar pentru
lanțuri mici de proteine. O serie de reacții chimice cunoscute sub
denumirea de sinteza peptidelor, permit producerea de cantități mari de
proteine. Prin sinteza chimică se permite introducerea în lanțul proteic
a aminoacizilor ne-naturali, atașarea de exemplu a unor grupări 

SINTEZA fluorescente. Metodele sunt utilizate în biochimie și in biologia celulei.

Sinteza are la bază cuplarea grupării carboxil -COOH (carbon
terminus) cu gruparea -amino -NH2 (segmentul N terminus). Se cunosc

CHIMICĂ 2 metode de sinteză pe cale chimică_

• Sinteza în fază lichidă, metoda clasică, care a fost înlocuită cu
sinteza în fază solidă.
• Sinteza în fază solidă (Solid-phase peptide synthesis SPPS), a cărei
bază a fost pusă de Robert Bruce Merrifield. Prin aceată metodă, se
pot sintetiza proteine D, cu aminoacizi D. În prima fază Merrifield
a folosit metoda tBoc (terț-butil-oxi-carbonil). Pentru înlăturarea
acestuia din lanțul peptidic se folosește acidul fluorhidric (HF),
care este foarte nociv, periculos, iar din acest motiv, metoda nu se
mai utilizează. Atunci cînd este vorba de sinteza analogilor
peptidici non-naturali de tip bază (depsi-peptidele) este necesară.

7/1/20XX 3
Sinteza chimica a proteinelor
7/1/20XX 4
 ROLUL
ACESTORA
•Datorită compoziției, fiind formate
exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc
alături de alți compuși importanți de
tipul polizaharidelor, lipidelor și acizilor 
nucleici începând cu structura virusurilor,
a organismelor procariote, eucariote și
terminând cu omul. Practic nu se concepe
viață fără proteine. Proteinele pot fi
enzime care catalizează diferite reacții
biochimice în organism, altele pot juca
un rol important în menținerea integrității
celulare (proteinele din peretele celular),
în răspunsul imun și autoimun al
organismului.

7/1/20XX 5
 DE UNDE PUTEM OBTINE PROTEINELE?
7/1/20XX 6
TIPURI DE PROTEINE
•În funcție de compoziția lor chimică ele pot fi clasificate în:
• Holoproteine cu următoarele clase de proteine
• Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regulă substanțe solubile în apă sau în soluții
saline: protaminele, histonele, prolaminele, gluteinele, globulinele, albuminele.
• Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului animal, cu rol de susținere,
protecție și rezistență mecanică: colagenul, cheratina și elastina.
• Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite din o parte proteică și o parte
prostetică; în funcție de această grupare se pot clasifica astfel:
• Glicoproteine
• Lipoproteine
• Nucleoproteine

7/1/20XX Pitch deck title 7

 STRUCTURA
•Structura proteinelor este dată de 
aranjamentul tridimensional al atomilor într-o 
moleculă, formată dintr-un lanț de aminoacizi. 
Proteinele sunt polimeri (polipeptide) formați din
secvențe de aminoacizi, care sunt monomerii
 polimerului. Monomerul aminoacid poate fi, de
asemenea, numit reziduu, datorită integrării acestuia
în molecula de ansamblu. Astfel, proteinele se
formează prin condensarea aminoacizilor, formând
legături peptidice prin eliminarea de apă. Prin
convenție, un lanț sub 30 de aminoacizi este adesea
identificat ca reprezentând o peptidă, mai degrabă
decât ca o proteină. Pentru a-și putea îndeplini
funcțiile biologice, proteinele se pliază în una sau
mai multe conformații spațiale specifice determinate
de o serie de interacțiuni non-covalente, cum ar fi: 
legături de hidrogen, legăruri ionice, 
forțe Van der Waals și aranjarea hidrofobă.

7/1/20XX Pitch deck title 8

 •Bibliografie
•https://ro.wikipedia.org/wiki/Proteină
MULTUMES •https://www.google.com/search?
q=Sinteza+chimică+a+proteinelor&client=opera-
C PENTRU gx&hs=FM3&sxsrf=APwXEdfmUzp8h3DsS73kfg8e
jVm-
ATENTIA auJVYg:1684340166683&source=lnms&tbm=isch&s
a=X&ved=2ahUKEwjipcOK4Pz-
ACORDATA! AhXJvKQKHV4RCucQ_AUoAXoECAEQAw&biw
=1495&bih=723&dpr=1.25#imgrc=Jah4i2yEV7NnF
M

Proiect realizat de Martisca Andrei Adrian

7/1/20XX 9