CURS 8

Organite nedelimitate de membrane

BIOLOGIE CELULARA SI
MOLECULARA
CELULA EUCARIOTĂ

Membrana celulară
Bistrat fosfolipidic. Conţine şi proteine cu funcţii specifice.

Citoplasma
Tot ce este în celulă cu excepţia nucleului.

Membrana nucleară
Bistrat lipidic, protectie nucleoplasma si info genetica

Nucleoplasma
Tot ce este în nucleu cu excepţia acizilor nucleici
Nucleolul
structură amembranară, geneza ribozomilor, diviziune celulara
Centriolul
Componenta a centrozomului, structura microtubulara
Reticulul endoplasmic rugos
Are ribozomi ataşaţi pe suprafaţă . Sintetizează proteine.

Complexul Golgi
Împachetează produşii de secreţie în vezicule pe care le exportă în afara
celulei.
CELULA EUCARIOTĂ

Reticulul endoplasmic neted

Nu are ribozomi pe suprafaţă. Sintetizează lipide.

Microtubulii
Suport structural

Vacuole
Arii de depozitare

Lizozomii
Conţin enzime

Mitocondria
Produce ATP

Microfilamente
Suport structural

Ribozomii
Sintetizează proteine
ORGANITE CELULARE

DELIMITATE DE MEMBRANE NEDELIMITATE DE MEMBRANE

Reticulul endoplasmic Ribozomii

Vacuole Citoscheletul

Lizozomii Centrozomul

Peroxizomii Flagelul

Complexul Golgi Cilii

Mitocondria Incluziunile

Nucleul
RIBOZOMII – granulele lui Palade
• George Emil Palade
• Laureat al premiului Nobel
- 1974
Localizarea ribozomilor

• Liberi - Se găsesc cel mai frecvent grupaţi de-a lungul

unei molecule de ARNm, formând poliribozomi =
polizomi
• Ataşaţi reticulului endoplasmic – tot sub formă de
polizomi
Ribozomii liberi

• Găsiţi în citoplasmă (citosol)

• Pot apare singuri sau grupaţi sub formă de polizomi
• Mai numeroşi în celulele implicate în sinteza
proteinelor proprii – solubile în citoplasmă sau care
formează structuri citoplasmatice importante
Ribozomii liberi
Polizomi - TEM
Reticulul endoplasmic rugos
• Polizomi atasati pe suprafaţa RE
• Bine reprezentat în celulele care secretă proteine de
export ( ex: celulele pancreatice)
• Sintetizează proteine care vor intra în constituţia
membranelor sau vor fi împachetate în vezicule şi
stocate în citoplasmă sau exportate în afara celulei
Ribozomi liberi şi RER
Ribozomii liberi şi ataşaţi (RER)
Ribozomii

• Particule ribonucleoproteice, 15-30 nm, prezenţi

atât la procariote cât şi la eucariote
• Găsiţi în citosol, mitocondrii şi cloroplaste la toate
celulele eucariote cu excepţia hematiei adulte
• Se deplaseaza de-a lungul ARNm şi sintetizează
proteine
• Leagă şi orientează ARNm şi aminoacil-ARNt
• Realizează interacţiuni între codoni şi anticodoni în
aminoacil ARNt
• Catalizează formarea legăturilor peptidice între
resturile aminoacidice adiacente
Tipuri de ribozomi

• Ribozomi 70 S – la procariote
●50 S + 30 S
• Ribozomi 80 S – la eucariote
●60 S + 40 S
S = Svedberg – o măsură a ratei de sedimentare a
unui component centrifugat, care depinde atât de
greutatea moleculară cât şi de forma
tridimensională a componentului
Ribozomii 80S

• Aspect ME: granule

electronodense de 15-30
nm
• Structură: alcătuiţi din
două subunităţi:
• - subunitatea mare
- subunitatea mică
Subunitatea mare ribozomală 60S

• Alcătuită din 3 molecule

ARN: 28S; 5,8S (provenite
dintr-un transcript comun
de 45S) şi 5S

• Conţine aprox. 50 lanţuri

proteice (notate L1→L50),
cu greutate moleculară
mică
Subunitatea mică ribozomală 40S
• Alcătuită dintr-o
moleculă ARN: 18S

• Conţine aprox. 33 lanţuri

proteice (notate
S1→S33), cu greutate
moleculară mică
Subunităţile ribozomale
Proprietăţile ribozomilor eucariotici
Ribozom Subunitatea Subunitatea
mică mare

• Constanta de 80S 40S 60S

sedimentare

• Masa (kDa) 4220 1400 2820

• ARN 18S 28S, 5.8S, 5S

• Procentul ARN 60% 50% 65%

• Proteine 40% 50% 35%

Funcţii

Traducerea informaţiei genetice (sinteza lanţurilor

polipeptidice):

• Proteine localizate în citosol → polizomii “liberi”

• Proteine destinate exportului sau compartimentelor

celulare delimitate de endomembrane → polizomii
ataşaţi RER
Etapele traducerii informaţiei genetice
• Sinteza proteinelor presupune existenţa a 3 faze:
iniţierea, elongarea şi terminarea
• Iniţierea implică legarea la subunitatea mică a
ARNm şi a Aminoacil ARNt, urmată de legarea
subunităţii mari
• Elongarea - sinteza legăturilor peptidice – cu ARNt
legat la situsurile aminoacil (A) şi peptidil (P)
• Terminarea apare când codonul stop este atins
Structura ARNt (ARN de transfer) - universală

• 4 reg. cu baze
complementare – tulpini
• 4 reg. lipsite de baze
complementare – bucle
• Anticodonul recunoaşte
codonul de pe ARNm
• Capătul 3’ leagă aminoacidul
sub acţ. aminoacil sintetazei
 Situsurile de legare ARN ale ribozomului

• Situsul pentru ARNm

• Situsuri pentru ARNt
1.Situsul A: leagă
aminoacil-ARNt
2.Situsul P: leagă
polipeptidul în curs de
sinteză cuplat cu ARNt
3.Situsul E: leagă o
moleculă de ARNt fără
rest aminoacil/peptidil
Polizomi – sinteza lanţului polipeptidic
Sinteza aminoacil-ARNt

• Se realizează de către aminoacil-

ARNt sintetaze – 20 de enzime
ce recunosc specific cei 20
aminoacizi şi anticodonii asociaţi
de la nivelul moleculeleor de
ARNt
• Aminoacil-ARNt realizează
legătura dintre secvenţa
codonilor din ARNm şi structura
primară a proteinelor
Iniţierea sintezei lanţului polipeptidic

• Se formează un complex de
preiniţiere din: subunitatea
mică ribozomală, primul
aminoacil-ARNt, “iniţiator”,
(întotdeauna metionin-
ARNt) şi factorii eucariotici
de iniţiere eIF1 → eIF4

• Complexul se ataşează pe
ARNm şi detectează
codonul start -AUG
Iniţierea sintezei lanţului polipeptidic

• Se formează complexul
de iniţiere prin legarea
subunităţii ribozomale
60S şi pierderea
factorilor de iniţiere.
Met-ARNt este situat în
situsul P al ribozomului
• În situsul A se ataşează
aminoacil-ARNt
corespunzător
următorului codon din
ARNm
 Iniţierea sintezei lanţului polipeptidic

• Este catalizată sinteza

legăturii peptidice dintre
metionină şi al doilea
aminoacid, cu transferul
dipeptidului pe al doilea
ARNt

• Simultan, subunitatea mare

ribozomală se deplasează
cu 3 baze în direcţia 3’ a
ARNm, astfel încât ARNt
iniţiator ajunge în situsul E
Elongarea

• Începe când ARNt-dipeptidil este transferat din

situsul A în situsul P, proces care va continua pe
toată lungimea ARNm

• Întotdeauna în situsul A se va alinia un alt codon

care va fi recunoscut de anticodonul
corespunzător din ARNt şi care va lega un nou
aminoacid la catena polipeptidică
Elongarea lanţului polipeptidic
Ribozomii
Terminarea sintezei lanţului polipeptidic

• Are loc când în dreptul situsului A ajunge codonul

stop (UAA; UAG; UGA) pentru care nu există ARNt
cu anticodon complementar
• Codonii stop sunt recunoscuţi de o proteină numita
factor de terminare, care se leagă în situsul A şi
produce hidroliza legăturii dintre catena
polipeptidică şi ARNt din situsul P
• Lanţul polipeptidic este modificat în continuare prin
hidroliza şi îndepărtarea radicalului metionil.
Terminarea sintezei lanţului polipeptidic
Proteazomii - Descoperiţi in anii ’80

Martin Rechsteiner
Alfred Goldberg
 Proteazomii - definitie

• Proteazomii sunt complexe proteice care degradează

proteinele inutile sau deteriorate prin proteoliză, o reacție
chimică care rupe legăturile peptidice. Enzimele care ajută la
astfel de reacții se numesc proteaze.

• Proteazomii fac parte dintr-un mecanism major prin care

celulele reglează concentrația anumitor proteine și degradează
proteinele pliate greșit. Proteinele sunt marcate pentru
degradare cu o mică proteină numită ubiquitină.
Degradarea proteinelor

Esenţiala pentru celulă deoarece:

• asigura aminoacizi pentru o nouă sinteză proteică
• elimină enzimele aflate în exces
• îndepărtează factorii de transcripţie (acţiunea
genelor) care nu mai sunt necesari
Degradarea intracelulară a proteinelor

1. Lizozomi
• proteine extracelulare ajunse in celula prin
endocitoza, endocitoza mediata de receptori si
fagocitoza
2. Proteazomi
• proteine endogene, factori de transcriere, cicline ale
ciclului celular, proteine codificate de virusuri,
proteine incorect pliate datorita unor greşeli de
translatie şi proteine degradate de molecule din
citosol.
 Structura proteazomului
26S

• 2.400kDa
• particula centrală (miez)
• 2 particule reglatoare
Particulele reglatoare
• Polipeptide cu specificitate pentru
ubiquitina
• 14 proteine diferite, 6 fiind ATP-
aze

Particula centrală
2 inele a
2 inele b
Ultrastructura proteazomilor
SEM
Degradarea mediată de ubiquitină a proteinelor -
Ubiquitinizarea

• Precede procesul de degradare a proteinei

• “eticheta moleculară” = “sărutul morţii”
• Ubiquitina - proteina globulară de 76 de aa cu un capat C-
terminal aflat în citosol.
Răspunsul la șoc termic (HSR)
• este un răspuns celular care crește numărul de chaperone
moleculare pentru a combate efectele negative asupra
proteinelor cauzate de factorii de stres, cum ar fi
temperaturile crescute, stresul oxidativ și metalele grele.
• chaperonii moleculari (heat shock proteins) sunt proteine
care ajută la plierea sau desfășurarea conformațională și la
asamblarea sau demontarea altor structuri macromoleculare
• Stresul va induce HSF-1 și va face ca proteinele să se plieze
greșit. Chaperonele moleculare vor ajuta aceste proteine să
se plieze corect sau dacă gradul de pliere greșită este prea
sever, proteina va fi eliminată prin proteazom sau autofagie.