Topochimia celulară

(citotopochimia)

Celula = unitatea structurală și funcțională a materiei vii;

Compoziția chimică: 70% apă + 30% alte substanțe (ioni, molecule
mici, fosfolipide, ADN, ARN, proteine, poliglucide)

Structură:
Organite celulare

Complexe/agregate supramoleculare - exemple

ADN + proteine/ histone (cromozomii)
ARN + proteine (ribozomii)
Lipide + proteine (membrana plasmatică)

Macromolecule

Molecule simple
Rolul citotopochimiei

Asamblarea complexelor supramoleculare și constituirea

fracțiunilor subcelulare

Studiul relației structură chimică a biomoleculelor – activitate

biologică

Biomoleculele participă la biogeneza structurilor celulare și

desfășurarea reacțiilor metabolice (anabolice, catabolice)

Citotopochimia s-a desprins ca domeniu din biochimie,

studiind compoziția chimică a celulei și procesele fizico-
chimice care au loc
Pentru o analiză mai bună a structurii
celulei până la nivel de moleculă, este
necesară efectuarea unor analize
biochimice profunde, care presupun
fragmentarea parțială/totală a celulei =
fracționarea celulară = separarea
diferitelor structuri subcelulare.

Etape:
1. Ruperea membranelor plasmatice
2. Fracționarea celulară prin centrifugare

Omogenatul celular = componentele

celulare suspendate într-un mediu
corespunzător
Structura celulei
Membrana celulară

 Învelișul extern al celulei

 Funcție de permeabilitate, are rol în procesele de transport al ionilor și
moleculelor
 Transportul transmembranar poate fi pasiv (difuzia) sau activ, cu consum de
energie (ATP)
 Ultrastructura membranei se determină prin procedee de microscopie
electronică și metode analitice biochimice
 Are grosimea de 8-9 nm
Reticulul endoplasmatic (RE)

 Ansamblu de vezicule
intercomunicante
 Poate fi neted sau rugos (conține
ribozomi); ribozomii sunt formațiuni
granulare de 100-200 Å, constituiți din
ARN
 Rolul ribozomilor este de sinteză a
proteinelor
 Prin centrifugarea prelungită a
omogenatelor celulare, după
eliminarea nucleului, mitocondriilor și
lizozomilor, se obține un sediment ce
conține ribozomi și RE
Aparatul Golgi

 Este format din vezicule mici

aplatizate, adesea suprapuse
 Colectează glicoproteinele din RE,
fiind în final eliberate la exteriorul
celulei
 Se eliberează și proteinele celulare
Lizozomi și peroxizomi

 Vezicule sferice prezente în special în ficat, rinichi, leucocite

 Lizozomii reprezintă sediul digestiei intracelulare, după moartea celulei
(fagocitoză, pinocitoză); conțin numeroase enzime hidrolitice
 Peroxizomii sunt vezicule unimembranare prezente în special în celula
animală; la anumite celule vegetale, apar în timpul germinației
 Peroxizomii conțin enzime oxidative
 Peroxizomii au rol în procesele de detoxificare alimentară sau
medicamentoasă
Mitocondria

 Particule elipsoidale, constituite din membrană, criste și matrice

 Reprezintă sediul proceselor de:
 Respirație celulară
 Sinteza ATP
 Ciclul Krebs
 Oxidarea acizilor grași
Nucleul

 Caracteristic celulei eucariote; la procariote nu se poate distinge un nucleu,

doar o zonă nucleară care conține ADN
 Conține ADN (95%), ARN și proteine, care împreună formează cromatina
 În cursul diviziunii celulare, din cromatină se formează cromozomii
 În interiorul nucleului, se află nucleolul, unde are loc sinteza ARN ribozomal
 În nucleu are loc sinteza acizilor nucleici, pe când în citoplasmă are loc
sinteza proteinelor
Organite specifice celulei vegetale: cloroplaste, peretele celular, vacuole
 Studiile celulare necesită obținerea fracțiunilor subcelulare

 Celulele pot fi dezmembrate prin:

 Șoc osmotic
 Cu ajutorul ultrasunetelor
 Filtrare prin site mici
 Centrifugare în diferite condiții (timp, rpm)

 Procesul de dezmembrare celulară = omogenizare, iar procesul ulterior de

izolare a organitelor = fracționare

 CITOMETRIA DE FLUX (flow cytometry) reprezintă o tehnică de separare

şi caracterizare a populaţiilor celulare dintr-o suspensie pe baza
proprietăţilor optice (dispersia luminii sau fluorescenţa indusă);

Principiul metodei: identificarea tipurilor de celule prin măsurarea cantității de

lumină dispersată sau de fluorescență emisă, la trecerea unui fascicul laser
prin probă; utilizarea metodelor electronice moderne de detecție permite
detectarea unui număr de 100000 celule/secundă.
Aplicații ale citometriei de flux

 Separarea diferitelor tipuri de celule

 Determinarea purității subpopulațiilor
izolate
 Determinarea mărimii și volumului
celulelor
 Analiza moleculelor intracelulare
(proteine, enzime)

Aplicații în biologie moleculară,

medicină, industria alimentară
(diferențierea celulelor viabile sau
moarte ale microorganismelor, studiul
probioticelor, contaminarea alimentelor
cu microorganisme patogene)