Structura celulei

Informatii despre structura celulei

Dupa structura, majoritatea celulelor se compun din:

— citoplasma, substanta vascoasa si

granulara, deschisa la culoare, care
reprezinta majoritatea continutului
celular;

— nucleu, de forma si structura variata,

ce coordoneaza viata celulara;

— membrana celulara care inconjura

celula la periferie si favorizeaza
schimburile acesteia cu mediul exterior.

a. Citoplasma este alcatuita dintr-o

substanta fundamentala in care se afla
organitele celulare si incluziunile
citoplasmatice.

Substanta fundamentala este un amestec

complex de solutii coloidale organice
(macromolecule proteice) cu enzime si
solutii cristaloide de ioni si saruri
organice.

Organitele celulare sunt structuri

ultramicroscopice intracitoplasmatice,
care indeplinesc functiile metabolice ale
celulei. Organitele comune, cum sunt:
condriomul, ribozomii, reticulul
endoplasmatic, lizozomii si centrul
celular, se gasesc in toate celulele din
organism, indiferent de functia lor.
Organitele specifice, ca: miofibrilele,
neurofibrilele cilii si flagelii, se gasesc
doar in anumite celule, net diferentiate
prin functia lor (celula musculara,
nervoasa etc).

1) Condriomul reprezinta un complex

organic de substante lipoproteice, cu acizi
nucleici si enzime, avand forma de
granule (mitocondrii), siraguri
(condriomite) sau bastonase
(condrioconti). Forma si structura
condriomului variaza in raport cu functia
celulei.

Sursa de energie a organismelor aerobe

este pusa la dispozitia celulelor prin
intermediul respiratiei. La nivelul
condriomului moleculele substantelor
nutritive sunt oxidate pana la C02 si H20.
Energia eliberata este folosita la sinteza
substantelor organice proprii
organismului. Astfel, condriomul
participa la sinteza proteinelor,
catalizeaza procesele oxido-reductive din
citoplasma si sprijina functia de
reproducere celulara.
2) Ribozomii (granulele lui Palade) au
forma unor particule elipsoidale cu un
continut bogat de macroproteine si acizi
nucleici (ARN). Ribozomii intervin in
sinteza proteinelor.

3) Reticulul endoplasmatic reprezinta un

sistem vascular citoplasmatic sub forma
de tuburi la care se disting mai multe
forme:

— reticulul granulat (ergastoplasma),

care participa la sinteza si transportul
proteinelor cu destinatie extracelulara;

— reticulul agranular, care participa la

sinteza si depozitarea lipidelor si a
hormonilor steroizi;

— Aparatul lui Golgi, sistem

microvezicular, variabil ca forma si
asezare, participa la secretia
lipoproteinelor si asigura metabolismul
intracelular al apei.

4) Lizozomii au forma unor corpusculi

sferici raspanditi uniform in citoplasma;
ei contin fosfolipide si enzime cu functie
de digestie enzimatica intracelulara.

5) Centrul celular, formatiune

ultramicroscopica situata in vecinatatea
nucleului, este format dintr-un corpuscul
granular central (centrozom), inconjurat
de o masa citoplasmatica omogena si
clara (centroplasma), la periferia careia
se disting formatiuni de miscare cu aspect
de coroana (astrosfera). Centrul celular
coordoneaza miscarile celulelor prevazute
cu cili sau flageli si participa activ in
perioada de inmultire celulara.

Incluziunile citoplasmatice reprezinta

mici depozite cu caracter temporar de
substante nutritive de rezerva, substante
specifice de sinteza sau de excretie
rezultate din metabolismul celular.
Principalele incluziuni citoplasmatice
sunt: granulele de glicogen (mai ales in
celulele hepatice si musculare), globulele
de grasime (mai ales in celulele adipoase)
sau de lipoizi (in celulele glandulare),
granulatiile de proteine (in vitelusul
ovocitelor) sau de mucoproteine (in
celulele epiteliale), incluziunile
pigmentare (melanina, pigmenti biliari
etc.) si cristalele de acid uric (ca produs
de excretie).

b. Nucleul, formatiune densa si bine

delimitata, situata de obicei in centrul
celulei, are dimensiunea de 4—20 µ (cam
o treime din masa celulara), fiind mai
voluminos la celulele tinere cu functie
secretorie. Intre nucleu si citoplasma
exista un raport nucleoplasmatic
caracteristic, conditionat de varsta,
specificul si starea functionala a celulei
respective. Numarul nucleilor variaza,
descriindu-se celule polinucleate,
binucleate, mononucleate si chiar
anucleate (hematia, care are insa o
existenta efemera). Nucleul isi adapteaza
forma la dimensiunile celulei; de regula
este sferic sau ovoidal, poate fi si
lenticular, fusiform, polilobat etc.

In structura nucleului se deosebeste o

membrana periferica sub care se afla
carioplasma si nucleolii.

1) Membrana nucleara, alcatuita din

doua foite, fiecare cu structura
trilaminata, este strabatuta de numerosi
pori care vin in contact cu ribozomii si cu
reticulul endoplasmatic. La acest nivel se
fac schimburile nutritive intre citoplasma
si nucleu.

2) Carioplasma reprezinta substanta

nucleara, la care se distinge o solutie
coloidala sub forma de sol (cariolimfa) si
o solutie coloidala sub forma de gel
(cromatina nucleara).

— Cariolimfa (suc nuclear) are o

compozitie similara citoplasmei; in ea
predomina insa nucleoproteidele.

— Cromatina nucleara este o substanta

complexa sub forma de granulatii fine,
dispuse ca niste retele alcatuite din
filamente subtiri.

Granulele sunt formate din linina, adica

din nucleoproteide acide si molecule de
acid ribonucleic (ARN). Filamentele sunt
formate din cromatina, adica din
nucleoproteide bazice si molecule de acid
dezoxiribonucleic (ADN).

Cromatina se diferentiaza sub forma de

cromozomi, care asigura transmiterea
caracterelor ereditare.

Deci ADN-ul si ARN-ul sunt purtatorii

codului genetic ai fiecarei specii.

3) Nucleolul este un corpuscul unic sau

multiplu, situat central sau la periferia
nucleului si format dintr-o retea de
cordoane cu aspect de granule si de
bastonase. Prezent in perioada dintre
doua diviziuni celulare, nucleolul asigura
depozitarea ARN-ului nuclear si participa
la biosinteza unor proteine celulare,
precum si a unor cofermenti oxido-
reductori.

c. Membrana celulara (plasmalema)

reprezinta o condensare a citoplasmei
situate spre exteriorul celulei care, in
contact cu mediul inconjurator, ia forma
unui gel coloidal bogat in lipoproteine.
Are o structura trilaminata; in stratul
mijlociu predomina fosfolipidele iar in
straturile limitante, proteinele.
Plasmalema face parte din organitele
permanente (lipsind la leucocite), se
integreaza intim in viata celulara si are
rol de protectie, nutritie si relatie. La
nivelul ei se desfasoara fenomenele de
osmoza, permeabilitate selectiva si
potential electric, fiind diferit polarizata
in raport cu starea de actiune sau de
repaus a celulei.