ICTERELE

OLTEANU STEFANIA EVELINA

SERIA: 5, GRUPA: 46
SECREȚIA BILIARĂ

 Bila este produsul de secretie al hepatocitelor si este alcatuita din 98% apa si 2% reziduu uscat ce continue
substante anorganice si organice.
 Substantele anorganice (ioni) se afla in concentratii asemanatoare celor plasmatice. Substantele organice sunt
reprezentate de: acizi biliari, colesterol, fosfolipide, pigmenti biliari etc. Acesti constituenti sunt sintetizati de
hepatocite in canaliculi biliare fara pereti proprii. La iesirea din lobulul hepatic, canaliculele biliare se varsa in
canale mai mari care au perete propriu, alcatuit din celule epiteliale. Acestea secreta un fluid apos, bogat in
bicarbonat, ce intra in compozitia bilei.
SECREȚIA BILIARĂ

 Bila este secretata permanent in cantitate de 600-1200 ml/zi; Compozitia bilei este complexa.
 Bila hepatica este galben aurie, clara aproape izotonica, cu pH intre 8 si 8,6. Bilirubina, pigmentul
biliar(substanta organica) are o culoare galbena ceea ce da si culoarea galbena a bilei.
PIGMENȚII BILIARI

 Ficatul are trei roluri fundamentale în metabolismul bilirubinei: preluarea, conjugarea şi excreţia. 

 Când eritrocitele îmbătrânite sunt degradate în celulele reticuloendoteliale , Hem- ul din hemoglobina este oxidat la
biliverdină și ulterior la bilirubină . Bilirubină este eliberată în plasmă unde se leagă de albumina . Hepatocitele
extrag eficient bilirubină din sângele din capilarele sinusoide cu ajutorul unui mecanism de transport mediat de o
proteină ce se găsește în membrană plasmatică a hepatocitului aflat în contact direct cu capilarul sinusoid . În
hepatocit , bilirubină este conjugată cu una sau două molecule de acid glucuronic și produsul rezultat este secretat în
bilă.
 Bacteriile din colon convertesc bilirubină în mezobilirubinogen și apoi în urobilinogen. O parte din urobilinogen se
absoarbe în colon. O fracțiune din urobilinogenul absorbit se excretă prin urină și restul este resecretat în bilă.
 Bilirubina neconjugată este prezentată la polul vascular al hepatocitului, unde este disociată de albumină, apoi este
conjugată la nivelul reticulului citoplasmatic şi transformată în glucuronat de bilirubină sub acţiunea unei enzime
– glucuroniltransferaza.
PIGMENȚII
BILIARI
APARITIA ICTERULUI:

• Concentrația plasmatică a bilirubinei totale este de 1 mg/dl ( liberă – 0,9 mg/dl, conjugată – 0,1 mg/dl ).
Când concentrația plasmatică a bilirubinei depășește 2 mg % apare icterul. Acumularea bilirubinei în sclere,
tegument și mucoase imprimă acestora o culoare galbenă.
CAUZELE APARIȚIEI ICTERULUI:

 Acestea sunt împărțite în trei grupe:

 a. Icterul prehepatic: produs prin creșterea hemolizei. Produce o creștere masivă a bilirubinei neconjugate (indirecte).
 b. Icterul hepatic: este produs prin
 1. leziune a celulei hepatice produsă prin substanțe toxice sau prin prin inflamație (hepatice) cu tulburarea transportului si conjugării de
bilirubină.
 2. absență totală sau lipsă de glucuronil transferază la adult (boala lui Gilbert) sau o deficiență a mecanismului de glucuronoconjugare în icterul
grav al nou născutului.
 3. o inhibiție enzimatică a glucuronil transferazei.

 c. Icterul posthepatic: este datorat prezenţei unui obstacol pe căile de excreţie ale bilei, cum ar fi calculi biliari sau
tumori care provoacă stază. Se caracterizează printr-o creștere a concentraţiei plasmatice de bilirubină conjugată
(directă) și a fosfatazei alcaline(importantă pentru diagnostic). Aceşti constituenţi ajung în sânge parţial prin trecerea
la nivelul joncţiunii strânse situate între canaliculii biliari şi sinusoidele biliare şi parțial prin difuziune în contracurent
la nivelul triadei portale. Urina are aspect închis iar fecalele sunt decolorate, deoarece intestinul nu mai primește
bilirubină ceea ce împiedică formarea de stercobilină (produs final al pigmenților biliari).
SIMPTOME

 În ceea ce priveşte simptomele pacientului, atenţie deosebită trebuie acordată următoarelor elemente:

• durere în epigastru sau hipocondru drept;
• colici biliare;
• simptome de impregnare neoplazică (anorexie, scădere ponderală);
• prurit;
• artralgii, subfebrilitate, stare gripală;
• astenie, fatigabilitate;
• aspectul scaunului şi urinei.
TRATAMENT

 Icterul este un simptom cu numeroase etiologii şi variante patogenice şi nu poate fi descris un tratament

standardizat valabil pentru toate tipurile. Icterul de tip obstructiv beneficiază de un tratament chirurgical
care, în caz de obstacol benign, poate asigura îndepărtarea acestuia. Endoscopia terapeutică şi-a căpătat
recunoaşterea ca primă opţiune pentru tratament în multe cazuri de icter obstructiv realizând:
1. sfincterotomie cu extragere de calculi, cheaguri, membrane hidatice etc.;
2. drenaj nazo-biliar;
3. implantare de proteze;
4. aplicare de radioterapie, laseroterapie locală;
5. recanalizarea stenozelor prin dilatare cu balonaş.
PRINCIPALELE BOLI ASOCIATE CU SINDROM ICTERIC

 1. Boli caracterizate de hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată):

 a) Icterul neonatal
 b) Sindroame icterice ereditare:
 -Sindromul Crigler-Najar tip I
 -Sindromul Crigler-Najar tip II
 -Sindromul Gilbert
PRINCIPALELE BOLI ASOCIATE CU SINDROM ICTERIC
 2) Boli caracterizate de hiperbilirubinemie directă (conjugată):

 a) Boli ereditare:
 - Sindromul Dubin-Johnson
 - Sindromul Rotor
 b) Boli dobândite:
 - Sindromul de colestază
BIBLIOGRAFIE

 FIZIOLOGIE – NOTE DE CURS, EDITIA A II-A, EDITURA UNIVERSITARĂ „CAROL DAVILA”,

BUCUREȘTI, 2014
 WWW.NEWSMED.RO