Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Medicină

Specializarea Asistență Medicală Generală

BILIRUBINA

Coordonator științific Lect. univ. dr. Marta Daciana

Student anul I AMG, grupa 104

Băleanu Bianca Aurelia
As.med.generalist secț.-neonatologie
(Spitalul clinic de obstetrică și ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”)
 BILIRUBINA

Bilirubina este un pigment biliar, de culoare galbenă, derivat al pirolului, care se formează din
cauza degradării hemoglobinei.
Bilirubina este un produs de degradare a hemoglobinei din globulele rosii.

Odată îmbătrânite (după aproximativ 120 de zile de viață), globulele roșii sunt extrase din circulație
la nivelul splinei, iar hemoglobina este degradată.

Majoritatea bilirubinei (70%-90%) este derivată din degradarea hemoglobinei și într-o măsură mai
mică, din alte hemoproteine.

Rezultă inițial bilirubina denumită neconjugată sau bilirubina indirectă (BI), un produs insolubil în
apă care prezintă o mare afinitate pentru țesuturi precum creierul, sclerele sau membranele
mucoase. Această moleculă este legată de o albumină plasmatică care o ajută să fie reținută în
interiorul spațiului vascular. Ulterior, în celulele ficatului, complexul albumină-bilirubină
neconjugată se disociază și bilirubina suferă un proces de conjugare cu un zahăr numit glucuronid.
Rezultă bilirubina conjugată sau bilirubina directă (BD), un compus solubil în apă care va fi
excretat de celulele hepatice în bilă și, odată cu aceasta, eliminat în intestinul subțire.

Bacteriile intestinale transformă bilirubina conjugată în mai mulți urobilinogeni.

O parte din urobilinogeni este apoi reabsorbită de intestin și recirculată înapoi în ficat într-un proces
numit circulație entero-hepatică.

O mică parte din urobilinogen este excretată din organism prin urină, în timp ce cea mai mare parte
este excretată în scaun, sub formă de stercobilinogen.
Acești compuși (urobilinogenul și stercobilinogenul) dau urinei și scaunului culorile lor
caracteristice.

Așadar, în sânge se află atât bilirubina neconjugată (indirectă) cât și o cantitate nesemnificativă
practic, de bilirubina conjugată (directa). Creșterea nivelurilor de bilirubină în sânge se pot exprima
prin modificări de culoare la nivelul pielii (icter) și prin modificări de culoare ale urinei și
scaunului.
Icterul poate fi prehepatic, hepatic și posthepatic, în funcție de cauza producerii sale și de tipul de
bilirubină care crește dominant în sânge (bilirubina indirectă – neconjugată, bilirubina directă -
conjugată sau ambele tipuri).

Icterul prehepatic (BI) rezulta in urma cresterii distructiei globulelor rosii din sange (hemoliza) si se
caracterizeaza printr-un nivel excesiv al bilirubinei indirecte (neconjugate) care depaseste
capacitatea limitata de conjugare a celulelor hepatice.

Icterul hepatic (BI+BD) este produs de leziuni ale celulelor hepatice (ex. hepatite, ciroze). Aceste
alterări ale celulelor hepatice afectează atât conjugarea bilirubinei indirecte care crește în sânge
(BI), cât și procesul de eliminare prin bilă a bilirubinei conjugate care este deversată în sânge
consecutiv deteriorărilor celulelor hepatice. În această situație, cresc atât bilirubina indirectă (BI)
(neconjugată), cât și bilirubina conjugată (BD) în sânge.
2
Icterul posthepatic sau verdinic (BD) este produs prin obstrucții ale canalelor biliare prin care se
elimină bilirubina conjugată în intestin. În icterul posthepatic, bilirubina indirectă este normală, dar
din cauza obstrucției căilor biliare, circuitul de eliminare a bilirubinei conjugate este inversat și va
fi eliberată în sânge. Scaunele se decolorează până la aspectul argilos, urina devine foarte închisă la
culoare, iar în icterul prelungit pielea capată un aspect galben – verzui prin transformarea bilirubinei
conjugate în biliverdină.
Bilirubina neonatală este frecvent evaluată la nou-născuți și se referă la creșterea marcată a
bilirubinei totale, în principal datorită creșterii bilirubinei neconjugate. De obicei, ficatul unui nou-
născut are nevoie de câteva zile pentru a prelua clearance-ul bilirubinei prin conjugarea bilirubinei.
Acest lucru duce la creșterea nivelului de bilirubină, care apoi atinge niveluri normale la
aproximativ o săptămână după naștere.
Testarea bilirubinei necesită câțiva mililitri de sânge venos, recoltați de regulă dimineața, pe
nemâncate.

Testul de sânge pentru bilirubină măsoară cantitatea de bilirubină din sânge.

Rezultatele sunt exprimate în mod obișnuit ca mg/dL sau miligrame de bilirubina per decilitru de
sânge. Valorile de referință la adult sunt:
 Bilirubina totală: 0,3–1,0 mg/dL
 Bilirubina directă: 0,1–0,3 mg/dL
 Bilirubina indirectă: 0,2–0,7 mg/dL

Icterul poate aparea și atunci când sunt defalcate mai multe globule roșii decât în mod normal.
Acest lucru determină creșterea bilirubinei indirecte și poate fi cauzat de:
 eritroblastoză fetală
 anemie hemolitică
 reacție de transfuzie în care celulele roșii din sânge care au fost administrate într-o transfuzie
sunt distruse de sistemul imunitar al persoanei.

Urmatoarele probleme hepatice pot provoca, de asemenea, icter, respectiv un nivel ridicat de
bilirubină atât indirectă, cât și directă:
 Cicatrizarea ficatului (ciroză)
 Ficat umflat și inflamat (hepatită)
 Alte boli hepatice
 Tulburare în care bilirubina nu este procesată în mod normal de ficat (boala Gilbert)

Următoarele probleme cu vezică biliară sau căile biliare pot cauza niveluri mai mari de bilirubină
directă:
 Îngustarea anormală a căii biliare comune (strictura biliară)
 Cancer al pancreasului sau al vezicii biliare
 Litiază biliară

De ce să faci testul de bilirubină?

Testul te ajută să afli dacă suferi de o boală hepatică sau de anemie hemolitică, în special dacă ai
anumite manifestări de tipul:

 icter (modificări ale culorii pielii, mucoaselor, sclerelor)

 ai antecedente de consum excesiv de alcool
3
  suspectezi toxicitatea unui medicament
 ai fost expus la virusuri hepatitice

Alte simptome care pot fi prezente includ:

 urina inchisă, de culoarea chihlimbarului
 scaune deschise la culoare, argiloase
 greață/vărsături
 dureri abdominale și/sau balonare abdominală
 oboseală și stare generală de rău care însoțesc adesea boala hepatică cronică.

4
BIBLIOGRAFIE:
o https://www.reginamaria.ro/
o https://ro.wikipedia.org/
o https://www.scribd.com/