ÎMPRUMUTURILE

În vocabular, unele cuvinte sunt:

 moștenite din limba latină, de exemplu: om, a
crede, înalt, se, acolo, în, că, a citi, a lăuda, cap,
inimă;
 formate în interiorul limbii prin derivare,
compunere sau conversiune, de exemplu: străvechi,
despre, distins;
 împrumutate din alte limbi, de
exemplu: funcționar, a remarca, inițial, coşmar, job.
Împrumuturile lexicale sunt cuvinte luate din
alte limbi și care constituie un mijloc extern de
îmbogățire a vocabularului.
Împrumuturile apar în urma contactului dintre două
limbi, fiind favorizate de mai mulți factori:
conviețuirea unor populații în același teritoriu,
vecinătatea geografică, raporturile culturale,
economice, politice etc.
Împrumuturile pot fi făcute pe cale directă, prin
contactul dintre vorbitori sau pe cale indirectă,
prin intermediul lucrărilor scrise, deci al cunoașterii
unei alte limbi decât cea maternă.
Împrumuturile pot fi:
mai vechi, din slavă (drag, a iubi, prieten), din
turcă (ciulama, iaurt, murdar), din greacă (a
agonisi, conopidă, tacticos), din maghiară (a
făgădui, oraș, viclean);
mai moderne, din franceză (elev, nostalgic, a
soluționa), din engleză (design, volei, weekend), din
italiană (adagio, pizza, scadență), din
germană (crenvurst, rucsac, ștecăr), din
latină (colocviu, etern, fabulă).
Neologismele sunt cuvinte mai
recente împrumutate din alte limbi sau create în
interiorul limbii prin derivare sau compunere,
având obligatoriu un component nou.
Neologismele au pătruns în limba română începând
cu primele decenii ale secolului al XIX‑lea, în special
din limba franceză și din limba latină. Astfel, acestea
înlocuiesc multe cuvinte din turcă și din
greacă: epidemie îl înlocuiește pe molimă,
arteziană pe havuz, rege pe rigă, casetă pe besactea.
Astăzi, cele mai multe împrumuturi neologice sunt
din limba engleză, unele adaptându‑se la limba
română (miting, fotbal), altele păstrându‑și forma
din limba de origine (hobby, smartphone).