TEXTUL EPISTOLAR

Textul epistolar (scrisoarea) este o formă de comunicare la distanță caracterizată, în primul rând,
prin existența unor clișee de limbaj, referitoare la dată și loc, la formula de adresare și cea de
încheiere, la semnătura emițătorului, prin care se fixează relația dintre emițător și receptor.

Structura textului epistolar:

 Data și locul elaborării;

 Formula de adresare, aflată în relație de simetrie cu formula de încheiere;
 Textul propriu-zis, compus din trei părți: prima parte conține prezentarea scopului scrisorii,
a doua parte conține dezvoltarea ideii introduse la început, a treia parte conține formulele
prin care emițătorul pregătește încheierea;
 Semnătura emițătorului și un eventual post-scriptum.

Textele epistolare sunt de două feluri:

1. Amicale/familiale – aceste scrisori se adresează prietenilor și membrilor familiei și se

caracterizează prin prezența următoarelor trăsături:
a. formula de adresare specifică (Dragă X);
b. formula de încheiere (Cu drag, Cu prietenie);
c. Mărci lexico-gramaticale ale subiectivității;
d. Încărcătură emoțională;
e. Mesaj direct, natural, spontan, ton confesiv;
f. Libertate de exprimare și de utilizare a registrelor limbii.
2. Oficiale – transmise între instituții sau între persoane și instituții și se caracterizează prin
următoarele trăsături:
a. Formula de adresare specifică (Stimate Domnule Director);
b. Formula de încheiere simetrică (Cu stimă, Cu respect);
c. Exprimare obiectivă, impersonală;
d. Utilizarea pronumelor de politețe și a formulelor de reverență;
e. Lipsa încărcăturii afective;
f. Utilizarea registrului standard sau, cel mult, a registrului neologic.