CHIMIOTERAPIA TULBURARII AUTISTE

Motto: Încearcă şi nu insista

S. MILEA - UMF - Bucureşti

ÎNŢELEGEREA TREBUIE SĂ ŢINĂ SEAMA DE FAPTUL CĂ:

• Tulburarea autistă este un complex clinic sever:

- cu evoluţie îndelungată
- fără o soluţie terapeutică
satisfăcătoare

- care a făcut ca speranţele să se îndrepte spre

toate noile mijloace terapeutice
CHIMIOTERAPIA A FOST STIMULATĂ DE:

- ipoteza naturii organice

- noile descoperiri privind implicarea genetici
- cunoştinţele din domeniul neurochimiei
PREPARATE UTILIZATE DE-A LUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE:

HALOPERIDOLUL

- afinitate pentru receptorii D2, D3 şi D4

- doză zilnică: 5 - 15 picături

- larg utilizat în anii ‘80

PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

TRIFLUOPERAZINA
- afinitate specifică pentru receptorii D2
- eficienţă afirmată de: Fish şi col. (1966), Wolpert şi
col. (1967) Werry şi Aman (1993)
- simptome ţintă - hiperchinezia
- doze de 2 - 3 mg/zi.
- efecte secundare prohibitive
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

ZUCLOPENTIXOLUL sau Clopixolul

- acţiune multiplă interesând sistemele dopaminergic,
adrenergic, serotoninergic şi histaminergic
- afinitate cu precădere pentru receptori D2 şi alfa1

adrenergici
- eficienţă afirmată de Milea (1998)
- simptome ţintă - stereotipiile de mişcare şi
discontactul
- doze de 5 - 10 mg/zi
- uneori necesită corectarea sindr. extrapiramidal
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

PIMOZIDE sau Orap

- afinitate pentru receptorii D2
- eficienţă afirmată de:
Deutsch şi Campbell (1986);
Ernst şi col. (1992)
- simptome ţintă - hipoactivitatea
- doze de 1 - 4 mg/zi
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

NALTREXONE
- antagonist opioid
- eficienţă afirmată de: Campbell şi Overall (1989),
Walters şi Rouland (1990), Deutsch (1986),
Panksepp şi Lensing (1991)
- simptome ţintă - comportamentul autoagresiv
- nesusţinut de: Buitellar şi Galler (1999), Chabane
şi col. (2000), Willemsen - Swinkels (2002)
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

CLONIDINA
- agonist alfa2 adrenergic
- are efecte doar pe termen scurt şi
dezavantajul inducerii toleranţei
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

GUANFACINA

- agonist alfa2 adrenergic

- eficienţă afirmată de McDougle şi Posey

(2002)
- simptome ţintă - hiperactivitatea copiilor cu
tulburare Asperger
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

CLOMIPRAMINA (Anafranilul)
- antidepresiv triciclic
- eficienţă afirmată de: Garber şi col. (1992), McDougle şi
col. (1992), Gordon şi col. (1993), Levis şi col. (1996),
Viselman (1999)
- simptome ţintă: stereotipii, manifestări
autoagresive şi compulsive

- doze de 10 - 50 mg/zi
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

LITIUM
- ortotimizant
- eficienţă afirmată de:
Milea (1989 şi 1997), Buitelaar (1993 şi 2000)
- simptoame ţintă: stereotipiile şi discontactul
- nivelul litemiei de 0,40 - 0,80 mEq/l
- dezavantaj: dozarea periodică a litemiei
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

ALTE ORTOTIMIZANTE
Valproatul de sodiu, Carbamazepina şi Gabapentinul
- nu au confirmat speranţele
- excepţie - cazurile cu comorbiditate epileptică
PREPARATE UTILIZATE DEALUNGUL TIMPULUI CARE
S-AU DOVEDIT EFICIENTE (cont.):

METHYPHENIDAT
- psihostimulant
- eficienţă afirmată de: Quintana şi col. (1995),
Handen şi col. (1999)
- nesusţinut de Botteron şi Geller (1999) şi nu
numai de ei
- Sporn şi Pincser (1981), Schmidt (1982),
Aman (1996) şi alţii, remarcă apariţia de
fenomene adverse
Inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei
(SSRI)

a - FLUOXETINA (Prozacul)
- eficienţă afirmată de: Cook şi col. (1992)
Marcowitz (1992)
- preparat de primă alegere - Botteron şi
Gheller (1999)
- simptoame ţintă: stereotipiile,
iritabilitatea, comport. autoagresiv
 Inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei
(SSRI)

b - FLUVOXAMINA (Fevarinul)
- eficienţă afirmată de: McDougle şi col (1996),
Milea (2004)
- simptoame ţintă: comport. autoagresiv şi
obsesiv - compusive
- doze de 200 - 300 de mg/zi
Inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei
(SSRI)

c - SERTRALINA (Zoloft)
- eficienţă afirmată de: Steingard si col. (1997)
- simptoame ţintă: discontactului, flexibilitatea
gândirii, agresivitatea şi stereotipiile

- doze de 100 - 150 mg/zi

 Neurolepticele numite atipice

a - CLOZAPINA (Leponex)
- afinitate pentru: 5-HT 2A şi 2C D1 şi D4,
adrenergici alfa1 şi alfa2, muscarinici şi
histaminici H1
- eficienţă afirmată de: Zuddas şi col (1996),
Chen şi col.(2001)

- utilizarea sa impune prudenţă

 Neurolepticele numite atipice

b - RISPERIDONA (Rispolept, Rispen, Risperdal)

- afinitate mare pentru: D2, D3, D4, 5-HT2A,
adrenergici alfa1 şi alfa2 şi muscarinici
- afinitate medie pentru: D1, 5-HT2C şi histaminici H1
- eficienţă afirmată de numeroşi autori
- 70% cazuri - Arnold şi col. (2000)
- simptoame ţintă: tulburările primare din autism
- efecte secundare: creşterea în greutate
- îl considerăm preparatul de primă alegere
- doze de 0,5 - 2 mg/zi
 Neurolepticele numite atipice

c - OLANZAPINE (Zyprexa)
- afinitate mare pentru: 5HT2A, muscarinici şi
histaminici H1
- afinitate medie pentru: D1, D2,,D3 şi D4, 5HT2C şi
adrenergici alfa1
- eficienţă afirmată de: Potenza şi col.(1999),
McDougle şi col. (2000) Malone şi col. (2001)
- simptoame ţintă: principalele simptoame ale
spectrului autist
- efecte secundare creşterea în greutate
- doze medii de 10 mg/zi
 Neurolepticele numite atipice

d - ZIPRAZIDONE (Zeldox)
- afinitate mare pentru:5HT2 şi 5HT2C
- afinitate medie pentru: 5HT1A şi 1Da
- inhibă captarea norepinefrinei (Tandon şi col-
1997)
- eficienţă afirmată de: McDougle şi col.(2002)
Weiden (2001)
- simptoame ţintă: principalele simptoame ale
autismului
- acţiune antidepresivă şi anxiolitică Weiden (2001)
- doze medii de 60mg/zi
 Consideraţii cu caracter general:

- Nu există un tratament specific în autism

- Cu mici excepţii eficienţa nu depăşeşte 50% din cazuri
- Nu toate cazurile răspund la aceleaşi preparate
- Preparatele eficiente diferă ca structură chimică şi mod de
acţiune
- Efectele secundare sunt adesea obstacole în calea
recuperării
- Lipsesc markeri fermi care să orienteze alegerea
- Sunt tot mai riguroase condiţiile care permit testarea de noi
medicamente la copii
- Sunt argumentele folosite de sceptici
 Scepticilor le răspundem:

- Chimioterapia este un mijloc complementar foarte

util
- nu este un substitut terapeutic
- şi nici indezirabilă
- Ea nu vindecă autismul, facilitează însă foarte mult
efectul mijloacelor psihopedagogice
- Nici mijloacele psihopedagogice nu sunt:
- nici radicale
- şi nici lipsite de riscuri
 ARGUMENTE :

1 - Literatura de specialitate din domeniul

psihofarmacoterapiei
2 - Propria experienţă de peste 20 de ani
3 - Cunoştiinţele din domeniul:
- biopsihologiei
- şi al patogeniei tulburărilor psihice
şi autismului
 ARGUMENTE - 2

4 - Cu noile preparate efectele secundare sunt:

- tot mai discrete
- şi uneori necesare
 ARGUMENTE - 3

5 - Reproşurile privind diversitatea mare a

medicaţiei au la bază ingnorarea:
- principiilor psihofarmacologiei
moderne
- a caracterul complex al proceselor şi
simptoamelor psihice
- şi a naturii tulburării autiste
 Psihofarmacologia modernă:

- Este o metodă de intervenţie tot mai

selectivă
- nu vizează afecţiuni ci doar disfuncţii
biochimice ţintă
Funcţiile psihice chiar şi elementare şi deci şi
simptoamele psihice:

- sunt expresia unui lanţ de procese intermediare

constitutive
- sunt bazate pe numeroase seturi de procese
biochimice
- şi se află în strânse interacţiuni multiple cu celelalte
funcţii
Tulburarea autistă este o suferinţă heterogenă:
- etiologic
- patogenic
- şi clinic:
- simptoame primare
- simptoame secundare
- simptoame ale unor tulburări
comorbide
- simptoame ale unor tulburări
asociate
 Iată de ce în autism:

- nu este şi nu poate exista un panaceu universal

- sunt atât de multe şi diferite preparatele cu efecte
favorabile
- nu putem anticipa cu certitudine preparatul cel mai
eficient
- eficienţa diferă de la un caz la altul
- suntem obligaţi să cunoaştem şi să ţinem seama de:
- profilul afinităţilor pentru receptorii a medicaţiei
- profilul funcţional şi disfuncţional al receptorilor
- diversitate mare a disfuncţiilor prezente în autism
- caracterul foarte diferit al asocierii acestor
disfuncţii în autism
- particularitatea fiecărui caz
 CONCLUZII-1

- Din punctul de vedere al chimioterapiei fiecare caz

este un unicat
- Medicaţia trebuie acceptată dacă:
- efectele pozitive sunt vizibile şi relativ prompte
- efectele secundare:
- pot fi corectate
- sau nu afectează calitatea vieţii
- Tratamentul este de lungă durată dar numai cât se
dovedeşte util
 CONCLUZII-2

- Este de preferat ca tratamentul medicamentos să fie tatonat primul

- Nu se insistă dacă nu se observă un efect pozitiv relativ prompt
- Nu este o ruşine să se tatoneze un altul
- Dozajul zilnic individualizat se adaptează permanent la nevoi
- Medicaţia nu vindecă autismul, de aceea nu trebuiesc administrate
nici doze mai mari decât este necesar şi nici mai mici
- Eficienţa sau nu a diferitelor preparate poate contribui la
cunoaşterea şi delimitarea unor tipuri biochimice de autism
- Încearcă mai întâi cu rigurozitatea celor spuse mai sus, nu insista
dacă răspunsul nu este vizibil