Carol Quintul

A fost fiul lui Filip I al Castiliei și al Ioanei de Castilia. Bunicii lui din
partea tatălui au fost împăratul Maximilian I și Maria de
Burgundia, a cărei fiică, Margareta de Austria, s-a ocupat de
educația lui.
Ca orice principe absolutist, Carol primește prin ungerea făcută de către Papă puterea și
a domnit în numele lui Dumnezeu. Din momentul încoronării, Carol a deținut întreaga
putere pe teritoriul intins peste care va domni și va guverna.

El a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A

domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556.
Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor
teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de
Jos și coloniile spaniole din Americi.

A folosit cu mândrie simbolul heraldic al Habsburgilor.

Având o descendență
impresionantă, de religie
catolică, el era iubitor de
muzică şi pictură.

În 1551, Carol Quintul i-a

comandat vestitului pictor
Tizian un tablou cu care să fie
înmormântat. Lucrarea -
intitulată ”La Gloria” - a fost
terminată trei ani mai târziu.
În 1558, cu câteva clipe înainte
de a se stinge, se spune că
suveranul a fost dus să-și dea
suflarea în fața faimoasei
picturi.

Tot Tizian îi execută portretul

împăratului.
Apartenența sa la familia principilor absolutiști nu este datorată doar
puterii sale absolute pe care o deținea în teritoriul întins pe care îl deținea
ca rege și împărat, și nici faptului că a domnit într-o perioadă absolutistă.

În primul rând, Carol a fost un principe absolutist fiindcă și-a asumat

ideologia universalistă a Bisericii catolice, a cărei fiu era.

El a lansat ideea „monarhiei universale” după model catolic.

Monarhia universală a fost un proiect al său, vizând crearea unui uriaș imperiu (Spania-Germania-Italia-
Țările de Jos-coloniile spaniole din Lumea Nouă)pe care să-l conducă în calitate de monarh absolut, iar unica religie
să fie cea romano-catolică)/ „Sire, acum că Dumnezeu v-a făcut imensa favoare de a vă ridica deasupra tuturor regilor
şi tuturor prinţilor Creştinătăţii, la o asemenea treaptă a puterii pe care, până acum, a cunoscut-o doar înaintaşul vostru
Carol cel Mare, vă aflaţi pe drumul Monarhiei Universale, pe punctul de a uni Creştinătatea sub un singur Păstor”.
(Scrisoare către Carol Quintul, 1519).
 În timpul domniei lui Carol teritoriile din Noua Spanie (America) au fost extinse în mod considerabil de
conchistadori precum Hernán Cortés sau Francisco Pizarro, care au determinat căderea imperiilor Aztec în mai
puțin de un deceniu. Împreună cu expediția lui Magellan din 1522, aceste succese l-au convins pe Carol de
misiunea sa divină de a deveni liderul lumii creștine, încă amenințate de Islam. Desigur, cuceririle l-au ajutat pe
Carol să-și întărească poziția, trezoreria sa fiind aprovizionată cu aur în cantități uriașe. După cum a remarcat
conchistadorul Bernal Diaz :
„Am venit să-l servim pe Dumnezeu și pe Maiestatea noastră, ... și de asemenea ca să ne îmbogățim”
Tot ca purtător al steagului catolicismului s-a luptat în Franța cu protestanții...
Ca un adevarat cruciat a avut conflicte cu Imperiul otoman aflat în plină
extindere în secolul XVI. Sultan era Soliman Magnificul care cucerise
Ungaria prin bătălia de la Mohacs (mai jos poză cu detaliile strategice
ale bătăliei).
Deși a avut o relativă prosperitate economică, în special datorită
posesiei sale asupra Țărilor de Jos și a Americii, Carol a eșuat în
proiectul său universalist datorită, în principal opoziției
principilor din spețiul german, revoltelor din Spania și forței
Islamului.

În concluzie, apartenența lui Carol Quintul la absolutism a

constat în principal din proiectul său universalist susținut de
Biserica catolică.