Eticheta verbală ca mijloc de

redare a culturii naţionale

(salutul şi adresarea)
 Ce este eticheta?
 Un concept filozofic, etic; totalitatea normelor de
conduită referitoare la manifestările exterioare atitudinale
faţă de oameni (formule de adresare, de salut si de ramas
bun, comportamentul in locuri publice, maniere, etc.). Cu
toate acestea, manifestarea exterioară, de regulă, reflectă
esenţa interioară a relaţiei, care in mod ideal, ar trebui să
fie reciproc cordială
Termenul are origini franceze, din timpul regelui
Ludovic al XIV-lea. Europenii pun accent şi în zilele
noastre pe respectarea comportamentului adecvat, dar în
America, eticheta este socotită de către unii o barieră, o
restricţie inutilă a libertăţii de exprimare. Alţii o respectă,
dovadă fiind afişele postate la intrarea în anumite
restaurante (în special cele de pe litoral) din Statele Unite:
„No shoes, no shirt, no service", adică accesul nu este
permis decât dacă ai o vestimentaţie adecvată
Tipuri de eticheta:
Eticheta de birou
 eticheta comunicarii
Eticheta de afaceri
Eticheta la masa
Eticheta vestimentara
 Eticheta verbală
Eticheta verbală reprezintă un sistem de norme
comportamental – verbale,
 specific-naţionale, stereotipice,
 existente într-o societate,
 obligatorii pentru toţi membrii ei;
Normele sînt fixate şi folosite în diverse formule de
adresare, dar, in acelaşi timp, variabile, în dependenţă
de perioada istorică.
Eticheta verbală şi cultura comunicării

Eticheta verbală este dependentă

de cultură.
Ceea ce pentru unii este considerat
normă, pentru alţii poate să fie şocant
sau inadecvat-exemplul relativităţii,
pentru că şi comportamentul variază
de la un popor la altul.
 Informaţia culturală ce se conţine în
eticheta verbală a diferitor culturi

Ierarhia de subordonare;
Raportul de gen;
“intravert” şi “extavert”;
“spaţiu personal”;
Istoria poporului, tradiţii, obiceiuri,
mod de viaţă, religie.
Exista mai multe forme de salut cu un istoric si
semnificatii aparte,asa cum exista mai multe
modalitati de manifestare a fiecarui salut in
parte.E important sa stim cind sa ne stringem
mina,cind sa ne imbratisam sau sa dam din cap
ori sa ridicam sprincenele,etc.nu peste tot este la
fel.
STRINSUL MAINII este raspindit in majoritatea
culturilor de tip occidental,iar formele lui au
aceleasi intelesuri in majoritatea cazurilor in
care apar:intilnire de afaceri,realizarea de
cunostinte,ramas bun,intilnire amicala,s.a
Originea salutului prin stringerea mainii
are o conotatie ce tine de conflict si de
eliminarea unor tensiuni aparute intre
cavalerii beligeranti.acestia isi dadeau mina
ca sa arate ca nu au arme sau ca nu vor sa se
foloseasca de ele,in acest caz si apropiindu-
se de adversar.In cultura romana,stringerea
nu era a mainii ci a antebratului,in sens de
ajutor si incredere;ca atunci cind vrei sa
ridici pe cineva,avind,astfel,o priza mai
buna.
In unele regiuni si tari salutul prin stringerea
mainii are un regim protocolar si oficial,iar pentru
a-ti arata bunavointa fata de cineva se folosesc cu
precadere imbratisarea si sarutul pe ambii obraji.
Exista FORME DE SALUT pe care si cel mai
extrovertit si dezinhibat individ le-ar avea drept
un atentat nu laspatiul personal,ci la un bun simt
si igiena.E cazul membrilor unor triburi din Africa
care se scuipa pentru a-si exprima salutul si
apropierea.
Membrii altor comunitati africane se saluta
punindu-si mana unii pe umerii celorlalti.
Strîngerea mînii
Strîngerea mînii se practică mai
ales cind cele două persoane care se
intilnesc urmează să se oprească şi 
să stea puţin de vorbă. Este o formă
de salut care datează din antichitate.
În majoritatea culturilor
europene, salutul prin strângerea
mâinii este iniţiat, în interacţiunile
interpersonale, de persoana mai în
vârstă sau, dacă persoanele sunt de
sex opus, de femei.
Când există un grup de
persoane, mînile se strâng pe rând:
femeile între ele, apoi femeile şi
bărbaţii, bărbaţii între ei.
Această formă de contact tactil
este în strânsă legătură cu contactul
vizual, apropierea spaţială,
zâmbetul, alte gesturi şi expresii
mimice.
Mai intilnim si SALUTUL
DISCRET,prin care emitatorul vrea
sa transmita un anumit mesaj de
apropiere,de intelegere a
celuilalt,sperind ca si celalalt il va
intelege.E un salut familiar,fara
cuvinte,cind capul se misca de jos in
sus si sprincenele se ridica sau
nu.Poate fi interpretat si ca un semn
de colaborare.
 Salutul- mod de comunicare între diverse popoare
(din istoria salutului)
În Roma antică, oamenii se salutau ridicîndu-şi braţul drept în sus.

Romanii se salutau astfel: AVE (fii salutat), SALUS (să fii sănătos), SERVUS
(sunt slujitorul tău, formulă foarte respectuoasă) sau SALVE (salut sau buna
ziua), si se despărţeau (rămîi cu bine).
Grecii antici se salutau cu CHARIE(pace ţie).

China - se salutau strîngîndu-şi propria mînă.

Franţa - se salutau strîngîndu-se de obraji.

 America Latină - se îmbrăţişează.

 Noua Guinee - îşi aşează unul altuia frunze pe creştet,ca semn de slaut.

 Samoa - se salută, mirosindu-se reciproc.

Unii orientali saluta impreunindu-si palmele la piept si
aplecindu-se usor,avind si capul inclinat
Locuitorii din America Latina se imbratiseaza cind se saluta
Oamenii din Orient se saluta,lipindu-si palmele ca intr-o
rugaciune si facind o plecaciune
Dupa sarbatoare de Pasti,crestinii ortodocsi se saluta cu
formularile “Hristos a inviat!”,”Adevarat a inviat. La sarbatoarea
de Inaltare se folosesc formularile “Hristos s-a inaltat”,”adevarat
s-a inaltat”
Salutul in Hong Kong:impreuneaza palmele si
executa o plecaciune
In India:impreuneaza palmele ca si cum s-ar
ruga.Gestul poarta numele de NAMESTE
In Indonezia spun SELAMAT,ceea ce inseamna pace
In Japonia:se apleaca din talie,palmele pe
coapse,calcaile impreunate
Korea:plecaciune usoara si fluturare din maini(maina dreapta in
aer ori ambele)
Malaysia:ambele maini ating mainile celuilalt si apoi le duc
inapoi pe piept si spun;acest gest se numeste SALAME
Philippines:o teapana stringere de maina
Sri Lanka:palmele impreunate sub barbie si efectueaza o usoara
plecaciune
 Thailand:palmele impreunate,coatele lasate in jos si plecaciune
usoara cu capul
Chinezii,in timpurile vechi,salutindu-se,isi stringeau mainile
proprii.In zilele noastre de obicei un orator isi saluta
ascultatorii.
Eschimosii,salutind un prieten,usurel il loveste cu pumnul pe
cap si pe umeri
Laponezii cind se saluta se ating cu nasul unul de altul
Egiptenii inainte se salutau la fel cum se saluta acum
militarii:duc maina la frunte

Formule de salut in
citeva tari
 Аs-Saleamu Aleiku
“Pace, sănătate şi bunăstare, vouă, în viaţa
aceasta şi in ceruri de la Allah”
Salutul tradiţional în Tailanda “Wai”
privirea plecată, înclinarea în faţa
celuilalt, adoptarea unei poziţii de
supunere, chiar de
rugăciune.
Хлеб да соль
 Formule de salut în China
Chinezii vor intreba: „Ati mincat astazi
orez?” (Have you eaten rice today?) ceea
ce inseamnă: „Cum o mai duceti?”
În timpul salutului se folosesc şi
formulele: bună dimineaţa, bună ziua,
bună seara.
La întâlnirile oficiale se pronunţă denumirea
rangului: "bună ziua, domnule director,
ambasador, ministru etc.".
Salutul la japonezi
“Konnichi wa”
Plecăciunea este o parte repetitivă
şi integrată interacţiunilor sociale
zilnice, folosită în numeroase
împrejurări şi contexte:
când se întâlnşte o persoană,
când se întreabă ceva,
 când se cer scuze, când se
felicită,
 când se exprimă acordul cu
cineva,
când se ia rămas bun ş.a.
 Salutul la mongoli
Formula generală de salut (stereotipul)
reflectă viaţa nomadă a ciobenilor: chiar
dacă demult nu se mai ţin vite şi nu mai
duc viaţă nomadă:
- Cum vă merge viața de nomad?
- Cum sunt vitele?
Toamna: “Sunt grase bovinele”, “Cum o
mai duceţi toamna?”
Primăvara: “ Primăvara a venit cu bine?”
Iarna: “Cum iernaţi?”
 Salutul în satele moldoveneşti/
româneşti
"Doamne ajuta!“.

Sensul este : "Dumnezeu sa fie cu noi, cu toti!".

In Maramureş mai ales, dar şi in alte parţi din

Ardeal-"Laudăm pe Iisus!" sau " Lăudat fie Iisus!", la care se

răspunde cu "Lăudat sa fie in veci, amin!" sau numai "In veci,
amin!".
De la Pasti pana la Înalţare - "Hristos a inviat!", iar apoi,

pana la Rusalii, cu "Hristos S-a inalţat!".

Dupa Craciun, megleno-românii se salută cu

"Hristos S-a nascut!", salut asemanator cu cel de la Paşti.

 In alte tari, oamenii se saluta:
“Ahoj” in limba ceha,
“Hej” in daneza,
“Salom” in ebraica,
“Hallo” in germana,
“Ja sas” in greaca,
“Ciao” in italiana,
“Ola” in portugheza,
“Hola” in spaniola,
“Merhaba” in turca,
“Aloha” in Hawaii
Africa:HAAI
Albania:TUNGJATJETA(sa ai o viata lunga)
Armenia:BAREV sau PAREV
Australia:G’DAY(informal)
Bahamas:HELLO(formal) sau HI(neformal)
Bulgaria:ZDRAVEI,ZDRASTI(informal)
Congo:MAMBO
Germana:HOI(popular),GOEDENDAG(formal)
Englez:HELLO(formal),HI,HEY,YO(neformal)
Egipt:SALAAM ALEIKUM
Francez:SAUT,BONJOUR
Hawai:ALOHA
Hindi:NAMESTE
Italian:CIAO(neformal),BUON GIORNO(formal)
Rus:PRIVET
Romin:SALUT
 Formule de adresare
Germania: Herr Doktor Professor Guy; cu excepţia
membrilor familiei şi pritenilor apropiaţi, în cel mai rău
caz-”Doctor/ Herr, Frau (indiferent de starea civilă)”
Japonia: forma nipona pentru “Dle...” este “San” si, plasata
dupa nume (Prutianu san), este obligator pina cind esti invitat
in mod expres la familiaritaţi. formula de respect ultraînaltă este
“Sama” (Prutianu Sama), apelată in cazuri rare.
Franţa: nu se obişnuieşte sa vă adresati pe nume. Numai
”madame”-femeilor si ”monsieur”- barbatilor.
Brazilia: O João, O Maria/ O Senhor, O Sehora;
America de Nord: John, Mary;
Pronume de politete:
Franceza: tu/vous Comment allez-vous?
Comment vas-tu?
Germana: Du/ Sie (Ihnen) Wie geth es Dir? Wie geth
es Ihnen?
Spaniola: Tu/ Usted Como esta?/ Como esta
Usted?
Părţi de vorbire care au înţeles de grup
Japonia: Uchi (in cadrul grupului)are inteles de ”unul dintre
noi”; Soto (in afara grupului) ”unul din ei”.
Vorbirea directă/ vorbirea indirecă
Un loc important japonezii acorda vorbirii indirecte,
folosind vorbirea pasivă. Ex: “S-a spus ca…”, “Unii cred
ca…”
Cercetatorii au demonstrat că japonezii folosesc construcţia
pasivă mai des decit americanii. Acest fapt ne confirma si
unele proverb: Vagul este virtutea.
Pentru americani, comunicarea indirecta a japonezilor poate
fi interpretata neserios, insulator si nedemn de incredere.
Pentru japonezi, comunicarea directa a americanilor poate fi
vazuta ca nepoliticoasă, aspră şi insensibilă.
 Formule de adresare in engleză
In engleză nu există pronumele personal de
politeţe de tipul ”dumneavoastră”.
Cuvîntul “you” se traduce în româneşte fie prin
“tu”, fie prin ”dumneavoastră”.
 Reguli ale etichetei în prezenţa Familiei Regale
In cadrul întîlnirilor cu membrii
Familiei Regale, formulele directe de
adresare sunt urmatoarele:
Pentru Rege: « Sire » sau « Majestatea
Voastra ».
Pentru Regină: « Majestatea Voastră ».
Pentru Principesa, Principe: « Alteta
Voastră Regală ».
Dacă Majestăţile Lor se afla împreună cu
Alteţele Lor Regale şi cu Excelenţa Sa, se
poate folosi la începutul unui discurs sau
luare de cuvant formula generală:
"Majestăţile Voastre, Altetele Voastre
Regale, Excelenţa Voastră".
 Salutul nonverbal
Germania: bărbaţii dau mina (intre ei) si sarută o
data femeia;
Brazilia: femeile vor săruta si vor fi sărutate (pe
obraz), barbaţii se imbrăţişează;
Franţa: sărutarea interlocutorului de doua ori ;
Belgia: sărutarea interlocutorului de trei ori ;
Britania: sărutarea interlocutorului
de patru ori;
Spania: salutul este semnificat
în prin îmbrăţişare;

 La eschimoşi - prin sărutul nazal.

Ştiaţi că…
 În timpurile trecute supuşii îşi salutau regele
sau domnitorul făcând plecăciuni adânci sau chiar
stând în genunchi.
 În Turcia exista obiceiul ca supuşii să sărute
vârful papucului sultanului.
 Indienii, în semn de salut şi încredere, fumau
din renumita "pipă a păcii".
 În trecut, înainte de a se duela, cavalerii se
salutau ceremonios, chiar dacă în final unul dintre
ei murea.
 La multe concursuri sportive întrecerea
începe cu un salut specific între concurenţi, salut
care face parte din regua jocului
Bibliografie
 Гольдин В.Е. Речь и этикет. – М., Просвещение, 1983
 Колесов В.В. Культура речи – культура поведения. – Л.:
Лениздат,
1988
 Культура русской речи / Под ред. Л.К. Граудиной и Е.Н.
Ширяева. –
М., 1998
 Оганесян С.С. Культура речевого общения // Русский язык в
школе.
№ 5 – 1998г.
 Скворцов Л.И. Язык, общение и культура // Русский язык в
школе.
№ 1 – 1994г.
 Формановская Н.И. Культура общения и речевой этикет //
Русский
язык в школе. № 5 – 1993г.
 Формановская Н.И. Речевой этикет и культура общения. – М.:
Высшая школа, 1989

Antonia Garonfil: Eticheta şi bunele maniere