ESENȚE ȘI PARFUMURI PE BAZĂ DE

ESTERI AI ACIZILOR CARBOXILICI.

Elaborat: Ionaș Alexandrina, cl. a XI-a „R”, L/T „Olimp”, s. Costești

 ISTORIA PARFUMULUI

• Tapputi, prima creatoare de parfumuri

În jurul anului 1200 îH, în Mesopotamia, o femeie pe nume Tapputi
utiliza uleiuri, flori şi plante precum smirna sau chiparosul, pe care le
combina şi, în urma distilării, obţinea uleiuri aromate. Primul parfumier
a rămas în istorie pentru faptul că a dezvoltat metode originale de
distilare a parfumurilor, fiind considerată şi prima femeie chimist. În
aceeaşi perioadă, după cum au demonstrat cercetările arheologice,
parfumurile erau folosite şi în India.
În Epoca Antică, parfumurile aveau o altă semnificaţie, considerându-se
că uleiurile aromate aveau darul de a-l apăra de rele pe cel care le purta.
Pentru oamenii din antichitate uleiurile aromate reprezentau şi un mod
de a-şi arăta veneraţia faţă de zei. Animalele oferite drept ofrandă zeilor
erau însoţite de uleiuri aromate obţinute din tămâie, smirnă sau busuioc.
 Plante și flori

Fructe

MATERIA PRIMĂ
Condimente
și Plante
Aromatice

Animale

Alte substanțe
natural:tămâie
, rășini
• 1. Distilare: Metoda tradițională, care implică
încălzirea amestecului de plante aromatice și apă
pentru a obține vapori, iar aceștia sunt apoi
condensați pentru a produce uleiul esențial.

• 2. Presare la rece: Folosită în special pentru citrice,

unde coaja fructelor este presată pentru a obține
uleiurile esențiale.

• 3. Extracție cu solvent: Se utilizează un solvent,

cum ar fi alcoolul, pentru a extrage uleiurile
esențiale din materiile prime. Apoi, solventul este
evaporat pentru a obține extractul de parfum.

METODE
DE
OBȚINERE
• 4. Macerare: Se lasă materiile prime să se
înmoaie într-un ulei purtător pentru a extrage
aromele. Acest proces necesită timp și răbdare.

• 5. Fermentare: Unele parfumuri sunt obținute

prin fermentarea unor substanțe, cum ar fi
tămâia sau ambra, pentru a produce arome
caracteristice.

• 6. Sinteză chimică: În parfumerie modernă,

mulți compuși aromați sunt creați prin sinteză
chimică. Acest lucru oferă control asupra
fiecărui element și permite crearea unor arome
personalizate.

Fiecare metodă are avantaje și dezavantaje și poate

influența calitatea și caracterul parfumului rezultat.
 SINTEZA CHIMICĂ

Procesul de obținere a parfumurilor din esteri ai acizilor carboxilici este o

parte importantă a sintezei chimice în parfumerie. Pentru sinteza acestuia
sunt înfăptuiți următorii pași.
1. Alegerea Acidului Carboxilic:
- Se începe cu selectarea acidului carboxilic potrivit, care furnizează
gruparea carboxilic (-COOH). Acest acid este ales în funcție de nota
olfactivă dorită.
2. Alegerea Alcoolului:
- Alcoolul este ales în funcție de grupa sa funcțională. El reacționează
cu acidul carboxilic pentru a forma esterul. Diversitatea alcoolică
contribuie la varietatea notelor olfactive.
3. Sinteza Esterului:
- Acidul carboxilic și alcoolul sunt combinate în prezența unui
catalizator, adesea un acid sau o bază.
- Reacția chimică, cunoscută sub numele de esterificare, cu formare de
esterul și apă. Este o reacție de echilibru, dar eliminarea apei din sistem
prin distilare poate împinge echilibrul în favoarea esterului.
4. Rafinare și Separare:
- După reacție, se poate realiza o rafinare pentru a elimina
impuritățile. Metodele precum distilarea și cristalizarea pot fi
utilizate pentru separarea și purificarea esterului.

5. Determinarea Compoziției și Notei Olfactive:

- Analizele chimice și spectroscopice sunt utilizate pentru a
confirma compoziția esterului. Esterul obținut contribuie la nota
olfactivă specifică a parfumului.

6. Combinarea cu Alte Componente:

- Esterii obținuți pot fi apoi combinați cu alți compuși aromați
pentru a crea parfumuri complexe. Aceasta poate include adaosul
de alți esteri, uleiuri esențiale sau alte substanțe parfumate.

Procesul sintezei chimice a esterilor aduce precizie și control

asupra compoziției parfumului, permițând parfumierilor să creeze
arome personalizate și distincții olfactive unice.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!