Medicina aztecă

 Conţinut
 Istoria medicinei aztece
 Originea bolilor
 Caracteristicile medicinei aztece
 Domeniu spaniol
 Zeu aztec al medicinei
 Plantele și bolile pe care le tratează
 O carte de reținut
 Referințe
Medicină aztecă

A fost o practică a tratamentelor curative provenite din

societatea indigenă mexicană, caracterizată prin utilizarea
ierburilor medicinale, intervenții chirurgicale și influența
factorilor supranaturali.

Imperiul aztec, care până în secolul al XIV-lea a controlat o mare

parte din Mesoamerica centrală, avea cunoștințe medicale
avansate care puteau fi comparate cu practicile europene de
vindecare ale timpului.
Aztecii practicau proceduri chirurgicale complexe și ofereau
tratamente pentru majoritatea afecțiunilor corpului uman, chiar
dacă cauza provenea, conform credințelor lor, de la un zeu
răzbunător sau dintr-un accident pământesc.
 Istoria medicinei aztece
 Aztecii și-au stabilit imperiul după o serie de alianțe cu diferite popoare și în 1325
s-au stabilit în Valea Mexicului, unde au fondat orașul Tenochtitlán, pe care este
construit actualul Mexico City.

 Mexica era un popor foarte avansat, cu clădiri mari, străzi largi, apeducte, o
societate de clasă și un sistem medical conform acestui stil de viață.
 Medicamentul aztec a fost transmis oral de la tată la fiu și a fost practicat atât de
bărbați, cât și de femei. S-a bazat pe cunoștințe empirice, deoarece vindecătorii au
acționat conform experiențelor anterioare obținute.
 ORIGINEA BOLILOR

• Aztecii venerau o infinitate de zei cu care întrețineau o relație complexă. Așa cum au strigat
pentru intervenția lor, au simțit și o frică imensă pentru unele dintre aceste zeități, provocându-le
mântuirea și condamnarea în același timp.
• Din acest motiv, era obișnuit ca cauza bolii și practica medicinii să treacă între realitate și magie,
ceea ce i-a determinat pe azteci să împartă originea afecțiunilor lor în două tipuri: divin și natural.

• Cauzele magice sau divine au apărut atunci când persoana a prezentat un dezechilibru cauzat de
ființe supranaturale, un vrăjitor sau de mustrarea unui zeu pedepsitor.

• În același timp, condițiile naturale erau cele cauzate de răni, traume, mușcături de șarpe sau
accidente în general.
 Caracteristicile medicinei aztece

 Practica medicinei aztece a fost atât de dezvoltată încât a avut o varietate diversă de specialiști, asemănători colegilor lor moderni.

 Istoricii susțin că printre medici se aflau chirurgi, interniști, ortopezi și medicii. De fapt, există cel puțin 40 de specialități
medicale. Acești medici indigeni au efectuat puncții, sângerări, cusături, amputări și chiar intervenții chirurgicale pe creier.

 Vindecătorii trebuiau să aibă cunoștințe extinse despre plante medicinale locale pentru a-și trata pacienții; pe lângă înțelegerea
limbajului nahuallatolli (spiritelor), a vedea trecutul, viitorul, cunoașterea lumii supranaturale și interacțiunea ei cu cea a celor
vii.

 Medicina aztecă avea anumite particularități interesante, cum ar fi utilizarea petalelor pentru a încapsula unele medicamente și a
le înghiți mai ușor, în cel mai bun stil al pastilelor moderne.

 Pacienții au primit și anestezie și au fost operați cu un cuțit echivalent cu un bisturiu, din obsidian

 Aztecii au acordat o mare importanță igienei și scăldării frecvente. Rapoartele exploratorilor spanioli indică faptul că străzile din
Tenochtitlán erau curate tot timpul. Nu se știe cu certitudine dacă acest lucru ar putea fi pentru a onora zeii sau pentru că aceștia
au înțeles deja legătura dintre curățenie și sănătate, cu câteva secole înainte de colegii lor europeni.
Domeniu spaniol

Imperiul aztec a fost subjugat după cucerirea spaniolă din 1521 și cu el practica
medicinei sale tradiționale. Cu toate acestea, cunoașterea pe bază de plante a fost
foarte apreciată de cuceritori.
În 1570, regele Felipe al II-lea al Spaniei și-a trimis medicul personal Francisco
Hernández în Mexic, care și-a dedicat șapte ani studiului plantelor native din Mexic
pentru a-și readuce cunoștințele în Europa.
Zeu aztec al medicinei

 Zeul aztec al medicinei se numea Ixtliton, care putea fi tradus în limba nahuatl ca „cu
față neagră”.
 Acesta nu era un zeu invizibil, deoarece, spre deosebire de celelalte zeități, imaginea sa
era întruchipată de un preot care își vopsea fața în negru și purta hainele sale.
 Acesta consta dintr-un scut cu reprezentarea zeului soarelui și al războiului,
Huitzilopochtli; un baston cu mâner în formă de inimă, un colier de cristal și o creastă
de silex.
 Preotul și-a primit închinătorii într-un templu din lemn în care au expus publicului
borcane cu apă vopsite în negru, al căror conținut a fost dat să bea copiilor bolnavi
pentru vindecarea lor.
 Copiii, dacă sănătatea lor le-a permis, au dansat pentru zeu în căutarea unui leac și de
obicei preotul a analizat reflectarea imaginii sugarului în apele negre pentru a studia
starea sufletului său.
Plantele și bolile pe care le tratează

 Așa cum este obișnuit în practicile medicale din culturile indigene, utilizarea plantelor este esențială, iar aztecii nu au făcut
excepție.

 Iată câteva dintre plantele utilizate de medicina aztecă:

 - Achiote: cu această plantă s-au luptat cu durerile de cap, inflamația amigdalelor, insolarea, abraziunea gurii, icterul și astmul.

 - Anacahuit: Fructele și bucățile acestui tufiș au fost utilizate pentru a atenua tusea și inflamațiile bronșice, deoarece avea
proprietăți afrodisiace, digestive și diuretice ample.

 - Melissa: infuzia acestei plante a stimulat digestia, a crescut energia inimii, a îmbunătățit circulația sângelui, a calmat sistemul
nervos și vertijul, precum și durerea reumatică.

 - Chayote: frunzele acestui copac au fost utilizate împotriva arteriosclerozei și a pietrelor la rinichi.

 - Floarea de manită: această floare a fost fiartă pentru a trata bolile de inimă și ca anxiolitic.
Avocado: acest fruct a avut multiple beneficii pentru a combate
crampele menstruale, tuse, mătreață, dizenterie, peritonită, gută
și chiar pentru a elimina păduchii.
- Guayabo: frunzele sale au fost destinate să controleze diareea,
tonifierea părului și expulzarea paraziților intestinali.
- Ahuehuete: frunzele acestui copac au fost folosite pentru a
trata varicele și hemoroizii, ca tonic pentru inimă și congestii la
plămâni, rinichi și ficat.
- Maguey: frunzele acestei plante au fost folosite pentru a trata
sifilisul, gonoreea, a accelera vindecarea rănilor, ca antiseptic
pentru stomac și intestine și ca laxativ.
- Nopal: frunzele acestui copac au ajutat la expulzarea
paraziților intestinali, la întărirea plămânilor, la tratarea
diabetului și la creșterea laptelui matern.
O carte de reținut

 Medicina aztecă are o carte care colectează virtutea plantelor folosite în timpul practicii medicale
ca carte de rețete.

 Este despreLibellus de medicinalibus Indorum Herbis (Cartea mica a plantelor medicinale ale
indienilor) datând din 1552 și este considerată o înregistrare scrisă unică și mai veche despre acest
subiect.

 În prezent, este pur și simplu cunoscut sub numele de De la Cruz-Badiano, deoarece a fost dictat
în limba nahuatl de către bătrânul medic indigen, Martín de la Cruz, cu participarea lui Juan
Badiano, originar din Xochimilco, care a transcris muncă.

 Codexul a fost pierdut timp de 350 de ani până când a fost găsit în 1929 în Biblioteca Vaticanului,
care l-a returnat în Mexic în 1990. Astăzi este găzduit în Muzeul Național de Antropologie din
Mexico City ca moștenire vie a practicii medicale aztece.
Referințe

 Orașe originale. (2019). Ixtitlon. Luată de pe pueblosoriginario.com

 Fondul Culturii Economice. (2000). Istoria pediatriei în Mexic. Ixtitlon. Zeul
panteonului aztec care a vindecat copilăria prehispanică din Mexic. Luat de pe
medigraphic.com
 Cultura aztecă. (2019). Medicină aztecă antică. Luat de la cultura-azteca.com
 Juvenal Gutiérrez Moctezuma și Mónica Gutiérrez Cadena. (2009). Istoria
medicinei. Organizația medicală Azteca și tratamentele sale, cu accent pe epilepsie.
Luat de pe medigraphic.com
 Bernard Ortiz de Montellano. (2019). Magie medicinală aztecă. Luată din
arqueologiamexicana.mx