Congresul de la Paris

Răboiului din Crimeea declanșat în decembrie 1853, a

început prin ocuparea Moldovei și Munteniei de armatele
țariste, evenimente sunt continuate în Crimeea cu lupte în
jurul cetății Sevastopol, după ce aceasta cade, țarul cere
pace. Tratatul este încheiat în 1856 la Paris. Acest tratat a
contribuit la lichidarea protectoratului rus asupra
principatelor, a hotărât menținerea suzeranității otomane
asupra Moldovei și Țării Românești, alte trei județe au
fost retrocedate Moldovei, se prevedea organizarea unor
adunări ad-hoc. Deși acest congres nu a rezolvat
problema unirii, însă convocarea adunărilor ad-hoc era o
șansă.
Adunările ad-hoc
În Moldova și Muntenia s-au constituit comitete centrale
electorale ce aveau la bază programe cu caracter unionist.
În Țara Românească caimacamul A. Ghica avea o atitudine
conciliantă față de unioniști, iar în Moldova caimacamul N.
Vogoride încerca să împiedice unirea. Astfel la campania
electorala listele și rezultatele alegerilor au fost falsificate și
Poarta Otomană a ordonat anularea și organizarea unor noi
alegeri. De această dată ele se termină cu succes.
În Moldova ședințele ad-hoc a susținut cu 81 voturi (numai 2
contra), iar în Țara Românească a fost votată în unanimitate.
Aceste adunări au fost închise ,însă ele au demonstrat dorința de
a obține unitatea statală și națională. Deciziile finale incluse într-
o convenție prevăd că Moldova și Țara Românească vor purta
numele de Principate Unite.
Unirea Principatelor. Recunoașterea unirii depline
Pentru a aplica în practică Convenția au fost convocate două
adunări legislative, la Iași și București. La care urmau să fie aleși
domnii principatelor. În Moldova partidul național în frunte cu
M.Kogălniceanu și Negri înaintează candidatura colonelului
Alexandru Ioan Cuza. Proclamat la 5 ianuarie 1859 domn al
Moldovei în unanimitate. Iar în Țara Românească deputatul
Vasile Boierescu propune candidatura domnului Moldovei la
tronul Țării Românești. Astfel la 24 ianuarie 1859 Al. I. Cuza este
ales domnitor al Țării Românești. Astfel noul domn urma să aibă
putere deplină numai după ce marile puteri vor recunoaște dubla
alegere, la 7 aprilie a fost o nouă conferință toate țările în afară de
Imperiu Habsburgic și Imperiu Otoman erau gata să recunoască
dubla alegere. Dar înfrângerea războiului franco-italo-austriac a
silit Imperiu Habsburgic să cedeze. Iar Imperiu Otoman nu se
putea împotrivi singur astfel la 26 august 1859 a recunoscut
unirea Principatelor.
Însemnătatea istorică a Unirii
Unirea Moldovei și a Țării Românești a fost cauzată de întreaga
evoluție istorică a poporului român și de unii factori de ordin
intern și extern. Dezvoltarea capitalismului pe plan mondial și
formarea statelor naționale în centrul Europei au influențat
dezvoltarea social-economică și politică a Principatelor. Prin
dubla alegere a lui Al. I. Cuza a fost făcut cel mai important pas
și a fost creată o condiție pentru căpătarea independenței
naționale.