MICA UNIRE (1859) I.

Tratatul de pace de la Paris ( 1856 ) Dupa nabusirea revolutiei de la 1848,revolutionarii romni au plecat n exil n diferite orase europene, scopul lor principal ramnnd unirea Moldovei cu Tara Romneasca. Conditiile interne nu erau favorabile unirii, deoarece Conventia de la Balta Liman semnata n anul 1859 ntre Rusia si Turcia a limitat autonomia Principatelor Romne. Noii domni numiti au fost: a) Barbu Stirbei n Tara Romneasca; b) Grigore Al. Ghica n Moldova; Izbucnirea Razboiului Crimeii ( 1853 1856 ) a creat conditii favorabile pe plan extern pentru unirea Principatelor Romne. Problema romneasca a devenit o problema europeana. Pe parcursul acestui conflict, teritoriul romnesc a fost ocupat de puterile vecine. Trupele ruse, sosite n 1853 erau obligate sa paraseasca Principatele, n 1854, pentru a fi nlocuite cu trupe otomane si austriece, acestea din urma prelungindu-si sederea pna n 1857. Conferinta de pace de la Paris s-a desfasurat n perioada 25februarie 30 martie 1856. Problema unirii Moldovei cu Tara Romneasca a fost ridicata oficial de catre contele Walewski, ministrul de externe al Frantei. Care a fost atitudinea Marilor Puteri cu privire la unirea Moldovei cu Tara Romneasca ? Marile Puteri s-au mpartit n doua tabere: a) puterile unioniste: Franta,Sardinia, Prusia, Rusia, Anglia( doar la nceput ); b) puterile antiunioniste: Imperiul Otoman si Rusia. Tratatul de pace de la Paris s-a semnat la 30 martie 1856 si cuprindea si prevederi referitoare la Principatele Romne: a) Moldova si Tara Romneasca ramn sub suzeranitate otomana dar protectoratul rusesc este nlocuit cu garantia colectiva a marilor puteri; b) Convocarea unor Adunari ad-hoc care sa fie formate din reprezentanti ai tuturor categoriilor sociale; aceste adunari trebuiau sa exprime dorintele romnilor n legatura cu viitorul Principatelor; c) O comisie va cerceta dorintele romnilor exprimate la adunarile ad-hoc iar rezultatele vor fi naintate unei Conferinte a marilor puteri care va elabora o conventie pentru organizarea Principatelor; d) Rusia ceda Moldovei partea de sud a Basarabiei unde au fost organizate trei judete ( Cahul, Ismail, Bolgrad ). II. Adunarile ad-hoc ( 1857 ) Miscarea unionista n ambele Principate a luat avnt n primele luni ale anului 1857 datorita apropierii alegerilor pentru adunarile adhoc. Pna la alegerea noilor domni,conducerea Principatelor a fost ncredintata unor caimacami ( loctiitori de domni ) Alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova au fost falsificate de noul caimacam Nicolae Vogoride, cu sprijinul direct al consulului austriac la Iasi. Vogoride spera sa fie numit domn al Moldovei cu sprijinul Austriei si Turciei. Drept urmare, alegerile din Moldova au fost cstigate de antiunionisti. Falsificarea alegerilor a fost data n vileag de catre Al. I. Cuza, pe atunci prcalab de Galati. Adunarile ad-hoc au purtat discutii n perioada octombrie noiembrie 1857. Rezolutiile n cinci puncte solicitau: a) unirea Moldovei cu Tara Romneasca ntr-un stat numit Romnia; b) respectarea autonomiei; c) aducerea unui print strain pe tronul noului stat; d) respectarea neutralitatii teritoriului romnesc;
1

e) formarea unei Adunari Legislative din care sa faca parte reprezentantii tuturor categoriilor sociale; III. Conventia de la Paris ( 1858 ) Cererile celor doua Adunari, cuprinse ntr-un raport al comisarilor puterilor europene, au fost naintate reprezentantilor puterilor garante ntrunite n Conferinta de la Paris ( mai august 1858 ) Conventia de la Paris prevedea doar o unire partiala, legislativa a Moldovei cu Tara Romneasca. Noul stat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, dar cu exceptia a doua institutii comune, n cele doua tari ar fi trebuit sa functioneze 2 domni, doua adunari, doua guverne, doua capitale, doua armate cu un singur conducator care se puteau uni n caz de mare primejdie pentru tara. Cele doua institutii comune erau: a) Comisia Centrala care avea rolul de a elabora legile comune pentru ambele Principate; b) nalta Curte de Justitie si Casatie ( tribunalul suprem ) Ambele institutii aveau sediul la Focsani. Revendicarea principala nu a fost mplinita iar dezamagirea romnilor a fost mare. Lupta pentru unire s-a accentuat si s-a axat pe constituirea viitoarelor Adunari elective. IV. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza ( 1859 ) n Moldova, candidatii la domnie din partea grupului conservator erau fostul domn Mihail Sturdza si fiul sau Grigore . Partida Nationala era reprezentata de Vasile Alecsandri, Al. I. Cuza si Costache Negri. n Tara Romneasca, candidatii partidei conservatoare separatiste erau fostii domni Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei, din partea Partidei Nationale candidnd Nicolae Golescu. Alegerile din Moldova de la 5 ianuarie 1859, l-au desemnat cstigator pe candidatul Partidei Nationale, colonelul Al. I. Cuza, ales n unanimitate. La 24 ianuarie 1859, Adunarea electiva din Bucuresti, desi era alcatuita n majoritate din elemente conservatoare, sub impulsul Partidei Nationale si datorita interventiei directe a maselor adunate pe Dealul Mitropoliei, n jurul cladirii unde aveau loc dezbaterile si manifestnd pentru Unire, l-a ales n unanimitate, domn al Tarii Romnesti pe domnul Moldovei, Al. I. Cuza. Unirea fusese nfaptuita ! Poporul romn a pus puterile garante n fata unui fapt mplinit care va deveni de altfel, n anii urmatori, politica de stat ( politica faptului mplinit ) Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a ridicat problema daca a fost sau nu o ncalcare a Conventiei de la Paris. n tabara favorabila recunoasterii unirii s-au aflat Franta, Rusia, Prusia, Sardinia. Recunoasterea unirii depline a Principatelor va fi recunoscuta de catre cele 7 mari puteri la Conferinta de la Paris din 1861. Din anul 1862, Principatele Unite au adoptat oficial numele de Romnia. VI. Fauritorii Romniei Mici 1. Vasile Alexandri 2. Vasile Boerescu 3. Dimitrie Bolintineanu 4. Dumitru C. Bratianu 5. Ion C. Bratianu 6. Barbu Catargiu 7. Lascar Catargiu 8. Manolache Costache Epureanu 9. Ioan Em. Florescu 10. Dimitrie Ghica 11. Ion Ghica 12. Nicolae Golescu 13. Stefan Golescu 14. Mihail Kogalniceanu 15. Costache Negri 16. C. A. Rosetti 17. Alexandru Ioan Cuza Al. I. Cuza ( 1820 1873 ) ncercare de curriculum vitae Provenea dintr-o veche familie boiereasca din Moldova. S-a nascut n 1820, la Brlad ( sau dupa alte surse la Galati ). Tatal sau era spatarul Ioan Cuza, ispravnic de Tutova, iar mama, Sultana Cozadini, cobora dintr-o familie de origine genoveza din Constantinopol. A

avut un frate, Dumitru, care a murit tnar ntr-un accident de calarie, si o sora, Sultana, careia i-a aratat o deosebita afectiune. Gimnaziul l face la Iasi, la pensionul francezului Victor Cuenim ( un ofiter ramas aici, din armata lui Napoleon, dupa campania dezatruoasa din Rusia ), unde i-a avut colegi pe Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri. n 1834 pleaca la Paris si n anul urmator trece examenul de bacalaureat. La fel ca si Vasile Alecsandri, prietenul sau de o viata, se nscrie la facultatea de medicina, o paraseste repede pentru ca nu putea suferi disectiile cadavrelor si trece la drept, dar nu termina nici o facultate. n 1839 revine n Moldova. n 1844 s-a casatorit cu Elena Rosetti. Prin reformele nfaptuite sub domnia sa ( 1859 1866 ), s-au pus bazele Romniei moderne: legea agrara, legea electorala, legea instructiunii publice, ntemeierea Universitatilor din Iasi si Bucuresti, Codul Civil, nfiintarea C.E.C , reforma sistemului de masuri si greutati etc. A ncercat si altele: sa nfiinteze Banca Nationala a Romniei, sa bata moneda nationala. A fost silit sa abdice la 11 februarie 1866. Cuza si-a petrecut restul vietii n Germania, unde si va ngriji sanatatea subrezita. A murit n 1873, la Hotel Europa din Heidenberg, n bratele Elenei Cuza si a fost nmormntat la mosia sa din Ruginoasa ( Iasi ).