 Dupa revolutie (1848-1849), multe trupe rusesti sunt stabilite pe teritoriul

principatelor, iar aceasta a fost primul pas catre unire. Dupa Razboiul
Crimeii (1853-1856) se regaseste ca un pericol major Rusia, iar
principatele romane vin cu initiative de a se uni.
 Acest concept este trimis la Congresul de Pace de la Paris (1856) unde
este propusa unirea principatelor. Franta este de accord pentru eliberare si
pentru consolidarea proprie a Dunarii, Sardinia si Prusia care tot luptau
pentru unirea proprie au fost de accord, iar Rusia infranta in razboi, si
dorind sprijinul Frantei este de accord. Marea Britanie totusi se abtine
precum sustine integritatea Imperiului Otoman, dar de asemenea este de
accord numai in cazul crearii acest stat intr-un stat tampon impotriva
Rusiei. Pe cealalta parte, Imperiul Habsburgic si Imperiul Otoman sunt
impotriva unirii precum le perturbeaza ordinea si o regasesc ca un pericol
personal. La finalul congresului se concluzioneaza nevoia de a face
adunari ad-hoc si de a se consulta cu poporul.
 Dupa o luna (martie 1856) are loc Tratatul de Pace de la Paris care
instituie drept garant toate Marile Puteri, si niste modificari ale hartii.
 Totusi dupa 1856, cand sunt alesi noi conducatori ai Moldovei si
Munteniei (conform Tratatului de la Balta-Liman - 1849), conducatorul
Moldovei era antiunionist, respective falsifica rezultatele adunarilor ad-
hoc ce duce la implicarea statelor garante, si punand presiune pe Poarta
pentru anularea rezultatelor adunarilor ad-hoc in Moldova.
 In 1857 are loc intalnirea intre imparatul Frantei (Napoleon III) si regina
Marii Britanii (Victoria) si se renunta la unirea principatelor sub un print
strain in schimbul efectuarii alegerilor repetate.
 In august 1857 se finiseaza alegerile cu castigul unionistilor, incepand
implimentarea in organe representative, reprezentati de biserici si
burghezia pentru pronuntarea viitorului Tarii Romane. In urma alegerilor
ambele state au votat aceleasi rezolutii.
 Dupa accea are loc Conferinta Puterilor Europene la Paris (1858) unde
unirea este sustinuta partial, totusi dau permisiune crearea unei comisii
centrale la Focsani. Totusi in aceasta Conferinta a fost precizat ca ambele
state sa aiba un domnitor al sau, nu au mentionat daca nu se poate identic.
Deci, la 1859 ianuarie amble state il aleg domnitor pe Alexandru Ioan
Cuza, unind astfel ambele state. Peste o vreme unirea va fi recunoscuta de
Marile Puteri.