COLEGIUL TEHNIC ,,HARALAMB VASILIU"

PODU ILOAIEI , JUDETUL IASI

PROIECT DE SPECIALITATE
PENTRU SUSTINEREA
EXAMENULUI DE CERTIFICARE
A CALIFICARII PROFESIONALE
FILIERA: TEHNOLOGICA
PROFIL: RESURSE NATURALE SI
PROTECTIA MEDIULUI
SPECIALIZARE:TEHNICIAN VETERIAR
2023 NIVEL 4
COLEGIUL TEHNIC ,,HARALAMB VASILIU"
PODU ILOAIEI, JUDETUL IASI

STUDIUL TUBERCULOZEI BOVINE SI

EFECTELE ASUPRA POPULATIEI IN
URMA CONSUMULUI DE LAPTE SI
DERIVATE DIN LAPTE

PROFESOR COORDONATOR: PADURE ION

CANDITAT: GRIGORESCU C IONELA

2023
 CUPRINS
Capitolul I. Tuberculoza bovină
1.1.Epizootologie
1.2.Manifestări clinice
1.3.Tipuri de tuberculoză la bovine
1.4.Individ infectat
1.5.Tabloul anatomopatologic
1.6.Diagnosticul
1.7. Testarea prin tuberculinare
1.8. Profilaxie şi combatere
Capitolul II. Prevederi specifice referitoare la tuberculoza bovină
Capitolul III. Testul de tuberculinare intradermică la bovine
Capitolul IV. Soluții pentru depistarea tuberculozei la bovine
Concluzii
Bibliografie
TUBERCULOZA BOVINA

. În 2014, circa 9,6 milioane de persoane au fost infectate de tuberculoză, conform Organizației
Mondiale a Sănătății.
.Boala este cunoscută ca fiind transmisă de la om la om, dar o cauză secundară a răspândirii ei o
reprezintă transmiterea de la animalele infectate la om.
.Tuberculoza se poate răspândi prin alimente, precum și prin aer, de la animalele contaminate.
. Atât vacile, cât și alte animale ce suferă de tuberculoză bovină suferă de această boală
declanșată de infecția cu Mycobacterium Bovis - o "rudă" a bacteriilor care cauzează
tuberculoza la oameni, iar riscul de transmitere la oameni crește atunci când răspândirea
infecțiilor la animale nu este ținută sub control.
.Tuberculoza este o boală complexă care poate infecta nu numai plămânii, dar și alte părți ale
corpului.
 EPIZOOTOLOGIE
• Răspândire bolii este favorizată de creşterea bovinelor în sisteme intensive, cu regim de stabulaţie.
• În asemenea unităţi infecţia se răspândeşte cu rapiditate în întregul efectiv dacă nu se aplică măsuri
corespunzătoare de depistare şi eliminare a animalelor bolnave, care reprezintă sursele primare de infecţie.
• Sursele secundare de infecţie sunt furajele, apa, aşternutul, etc., contaminate cu materii virulente, germenii
fiind eliminaţi în special prin fecale , lapte, urină.
• Infecţia se realizează pe cale respiratorie sau digestivă.

MANIFESTARI CLINICE
.Perioada de incubaţie este de lungă durată, de ordinul săptămânilor sau lunilor.
.Simptomatologia este, ca în orice boală cu evoluţie cronică, discretă, necaracteristică în faza de debut. Se
observă doar slăbirea progresivă a animalului bolnav şi scăderea producţiei de lapte.
.În localizarea pulmonară, cu o frecvenţă de 90-96% din cazuri, primul simptom este tusea scurtă şi seacă, care
apare mai ales în inspiraţia profundă; ulterior tusea devine frecventă şi este însoţită de expectoraţie.
. În localizarea mamară tuberculoza se manifestă ca o mamită cronică, indurată, însoţită de inflamaţia
limfonodulilor retromamari (limfadenită).
.În localizarea limfonodulară diagnosticul este uşor de stabilit atunci când sunt afectaţi limfonodulii externi,
care apar măriţi în volum, duri, puţin sensibili la palpare şi mobili.
Individ infectat
• Odată cu deteriorarea organelor genitale la tauri, se observă patologii ale
organelor genitale, inclusiv orhita (inflamația testiculului), uveita (inflamația
coroidei globului ocular) este adesea observată.
• La vaci, se remarcă sterilitatea, descărcarea fetidă de la organele genitale și
vânătoarea crescută.

Tabloul anatomopatologic
.Leziunile tuberculoase sunt în general caracteristice, dar ele permit
numai un diagnostic retrospectiv, după sacrificare. În tuberculoza
cronică predomină leziunile de tip granulomatos (nodular), nodulii
care apar în organele afectate având dimensiuni variabile şi un
conţinut cazeos .
Tipuri de tuberculoză la bovine
În funcție de localizarea patologiei întânim:
• tuberculoza pulmonară;
• tuberculoza intestinală.

Diagnosticul
Diagnosticul infecţiei tuberculoase este complex şi se bazează pe modificările
anatomopatologice, examenul bacteriologic, iar la animale în viaţă, pe testul
alergic numit tuberculinare.
TESTARE PRIN TUBERCULINARE
La bovine se practică tuberculinarea prin testul unic şi testul simultan.

În testul unic se utilizează tuberculina de tip mamifer cunoscută sub denumirea de P.P.D.,
iar în testul simultan, care se efectuează la animalele care au reacţionat pozitiv la testul
unic, se administrează concomitent tuberculină de tip mamifer şi tuberculină de tip aviar,
în două puncte separate.
 Profilaxie şi combatere

• Profilaxia tuberculozei la bovine se realizează prin măsuri generale bazate, în

principal, pe examinarea de 2 ori pe an a întregului efectiv de bovine din ţară
(prin tuberculinare), prevenirea introducerii infecţiei în efective indemne,
asanarea efectivelor contaminate.
• Combaterea tuberculozei se bazează pe depistarea precoce a bolii şi
înlăturarea din efectiv a animalelor bolnave, care sunt dirijate spre abator.
• Toate animalele din efectivul contaminat sunt apoi supuse tuberculinării din 3
în 3 luni prin testul comparativ simultan, până la asanarea efectivului.
 Prevederi specifice referitoare la tuberculoza bovină
• Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a
publicat pe site-ul oficial Ordinul pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui
ANSVSA nr. 35/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului
acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale.
• Potrivit acestui Ordin, bovinele de carne și de lapte din fermele comerciale, dar și din
gospodăriile țărănești sunt testate pentru depistarea tuberculozei bovine.
• Regulamentului (CE) nr. 853/2004, cu modificările şi completările ulterioare, de stabilire a
unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală.
• Medicul veterinar oficial elaborează şi controlează aplicarea planului de măsuri până la
clarificarea situaţiei.
• În cazuri excepționale, în focar, ANSVSA poate aproba utilizarea unor metode alternative,
pentru a creşte gradul de confidenţă al diagnosticului în relaţie cu animalele suspecte, cum ar
fi testul ELISA-γ-IFN; pentru stingerea focarului de tuberculoză, prin utilizarea testului
ELISA-γ-IFN, este necesar ca acesta să fie efectuat ori de câte ori se impune, până la
obţinerea consecutivă a două rezultate negative pentru animalele rămase în exploataţie, cu
condiţia ca măsura să nu contravină altor prevederi din legislaţia sanitar-veterinară.
 Testarea bovinelor pentru export sau comerţ intracomunitar, în
vederea asigurării cerinţelor de certificare.
• Bovinele destinate comerţului intracomunitar/exportului în ţări terţe sunt testate
pentru tuberculoza bovină anterior mişcării, printr-un test de premişcare, în
centrele de colectare sau în exploataţia de origine autorizată pentru comerţ
intracomunitar sau export în ţări terţe, de către medicul veterinar de liberă
practică împuternicit care a încheiat contract de prestări servicii cu exploataţia
respectivă, sub controlul şi responsabilitatea medicului veterinar oficial, în
intervalul de 30 de zile, atunci când expedierea bovinelor se face din exploataţia
de origine sau, în perioada şederii în centrul de colectare, atunci când
expedierea se face din acesta," precizează Ordinul ANSVSA.
 Testul de tuberculinare intradermică la bovine
• Conform literaturii științifice, animalele infectate cu speciile complexului Mycobacterium
tuberculosis dețin limfocite circulante sensibilizate la antigenele unor astfel de micobacterii.
• Testul intradermic de tuberculinare se bazează pe reacția locală de hipersensibilitate întârziată
sau de tip IV (DTH) la animalele infectate.
• DTH este o reacție inflamatorie de bază celulară indusă de citokinele secretate de anumite
subpopulații de limfocite helper (Th), în special subpopulația Th1, activată prin contactul
anterior cu antigenul.
Următoarele teste de tuberculinare intradermice sunt incluse în legislația
UE:
• - Testul unic de tuberculinare intradermică (SIT): acest test necesită o singură

inoculare intradermică de tuberculină bovină;

• - Testul comparativ de tuberculinare intradermică (CIT): acest test necesită o
injecție de tuberculină bovină și o injecție de tuberculină aviară administrate
simultan.
Reactivi și materiale:
• - Aparat de tuns electric sau manual;
• - Șubler cu arc;
• - Seringi sterile sau sistem de injector intradermic automat validat cu multi-doze;
• - Seringi sterile (5 ml) și ace sterile (20G);
• - Derivați proteici purificați validați de la bovine și păsări (PPD). Consultați
recomandările producătorului pentru condițiile de depozitare;
• - Mănuși, prosop de hârtie, recipient bio-sanitar;
• - Saci de transport termic;
• - Sistem de înregistrare. Echipamentul trebuie să se supună procedurilor de
întreținere, calibrare și dezinfectare de rutină conform instrucțiunilor
producătorului.
PROCEDURI DE TESTARE
• Pregătirea locului de inoculare și măsurarea grosimii cutanate.
• Locurile de injectare sau de inoculare trebuie tunse corect (aproximativ o
zonă de 5 cm² utilizând o mașină de tuns electrică sau un dispozitiv
manual care garantează o tundere corespunzătoare) și curățate.
• Acest loc trebuie să fie lipsit de pete, răni sau alte modificări ale pielii care
ar putea interfera cu rezultatele testului. Un pliu cutanat în fiecare zonă
tunsă, trebuie luat între arătător și degetul mare și măsurat cu un șubler
validat și înregistrat.
• Locurile de injectare trebuie să fie situate la marginea treimii anterioare și
mijlocii ale gâtului.
 LOCUL DE INOCULARE
.La animalele tinere la care nu există spațiu pentru a
separa suficient locurile de inoculat pe o parte a gâtului,
trebuie făcută o injecție pe fiecare parte a gâtului în
locuri identice în centrul treimii mijlocii a gâtului.

Inoculare PPD
.Indiferent de sistemul utilizat, o injecție corectă
trebuie confirmată prin palparea unei mici umflături
asemănătoare unui bob de mazăre la fiecare loc de
injectare.
.Volumul fiecărei inoculări trebuie să fie de 0,1 ml
(nedepășind 0,2 ml) iar doza de tuberculină nu trebuie
să fie mai mică de 2.000 de unități internaționale (UI).
Citirea testului
• Grosimea pliului cutanat al fiecărui loc de injectare trebuie re-măsurată la 72 de
ore după inoculare și înregistrată.
Interpretarea rezultatelor
• Interpretarea testelor SIT și CIT se bazează pe observațiile clinice și pe creșterea
(creșterile) înregistrate ale grosimii pliurilor cutanate (mm) la locurile de
inoculare la 72 de ore după injectarea PPD.
 Soluții pentru depistarea tuberculozei la bovine
1.Bioiobovitubal 28 000- soluție injectabilă ,se folosește pentru tuberculinarea bovinelor şi al altor
animale (caprine, ovine,porcine, și câinilor);
• Preparatul este obținut prin tratarea la cald a tulpinilor de creștere și liza a Mycobacterium bovis,
capabile să releveze o hipersensibilitate întârziată la animalele sensibilizate cu microorganisme din
aceeași specie.
• Compoziție - 1 ml:
• substanţe active: Proteinum tuberculini Mycobacterii bovis (tulpina AN 5) - 28.000 UI
• Excipienţi: fenol, soluție stabilizată purificată
• Indicație: - pentru tuberculinarea bovinelor şi al altor animale.
• Contraindicații: - nu există.
• Reacții adverse: - nu se cunosc.
• Specii țintă: bovine.
• Se administrează 0,1 ml de produs strict intradermic indiferent de specia animalelor .
 2.TUBERCULINA B
Forma farmeceutică: soluție injectabilă
Specii: bovine
• Indicații:
• Se utilizează pentru diagnosticul alergic în vivo al tuberculozei de tip bovin, prin testul
intradermic simplu (testul unic) și prin testul intradermic comparativ simultan de
tuberculinare, împreună cu tuberculina A.
Compoziție:
• O doză de 0,1 ml produs si conține: substanță activă, derivat proteic purificat (ppd)
de Mycobacterium bovis, simbol an5 2000 UI
Excipienți:
• Fenol: < 0,05 g%
• Soluție D2 fenolată, Soluție D1 fenolată
Containdicații:
• Nu se utilizează la animale bolnave sau în convalescență.
• Nu se utilizează mai devreme de 42 de zile de la un alt examen alergic cu tuberculine sau
paratuberculină.
• Nu se inoculează în zone cu leziuni cutanate.
• Reacții adverse: nu sunt.
• Tuberculina B se administrează prin injecție intradermică. Se va agita flaconul înainte de
utilizare.
• Timp de așteptare:
Bovine = 0 zile
Utilizare în perioada de gestație si lactație:
• Gestație: Studiile de laborator nu au pus în evidență efecte teratogene, fetotoxice sau maternotoxice, după
inocularea intradermică de tuberculină B.
• Cu toate acestea testul intradermic cu tuberculina nu se va efectua în ultima lună de gestație și în prima lună
după fătare.
• Lactație: Se poate utiliza în lactație.
Precauții speciale pentru utilizare la animale:
• Produsul trebuie administrat cu seringi și ace speciale de tuberculinare, sterilizate prin
fierbere.
• Operațiunile de tuberculinare și interpretarea rezultatelor se efectuează numai de medicul
veterinar.
Atenționări speciale pentru fiecare specie țintă:
• Animalele trebuie protejate de intemperii și efort fizic pană la citirea reacțiilor.
• În orice populație de animale pot exista indivizi care nu răspund bine la tuberculinare.
• Succesul tuberculinării depinde de păstrarea și administrarea corectă a produsului și de
capacitatea de răspuns a animalului.
 CONCLUZII
• Tuberculoza bovină constituie o piedică serioasă în dezvoltarea creşterii animalelor şi o gravă
ameninţare pentru sănătatea publică.
• Boala afectează toate categoriile de vârstă. Sunt mai susceptibile la infecţie rasele
perfecţionate şi vacile cu producţii mari de lapte. .
• Infecţia se realizează pe cale respiratorie sau digestivă.
• În funcție de localizarea patologiei întânim tuberculoza pulmonară și tuberculoza intestinală.
• Diagnosticul infecţiei tuberculoase este complex şi se bazează pe modificările
anatomopatologice, examenul bacteriologic, iar la animale în viaţă, pe testul alergic numit
tuberculinare.
• Combaterea tuberculozei se bazează pe depistarea precoce a bolii şi înlăturarea din efectiv
a animalelor bolnave, care sunt dirijate spre abator.
• De fiecare dată, după eliminarea bovinelor reagente, adăpostul şi incinta unităţii se curăţă şi se
dezinfectează riguros, conform normelor speciale de dezinfecţie pentru tuberculoză.
 Bibliografie

• 1. Baieș I. ,Bran L., - ” Bolile infecțioase ale animalelor domestice”, Editura

Didactică și Pedagogică , București, 1971.
• 2. Bercea I. , Mardarie Al. Moga, Manzat R., Pop M., Popoviciu A. - ” Bolile
infecțioase ale animalelor ” , Editura Didactică și Pedagogică , București, 1981.
• 3. Pop M. Vasiliu C., Răpuntean Gh. - ” Ghid de diagnostic în bolile infecțioase ”
, Editura Ceres , București, 1981.
• 4. Pop M., Vasiliu C., Răpuntean Gh. - ” Profilaxia și combaterea în boli
infecțioase la animale , Editura Ceres, București, 1988.
• 5. Răducănescu H., Bica Popii-Valeria - ” Bacteriologie veterinară ” , Editura
Ceres, Bucuresti, 1986.