1.

RECOLTAREA PROBELOR BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

1.Recoltarea sângelui pentru examene de laborator

Scopul:
- stabilirea diagnosticului şi monitorizarea răspunsului terapeutic;
- stabilirea diagnosticului şi diferenţierea tipului de anemie;
- identificarea tulburărilor de coagulare, monitorizarea hemostazei, a statusului trombolitic;
- evaluarea preoperatorie;
- identificarea tulburărilor metabolice şi endocrine.

Pregătirea pacientului:
- se oferă pacientului instrucţiuni simple, precise, adaptate nivelului de înţelegere, evitând
termeni medicali;
- se explică necesitatea examenului
- se obţine consimţământul;
- se informează pacientul cu privire la orarul recoltărilor în raport cu celelalte activităţi din
secţie (servirea mesei, administrarea medicamentelor, efectuarea altor investigaţii);
- se instruieşte pacientul cu privire la restricţiile alimentare, perioada de post (ore),
eventuala
întrerupere a unor medicamente la recomandarea medicului. Majoritatea testelor se
recoltează în condiţii bazale (pe nemâncate, dimineaţa devreme, după trezire şi la minim 8
ore de la ultima masă în condiţii de repaus fizic şi psihic);
- se identifică eventuale alergii la substanţe dezinfectante, latex;
- se combate anxietatea;
- se oferă informaţii cu privire la timpul necesar până la obţinerea rezultatelor.

Erori de recoltare
- pacientul nu este instruit corespunzător privind procedura;
- pacientul nu este pregătit corect sau nu se respectă recomandările privind dieta, consumul
de medicamente, postură incorectă;
- manevrare, etichetare incorectă;
- recipient inadecvat, cantitate de produs insuficientă;
- transport şi conservare necorespunzătoare;
- neetanşeizarea recipientelor, contaminarea probelor;
- întârzierea expedierii produselor la laborator, păstrarea în condiţii necorespunzătoare;
- nerespectarea ordinii de recoltare (de umplere a flacoanelor);
- neomogenizarea corectă a sângelui cu anticoagulantul/aditivul din flacon;
- menţinerea garoului mai mult de 1 minut poate modifica o serie de rezultate (produce
hemoconcentraţie, modificarea proteinelor plasmatice, activarea plachetelor);

Alegerea locului
- pentru puncţia capilară se alege vârful degetelor median sau inelar (de la mâna
nedominantă) ori lobul urechii, fiind necesara pentru examenul direct (se dezinfecteaza pulpa
degetului, se ințeapa tegumentul și se indeparteaza prima picatura, fiind aleasa urmatoarea
care se depune in frotiu)
- pentru puncţia venoasă se alege vena de la plica cotului de unde se recolteaza o cantitate de
sange necesara identificarii microorganismelor din sange (hemocultura).
2. METODE DE LABORATOR PENTRU STABILIREA DIAGNOSTICULUI ETIOLOGIC
AL BOLILOR INFECTIOASE

Examenul microscopic al salivei

Materiale necesare:

– microscop optic;

– lame de sticla curate si degresate;

– alcool metilic;

– solutie albastru de metilen.

Tehnica de lucru:

- se intinde uniform o picatura de saliva pe o lama degresata'

– se lasa sa se usuce la temperatura camerei;

– se acopera lama cu alcool metilic pentru 5-10 minute, in scopul fixarii preparatului;

– se indeparteaza alcoolul si frotiul se acopera cu solutie de albastru de metilen 1%;

– dupa 1-2 minute se spala lama si se usuca la temperatura camerei;

– frontiul se examineaza la microscopul optic cu obiectivu de imersie.

– Interpretare: pe campul microscopic se vor observa leucocite, celule epilteliale descuamate,

cabterii, filamente de mucina si oneori resturi alimentare, toate colorate in albastru.

Rolurile salibei:

- Digestiv – datorita amilazei salivare;

- Protector – se realizeaza prin lubrefierea structurilor moi si dure din cavitatea bucala si prin
formarea peliculei de mucina pe suprafata alimentelor si a structurilor oro-dentare;

– Antibacterian - prin mentinerea igienei oro-dentare, prin intermediul lizozimului ,

tiocianatului si imunoglobulienelor, etc.

– Stimulare a receptorilor gustativi in urma solubizarii constituentilor alimentari inducand

senzatia de gust si declansand reflexele secretorii salivare, gastrice si pancreatice;

– Mentinerea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic;

– Excretor pentru: -metaboliti; -uree, amoniac; -substante toxice - plumb, mercur,

nicotina,cocaina, alcool; -hormoni; -virusuri – virusul poliomeelitei, parotitidei endemice,
rabiei; - medicamente.
 3. Cai de transmitere a organismelor patogene

Agentul patogen este un microorganism sau macroorganism care, într-un organism animal sau
vegetal, determină apariția unui proces patologic. Exemple de organisme care pot fi patogeni
sunt microbii, virusurile, paraziții, prionii. Patogeniimai pot fi denumiți și agenți infecțioși sau
germeni. Modurile și căile de transmitere ale agenților patogeni se referă la transferul
acestora de lasurse la organismele receptive.

Există două categorii de transmitere:

Transamiterea directă: acesta este limitată spațial și temporal. Mecanismele sunt: inhalarea,
transplantul, contactul fizic, sărutul, contactul sexual, transferul transplacentar, transfuzii de
sânge infectat, cât și utilizarea batistei contaminate sau a prosopului, a unor instrumente
medicochirurgicale infectate recent.

1. Expunerea la picături produse în tuse și strănut ale persoanelor infectate sau contactul
cusuprafețele contaminate cu picături (fomite) au fost percepute pe scară largă ca modurilede
transmitere dominante pentru agenții patogeni respiratori. Transmiterea prin aer estedefinită
în mod tradițional ca implicând inhalarea de aerosoli infecțioși sau „nuclee depicături” mai
mici de 5 μm și în principal la o distanță de >1 până la 2 m distanță depersoana infectată, iar o
astfel de transmitere s-a considerat a fi relevantă doar pentru„ boli neobișnuite”. Cu toate
acestea, există dovezi solide care susțin transmiterea prin aera multor virusuri respiratorii,
inclusiv coronavirusul sindromului respirator acut sever(SARS-CoV), sindromul respirator
din Orientul Mijlociu (MERS)-CoV, virusul gripal,rinovirusul uman și virusul respirator
sincițial (RSV).

2. Infecțiile congenitale cu agenți patogeni precum virusul Zika, Toxoplasma

gondii,Listeria monocytogenes, Treponema pallidium, parvovirusul, HIV, virusul varicela
zoster,rubeola, citomegalovirusul și herpesvirusurile sunt o cauză majoră de morbiditate
șimortalitate la nivel mondial. Placenta este, fără îndoială, cea mai critică barieră în viața
umană, dar mecanismeleprecise prin care microbii încalcă această barieră rămân în mare parte
necunoscute. Deșieste posibil ca agenții patogeni asociați cu bolile congenitale să folosească
un mecanism comun, este mai probabil ca acești microbi să fi dezvoltat strategii distincte,
care potvaria pe parcursul gestației sau cu nivelul infecției materne sau răspunsurile
imunecorespunzătoare.

Bolile provocate de insecte pot fi transmise activ sau pasiv prin 2 căi:– biologic: organismul care
cauzează boala este transportat în corpul insectei. Aici el se înmulțește, se reproduce sau trece
printr-o fază a ciclului său de viață înainte de a fi livrat într-o nouă gazdă. Livrarea se face
prin mușcătura gazdei, în momentul când insecta se hrănește cu sânge. În unele cazuri
organismul este eliberat de artropod în momentul defecației pe pielea persoanei sau în
momentul strivirii corpului acestuia și pătrunderea îninteriorul unei răni. De asemenea, gazda
poate introduce bacteria prin intermediul mâinilor murdare în nas, gură sau ochi.– mecanic:
gândacii și muștele pot lua boala prin contactul fizic cu murdăria, deșeurile sau materialele
contaminate sau prin hrănirea cu acestea.
 4. Metode de distrugere a organismelor
STERILIZAREA

Prin sterilizare se intelege distrugerea sau indepartarea tuturor formelor de existenta a

micoorganismelor.

Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, dupa sursa folosita:

A. Metode fizice: ➤prin caldura; ➤prin iradiere.

B. Metode chimice: ➤ formolizarea; ➤sterilizarea.

C. Metode biologice: ➤sulfamide; ➤antibiotice.

A. STERILIZAREA PRIN METODE FIZICE

Sterilizarea prin caldura se face prin doua metode:

1. caldura umeda;

2. caldura uscata.

1. Caldura umeda se realizeaza prin trei metode:

➤ fierberea in apa (se realizeaza in oale obisnuite, fierbatoare electrice sau vase sub
presiune);

➤fierberea sub presiune (se face in vase speciale, ermetic inchise si cu pereti rezistenti);

➤sterilizarea prin vapori supraincalziti si sub presiune (metoda ideala de sterilizare. Pentru
aceasta este necesar autoclavul).

2. Caldura uscata se realizeaza prin:

➤incalzirea la incandescenta;

➤flambare (metoda de exceptie care nu confera o buna sterilizare decat in momentul in care
instrumentul sau ansa de metal devine incandescenta);

➤sterilizarea cu aer supraincalzit (cuptorul Pasteur = Poupinel).Sterilizarea prin iradiere

➤necesita instalatii speciale, motiv pentru care este eficinta numai in industrie;

materialul sterilizat nu devine radioactive;

se folosesc radiatii Gama (sursa radioactiva de cobalt 60 sau celsiu 137), emise de elemente
radioactive, instalatiile sunt prevazute, cu mijloace de protectie care sa evite iradierea
personalului care manipuleaza sterilizarea.
 5. MEDICAŢIA PROFILACTICĂ ŞI CURATIVĂ ÎMPOTRIVA
ORGANISMELOR PATOGENE
Chimioterapia antiinfecţioasă este o metodă terapeutică care utilizează substanţen chimice

pentru combaterea infecţiilor produse de diversi agenti patogeni. Introducerea acestei modalităţi

de tratament a dus la cresterea importantă a ratei de supravietuire postinfecţie.

CHIMIOTERAPIA ANTIINFECŢIOASĂ

• Sunt medicamente cu acţiune toxică asupra agenţilor patogeni: bacterii, fungi,virusuri,

paraziti.Sub această denumire, în sens mai larg, sunt incluse şi chimioterapicele
anticanceroase.

• Chimioterapicele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: să fie lipsite de acţiune

toxică asupra organismului, să aibă spectru larg, penetrabilitate bună în ţesuturi şi
ativitate bactericidă.

CHIMIOTERAPICELE

• Agentul etiologic implicat

• Proprietăţile chimioterapeuticului care urmează să fie administrat;

• Starea de sănătate a pacientului(vârsta, etiologiile asociate, alergiile

• medicamentoase, statusul imunologic); Interacţiunile medicamentoase;

• Costul tratamentului.

Aplicarea chimioterapiei anti- infecţioase trebuie să ţină cont de:

1. ANTIBIOTICE

2. Chimiterapice de sinteză

3. Antiseptice şi dezinfectante

4. Chimioterapice antifungice

5. medicamente anvirale

6. medicamente antihelmintice

Clasificarea chimioterapicelor

1. Antibiotice

• a) antibiotice beta- lactamice:

• Peniciline: Ampicilină, Amoxicilină, Oxacilină, Penicilină V, Penicilină G.

• Cefalosporine: Cefalexin, Cefaclor, Cefuroxim, Cefotaxim

 • Monobactami: Aztreonam, Carumonam Carbapeneme: Ipinemen, Meropenem, Ertapenem;

• b) macrolide: antibacteriene (Eritromicina) şi antifungice (Nistatina)

• C)aminoglicozide: Gentamicina, Kanamicina, Streptomicina.

• D)glicopeptide: Vancomicina..

Chimioterapice de sinteză

• Sulfamide: sulfadiezină, sulfometoxayol

• Antituberculoase: izoniazida

• Chinolone: ciprofloxacin, norfloxacin

• Unele fungice (Ketoconazol) şi antiparazitare(Metronizadol).

• Antiseptice şi dezinfectante

• Antisepticele-sunt indicate pentru aplicarea pe tegumente şi mucoase: apa oxigenată, iodul,

betadina.

• Dezinfectantele-sunt utilizate pentru aplicarea pe suprafaţa obiectelor: instrumente metalice,

piese de mobilier,podele etc.

Chimioterapice

• Fungice: Ketoconazol, Miconazol, Clotrimazol

• Medicamente antivirale:

• Aciclovir

• Ganciclovir

• Famciclovir

• zidovudină

• Lamivdină

• Amantadină şi rimantadină

• Interferonul alfa

• MEBENDAZOL

• ALBENDAZOL

• TIABENDAZOL

• LEVAMISOL

• NICLOSAMIDA