SPECTRUL

ELECTROMAGNETIC

Reprezentare grafică a modului de transmitere în spațiu a undelor
electromagnetice
•Spectrul electromagnetic este o reprezentare a
undelor electromagnetice în funcție de frecvență
sau lungime de undă. Aceste unde includ toate
formele de radiație electromagnetică, de la cele
cu lungimi de undă foarte scurte, cum ar fi razele
gamma, până la cele cu lungimi de undă foarte
lungi, cum ar fi unde radio.
•Undele electromagnetice călătoresc în spaţiu în
modul descris grafic mai sus. Cei doi vectori repr
ezentaţi cu roşu şi albastru reprezintă vectorul el
ectric, respectiv vectorul magnetic, care
sunt perpendiculari unul pe celălalt, iar ambii su
nt perpendiculari pe direcţia de deplasare a und
elor.
Spectrul electromagnetic este împărțit în mai multe zone distincte, cum ar fi:

1. Unde radio: Cu lungimi de undă lungi, acestea sunt utilizate pentru comunicații radio și
televiziune.
2. Microunde: Includ frecvențele utilizate pentru cuptoarele cu microunde și comunicații în
bandă largă.
3. Unde infraroșii: Acestea sunt asociate cu căldura și sunt utilizate în tehnologii precum
telecomenzile, imagistica termică și comunicațiile prin fibră optică.
4. Lumina vizibilă: Aceasta este partea a spectrului electromagnetic pe care ochiul uman o
poate percepe. Culorile curg de la violet (cu lungimi de undă mai scurte) la roșu (cu lungimi de
undă mai lungi).
5. Ultraviolete: Aceste unde nu sunt vizibile pentru ochiul uman și sunt responsabile pentru
bronzare și alte efecte biologice. Există UV-A, UV-B și UV-C, cu lungimi de undă diferite.
6. Raze X: Acestea au energii mai mari și sunt utilizate în imagistica medicală și în cercetare
științifică.
7. Raze gamma: Cu cele mai scurte lungimi de undă și cele mai mari energii, acestea sunt
implicate în procese nucleare și sunt utilizate în tratamentul cancerului.
OCHIUL UMAN ŞI SPECTRUL VIZIBIL

• Se întâmplă, rezultat al evoluţiei, ca ochiul omenesc să fie calibrat pentru captarea

undelor electromagnetice din spectrul vizibil. Celule specializate din globul ocular
sunt sensibile la diferitele frecvenţe ale spectrului vizibil, creierului transformând apoi
radiaţia electromagnetică în senzaţii vizuale, în culori. Faptul că vedem lucrurile din
jurul nostru se datorează interacţiunii dintre fotoni (purtătorii luminii) şi mediu,
precum şi faptului că lucrurile au capacitatea de a absorbi şi reflecta diferite frecvenţe
din spectrul vizibil. Un măr roşu reflectă radiaţia cu frecvenţe între 610 şi 700 nm,
absorbind celelalte frecvenţe. Cum lesne se poate înţelege, lucrurile nu au culoare în
sine, ci doar felul de construcţie al ochiului uman şi specificitatea interacţiunii dintre
materie şi lumină face ca noi să spunem că un obiect are o culoare sau alta.