Spectrul undelor electromagnetice

Undele (radiaţiile) electromagnetice au fost prezise teoretic de ecuaţiile lui Maxwell şi

apoi descoperite (confirmate) experimental de Heinrich Hertz. Ele se propagă în aer cu viteza
𝑘𝑚
luminii (𝑐 = 3 · 108 = 300000 ) , aproximativ egală cu viteza lor de propagare în vid.
𝑠

Purtătorii informaţiei sunt undele electromagnetice de frecvenţă ridicată, modulate de

undele de joasă frecvenţă care conţin informaţia.
Undele electromagnetice emise de antenele de emisie se refractă, se difractă, interferează
şi sunt atenuate până ajung la antena receptorului.
În funcţie de frecvenţa sau lungimea de undă cu care unda (radiaţia) electromagnetică se
repetă în timp, respectiv în spaţiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.
În figura de mai jos se prezintă spectrul electromagnetic, indicându-se atât domeniul
frecvenţelor, cât şi cel al lungimilor de undă.

1
 Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul lungimii de undă în
câteva domenii, de la frecvenţele joase spre cele înalte:
• radiaţiile (undele) herziene, care se subîmpart în trei categorii:
o unde radio de joasă frecvenţă;
o unde radio;
o microunde;
• radiaţii infraroşii;
• radiaţii luminoase (sau spectrul vizibil);
• radiaţii ultraviolete;
• radiaţii X (Röntgen);
• radiaţii "γ ".