Modulul Psihopedagogie

din cadrul
Programului Național de formare continuă a cadrelor didactice
„Investim în profesori”

Sesiunea 1.
Strategii didactice eficiente în asistența copiilor cu cerințe
educaționale speciale

Formator: Nina Sterpu

 Ședințele online vor include subiectele:
•
Sesiunea1.Strategii didactice eficiente în asistența copiilor cu cerințe educaționale
speciale
• Sesiunea 2.Managementul clasei de elevi din perspectiva incluziunii .Situații de
tensiune dialectică în procesul educațional
Strategii de gestionare a situațiilor problemă la nivel de clasă
• Sesiunea 3. Tehnologia didactică în contextul educației incluzive
Valorificarea inteligențelor multiple și a stilului de învățare în procesul de
formare/dezvoltare a competențelor
• Sesiunea 4. Evaluarea finală și certificarea elevilor cu cerințe educaționale speciale
Elaborarea testului de evaluare finală (exemple)
 De ce avem nevoie de acest curs?
• Codul Educației, capitolul VI. Învăţămîntul pentru copiii şi elevii cu
cerinţe educaţionale speciale educaţia incluzivă- Art.32-35;
• Strategia ”Educația -2030”, cap IV include direcții strategice de
implementare a politicilor de educație incluzivă;
• Curriculum Național abordează subiectul incluziunii;
• Standardele de calitate pentru instituţiile de învăţământ primar şi secundar
general din perspectiva școlii prietenoase copilului , includ dimensiunea
Educație incluzivă;
• Alte acte reglatorii a instituției educaționale.
 Regulile de grup
Să ne organizăm eficient activitatea…

Pe cât posibil
FIȚI AICI ȘI
amânați alte
ACUM
treburi

Evitaţi să discutaţi
Respectăm la telefon!
TIMPUL Accesați microfonul pentru o
implicare eficientă pe
parcursul activitățiii
Ținem minte:
Atenția e o resursă
Încurajăm
limitată!!!
participarea Vorbim pe rând,
fiecărui membru îl ascultăm pe cel care
vorbeşte până când
Păstrarea termină ce are de spus
confidențialități 4
Dacă copacul s-ar numi Domeniul Educație
Incluzivă...

Care este locul (numărul)

D-voastră?
Unde Vă plasați?
autoevaluare
 Experiența Ta CONTEAZĂ!
• https://ideaboardz.com/for/Sterpu%20Nina/5129479
Câte ceva despre NOI!
DISC
este un acronim care
reprezintă cele patru
profiluri principale
de personalitate
descrise în modelul
DISC:
(D)ominanță,
(I)nfluență,
(S)steadiness/stabilitate
și (C)conștiință.
Ne analizăm tipul de personalitate!
Calități:

Ați știut că avem

tendința să evaluăm
după CALITĂȚI,
pe cei, care au un stil
comportamental
asemănător cu al
nostru,
Iar pe cei cu un stil
diferit de al nostru- îi
evaluăm după
SLĂBICIUNI!
DISC: slăbiciunile stilurilor comportamentale

Modelul DISC descrie stilul tău comportamental,

care este întotdeauna o combinație.
Tiparele comportamentale care sunt mai
pronunțate sunt cele pe care le utilizezi cel mai
frecvent.

Cel mai bun profil nu există!

Toate stilurile comportamentale pot fi mai
mult sau mai puțin eficiente. Cel mai eficient
este atunci când îți înțelegi propriul
comportament și înțelegi tendințele
comportamentale ale celorlalți, evaluezi
cerințele situației curente și îți adaptezi
Cum numiți norul care spală
curcubeul copilului?

Ce facem?
 Cei ce stau lângă trandafiri!

” ... Eşti trandafir?

– Nu, nicidecum, sunt o frunză.
– Nu. Eşti trandafir!
– Nu. Nu sunt.
– Eşti, pentru că miroşi a trandafir...
– Nu. Sunt o frunză, dar am stat cândva lângă un trandafir”.
părintele Arsenie Popacioc.

Educaţia incluzivă este considerată ca proces orientat spre elevi

cu dizabilităţi sau cu „nevoi educaţionale speciale”.
De fapt, incluziunea se referă la educaţia şcolară a tuturor
copiilor, conform conceptului „şcoala pentru toţi”.
Cu care noțiuni puteți completa norul tematic pe
dimensiunea Educație Incluzivă
 Educația incluzivă presupune că
toți copiii beneficiază de o educație de calitate, într-un mediu incluziv.

Educaţia de calitate vizează crearea de oportunităţi reale pentru

obţinerea succesului în învăţare;
Performanţa, promovabilitatea, infrastructura, tehnologia şi confortul
nu reprezintă parametri de măsurare, ci capacitatea sistemului, a
şcolii şi a profesorului de a crea oportunităţi de învăţare pentru
orice copil/elev;

Sunt copii cu dizabilităţi, copii supradotaţi, copii fără adăpost,

copii din zone izolate sau aparţinând unor grupuri nomade, copii
aparţinând unor minorităţi lingvistice, etnice sau culturale, copii
cu HIV sau aparţinând oricăror altor grupuri vulnerabile.
Declaraţia de la Salamanca (1994),

mediul incluziv se referă la mediul în care sunt bineveniţi,

protejaţi şi educaţi toţi copiii, indiferent de gen, caracteristici
fizice, intelectuale, economice, lingvistice sau alte
caracteristici (UNESCO).
școala incluzivă promovează:

https://padlet.com/sterpunina/ce-promoveaz-o-coala-incluziv-u10vuuqf4xrymjsq
 Care sunt experiențele Ce ne poate ghida
spre rezultat?
noastre ?
pozitive negative

• Tabla ideaboardz • Eșecuri sau

• completează colegii
https://ideaboardz.com/for/Sterp
dificultăți
u%20Nina/5128849 https://ideaboardz.com/for
/Sterpu%20Nina/5128850
Nu s-a reusit!!!
Nu s-a reusit!!!

Indexul incluziunii
este un set de instrumente pentru ghidarea
școlilor într-un proces participativ de dezvoltare și
se referă la
consolidarea unor comunități ce se sprijină
reciproc și au în obiectiv încurajarea
succesului atât la elevi, cât și la angajați
 Mesaje cheie
Copiii au nevoie de imbolduri pentru a
reuși să realizeze ceva, nu este de ajuns să
li se spună cum să facă un lucru sau altul,
ei au nevoie să li se arate, demonstrând
modul de realizare; au nevoie de
satisfacerea propriei curiozități;
posibilități de descoperire a mediului;
nevoia de a se adresa și a i se adresa;
nevoia de contacte sociale; a fi parte, a
participa; a avea succes și a gusta din
bucuria lui; starea de bine și satisfacerea
Rutina zilnică sau situațiile cotidiene
sunt un prilej bun pentru a ajuta
copilul să-și însușească diferite abilități.
Ele sunt importante pentru învățare deoarece
sunt un mediu firesc și obișnuit pentru copil;
au loc câteva ori pe zi, repetarea lor fiind
suport pentru învățare; au loc zilnic, se repetă
și devin familiare; încurajează copilul să fie
activ, să se bazeze pe propriile forțe; sporesc
încrederea copilului în sine; pregătesc copilul
pentru a fi independent la grădiniță, școală,
în viața socială, adultă.
Clasificarea CES, conform abordării Serviciul de asistență
psihopedagogică
UNESCO, 1995 (SAP)

 întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/dificultăţi severe de învăţare;

 tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
 tulburări de limbaj;
 dificultăţi de învăţare; Copii în situaţii de risc
 dizabilități fizice/neuromotorii; - elevi care cresc în medii defavorizate;
- elevi ce aparţin unor grupări etnice minoritare;
 dizabilități de văz; -elevi în situaţiei de stradă;
-elevi bolnavi de SIDA;
 deficienţe de auz - elevi cu comportament deviant etc.
 CUM SĂ ÎNȚELEGEM OAMENII CU
AUTISM?
Imaginați-vă că ați veni de pe „În momentul în care primesc
o altă planetă, pe care totul informația, simt că în mintea
s-ar întâmpla mult mai lent și mea vin o mulțime de piese de
puzzle și imi ia mult timp să le
mai liniștit. aranjez, pentru că altfel ramân
Deodată sunteți aruncat într-o în gramadă și mi se face capul
lume confuză, în care simțurile pătrat“
vă sunt permanent autismul simțit ”din
suprasolicitate. interior”

Percepția modificată generează „un alt mod de a fi“ în comportament, reacție, comunicare
și mișcare, dar nu înseamnă reducerea inteligenței.
Dacă aflăm cum percepe un copil cu autism anturajul său, atunci putem să-l înțelegem și
să-l ajutăm să-și amelioreze calitatea vieții pe termen lung.
 Strategii de lucru folosite cu copiii cu autism

Structurarea spaţiului (unde este, unde trebuie să fie locul unui obiect sau a
altuia);

structurarea timpului (previzibilitate: prezentarea vizuală a succesiunii activităţilor,

explicarea evenimentelor viitoare, clasificarea în fragmente clare, înţelegerea structurii
proceselor diferite ca timp);

structurarea sarcinilor, respectiv a lucrului (un loc de muncă bine aranjat;

clasificarea fazelor sarcinii care trebuie realizată: Ce trebuie de făcut? În cât timp trebuie să
facă acest lucru? Care este ordinea activităţilor? Când este pauza? Se va stabili o rutină în sală
da grupă şi se va depune efort pentru ca aceasta să fie menţinută);

structurarea materialului (păstrarea materialelor în containere, clasificarea cantităţii de

material oferit, vizualizarea funcţionalităţii: de ce material am nevoie în care fază a procesului unei
activităţi?).
 Strategii de lucru folosite cu copiii cu autism

Atrăgeți-i atenţia înainte

Utilizarea unui program de predare-învățare foarte structurat de-ai spune ceva, a da o
(orar vizual – fotografii, simboluri). „comandă”.
Oferiți-i suficient timp să
răspundă. Arătaţi-i clar
ce urmează să se
Sarcinile de lucru trebuie să fie preponderent întâmple pe parcursul
individualizate; acestea trebuie să fie ușor de înțeles, iar
zilei sau a unei activități
timpul de rezolvare nu trebuie lungit foarte mult.
ce urmează să se
desfășoare folosind
Tranziţia (copiii cu TSA au nevoie să fie totul constant în jurul pictogramele sau, dacă
lor. Se vor utiliza instrucţiunile verbale gen: „În 5 minute veţi citește, o listă scrisă cu ce
trece la locurile voastre”, apoi: “A mai rămas un minut şi treceţi activităţi vor avea loc, ce
la locurile voastre”). se va întâmpla, traseul.
Strategii de lucru folosite cu copiii cu autism

Vorbiți simplu și concret cu copilul, cu o viteză și un volum portivit.

În comunicare folosiți propoziții scurte. Folosiți gesturi, imagini și expresii ale feței
care susțin comunicarea.

Vorbiți literal – nu folosiți figuri de stil care să genereze confuzii, copilul nu

înțelege metaforele, sarcasmul, ironia, ambiguitățile, aluziile sau lucrurile spuse pe
jumătate, la fel cum nu poate „citi” expresiile faciale; cuvintele sunt înțelese ca atare,
concret.
Folosiți un ton al vocii calm și liniștit pentru a reduce anxietatea copilului; folosiţi un
număr limitat de alegeri (asta sau asta) pentru evitarea confruntării (ex.Vrei cartea sau
mașinuţa?).
 Ținem cont:

Evitați să faceți comparație cu alți copii afectați de aceeași tulburare .

Reduceți distractorii vizuali (copiilor le este foarte greu să ignore şi să filtreze „gunoiul” vizual.
Orice informaţie de pe pereţi îi sustrage atenţia; ei văd în detalii şi de fiecare dată când va vedea ceva,
va fi ca prima dată, va observa noi detalii).

Evitaţi mirosurile tari, mai ales parfumurile. Acestea pot să îl împiedice pe copil să
se concentreze pe ceea ce învaţă să facă în acel moment sau pe activitatea pe care o realizați împreună.

Evitaţi să faceţi zgomote neașteptate, stridente, acestea pot induce stări de

nervozitate copiilor.
 Strategii de lucru folosite cu copiii cu autism

Predarea prin intermediul listelor (la începutul activităţii se va acroşa pe tablă un mic
plan al activităţii, prin imagini din 4-5 puncte care ar arăta copilului cu autism care este
începutul, mijlocul şi sfârşitul activităţii.

Nu uitaţi să bifaţi de fiecare dată când treceţi la următorul

punct.

Se vor trece cu vederea lucrurile mărunte (copilul cu autism îi este greu să

privească în ochi atunci când cineva i se adresează, nu se va insista pe
aceasta; dacă a dat alt răspuns decât a fost aşteptat, dar şi acesta este
corect, nu-l corectaţi, acceptaţi-l).
 Sugestii practice (I)

Copiii cu TSA „gândesc în imagini”, ele se rotesc în mintea copilului ca niște

cadre din film, imaginile fiind primare și cuvintele secundare.

De obicei, mai ușor învață substantivele. Pentru a învăța unele noțiuni ca

sus, jos, mare, mic este necesar să i se arate și cu mâna și/sau să i se scrie
cuvântul respectiv.

Spre exemplu, se poate lipi cuvântul SUS pe un avion, care se ridică sus, iar la
aterizare se lipește cuvântul JOS.

MAMA SUS RAȚA MAC-MAC

BEBI
 Sugestii practice (II)

Cu dificultate percep consecutivitatea acțiunilor, de aceea este necesar să i se spună fraze

dintr-un cuvânt sau cel mult două.
Unii dificil memorizează numere sau tot ce este legat de numere, dacă nu este însoțit de
imagini.

COPILUL FETIȚA URSUL MAMA VLAD ACASĂ MÂNCĂM MERGEM

MĂNÂNCĂ SCRIE DOARME CITEȘTE DESENEAZĂ BISCUIȚI LA BAIE

Unii copii au abilități bune la pictură, desenând foarte bine, de aceea este binevenită
susținerea, încurajarea, dezvoltarea acestea.
 Sugestii practice (IV)

Unii copii învață a citi mai ușor silabisind, alții mai bine rețin
cuvântul întreg (prin metoda fotografică). Se pot utiliza fișe cu diverse
imagini sau cărți cu imagini, deoarece cuvintele se asociază cu
imaginea, de aceea este foarte important ca cuvântul să fie însoțit de
imagine.

Procedeul: rostim cuvântul, arătăm imaginea și cuvântul scris. Ar fi

bine să se demonstreze și utilitatea obiectului reprezentat în imagine sau
acțiunea, unde este posibil. De exemplu: învățarea cuvântului SARE –
se arată imaginea unui copil care sare, apoi cuvântul, după care se
efectuează o săritură.
 PRINCIPII EDUCAŢIONALE

Utilizarea suportului vizual pentru a face

secvenţele activităţilor zilnice previzibile şi înţelese

Îşi piaptănă părul încalţă ciorapii/pantofii îl sărută pe Alex își ia rămas bun şi merge la
școală
Exemplu de orar vizual al zilei
Orar pregătire pentru lecții
Orarele vizuale

Ar fi bine ca
lecțiile sǎ aibǎ
o structurǎ
vizualǎ, sǎ
decurgǎ dupǎ
un orar vizual
prestabilit
 ADHD

Cum recunoaștem sindromul ADHD? Denumirea în limba română de

ADHD este tulburarea deficitului de atenție / hiperactivitate.
Termenul se referă la anumite grupuri de comportamente provocatoare, inclusiv
identificarea a trei tipuri de ADHD:
1. Într-una, principala problemă este lipsa atenției;
2. A doilea tip se caracterizează prin hiperactivitate și impulsivitate mai numit si ADD;
3. Tipul combinat: pot apărea forme combinate (inclusiv hiperactivitate și
impulsivitate cu deficit de atenție).
 Contexte generale
Atât ADHD cât și TSA sunt tulburări de
neurodezvoltare.
Aceasta înseamnă că ambele afecțiuni /
tulburări afectează sistemul nervos central,
care este responsabil pentru: mișcare, limbaj,
memorie, abilități sociale și de concentrare.
O serie de studii științifice au arătat, că cele două
condiții coexistă adesea- în peste 50% din
cazurile cu autism înregistrând ca și
comorbiditate ADHD și între 10 și 20% din
copiii cu ADHD prezintă elemente TSA.
 Adesea, copiii cu ADHD au dificultăți în a se concentra asupra unei activități .Atunci când sunt angajați în
activitățile lor zilnice, pot fi ușor distrași de stimuli irelevanți pentru momentul sau activitatea respectivă, iar
acest fapt le aduce adesea deservicii , în special în procesul de învățare.
Este dificil pentru copiii cu ADHD să finalizeze o sarcină înainte de a sări la alta, în general fiind incapabili să
o finalizeze.
Uneori copiii cu ADHD, dacă sunt interesați de un subiect sau o activitatea pot rămâne focusati multă vreme,
sau pot apărea oscilații pe zile, unele zile pot fi de nerecunoscut.
La copiii cu ADHD nu vom întâlni întarzieri de limbaj.
Problemele sociale ale copiilor cu ADHD constau în proasta gestionare a impulsurilor și dorința permanentă
de a schimba rutina conform propriilor lor dorinte/abilități, încălcarea flagrantă a reguilor sociale(vor mereu
să fie lideri, totul este așa cum vor și acum). Pot dezvolta conflicte adesea.

neatentie
 Strategii de lucru folosite cu copiii cu ADHD

Creaţi şi urmaţi rutine zilnice, într-o atmosferă de lucru cât mai calmă şi plăcută posibil;
evitaţi schimbările dese în orar.

Încercați să menţineți rutina, inclusiv ora de masă, temele etc.

Puteți realiza un program zilnic pe care să-l afișați într-un loc vizibil .

În acest sens, mai puteți avea grijă că lucrurile să fie așezate la locul lor, evitând astfel
factorii care îi pot distrage atenția copilului.

Descoperiți activitățile care sunt plăcute pentru copil și încurajați-l să le urmeze.

Încercați să anticipați eventualele crize de nervi ale copilului prin discuții referitoare la
revizuirea regulilor pe care acesta le respectă cu dificultate, la recompensele primite dacă
urmează regulile și la pedepsele aplicate în caz contrar.
 Strategii de lucru folosite cu copiii cu ADHD

Copilul cu ADHD nu suportă bine schimbările, de aceea evitați: transferurile, schimbările de program,
întreruperile de program, schimbarea locului copilului.

Planificaţi sarcinile de învăţare interactive, cu demonstraţii şi materiale didactice.

Prezentaţi clar, simplu şi concis sarcinile de învăţare, una câte una, crescând treptat
complexitatea acestora. Repetați sarcina cu calm, dacă este nevoie. Dați-i copilului o singură
sarcină de lucru o dată.
Păstraţi contactul vizual cu copilul atunci când îi daţi o sarcină de lucru.

Evidenţiaţi sarcinile folosind culori.

Daţi feed-back constructiv, recompensaţi şi evidenţiaţi succesul copilului.

Folosiţi regulile clasei (simple, la vedere, distribuite tuturor).

Gradul de severitate al simptomelor ADHD depinde de o varietate de factori situaţionali şi specifici tipului de
activitate desfăşurat
Performanţele sunt diminuate:

Seara comparativ cu dimineaţa.

În mediu necunoscut sau când li se solicită sarcini noi.

În activităţi complexe, care necesită strategii de organizare.

Când li se solicită să stea cuminţi sau când trebuie să-şi adapteze comportamentul în public.

La nivele mici de stimulare, în situaţii lipsite de atractivitate sau de noutate intrinsecă.

În condiţiile unor variaţii ale programului de lucru cu consecinţe imediate asupra sarcinilor.

În lipsa supravegherii de către un adult în timpul efectuării activităţii.

În situaţii care necesită atenţie sau efort mental prelungit.

În situaţii de grup.
 Strategii de lucru cu copiii cu tulburări de comportament

Copilul poate fi rugat să facă o activitate care ştiți că-i reușește şi-i place.

Recompensați copilul atunci când se comportă adecvat sau a realizat cu succes sarcina.

Încurajați copilul, lăudați-l, recunoscându-i meritele, inclusiv şi de către colegi.

Orice program de control al comportamentelor inadecvate TREBUIE să includă

încurajarea comportamentelor pozitive.

Altfel copiii învaţă ce nu trebuie să facă, şi nu ajung să înveţe ceea ce trebuie să facă. Optim
ar fi ca comentariile cadrului didactic să fie pozitive în 75% din cazuri.

Deseori recompensele au cel mai bun efect când toată clasa este recompensată pentru manifestatrea
comportamentului dorit.
 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi de văz

îmbunătăţirea calităţii iluminării este o cale eficientă pentru creşterea gradului de

utilizare a vederii;
antrenarea şi reeducarea percepţiei vizuale se realizează în corelaţie cu
valorificarea altor modalităţi receptive şi în primul rând cu cea tactil-
kinestezică;
adecvarea materialelor didactice: folosirea celor cu caractere grafice mari
şi clare;
limbajul are un rol considerabil în compensarea deficienţelor de vedere şi
este o formă principală de transmitere şi îmbogăţire a experienţei
cognitive;
încurajarea independenţei şi, în acelaşi timp, a muncii în echipă;

aprecierea verbală sau atingerea tactilă, deoarece aprecierea vizuală nu este

totdeauna accesibilă copilului;
Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi de văz
când oferiţi instrucţiuni copilului adresaţi-vă pe nume, pentru a-i atrage atenţia şi a-i oferi
timp suplimentar pentru prelucrarea mesajului şi pentru reacţia de răspuns;

oferiţi-i timp suplimentar pentru a finaliza sarcina, încurajându-l să facă pauze

frecvente şi sugeraţi-i să continue cu activităţi relaxante şi calme;

folosiți culorile stridente, pentru atragerea atenției (roșu, galben, negru, alb);

preveniţi copilul înainte de a-l atinge;

copii cu deficienţă de vedere trebuie să fie aşezaţi în prima bancă, să fie

încurajaţi să se mişte prin grupă, pentru a intra în posesia unor materiale sau
informaţii.
 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi de auz
în cazul în care copilul are aparat auditiv, verificaţi dacă îl poartă, dacă este pornit şi dacă are
baterii funcţionale;

discutaţi la distanţa de 10 paşi de la copilul care poartă aparat auditiv;

în cazul copiilor hipoacuzici care folosesc aparate auditive, zgomotele
puternice venite pe neaşteptate pot fi dureroase sau şocante;
atunci când vorbiţi, faceţi-o într-o manieră clară şi într-un ritm normal, fără
a exagera şi fără a ţipa;
dacă vorbiţi prea încet sau folosiţi mişcări exagerate ale buzelor, copiilor cu deficienţe de auz
le va fi mai greu să vă înţeleagă;

folosiţi cuvinte, propoziţii simple, combinate cu gesturi sau imagini;

folosiţi mult material vizual, plus planşe cu simboluri;

 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi de auz

aşezaţi copilul să lucreze împreună cu o persoană care aude;

lăudaţi copilul pentru fiecare efort şi străduinţă;

exersaţi răspunsurile corecte;

treceţi de la simplu la dificil;

evitaţi folosirea limbajului figurativ;

încurajaţi copilul să adreseze întrebări;

încurajaţi copilul să scrie, să deseneze etc., după ce a ascultat şi a înţeles însărcinarea;

 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi de auz
explicaţi vocabularul în maniera cea mai firească; utilizaţi material didactic, imagini, folosiţi exemple
trăite de copil;
vorbiţi mereu în faţa copilului şi nu vă mişcaţi prin sală în timp ce vorbiţi ca să permită citirea
labială;

încurajaţi copilul să vorbească, şi mai puţin să folosească alte modele de comunicare;

asiguraţi-vă că copilul este atent la dumneavoastră înainte sa începeţi să vorbiţi, altfel s-ar putea
să nu fie capabil să urmărească primă parte a conversaţiei sau a instrucţiunilor;

păstraţi-vă chipul descoperit, fără a-l ascunde cu mâinile sau părul;

încercaţi să vă păstraţi mâinile libere, pentru a folosi gesturi naturale în sprijinirea cuvintelor spuse;

dacă vorbiţi mult sau vă mişcaţi mult, poate fi dificil şi obositor pentru un copil hipoacuzic să vă
citească pe buze sau să-l urmărească pe cel care traduce în limbajul semnelor. Folosiţi propoziţii scurte.
 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi fizice/neuromotorii

asiguraţi-vă că spațiul de învățare în instituţie este creat, este larg, şi permite deplasarea copilului în siguranță; uși largi, bare
de susținere, rampe la intrările în clădire și pe trepte, pentru accesul copiilor în scaun cu rotile; mobilier reglabil pentru a fi
ajustat la înălțimea copilului în scaun cu rotile; masa de lucru cu rebord vertical și materiale antiderapante pentru fixarea
obiectelor de pe masă, în scopul prevenirii căderii lor frecvente, din cauza problemelor de coordonare oculo-motorie pe care
unii copii le pot avea;

utilizați obiecte și jucării mari, care pot fi apucate bine de copii; creioane și pensule groase, dublate cu
cauciuc, pentru facilitarea utilizării lor de către copii; litere și cifre magnetice, mobile, din lemn; suport
vizual al informației, planșe, afișe;

oferiții copilului posibilitatea să stea în poziția în care îi vine mai bine;

încurajați copilul să folosească ambele mâini;

atenționați copilul înainte ca acesta să fie solicitat să se ridice sau să se așeze;

lăsați spații mari între cuvinte sau între imagini pe o pagină, verbalizați diferențele, pentru a facilita
discriminarea vizuală a copilului, care nu sesizează diferențele dintre două imagini/obiecte similare;
 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi intelectuale

Pregătiți spaţiul în care să lucrați cu copilul: reduceți numărul factorilor ce ar putea distrage
atenţia copilului; prea multe jucării produc sațietate și îngreunează organizarea mentală și
concentrarea atenției.

Folosiți suporturi concrete (obiecte, imagini) atunci când explicați ceva.

Structuraţi activităţile de învăţare în paşi mici; odată încheiat un pas, se trece la următorul.
Asiguraţi-vă că copilului îi e clar când se sfârşeşte o activitate şi începe una nouă.

Oferiți-i copilului îndrumare directă (mână peste mână), însoţiți mișcările cu propoziții
simple; reduceți treptat gradul de îndrumare directă cu instrucţiunilor verbale.

Dacă copilul încă nu verbalizează, utilizați imagini pentru ca el să poată alege jucării sau pentru
a-i demonstra etapele activităţii; învățați-l limbajul semnelor ca să poată comunica cu ceilalţi.
 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi intelectuale

Încurajați verbalizarea acţiunilor, punând întrebări și sprijinind comunicarea.

Folosiți efecte vocale pentru a-i atrage atenția copilului (șoapte, ridicări sau coborâri bruște ale
vocii).

Încurajaţi copilul să înceapă cu ceea ce ştie deja să facă şi doar apoi să treacă la paşii mai dificili.

Reveniţi la etapa mai uşoară dacă copilul întâmpină dificultăţi. De exemplu, învăţând să deseneze un cerc,
copilul poate colora mai întâi un cerc făcut de alţi copii, apoi poate urma unirea punctelor pentru a obţine
un cerc, copierea cercurilor în baza unui model prezentat etc.
 Strategii de lucru cu copiii cu dizabilităţi intelectuale

Jocurile cu degetele (în anexă) trebuie să fie simple - copiii cu întârziere în dezvoltare pot să
arate obiectele cu degetul arătător, dar au dificultăți în a despărți celelalte degete.

Folosiți jocuri unde degetele se mișcă ca un tot întreg sau alegeți cântece care presupun
mișcări din braţ sau cu toată mâna).

Faceți legătura între activitate și experienţele din viaţa cotidiană a copilului.

Desfășuraţi o singură activitate, nu mai multe în același timp și finalizaţi-o. Ignoraţi

comportamentul nedorit al copilului atunci când încearcă intenţionat să atragă atenţia tuturor
asupra sa. Astfel va descreşte rata repetării acestor comportamente.

Încurajaţi și recompensați copilul atunci când comportamentul său este acceptabil.

VĂ MULŢUMIM PENTRU ATENȚIE!