Chestiuni generale de logica matematica

Logica matematica are ca obiect investigarea gandirii formale prin metode matematice
caracteristice (de exemplu ale algebrei).dar acest scop care isi are originea in filozofie nu
este sigurul deziderat la logicii matematice; astazi logica mateamtica contine o
multitudeine de probleme si aplicatii în cele ami diverse domenii ca stiintele naturii,
algebra ciruitelor, teoria sistemelor, lingvistica si in ramuri ale stiintelor sociale ca
filozofia, dreptul si etica.
Un impuls decisive pentru dezvoltarea logicii matematice la dat situatia redata la
sfarsitul secolului al XIX-lea. Pana atunci, mateamatica a acumulat o mare cantitate de
rezultate si a atins un înalt nivel de abstractizare fara ca sa atinga o claritate
corspunzatoare în ceeea ce priveste continutul concepteleor fundametale (ca de exemplu
notiunea de multimea) care erau folosite într-o maiera mai degraba intuitive. În afara de
necesitatea unei aprofunadri a conceptuli de multime, pentru prima data s-a impus
necesitatea aprofundarii sensului logicii si a deductiei logice.
Vom numi propozitii anumite formatii lingvistice care servesc la descrierea sau
comnicare faptelor. Logica (propozitiilor) clasica prorneste de la doua principii. Portivit
principiului celor daua valori, orice propozitie este ori adevarata, ori falsa. Conceptual de
adevar folosit aici este datorat lui Aristotel, care considera o propozitie adevarata daca
afiramtia exprimata prin ea corespunde unui fapt.principiul celor daua valori înseamnaa
în realitate doua principii:

1. Principiul tertului exclus conform caruia oreice propozitie este adevarata sau falsa
2. Principiul non-contredictiei, în conformitate cu care o propozitie nu poate fi in
acelsi timp adevarata si falsa. De aceea clasa tuturor propozitiilor se descompune
in doua clase disjuncte care se noteazaa cu simbolurile 1 (sau a - adevarat) si 0
(sau f - fals) si se numesc valori de adevar. Cu ajutorul cuvintelor “nu”, “si”,
“sau” etc.propozitiile date se pot combina in propozitii mai complicate. În
conformitate cu cel de-al doilea principiu fundamental, principiul
extensionalitatii, valoare e adevar a unei propozitii compuse este determinat
exclusive de valorile de adevar ale componentelor si nu depinde de sensul lor.

Vom vedea ca definitiile propozitiilor construite cu ajutorul cuvintelor “nu”, “si”,”sau”,

nu se potrivesc exact cu sensul in care aceste conjunctii sunt folosite în limbaj în vorbirea
curenta. Prin acest capitol se doresste sa se fundeamenteze limbajule si rationamentul
matemaetic.

- n, - n ≤ x < -n + 1, n ∈ N
1) f:|R→Z, f(x)=[x]=  - funcţia parte întreagă;
 n, n ≤ x < n + 1, n ∈ N