NOTIUNI DE LOGICA

Logica este stiinta al carui obiect este stabilirea conditiilor corectitudini gndirii, a formelor si legilor generale ale rationarii juste, conforme prin ordinea ideilor cu organizarea legica a relatiilor obiective. n stabilirea acestor conditii, logica face abstractie de continutul concret al diverselor noastre idei, fiind n acest sens o stiinta formala, analoaga cu gramatica sau cu geometria. Asa, de pilda, ea se ocupa cu notiunea sau cu judecata n genere si cu o anumita notiune sau judecata determinata concret. Logica se mparte n trei ramuri mari: a) logica clasica (formal filozofica), b) logica matematica (simbolica, numita si logistica) si c) logica dialectica. Logica clasica si logica matematica e pun formele si legile gndiri concrete n momentul relativei lor stabilitati, n timp ce logica dialectica le e pune n procesul miscarii si dezvoltarii, al dialecticii lor. !e aceea logica clasica si logica matematica sunt subordonate, prin natura lor, logici dialectice, pe baza faptului ca stabilitatea, n genere, este relativa fata de caracterul absolut al miscarii si, ca atare, prin natura ei, subordonata acesteia. Logica clasica (logica de traditie aristotelica) studiaza notiunea, judecata, ca raport ntre notiuni, si rationamentul, ca raport ntre judecati. "eea ce caracterizeaza logica clasica este relevarea raportului de determinare de la general la particular, de la gen la specie, generalul si esentialul fiind considerate fundamentele pentru o cunoastere stiintifica veritabila. Aceste cerinte sunt ntruc#ipate de silogism, pe baza functiei ndeplinite n cadrul sau de termenul mediu. ntemeiatorul logici clasice a fost Aristotel, descoperitorul silogismului si al doctrinei despre silogism, silogistica. $reocupari de sistematizare a logici au e istat, de asemenea, n "#ina si n %ndia antica. "ontributii uluitoare la dezvoltarea logicii clasice au adus stoicii, precum si logicienii evului mediu. n strnsa legatura cu dezvoltarea moderna a stiintei s&a dezvoltat teoria inductiei si s&au formulat regulile rationamentului inductiv. $rin fundamentarea consecvent materialista a conceptului de adevar, pe baza stabilirii raportului just dintre logic, gnoseologic si ontologic, logica clasica continua sa se dezvolte si n prezent, mpotriva tendintelor neopozitiviste de a&i nega valabilitatea. Logica matematica (sau simbolica) s&a nascut n sec. al '%'&lea, n functie de dezvoltarea puternica a matematici si de ivirea necesitatii cercetarii logice a fundamentului acesteia ca stiinta formala. Att prin originea ct si prin problematica sa, logica matematica este o stiinta care a aparut la #otarul dintre logica si matematica. Logica matematica se caracterizeaza prin cercetarea functorilor (operatorilor) logici, a proprietatilor lor formale si prin elaborarea, pe aceasta baza, a unor calcule logice. $rocedeul logic&matematic, pastrndu&si specificul sau, este pe deplin analog procedeului matematic propriu&zis. n virtutea acestui procedeu, cercetarile de ordin logic au o formalitate riguroasa, datorita careia operatia de deductie si desavrseste stringenta. Astfel se elaboreaza o serie de calcule care mbratiseaza aspecte noi, necercetate nca n domeniul logicii. "alculele cele mai nsemnate si care reprezinta totodata capitole de baza ale logici matematice sunt: a) logica propozitiilor, b) logica predicatelor, c)logica relatiilor. %n cadrul logici matematice au aparut sau au luat o

noua dezvoltare logica modala, logica polivalenta, precum si logica inductiva, strns legata de teoria probabilitatilor. Analiza fundamentelor logici a determinat aparitia cercetarilor de logica combinatorie. (ot att de importante ca si problemele stricte de calcul (probleme sintactice) sunt si problemele interpretarii acestor calcule (probleme de semantica))n aceasta privinta trebuie mentionata mai ales problema analizei sistemelor formale nsesi n cercetarile de metalogica. * data cu problemele de metalogica trec pe prim plan analize cu implicatii gnoseologice n legatura cu adevarul si cu consecventa n limbajul formalizat. "ercetarile de logica matematica au infirmat ntrebuintarea formalist& metafizica a sistemelor formale si cea conventionalist&relativista a conceptului de adevar, proprie neopozitivismului. %deea calculului logic a fost formulata pentru prima oara de Leibniz. "a disciplina de sine statatoare, logica matematica s&a constituit n sec. al '%'& lea, o data cu aparitia oprelor lui A. de +organ si ale lui ,. -oole, care au inaugurat asa& numita algebra a logici, dezvoltata ulterior de ../c#roder, $./. $oret0i s.a. Logica matematica gaseste aplicare n electrote#nica (studiul sc#emelor cu relee, al sc#emelor electronice etc.) n cibernetica (teoria automatelor, te#nica programarii), n neurofiziologie (modelarea sistemelor neurotice), lingvistica (lingvistica matematica) etc. Logica dialectica este teoria de ordin logic a materialismului dialectic, adica analiza dialecticii formelor logice si a legilor care conditioneaza aceasta dialectica) pe baza lor gndirea reflecta n mod adecvat miscarea si dezvoltarea realitatii obiective. Acest lucru este demonstrat riguros de dezvoltarea dialectica a notiuni, care trece n judecata, si a judecatii care trece n silogism. 1ormele logice sunt, datorita valorii lor gnoseologice diferentiate, forme pline de continut, iar legile logice pe baza carora acestea se nlantuiesc, constuitue principiul de baza al logicii dialectice. %n aceasta lumina trebie nteleasa si relevarea unor trasaturi generale ale logici dialectice, cum sunt, de e . %dentitatea concreta, care cuprinde n sine deosebirea) predictia comple a contradictorie, care reprezinta un mod de e promare pe plan logic a contradictiei interne)nmladirea tertului e clus, care reprezinta supletea conceptului de adevar n aprofundarea cunoasterii. n acest fel logica dialectica elimina posibilitatea strecurari unei sciziuni n analiza si sinteza, n general si particular, ntre inductie si deductie, ntre abstract si concret, sciziune prin care idealismul, n special pozitiv logic, ncearca sa se infiltreze nlauntrul logici pentru ai denatura si vicia caracterul stiintific. %nterpretarea de catre logica dialectica a formei de manifestare a continutului demonstreaza legatura si unitatea fundamentala dintre logica si teoria cunoasterii. /tudierea, pe baza practicii social&istorice, a procesului de constituire si dezvoltare a formelor logice demonstreaza ca a iomele nsesi sunt rezultatul precticii de miliarde de ori repetate. !ialectica formelor logice si gaseste e plicare stiintifica n istoria cunoasterii. Logicul este un rezumat al istoricului, iar unitatea lor este baza e plicarii materialist&dialectice a nsasi esentei formatiilor logice: cunoasterea, n dezvoltarea ei, realizeaza coinciderea dialectica a logicului cu ontologicul scotnd n evidenta caracterul concret al adevarului si corelatia dialectica dintre adevarul relativsi cel abolut. Logicul si gnoseologicul coincid astfel cu ontologicul. 2nitatea dintre logica, teoria cunoasterii si dialectica este concluzia logici dialectice si, ca atare, a logici n genere ca stiinta a corectitudini gndirii si totadata a adevarului ei, formele logice rednd, prin dialectica lor, continutul realitatii obiective n dezvoltarea lui. n acest sens, logica

dialectica este, n ntelesul deplin al cuvntului, filozofia logicii, interpretarea logici ca 3organon4, instrument de cuprindere completa, n concepte, a realitatii obiective. Logica dialectica a aparut n e presia ei stiintifica ca parte componenta a filozofiei mar iste, prin interpretarea materialista a dialecticii de catre clasicii mar ism&leninismului. *biectul si legile constituie o preocupare permanenta n lucrarile logicienilor mar isti. Logica combinatorie, cea mai noua parte a logici matematice, alcatuita dintr&un calcul n care e ista numai constante, asa&numitii combinatori) acestia apar si n rol de functori, si n rol de argument. Logica combinatorie si ndreapta, n ultima vreme, cercetarile n deosebi n directia analizei fundamentelor logici. Logica constructivista, curent n logica matematica, caracterizat prin construirea inductiva a e presilor logice. %deea de baza a logici constructivista consta n interdictia de a transfera asupra multimilor infinite priincipiile valabile pentru multimile finite (legea dublei negatii, principiul tertului e clus s.a.). Logica constructivista se deosebeste de logica clasica si prin aceea ca ea considera infinitul ca fiind potential, n curs de construire, pe cnd aceasta din urma l percepe ca fiind actual, realizat. $ornind de la principiile logici constructiviste, se fac ncercari n directia reconsiderarii fundamentelor logicii matematice moderne si ale matematici. -azele logici constructiviste au fost puse n scoala intuitionista. Logica relatiilor, curent logic format la sfrsitul sec. al '%'&lea. Logica realtiilor cerceteaza propietatiile formale ale relatiilor (tranzivitatea, refle ivitatea, simetria etc.) si efectueaza calculul relatiilor, contribuind la analiza logica a e presiilor matematice. .a a capatat n filozofia burg#eza contemporana o interpretare idealista, potrivit careia relatia este considerata ca fiind primordiala pe plan logic, gnoseologic si ontologic fata de relate (termenii relatiei). !esi natura relatelor se manifesta prin relatie, ea determina totusi natura relatiei (e . ,reutatea unui corp se stabileste n relatie cu alt corp, nsa greutatea nu este o propietate a relatiei nsasi, ci a corpurilor respective, ea manifestndu&se doar prin aceasta relatie). %nterpretata just, logica relatiilor constituie un capitol principal al logici matematice. Logica modala, sistem logic care analizeaza, din punct de vedere formal, raporturile dintre necesitate, realitate, posibilitate, imposibilitate si contingenta. $rima elaborare a unui sistem logic al modalitatii a fost facuta de Aristotel (silogistica)) o noua dezvoltare pe linia logici modale are loc astazi n cadrul logicii matematice (e . sistemul trivalent si cel tetravalent al lui 5. Lu0asie6icz sau sistemele a iomatice de implicatie stricta ale lui ".%. Le6is). $na n prezent logica modala nu a fost elaborata sub toate aspectele. Logica polivalenta, sistem logic formal ale carui e presii comporta, spre deosebire de logica traditionala, care era bivalenta, mai mult dect doua valori de adevar, ea putnd fi astfel trivalenta, tetravalenta sau n&valenta. $rimele sisteme de logica polivalenta au fost construite de 5. Lu0asie6icz (789:) si de .. $ost (7897). /istemele de logica polivalenta prezinta att interes teoretic ct si practic, legat de interpreterea mecanicii cuantice, de rezolvarea parado elor logicii matematice clasice, de teoria sc#emelor de relee etc.