R E F E R A T

INSTITUTII DE DREPT PENAL

INFRACTIUNEA
Notiunea de infractiune- in sensul ei cel mai larg, reprezinta un act de conduita exterioara a omului care din cauza unei vatamari a unei valori sociale este supusa sanctiunii penale . -intr-un alt sens, notiunea de infractiune desemneaza fapta descrisa, prevazuta de legea penala cu elementele salecomponente si care defineste o anumita infractiune.
1

-cuprinde un sistem de norme juridice penale ce consacra, in general, conditiile de existenta si trasaturile caracteristice comune infractiunilor prevazute in Partea speciala a Codului penal, imbracand forme diferite ca :talharie,ultraj ,marturie mincinuasa,fals intelectual , etc. Aspectul Material - este evidentiat de faptul ca infractiunea constitue un act de conduita exterioara, o manifestare de energie fizica de natura sa produca modificari in lumea obictiva. Aspectul Uman - demonstreaza ca infractiunea reprezinta un act de conduita al omului, al unei persoane fizice, un act constient, aspect al personalitatii faptuitorului. Aspectul Social - arata ca infractiunea este savarsita persoana fizica si este vatamatoare sau periculuasa pentru o anumita valoare importanta in societatea noasra. Aspectul Juridic - constitue incalcarea unei obligatii juridice de conformare prevazuta de norma incriminatoare. Aspectul Moral, Politic - priveste atitudinea morala si politica a faptuitorului fata de valorile sociale. A.1 Trasaturi Esentiale -pentru ca o fapta sa fie considerata infractiune trebuie sa intruneasca 3 trasaturi esnstiale : -fapta sa prezinte pericol social -sa fie savarsita cu vinovatie -sa fie prevazuta de legea penala - fapta care prezinta pericol soccial este orice actiune sau inactine prin care se aduce atinngerea uneia din valorile sociale enumerarate in art.1 C.pen. si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse. Prin "fapta" care prezinta pericolul social intelegem acea manifestare exterioara de natura a vatama sau a pune in pericol valorile sociale. "Periculoase"- pentru societate in intelesul legii penale sunt faptele care lezeaza sau pun in pericol cele mai importante valori ocrotite de legea penala.-- ca: - siguranta statului,patrimoniul, sistemul economic , persoana si drepturile sale, si alte valori sociale ocrotite de lege Datorita pericolului lor deosebit, legea penala a caracterizat ca infractiuni - faptele prin care se aduce atingere sigurantei nationale ,atingere patrimoniului ,atingere persoanei sub aspectul tuturor atributelor sale . Pericolul Social este cunoscut sub 2 forme : -pericol social generic(abstract) -pericol social concret Pericolul Social Generic(abstract)-pericol general prevazut in legea penala ca :-pericolul infractiunii tip omor, furt, fals intelectual..este evaluat de catre legiuitor. Rezultatul evaluari se exprima in pedeapsa inscrisa de legiuitor in legea penala pentru acea infractiune. Pericolul Social Concret - se refera la pericolul social al faptei savarsite, al unei infractiuni individuale. Este identificat de instanta de judecata cu prilejul judecarii faptei si se reflecta in sanctiunea penala aplicata. Determinarea Per. Soc. Concret se face in functie de : - vatamarea cauzata obiectului infractiunii - de imprejurarile concrete ale comiterii faptei - de trasaturile ce caracterizeaza elementul material - precum si allte imprejurari ale continutului concret al infractiunii. A.2 Fapta prevazuta de legea penala care nu prezinta pericol social al unei infractiuni Art.18 C.pen. -a fost complectat cu Art.181 C.pen,care se refera la "fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni". Art.181 C.pen. -"nu constitue infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparite de lege si prin continul ei concret,fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni". Pentru existenta faptei care nu prezinta un pericol social al unei infractiuni,se cer a fi intrunite anumite conditii: 1. -fapta savarsita sa aduca, in concret, o atingere minima a valorilor aparata de legea penala. 2. -in raport de continutul ei concret, fapta sa nu prezinte pericolul social al unei infractiuni. 3. -fapta este lipsita in mod vadit de importanta apreciere facuta pe baza analizei ansamblului circumstantelor obiective si subiective/ , reale si personale /, preexistente, concomitente sau subsecvente comiterii faptei.
2

Art.181 C.pen.- alin.2, prevede unele criterii de care sa tina seama organele judiciare , atunci cand au de solutionat astfel de cauze- si cu aceasta se elimina subiectivismul, abuzurile, arbitrariul in evaluarea pericolului social al faptei. a. modul si mijloacele de savarsire a faptei : b. scopul urmarit de faptuitor c. imprejurarile in care fapta a fost comisa d. urmarea produsa ori care s-ar fi putut produce e. in sfarsit-evaluarea gradului concret a. Modul si imprejurarile de savarsire a faptei -organele judiciare analizeaza modul cum a fost pregatita si executata fapta-de asemenea mai trebuie sa se aiba in vedere si mijloacele intrebuintate pentru comiterea faptei, natura instrumentelor si aptitudinea lor intrinseca de a prezenta sau nu pericol public sau urmari grave si , mai ales, cand faptuitorul s-a folosit de astfel de mijloace. b. Scopul urmarit de faptuitor -reprezinta cea ce urmareste faptuitorul prin savarsirea faptei. -de obicei se urmareste direct sau indirect scopuri periculoase, egoiste, josnice, individualiste. -alteori, savarsirea unor fapte mai putin periculoase, ceea ce inseamna ca faptuitorul nu a avut inclinatii infractionale deosebite. De aceea, faptele prevazute de legea penala se diferentiaza intre ele, unele putand fi considerate infractiuni, altele innsa nu. c. Imprejurarile in care fapta a fost comisa -reprezinta acele stari, situatii sau circumstante care inrauresc continutul concret al faptei. -unele imprejurari favorizeaza savarsirea unor fapte, pe cand altele sunt de natura s-o infraneze. -ex.de compunere a imprejurarilor : - timpul si locul comiteri faptei - sfera de restrangere a fapei asupra -obiectivelor urmarite - activitatile de precautie desfasurate ptr. -descoperirea ei - neluarea unor masuri de cei in drept ceea ce ducela posibilitatea practica de-a comite fapta. d. Urmarea produsa ori care s-ar fi putut produce -urmarea produsa ori care s-ar fi putut produce se refera la consecintele concret pricinuite prin comiterea faptei prevazute de legea penala. e. Criteriile prevazute de lege, - pe temeiul carora se evalueaza gradul concret de pericol social al unei fapte savarsite,figureaza si persoana si conduita faptuitorului. - analiza faptuitorului, trebuie facuta, deopotriva, sub raport psihofizic si social , adica trasaturilor de caracter si a temperamentului faptuitorului, a antecedentelor penale, dar si a integrarii sociale. B. VINOVATIA Savarsirea faptei cu vinovati este a 2 trasatura esentiala a infracti -unii prevazuta in Art.17 C.pen. si trebuie colaborata cu Art.19 C.pen. ce consacra in legislatie formele de vinovatie. Vinovatia exprima o anumita atitudine psihica periculoasa ainfractorului fata de fapta si urmarile sale. Cand fapta nu este comisa cu vinovatie, ea nu este imputabila celui care a savarsit-o, nu i-se poate retine in sarcina. Art.19 C.pen. prevede ca exista vinovatie atunci cand fapta a fost savarsita cu intentie sau din culpa. Existenta a 2 factori inerenti vietii psihice : 1.-constiinta sau factorul intelectiv 2.-vointa sau factorul voluctiv 1.-presupune reprezentarea deplina a continutului, sensului si finalitatilor urmarite sau acceptate prin savarsirea faptei, precum si prevederea intregii desfasurari cauzale a acestuia.
3

2.-este elementul psihic care impulsioneaza si comandaenergia fizica a omului. Intre cei 2 factori exista o stransa legatura, atul de vointa corelandu-se continuu cu cel de constinta. Vointa de a comite fapta este conditionata numai dupa reprezentarea in constiinta faptuitorului a urmarilor faptei. Vinovatia in sensul legii penale cere ca vointa sa fie libera,daca faptuitorul a actionat ca urmare a unei energii straine, careia nu i-a pututrezista, aceasta nu poate sa-i fie imputata. "Vinovatia a fost definita in doctrina penala ca fiind- atitudinea psihica persoanei care, savarsind cu vointa neconstransa o fapta ce prezinta pericol social, a avut, in momentul executarii, reprezentarea faptei si-a urmarilor socialmente periculoase ale acestuia,desi nu a avut reprezentarea faptei si a urmarilor, a avut posibiliatea reala ,subiectva a acestei reprezentari. Are 2 forme : 1. -intentia 2. -culpa INTENTIA -forma fundamentala, generala si originara a vointei . -de regula, infractiunile se comit cu intentie si numai in mod exceptional din culpa sau cu praeterintentie. -Art.19 pct.1 -C.pen. ,Infractiunea este savarsita cu vinovatie atunci cand infractorul : a)-prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea faptei. b)-prevede rezultatul faptei sale si, desi nu il urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. -Intentia are 2 modalitati : a) Intentia directa - (dol direct ) infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea acelei fapte.( Art.19, pct.1, lit.a, C.pen. ) b) Intentia Indirecta - ( dol eventual ) prevede urmarile periculoase ale faptei comise de infractor, neurmarirea lor, insa acceptarea posibilitatii survenirii acestora. c) Alte modalitati ale intentiei in doctrina si in practica judiciara sa-u indentificat si alte modalitati ale intentiei, dintre acestea amintim "Intentia determinata si nederminata". Intentia determinata -este atunci cand infractorul are reprezentarea unei urmari periculoase precise, pe care o urmareste sau doar o accepta si actioneaza ptr. producereaei, deci poate fi atat directa, cat si indirecta. Intentia nedeterminata- este atunci cand infractorul are reprezentarea mai multor urmari periculoase care s-ar putea produce si ii sunt indiferente care din ele vor suverni savarsind fapta periculoasa, spre deosebire de intentia determinata, dupa cum se poate observa, intentia nedeterminata nu poate fi decat o forma a intentiei indirecte- doctrina de dr. pen. mai sustine si existenta unei intentii generice si-a unei intentii speciale. CULPA -constitue o forma specifica de legatura psihica a autorului cu fapta. -Art.19, pct. 2, C.pen., - o fapta este savarsita din culpa atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta,socotind fara temei ca el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.

-Culpa, la randul sau, are 2 modalitati : -culpa cu prevedere sau usurinta si culpa simpla sau neglijenta. a) Culpa cu prevedere sau usurinta Art.19 pct.2 lit.a , C. pen.-consta in prevederea de catre faptuitor a urmarilor periculuase ale actiunii sau inactiunii sale, pe care nu le accepta, socotind fara temei insa ca ele nu se vor produce. b) Culpa simpla sau neglijenta - consta in pozitia psihica a persoanei care n-a prevazut urmarile periculoase ale faptei sale, desi putea sa le prevada. Neglijenta - ca forma a vinovatiei, poate fi caracterizata pe baza a 2 elemente : a) un element negativ - care se refera la lipsa de prevedere a urmarilor periculoase ale faptei comise de subiectul infractiunii. b) un alt element este cel pozitiv - ce indica posibilitatea de a considera ca infractorul trebuia si putea sa prevada consecintelele daunatoare ale actiunii sau inactiunii sale. Trebuinta - prevede si raporteaza la obligatiile profesionale si sociale ale persoanei respective, indatoriri ce pot reveni din diferite legi, instructiuni de munca, regulamente- etc. c) Alte modalitati ale Culpei Intre culpa In Agendo - cand usurinta sau neglijenta se refera la fapte constand dintr-o actiune si culpa In Omittendo - cand se refera la fapte din culpa constand dintr-o actiune . Intre culpa Generica - atunci cand faptuitorul se comporta usuratic sau neglijent in raport cu activitatile obisnuite, nerespectand regulile comune, si culpa Specifica care presupune incalcarea regulilor de diligenta dintr-un domeniu ca cel medical, sportiv, circulatie pe drumurile publice, transporturi, etc. Culpa Nebagarii de Seama , adica a lipsei de atentie, nedibaciei, adica a lipsei de abilitate profesionala. De asemenea se mai face distinctie intre culpa Directa si culpa Indirecta actiunea savarsita de infractor sau la aceea de o alta persoana. d) Concurenta Culpelor -in aceste cazuri vor raspunde penal toti cei care au cauzat rezultatul periculos in urma activitatii culpabile a mai multor persoane a rezultatului periculos. PRAETERINTENTIA O forma speciala a vinovatiei, ce rezulta din unirea intentiei cu culpa, denumita in doctrina de drept penal - praeterintentie ( intentia depasita ) Ea, se caracterizeaza prin aceea ca subiectul infractiunii prevede si doreste ori accepta producerea unor urmari periculoase , insa cele produse in realitate sunt mult mai grave , pe care le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu-se vor produce sau nu le-a prevavazut, dar putea si trebuia sa le prevada. Legislatia noastra penala prevede astfel de situatii in infractiunile - vatamarea corporala grava Art.182 C.pen. - loviri sau vatamari cauzatoare la moarte Art.183 C.pen - violul care a avut ca urmare moartea victimei Art.197 alin.3 - talharia care a avut ca urmare moartea victimei Art.211 alin.3
5

-adica referirea la

Structura infractiunii -cunoasterea structurii este importanta atat ptr. determinarea elementelor componenente ale continutului, cat si ptr. cunoasterea diferitelor conditii sau elemente pentru existenta infractiunii. -coordonatele sau jaloanele ce polarizeaza conditiile de existenta ale infractiuni sunt : -actul de conduita al unei persoane -valoarea sociala -subiectii actului de conduita -locul, timpul, modul, mijloacele ori consecintele savarsirii infractiunii consecintele savarsirii infractiunii Obiectul Infractiunii a) Obiectul juridic generic - sau de grup este format din grupul , manunchiul de valori sociale de aceeasi naturaaparate prin normele penale,o foloseste legiuitorul la clasificarea infractiuni -lor din partea speciala a Codului penal, infractiunile in raport de grupul relatiilor sociale ocrotite se clasifica pe titluri : infr. contra statului / infr. contra persoanei / infr. contra patrimniului, etc. b) Obiectul juridic special - este valoarea sociala concreta care -ia i se aduce atingere prin infractiune--aceasta serveste la dete -rminarea individulalitatii unei infractiuni in cadrul unui grup. c) Obiectul juridic complex - atunci cand prin fapta socialme-te periculoasa sunt lezate de odata 2 sau mai multe relatii soci -ale. Ex. La infractiunea de talharie,sunt vatamate, odata cu savarsirea actului periculos, atat relatia sociala cu privire la proprietate, cat cea referitoare la viata, integritatea corporala sau sanatatepersoanei fizice. d) Obiectul material - (obiect direct al infractiunii), format din bunul, lucrul sau valoarea impotriva careia se indreapta actiu- -nea-inactiunea incriminatasi asupra caruia se restrang urma --rile provocate, aducandu-se astfel atingere relatiilor sociale, ocrotite de norma drptului penal. - nu exista la orice infractiune, ci numai la acelea la care valoarea sociala ocrotita consta sau se exprima intr-o entitate materiala. - ex. La infractiunea de furt, obiectulmaterial poate fii format din bani, lucruri etc. / Lainfractiunea de spionaj din documentele secrete , / La infractiunea de omor de corpul victimei, etc. Subiectii Infractiunii Subiectii infractiunii sunt persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni, fie prin comiterea actului de executare, fie prin suportarea consecintelor, a raului cauzat prin savarsirea acesteia. In doctrina de drept penal se cunoaste subiectul activ si cel pasiv. Subiectul Activ Este persoana fizica care savarseste o infractiune si care este chemata la raspundere penala. Art.144 C.pen. - are calitatea de subiect actival infractiunii sau de infractor, persoana care savarseste o infractiune -fapt consumat ori tentativa pedepsita si la care participa ca autor, instigator sau complice. Conditiile : - sa fie persoana fizica-umana,( pers.juridice nu pot fii subiecti activi al infractiunilor)
6

- trebuie sa aiba o anumita varsta(art.99 prevede ca minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu este subict al infractiunii,astfel ca nu va raspunde penal, iar cel cuprins intre 14-16 ani va fi subiect al infractiunii, numai daca se dovedeste ca a lucrat cu discernamant in comiterea faptei, iar cel care a implinit 16 ani raspundepenal, fiind subiect al infractiunii ) - responsabilitatea (trebuie sa aiba atat puterea de a-si da seama de urmarile actiunilor sau inactiunilor sale, cat si-de a fi stapan pe conduita sa , responsabilitatea mai consta in capacitatea subiectului de a intelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte de caracterul nepericulos al altora, cat si un factor volitiv (de vointa ), care consta in puterea persoanei respective de a se conduce, de a fistapana pe faptelele sale. ) - libertatea de vointa si actiune (presupune ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a decide in mod liber asupra comiterii actiunii-inactiunii prohibite de legea penala si sa fi avut libertatea de a actiona in raport de hotararea luata.) Subiectul Pasiv -este persoana vatamata penal, adica aceea care sufera sau asupra careia se restrange nemijlocit urmarea materiala ori starea de pericol creata prin savarsirea infractiunii. -poate fi atat pers. fizica cat pers. juridica (art.145 C.pen. ) -putem avea o pluritate de subiecti pasivi, asa cum este cazul omorului deosebit de grav(art.176 lit.bC.pen.)

UNITATEA DE INFRACTIUNI
Aceasta se caracterizeaza printr-o singura actiune, un singur rezultat si un singur raport de cauzalitate. Unitatea de infractiuni este de doua feluri: a) Unitatea naturala de infractiuni exista atunci cand o fapta constituie, in mod natural, firesc o singura infractiune. b) Unitatea legala de infractiuni exista atunci cand, in mod normal, ar exista o pluritate de infractiuni, dar legiuitorul a prevazut expres existenta unei singure infractiuni. Formele unitatii naturale de infractiuni 1) Unitatea naturala colectiva exista atunci cand, prin mai multe acte care se unesc intr-o singura actiune, se produce un singur rezultat si, in consecinta, o singura infractiune. Conditii de existenta: a) Trebuie sa existe o singura actiune realizata prin mai multe acte. O actiune cuprinde mai multe acte atunci cand actele respective sunt executate in mod continuu, adica printrun proces executional unic. Pentru ca actiunea sa cuprinda mai multe acte trebuie ca intre aceste acte sa nu existe intreruperi sau intervale de timp, care sa fie nefiresti in raport de natura infractiunilor. b) Trebuie sa existe aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actele de executare. Daca elementul nou aparut in cadrul rezolutiei infractionale intervine inainte de epuizarea actiunii, atunci exista doar o modificare a rezolutiei initiale, iar conditia unicitatii rezolutiei este indeplinita. In schimb, daca elementul nou aparut intervine dupa epuizarea actiunii, atunci exista o noua rezolutie infractionala si o pluralitate de infractiuni. c) Toate actele care creeaza actiunea unica trebuie sa aiba acceasi incadrare juridica. Este indeplinita aceasta conditie, existand incadrare juridica si atunci cand o parte dintre actele de executare realizeaza forma simpla a infractiunii, iar alte acte de executare realizeaza forma calificata (agravanta) a infractiunii. Intr-o astfel de ipoteza, incadrarea juridica a faptei va fi in forma agravanta a acesteia.

Potrivit unei prime opinii, unanima in jurisprudenta, majoritara in doctrina, trebuie facuta distinctia intre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului. In cazul infractiunii contra persoanei este obligatorie unicitatea subiectului pasiv, in timp ce in cazul infractiunii contra patrimoniului aceasta conditie nu trebuie indeplinita pentru a exista unitate naturala colectiva. Argumentele aduse in favoarea acestei distinctii sunt urmatoarele doua: - Pe de o parte, in cazul infractiunii contra persoanei conteaza pentru faptuitor, in mod esential, identitatea subiectului pasiv. Pe de alta parte, in cazul infractiunii contra patrimoniului, pe faptuitor nu intereseaza identitatea subiectului pasiv. - In cazul infractiunii contra persoanei exista atatea obiecte juridice lezate cate persoane sunt lezate, in timp ce in cazul infractiunii contra patrimoniului exista un singur obiect juridic lezat, indiferent de cati subiecti pasivi exista. Potrivit unei a doua opinii (Florin Streteanu), nu trebuie facuta nici un fel de distinctie intre infractiunile contra persoanei si cele contra patrimoniului, conditia unicitatii subiectului pasiv fiind obligatorie in amandoua cazurile. Argumente: - Exista infractiuni la care nu putem spune ca il intereseaza pe infractor identitatea persoanei, cum ar fi infractiunea de violare de domiciliu (infractiune contra persoanei). - In realitate, fiecare are un patrimoniu distinct. Nu exista un patrimoniu comun. - Orice forma de unitate de infractiuni, inclusiv unitatea naturala colectiva, presupune un singur rezultat, iar lezarea unor persoane diferite nu poate sa produca un singur rezultat, deoarece drepturile unor persoane distincte nu pot fi insumate. 1. Infractiunea simpla exista atunci cand avem un singur act de executare si un singur rezultat, fapta incadrandu-se intr-o singura norma legala. 2. Infractiunea continua Este acea infractiune care se caracterizeaza prin faptul ca fie actiunea, fie re-zultatul actiunii se prelungesc pe o perioada mai lunga de timp datorita naturii lor. Exista doua forme de infractiuni continue: a) Acea forma la care actiunea este continua (Ex: Conducerea in stare de ebri-etate, portul ilegal de arma, detinerea de instrumente in vederea falsificarii). b) Acea forma la care actiunea este unica, insa efectul ei se prelungeste in timp (Ex: furtul de curent). Infractiunile continue mai pot fi clasificate in: a) Infractiuni continue succesive - Acele infractiuni in cazul carora, datorita naturii infractiunilor respective exista anumite intreruperi ale continuitatii (in cazul furtului de curent, este evident ca acesta nu este furat in continuu, ci mai sunt si perioade in care nu este folosita reteaua de curent). Aceste intreruperi nu afecteaza unitatea de infractiuni. Aceasta ar fi afectata doar daca intreruperile nu ar mai fi normale sau firesti. b) Infractiuni continue permanente - Se caracterizeaza prin faptul ca actiunea incriminata nu presupune prin natura ei anumite intreruperi, astfel incat orice intrerupere a actului de executare conduce la solutia retinerii unei pluralitati de infractiuni. O astfel de infractiune continua permanenta este orice fel de detinere ilegala: de droguri, de arme etc. Aceasta clasificare este importanta deoarece se tine cont de faptul ca in cazul infractiunilor continue succesive doar intreruperile anormale duc la un concurs de infractiuni, in timp ce la infractiunile continue permanente orice intrerupere duce la un concurs de infractiuni. Intreruperile judiciare ale actului de executare In mod normal, atunci cand un infractor care fura curent electric e prins si debransat de catre politie, insa el se rebranseaza imediat, nu se intrerupe actul de executare, deoarece este o intrerupere fireasca. Potrivit doctrinei, momentul trimiterii in judecata echivaleaza cu intreruperea actului de executare. Astfel, printr-o fictiune se considera ca infractiunea s-a epuizat, iar ceea ce se comite ulterior acestui moment intra in interiorul unei noi infractiuni. Argumentele care sustin acest punct de vedere sunt urmatoarele: - In momentul trimiterii in judecata infractorului i se imputa faptele comise, iar ceea ce se intampla ulterior nu poate face parte din rechizitoriu.
8

- Daca s-ar lua in considerare momentul condamnarii ca fiind momentul intre-ruperii actului de executare, s-ar crea un perpetum mobile judiciar. Potrivit altor instante si altor autori momentul care trebuie luat in calcul este cel al condamnarii definitive, pentru ca in dreptul penal roman singurele hotarari judecatoresti sau singurele acte de procedura care produc efecte sunt cele defini-tive. In fapt intreruperile judiciare sunt niste intreruperi artificiale, deoarece infractiunea se comite in continuare, ele fiind rezultatul unei fictiuni prin care se con-sidera ca o infractiune s-a epuizat. Momentul consumarii si epuizarii infractiunii Ca regula generala, in cazul infractiunilor cu durata de executare, raportarea altor institutii de drept penal se face la momentul epuizarii infractiunilor, insa exista destul de multe exceptii de la regula. Este important de precizat ca atat capitolul referitor la intreruperile judiciare ale actului de executare, cat si cel referitor la momentul epuizarii infractiunii sunt la fel reglementate in cazul tuturor infractiunilor cu durata de executare. Momentul consumarii infractiunii este momentul primului act de executare, iar momentul epuizarii infractiunii echivaleaza cu momentul ultimului act de execu-tare. Singurul rationament dupa care se alege momentul la care ne raportam e unul de natura pur practica, in baza caruia se urmareste ca faptuitorul sa nu aiba o pozi-tie mai buna decat cel care a comis fapta pe o perioada mai scurta. Formele unitatii legale de infractiuni Unitatea legala de infractiuni exista atunci cand doua sau mai multe actiuni sau rezultate, care in mod normal ar fi realizat continutul a mai multe infractiuni, sunt unite prin vointa legiuitorului, intr-o infractiune unica. In aceasta categorie intra infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea de obicei si infractiunea progresiva. 1) Infractiunea continuata Este reglementata in art. 41 (2), cod penal potrivit caruia ,,infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni. Mai explicit, ea reprezinta o suma de infractiuni de acelasi fel, comise in baza aceleiasi hotarari. Conditiile de existenta ale infractiunii continuate a) Sa existe mai multe actiuni comise la diferite intervale de timp. Prin existenta acestei conditii, infractiunea continuata se delimiteaza de unitatea naturala colectiva la care actele de executare erau comise in mod continuu, fara inreruperi. b) Sa existe o singura rezolutie infractionala. Este necesar ca inainte de incepe-rea executarii actiunii faptuitorul sa ia aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actiunile comise ulterior. Rezolutia unica presupune mai mult decat o simpla idee infractionala. Pentru a putea vorbi de o rezolutie infractionala trebuie ca aceas-ta sa fie determinata, adica faptuitorul sa aiba in minte, cel putin in linii mari, desfasurarea ulterioara a infractiunii. Existenta unei rezolutii infractionale unice se determina in practica dupa anumi-te criterii. De exemplu, dupa marimea intervalului de timp dintre actiuni. Astfel, daca acest interval e scurt, se poate vorbi de o singura rezolutie. De asemenea, se mai au in vedere modalitatea de comitere a actiunii, precum si obiectele vizate, care, daca sunt asemanatoare, pot sa probeze existenta unei rezolutii unice. c) Toate actiunile sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni. Aceasta presu-pune doua lucruri: - In primul rand, sa existe unitate de incadrare juridica. - In al doilea rand, sa existe acelasi rezultat al intregii infractiuni. Rezultatele partiale trebuie sa poata fi cumulate intr-un rezultat unic. E obligatoriu sa existe acelasi subiect pasiv. d) Toate actiunile sa fi fost comise de aceeasi persoana, fara sa conteze insa for-ma de participatie si fara sa conteze daca isi schimba sau nu calitatea in care parti-cipa la comiterea infractiunii (autor, coautor, instigator, complice). In cazul in care in cadrul unei infractiuni continuate un infractor participa in mai multe forme de participatie se ia in considerare forma de participatie cea mai grea. In situatia in care o persoana participa la o singura actiune se va retine ca a comis o infractiune continuata doar daca stia ca participa la o astfel de infractiune.

In raport de aceste conditii trebuie sa se faca distinctie intre infractiunea conti-nuata si concursul real omogen. Criteriile de delimitare sunt urmatoarele: a) La infractiunea continuata exista o unitate de rezolutie, iar la concursul omo-gen exista o pluralitate de rezolutii. De regula, se considera ca atunci cand intre actiuni trec intervale de timp foarte lungi exista mai multe rezolutii. Daca infracti-unile sunt comise in modalitati asemanatoare si vizeaza acelasi obiect exista, de re-gula, o singura rezolutie. b) In cazul infractiunii continuate este obligatorie existenta aceluiasi subiect pa-siv, in timp ce la concurs nu este ceruta aceasta conditie. c) La infractiunea continuata se cere ca intre actiuni sa existe anumite intervale de timp, iar la concurs nu exista acesta conditie. Categorii de infractiuni care nu se pot comite in forma continuata 1) Infractiunile al caror rezultat este indivizibil sau definitiv (Ex: omor, avort). Se discuta in doctrina daca tentativa de omor poate fi infractiune continuata. Potrivit unei opinii, pe care o impartaseste si prof. F. Streteanu, tentativa de omor poate fi comisa in forma continuata. Ex: La otravirea cu arseniu sunt necesare mai multe acte de executare. Astfel, se dau victimei mai multe doze pe o perioada de timp la anumite intervale. Potrivit unei a doua opinii (sustinuta de R. Chirita), tentativa de omor, ca la ori-ce alta infractiune, nu poate fi comisa in forma continuata pentru ca nu se poate indeplini niciodata conditiia unitatii de rezolutie infractionala. 2) Infractiunile din culpa, deoarece in cazul acestora nu exista rezolutie infrac-tionala. Din aceeasi ratiune nu pot fi comise sub forma infractiunilor continuate nici infractiunile praeterintentionate. Este important de precizat ca si unele infractiuni omisive se pot comite in forma continuata. De exemplu, ceferistul care nu lasa, in mod repetat, bariera la trecerea trenului. De asemenea, infractiunile continue si cele de obicei se pot comite in forma continuata. Sanctionarea infractiunii continuate Potrivit art. 42, cod penal infractiunea continuata se sanctioneaza dupa acelasi sistem ca si recidiva postexecutorie, adica cu o pedeapsa intre minimum si maximum special al infractiunii comise, insa sporul e cel de la concursul de infrac-tiuni (5 ani pentru inchisoare si jumatate din maxim pentru amenda). 2) Infractiunea complexa Este infractiunea in cazul careia unul dintre elementele constitutive ale infracti-unii realizeaza continutul unei alte infractiuni (Talharia -; formata din furt si violen-ta, violul -; format din violenta si act sexual). Ea este reglementata in art. 41 (3), cod penal. Nu e necesar ca aceasta sa fie comisa prin doua actiuni, existand si in-fractiuni complexe comise printr-o singura actiune (ultrajul). Infractiunea complexa poate fi de doua feluri: a) Infractiune complexa in forma simpla -; Cand continutul de baza al infrac-tiunii cuprinde un element care realizeaza singur continutul unei infractiuni. Ex: ultraj, talharie b) Infractiune complexa in forma agravata -; Cand elementul care realizeaza continutul altei infractiuni este o circumstanta agravanta (Ex: furt prin efractie). Ceea ce caracterizeaza infractiunea complexa este existenta a doua obiecte juri-dice, dintre care unul este principal iar celalalt, secundar. In cazul in care se lezeaza doar obiectul juridic secundar, fara a se leza si cel principal, exista tentativa la in-fractiunea complexa. Aceasta se consuma atunci cand se aduce atingere obiectului principal. Importanta acestei clasificari consta in faptul ca in cazul infractiunii complexe in forma simpla, inexistenta conditiilor de existenta ale infractiunii complexe con-duce la retinerea a doua infractiuni distincte, in timp ce la infractiunea complexa in forma agravata, daca nu sunt indeplinite criteriile de existenta ale infractiunii com-plexe se vor retine tot 2 infractiuni, insa una dintre ele este infractiune banuita a fi complexa, dar in forma simpla. Infractiunea complexa prezinta importanta doar din punct de vedere al delimi-tarii acesteia de concursul de infractiuni. Astfel, s-au format trei criterii de delimi-tare, care sunt si conditiile de existenta ale infractiunii complexe:
10

1) Criteriul necesitatii absorbtiei - Potrivit acestui criteriu, o infractiune este complexa si o absoarbe pe alta atunci cand infractiunea absorbanta nu se poate co-mite niciodata fara a comite automat si infractiunea absorbita. Acest criteriu se ana-lizeaza in abstract. Au existat discutii in doctrina daca furtul prin efractie absoarbe sau nu violarea de domiciliu. Dupa parerea noastra, acesta nu absoarbe violarea de domiciliu, deoa-rece poate exista furt prin efractie si din masina, fabrica, uzina etc.. Deci, in acest caz va exista concurs de infractiuni. De asemenea, au existat discutii cu privire la textul art. 178 (3), cod penal care incrimineaza uciderea din culpa comisa de catre un conducator auto aflat in stare de ebrietate. La prima vedere art. 178 absoarbe prevederea din Codul rutier, insa nu e asa, deoarece aceasta infractiune se poate comite si in alte locuri decat pe drumurile publice, asa cum prevede Codul rutier. 2) Criteriul caracterului determinat sau determinabil al infractiunii absorbite - Presupune ca textul legal al infractiunii complexe trebuie sa precizeze, fie explicit, fie implicit, infractiunea care este absorbita. Daca lipseste acest carac-ter determinat sau determinabil fapta nu este complexa si nu absoarbe o alta infractiune. Infractiunea de inselaciune nu e una complexa, nefiind determinata sau determinabila. 3) Criteriul pericolului social -; Potrivit acestuia, infractiunea absorbanta trebuie sa aiba un pericol social mai mare decat infractiunea absorbita (sa aiba o pedeapsa mai mare). Daca pedeapsa pentru infractiunea absorbita este mai mare se retine intotdeauna concurs de infractiuni. 3) Infractiunea de obicei Pentru a exista infractiune de obicei, potrivit textului legal, este necesar sa fie comise mai multe acte de executare, care sa evidentieze existenta unei obisnuinte. Ex: prostitutia, cersetoria Ceea ce diferentiaza infractiunea de obicei de cea continuata este faptul ca in cazul celei dintai un act de executare luat separat nu are relevanta penala, in timp ce la infractiunea continuata orice act de executare luat separat este infractiune. Exista o anumita forma a acestei infractiuni numita infractiune de simpla repe-tare, care se caracterizeaza prin faptul ca legea precizeaza cu exactitate numarul ac-telor de executare care trebuie comise pentru a exista infractiune. Astfel, art. 98, cod silvic incrimineaza insusirea de cel putin doua ori a vreascurilor din padure ce depasesc o cantitate de 3m de lemn. 4) Infractiunea progresiva Exista atunci cand, dupa comiterea actiunii de catre faptuitor, rezultatul faptei se agraveaza fara interventia faptuitorului, conducand la o alta incadrare juridica a faptei (Exemplul clasic: art. 180 -; art. 183, cod penal). Chiar daca de cele mai multe ori infractiunea progresiva apare la infractiunile comise praeterintentionat, exista si cazuri de infractiuni progresive comise intentionat sau din culpa. Ceea ce conteaza pentru incadrarea juridica a faptei este rezultatul final care se produce, acesta determinand incadrarea juridica a faptei, in timp ce incadrarile an-terioare isi pierd relevanta. Daca infractorul a fost condamnat pentru prima fapta, atunci cand se produce rezultatul mai grav se face recurs in anulare si se da o noua hotarare de condamnare. Pluralitatea de infractiuni - drept penal

Definitie: pluralitatea de infractiuni este situatia in care o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni. Astfel exista un singur infractor si mai multe infractiuni savarsite de acesta. Pentru a fi in prezenta pluralitatii de infractiuni nu intereseaza daca infractiunile au fost definitiv judecate, daca sunt fapte intentionate sau din culpa si nici momentul savarsirii acestor fapte. Toate aceste elemente sunt importante pentru delimitarea formelor pluralitatii de infractiuni. Formele pluralitatii de infractiuni: potrivit art. 32 Cod Penal, pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva. Acest enunt este criticabil, deoarece formele pluralitatii de infractiuni nu se limiteaza in realitate la concurs si recidiva. Astfel, chiar Codul Penal reglementeaza in art. 40 o alta forma a pluralitatii care nu e nici concurs si nici recidiva si pe care doctrina a numit-o pluralitate intermediara.
11

Exista si alte forme de pluralitate nereglementate expres in Codul Penal si care nu constituie nici concurs, nici recidiva si nici pluralitate intermediara. De exemplu, cand un infractor, dupa executarea pedepsei pentru o infractiune comisa din culpa, savarseste o alta infractiune din culpa. In acest caz nu avem nici una din cele trei pluralitati mentionate mai sus. Concursul de infractiuni Definitie: concursul de infractiuni este situatia in care o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele. Conditiile de existenta a concursului de infractiuni: pentru a exista concurs trebuiesc indeplinite cumulativ conditiile: 1. Sa existe acelasi infractor, adica toate infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana; asta nu inseamna ca faptele nu pot fi comise in participatie, sau ca autorul nu-si poate schimba calitatea in care participa la comiterea infractiunilor (el poate fi o data autor, apoi instigator, apoi complice etc.). 2. Savarsirea de catre infractor a doua sau mai multe infractiuni: este necesar ca el sa fi comis cel putin doua fapte care intrunesc cele trei conditii pentru a fi infractiuni. In acest sens nu vor constitui concurs de infractiuni faptele comise sub incidenta art. 181 sau cele comise in legitima aparare. Insa, poate intra in structura concursului o infractiune sanctionata de Codul Penal. Aceste prime doua conditii sunt comune tuturor formelor pluralitatii de infractiuni 3. Infractiunile sa fi fost savarsite inainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele (aceasta conditie e caracteristica doar concursului). Pentru a verifica indeplinirea acestei conditii trebuiesc avute in vedere doua momente: Momentul in care o hotarare de condamnare ramane definitiva: acest moment se determina potrivit art. 416, 4161 si 417 din Codul de Procedura Penala. Momentul savarsirii infractiunii: acesta se determina in functie de natura infractiunilor: - infractiunile formale se savarsesc in momentul in care are loc actul de executare; - infractiunile de rezultat se savarsesc in momentul in care se produce rezultatul; - infractiunile cu durata de consumare se savarsesc in momentul in care are loc ultimul act de executare, atunci cand inceteaza actiunea sau inactiunea. In aceste cazuri, daca infractiunea se consuma inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare atunci sunt intrunite conditiile concursului de infractiuni. Daca se consuma dupa aceasta data va fi recidiva sau pluralitate intermediara. O situatie aparte este atunci cand a existat o hotarare de condamnare definitiva care ulterior a fost desfiintata. In acest caz se ia in considerare data noii hotarari definitive, care ii ia locul celei desfiintate. O hotarare definitiva este susceptibila de a fi atacata printr-o cale extraordinara de atac: revizuire, contestatie in anulare, recurs in anulare. Se sustine in doctrina ca mai exista si alte cai extraordinare de atac: recurs in interesul legii si recurs extraordinar. Insa, in cazul primei cai de atac, aceasta nu duce la modificarea deciziei luate, iar cea de-a doua cale era posibila doar pana in 1993. Pentru a avea efect in legatura cu pluralitatea de infractiuni, calea extraordinara de atac trebuie sa se indrepte impotriva acelei parti din hotararea judecatoreasca ce se refera la condamnare. Deci, in caz de atac pentru cheltuieli de judecata, pentru onorariul avocatului acestea nu conteaza in raport cu pluralitatea de infractiuni si, deci, se tine cont de data primei hotarari definitive de condamnare. 4. Cel putin doua dintre infractiuni sa atraga condamnarea faptuitorului (aceasta conditie este formulata de unii autori prin posibilitatea de judecare a faptuitorului, insa prof. Florin Streteanu considera ca trebuie sa atraga condamnarea acestuia). In realitate aceasta nu este o conditie de existenta a concursului ci o conditie pentru aplicarea tratamentului sanctionator prevazut de lege pentru concurs. Insa ratiunea pentru care s-a reglementat institutia concursului rezida tocmai in instituirea unui tratament sanctionator specific. Daca nu se poate aplica acest tratament sanctionator, concursul de infractiuni, desi existent, nu prezinta nici o importanta (cazul in care un infractor savarseste infractiunile de furt si insulta; daca pentru insulta, persoana vatamata nu depune plangere, el nu poate fi condamnat pentru acesta fapta si, in concluzie, nu e nici concurs de infractiuni). De aceea aceasta ultima conditie de existenta se analizeaza alaturi de celelalte conditii de existenta a concursului de infractiuni, desi se refera la tratamentul sanctionator.
12

Situatiile in care o infractiune nu atrage condamnarea: - atunci cand punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a partii vatamate sau cu sesizarea ori autosesizarea organelor competente (la infractiunile pe calea ferata, actiunea se pune in miscare doar sa sesizarea C.F.R., la infractiunile militare actiunea este pusa in miscare la sesizarea comandantului Unitatii Militare) - atunci cand pentru una dintre fapte a intervenit prescriptia sau amnistia - atunci cand pentru una dintre fapte opereaza o cauza de nepedepsire, cum ar fi o tentativa urmata de desistare sau de impiedicarea producerii rezultatului. Formele concursului de infractiuni: concursul de infractiuni poate fi clasificat dupa mai multe criterii: I. Dupa numarul actiunilor sau inactiunilor care stau la baza infractiunilor concurente: 1. Concurs real: atunci cand o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni prin actiuni sau inactiuni diferite, inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna dintre ele. Concursul real cunoaste doua modalitati: 1) Concursul real simplu, care se caracterizeaza prin aceea ca intre faptele concurente nu exista o alta legatura, cu exceptia legaturii in personam data de identitatea subiectului infractiunilor. 2) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate, care presupune savarsirea unei infractiuni pentru a inlesni sau ascunde o alta infractiune. La randul sau, concursul caracterizat cunoaste doua modalitati: Concurs real cu conexitate etiologica: se caracterizeaza prin aceea ca o infractiune este comisa pentru inlesnirea savarsirii altei infractiuni. Acest tip de concurs prezinta doua caracteristici principale: - ambele infractiuni sunt comise cu intentie directa - Rezolutia infractionala privind savarsirea infractiunii scop trebuie sa ia nastere anterior savarsirii infractiunii Rezulta din cele de mai sus ca exista in cazul concursului real cu conexitate etiologica doua tipuri de infractiuni, una scop(uciderea unei persoane) si una mijloc(procurarea armei cu care a fost ucisa victima). Daca se cere sa se faca diferenta intre concursul de infractiuni si infractiunea complexa se tine cont daca infractiunea mijloc e necesara mereu in abstracto pentru savarsirea infractiunii scop. Daca este necesara e infractiune complexa, iar daca nu, e concurs de infractiuni. Concurs real cu conexitate consecventiala sau consecventionala: se caracterizeaza prin aceea ca infractorul savarsesteo infractiune pentru a ascunde o alta infractiune savarsita anterior. Particularitatile acestui tip d econcurs: - Prima infractiune poate fi comisa atat cu intentie cat si din culpa; in schimb, cea de-a doua e intotdeauna comisa cu intentie directa, pentru ca are un scop special, constand in ascunderea primei infractiuni - Hotararea privind savarsirea celei de-a doua infractiuni poate lua nastere atat inainte cat si dupa savarsirea celei dintai (printr-o infractiune de delapidare infractorul sustrage niste bunuri din gestiune si apoi da foc depozitului- ideea incendierii poate fi luata inaite de furt, sau dupa furt). Prin exceptie, hotararea privind comiterea celei de-a doua infractiuni ia nastere intotdeauna dupa comiterea primeia, in doua situatii: a) Atunci cand prima infractiune este comisa din culpa (hotararea de a parasi locul accidentului de circulatie comis din culpa) b) In ipoteza in care cea de-a doua infractiune este susceptibila sa o absoarba pe prima (tatal, enervat de comportamentul fiului sau, l-a lovit in stomac, comitand infractiunea de vatamare corporala; apoi, pentru a ascunde aceasta infractiune, tatal isi arunca fiul in rau si acesta se ineaca; dupa parerea prof. Florin Streteanu vatamarea corporala se absoarbe in infractiunea de omor). Pentru a avea in astfel de situatii concurs cu conexitate consecventiala trebuie sa avem date ca infractorul ia o noua hotarare, diferita de cea initiala (A hotaraste sa comita o talharie asupra lui B, insa acesta il recunoaste si il ameninta pe infractor ca-l va denunta; atunci A ia hotararea de a-l omori pe B, pentru a nu fi demascat). Concurs ideal sau formal: atunci aceasi actiune sau inactiune, datorita imprejurarilor in care s-a savarsit sau urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele constitutive a doua sau mai multe infractiuni. Delimitarea in practica dintre concursul real si cel ideal: vom exemplifica prin speta in care infractorul, care nu poseda permis de conducere, conduce in stare de ebrietate pe drumurile publice. Este evident ca sunt doua infractiuni: conducere fara permis si conducere in stare de ebrietate. In speta de fata este un concurs ideal, deoarece avem o singura actiune, aceea de a conduce masina pe drumurile publice. In absenta acestei actiuni, cele doua fapte nu constituie infractiuni.
13

Din cele de mai sus rezulta ca criteriul de delimitare este urmatorul: se inlatura actiunea si, daca in urma acestei operatiuni nu mai avem nici o infractiune, inseamna ca suntem in prezenta unui concurs ideal. Daca in urma inlaturarii actiunii avem totusi o infractiune, inseamna ca suntem in prezenta unui concurs real. II. Dupa natura infractiunilor: 1. Concurs omogen: cand infractiunile savarsite sunt de acelasi fel (doua violuri) 2. Concurs eterogen: cand infractiunile comise sunt de natura diferita (un furt si o insulta). Importanta acestei clasificari: concursul omogen ridica probleme sub aspectul delimitarii lui de infractiunea continuata. Sanctionarea concursului de infractiuni: de-a lungul timpului au fost implementate mai multe sisteme de sanctionare: 1. Sistemul cumulului aritmetic: este un sistem traditional, care presupune ca pentru fiecare din infractiunile savarsite instanta stabileste o pedeapsa, iar infractorul trebuie sa execute suma pedepselor. Acest sistem cunoaste doua variante: a) Cumulul nelimitat, potrivit caruia inculpatul trebuie sa execute suma pedepselor stabilite, indiferent care ar fi aceasta; este aplicat in unele state din S.U.A., in Africa de Sud, Australia b) Cumulul limitat, potrivit caruia inculpatul va executa o pedeapsa egala cu suma pedepselor stabilite, insa fara a depasi o anumita limita. Aceasta limita se poate stabili fie prin indicarea unui maxim general, fie prin raportarea la pedeapsa cea mai grea. 2. Sistemul absorbtiei: inculpatul va executa doar pedeapsa stabilita pentru infractiunea cea mai grava, considerandu-se ca aceasta le absoarbe pe cele mai putin grave. Si acest sistem are doua variante: a) Instanta judeca toate infractiunile comise, stabilind cate o pedeapsa pentru fiecare dintre ele si apoi dispune sa se execute doar pedeapsa cea mai grea. b) Instanta judeca doar infractiunea susceptibila sa atraga pedeapsa cea mai grea. Acest sistem prezinta marele inconvenient de a-i conferi infractorului care a comis o infractiune grava inpunitate pentru orice alte infractiuni mai putin grave pe care le-ar savarsi ulterior. Sistemul absorbtiei este aplicat in numeroase coduri penale in materia concursului ideal. 3. Sistemul cumulului juridic: se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita in anumite limite prevazute de lege. Aplicarea sporului poate fi obligatorie sau facultativa, iar sporul poate fi variabil sau fix. Legislatia romana a consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ si variabil. Sistemul este aplicabil in cazul ambelor forme ale concursului, lucru extrem de rar. In dreptul nostru sanctionarea concursului de infractiuni presupune parcurgerea mai multor etape: 1. Stabilirea pedepsei pentru infractiunile concurente: fiecare dintre infractiunile comise este judecata si pentru fiecare se stabileste o pedeapsa, facand abstractie de existenta celorlalte infractiuni 2. Aplicarea pedepsei pentru pluralitatea de infractiuni. Aceasta a doua etapa cunoaste mai multe momente: Alegerea pedepsei de baza: pedeapsa de baza este pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infractiunile concurente. Modul de stabilire a pedepsei cele mai grele: in primul rand se are in vedere specia de pedeapsa. Astfel, detentiunea pe viata este mai grea decat inchisoarea, care e mai grea decat amenda. Daca pedepsele sunt de aceeasi specie se are in vedere durata sau cuantumul acestor, fiind mai grea cea cu durata sau cuantumul mai mare. Daca pedepsele sunt de aceassi specie si au aceeasi durata sau acelasi cuantum, pedeapsa de baza va fi cea care are maximul special cel mai ridicat. Instanta va proceda la majorarea pedepsei de baza. Trebuie precizat ca aceasta majorare este facultativa si va fi facuta doar daca instanta considera ca pedeapsa de baza nu este suficienta pentru indreptarea infractorului. Tocmai in acesta consta avantajul acestui sistem, si anume faptul ca el poate permite atingerea limitei de pedeapsa stabilita prin sistemul absorbtiei, dar si atingerea limitei stabilite prin sistemul
14

cumulului aritmetic. Majorarea pedepsei de baza se face in doua etape: a) Instanta poate ridica aceasta pedeapsa pana la maximul special prevazut pentru pedeapsa de baza. Nu este obligatoriu ca aceasta pedeapsa sa atinga maximul special, ea poate fi majorata si pana la o limita mai mica decat acest maxim. b) Adaugarea unui spor de pana la 5 ani, daca pedeapsa majorata anterior nu e suficienta. Aici se incheie stabilrea pedepsei pentru concursul de infractiuni si aceasta va fi pedeapsa rezultanta care va fi executata de infractor. Ipoteze de sanctionare a concursului in raport de specia pedepselor aplicabile pentru infractiunile concurente(art. 34 Cod Penal) 1. Cand pentru una dintre infractiuni s-a stabilit detentiunea pe viata, iar pentru celelalte pedeapsa cu inchisoarea sau amenda, potrivit art. 34 lit. a), se aplica doar detentiunea pe viata. Numai in acest caz este consacrat sistemul absorbtiei in legislatia romana. Exista totusi o diferenta intre tratamentul sanctionator la detentiunii pe viata pentru concurs de infractiuni si cel al detentiunii pe viata pentru o infractiune singulara. Cel pentru concurs este evident mai sever, infractorul neputand beneficia de unele facilitati, cum ar fi eliberarea conditionata sau altele. 2. Cand pentru toate infractiunile s-a stabilit pedeapsa cu inchisoarea, potrivit art. 34, lit. b), se alege pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul special, iar daca nu e indestulator se mai poate adauga un spor de pana la 5 ani. 3. Cand pentru toate infractiunile concurente s-au stabilit pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi majorata pana la maximul ei special, iar daca e neindestulator, se poate adauga un spor de pana la jumatate din acest maxim( art. 34, lit. c)). 4. Cand pentru o infractiune s-a stabilit pedeapsa cu inchisoarea, iar pentru alta o pedeapsa cu amenda, se va aplica pedeapsa inchisorii la care instanta poate adauga amenda in tot sau in parte( art. 34, lit. d)). 5. Cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea si mai multe pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa rezultanta obtinuta prin contopirea intre ele a pedepselor de aceeasi specie, iar apoi contopirea rezultantelor partiale astfel obtinute( art. 34, lit. e)). Limitele pedepsei rezultante aplicabile pentru concursulu de infractiuni Exista trei limitari principale: 1. Niciodata pedeapsa rezultanta nu poate depasi totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente 2. Pedeapsa rezultanta nu va putea depasi maximul special al pedepsei de baza adunat la sporul de 5 ani. 3. Art. 80 Cod Penal precizeaza ca atunci cand pentru niciuna dintre faptele concurente maximul special nu depaseste 10 ani, pedeapsa rezultanta nu poate depasi 25 de ani, indiferent de cauzele de agravare. Daca pentru cel putin una dintre faptele concurente legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, pedeapsa rezultanta nu paote depasi 30 de ani, deoarece acesta este maximul general al pedepsei inchisorii. Aplicarea pedepsei in cazul judecarii separate a infractiunilor concurente De regula, infractiunile concurente se judeca impreuna de catre aceeasi instanta. Totusi, prin exceptie, se poate ca infractiunile concurente sa fie judecate separat, fie datorita competentei instantei, fie datorita descoperirii la date diferite a infractiunilor.

15

In cazul judecarii separate este necesara aplicarea pedepsei in asa fel incat situatia infractorului sa fie precum ar fi fost in cazul judecarii impreuna a infactiunilor. In art. 36 Cod Penal e reglementata institutia contopirii pedepselor aplicate prin hotarari de condamnare diferite. Exista doua ipoteze reglementate de acest articol si una nereglementata de catre Codul Penal: 1. Situatia in care, dupa condamnarea definitiva pentru o infractiune, infractorul e judecat pentru o alta infractiune concurenta. Imtr-un asemenea caz instanta va proceda la stabilirea pedepsei pentru cea de-a doua infractiune si apoi o va contopi potrivit art. 34, cu pedeapsa aplicata anterior pentru prima fapta. Aceasta prima pedeapsa se bucura de autoritate de lucru judecat, astfel ca instanta nu va putea sa o modifice.
2. Ambele infractiuni concurente au fost definitiv judecate, dar prin hotarari distincte. In acest caz instanta care face contopirea va trece peste prima etapa( cea a stabilirii pedepselor pentru faptele concurente), si va proceda la contopirea acestora. 3. Nereglementata expres de cod e situatia contopirilor partiale, adica ipoteza in care infractiunile concurente au fost judecate in grupe de catre doua sau mai multe, prin hotarari distincte. In acest caz nu se va proceda la contopirea celor doua rezultante partiale, ci la contopirea celor patru, sau mai multe, pedepse stabilite pentru infractiunile concurente. Autoritatea de lucru judecat al sporului aplicat cu ocazia contopirilor partiale: sporul trebuie mentinut, sau poate fi majorat atunci cand pedeapsa de baza ramane aceeasi ca la contopirea partiala. Daca pedeapsa de baza s-a schimbat instanta poate sa mentina sporul, sa-l majoreze, sa-l diminueze sau sa-l inlature. In realitate ceea ce se bucura de autoritate de lucru judecat este pedeapsa rezultanta aplicata cu ocazia contopirii partiale, caci rezultanta finala nu poate fi mai mica decat rezultantele partiale.

PLURALITATEA DE INFRACTORI O persoana , atunci cand comite sau participa la comiterea unei fapte prevazute de legea penala, savarseste o infractiune, devenind deci un infractor. Aceasta calitate impune cunoasterea aprofundata a mecanismelor, a factorilor care conditioneaza si influenteaza conduita infractionala. In acest sens se impune determinarea cauzelor si conditiilor care au favorizat pe infractor in savarsirea infractiunilor, rezultand ca infractorul intereseaza si sub aspect criminologic. O fapta periculoasa poate fi savarsita de catre un singur faptuitor sau de mai multi faptuitori care coopereaza impreuna, in acest din urma caz existand o pluralitate de faptuitori. Aceeasi alternativa este posibila si in sfera activitatii lor infractionale, adica in cazul savarsirii de fapte care, potrivit legii penale, constituie infractiune, pluralitatea de faptuitori devenind, in acest caz , o pluralitate de infractori . Deci putem defini pluralitatea de infractori ca fiind situatia in care un numar de doua sau mai multe persoane au savarsit, prin eforturi conjugate, aceeasi infractiune. Nu trebuie insa sa se faca confuzie cu pluralitatea de infractiuni, pentru ca in cazul pluralitatii de infractiuni, aceeasi persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni, in cazul pluralitatii de infractori, dimpotriva, aceeasi infractiune este savarsita de doua sau mai multe persoane. Cooperarea persoanelor la savarsirea unei anumite infractiuni este exprimata de intentia acestora de a o comite impreuna. Ea nu trebuie confundata cu conexitatea infractionala, cand intre infractiuni diferite exista, de asemenea, o anumita legatura ( de exemplu: intre infractiunea principala de furt(208CP) si cea subsecventa de tainuire ori favorizare (art 221, art.264) sau intre infractiunile principale indreptate contra sigurantei statului si cea subsecventa de nedenuntare (art.170). Pluralitatea de infractori prezinta caractere specifice si produce anumite efecte juridice.Oricat de multi subiecti activi ar fi, unitatea infractiunii nu este influentata. Calificarea faptei, determinarea locului si timpului savarsirii acesteia si, in genere, stabilirea continutului infractiunii savarsite se rasfrang asupra tuturor faptuitorilor. Urmarea periculoasa este produsa prin cooperarea tuturor infractorilor la savarsirea infractiunii, a actiunii ce constituie elementul material al acesteia, contribuitia fiecareia inscriindu-se ca antecedent cauzal in procesul care a dus la producerea rezultatului. Infractiunea, fiind savarsita prin contributia tuturor infractorilor, rezulta ca raspunderea penala a acestora trebuie sa fie, in general, aceeasi. Aceasta unicitate a infractiunii, ca temei al raspunderii penale a infractorilor, face ca toate cauzele, care, in mod obiectiv, inlatura raspunderea penala (amnistia,prescriptia raspunderii penale) sau care o exclude (lipsa pericolului social concret, abrogarea incriminarii), sa produca efecte fata de toti infractorii deopotriva si in acelasi timp1.
1

16

Sub raport criminologic, pluralitatea de infractori se caracterizeaza prin pericolul social sporit pe care il prezinta, in genere, cooperarea mai multor persoane la savarsirea infractiunii. Aceasta cooperare mareste curajul si sporeste forta de actiune a infractorior, mareste posibilitatea de a se ascunde urmele infractiunii, de sustragere a infractorilor de la raspunderea penala. De aceea, pluralitatea de infractori, ca forma de criminalitate colectiva, ridica probleme specifice privind prevenirea si combaterea ei. Pe planul dreptului penal, pluralitatea de infractori justifica si face necesara, in general, o reactie mai severa fata de faptele savarsite in astfel de conditii. Formele pluralitatii de infractori Pluralitatea de infractori se poate realize in trei forme diferite: pluralitatea naturala(necesara), pluralitatea constituita (legala) si pluralitaea ocazionala(participatia penala). 1.Pluralitatea naturala(necesara) este o forma a pluralitatii de infractori ce exista in cazul unor infractiuni care, prin natura lor, nu pot fi savarsite decat de mai multe persoane. Apartin acestei categorii infractiunile de : subminare a puterii de stat(art.162CP), incest(art.203CP), bigamie(art.303CP), adulter(304CP). Nu se cere insa ca toate persoanele sa coopereze cu vinovatie la savarsirea infractiunii. Astfel, in caz de bigamie, e posibil ca unul din parteneri sa nu stie ca are de a face cu o persoana casatorita. Pluralitatea naturala de infractori nu este reglementata prin norme cu caracter general. Faptele cu pluralitate naturala de subiecti activi au fost special incriminate si sanctionate ca atare, in conditii specifice fiecarei infractiuni. Ceea ce este caracteristic pluritatii naturale de infractori este faptul ca fiecare participant la savarsirea faptei este privit ca autor al infractiunii, alaturi de ceilalti faptuitori si raspunde de rezultatul produs.2 2.Pluralitatea constituita(legala) este o forma a pluralitatii de infractori care consta in simplul fapt, incriminat prin lege, de a alcatui, a forma o grupare de persoane in vederea savarsirii de infractiuni(ex: complotul(art.167,alin.1CP), asocierea pentru savarsirea de infractiuni(art.323CP), intelegrea in vederea savarsirii infractiunii de genocid(art.357 alin finalCP).Potrivit dispozitiilor legii, savarsirea vreuneia dintre infractiunile care intra in scopul asocierii sau gruparii infractorilor da nastere unui concurs de infractiuni intre aceasta si infractiunea de complot sau asociere, dupa caz. Aceasta pluralitate este create prin vointa legiuitorului, fiindca scopul urmarit de catre cei care s-au asociat prezinta un mare pericol social(pentru savarsirea unor infractiuni). In literatura juridical s-a subliniat ca lupta impotriva fenomenului infractional trebuie sa loveasca in manifestarile chiar in forma lor embrionara, pentru ca pericolul latent pe care il prezinta aceste manifestari sa fie impiedicat de a evolua catre un rau efectiv. In practica judiciara, aplicarea dispozitiilor legale care reglementeaza pluralitatea constituita intampina, uneori anumite dificultati. Aceste greutati sunt determinate de faptul ca, in toate situatiile in care o infractiune este savarsita de mai multe persoane impreuna(art.75 li.aCP, art.192 alin 2CP, art.197 alin.2 lit.bCP0 dar si in cazurile prevazute in art.167 si 323CP, vom avea elemente de asociere, o vointa comuna si interese care coincide, putand fi, in cazul in care vreuna dintre infractiunile ce constituie scopul asociatiei a fost infaptuita, si in prezenta efectuarii impreuna a unor acte materiale. In asemenea situatii exista, pe langa infractiunea respective, savarsita in circumstante agravante, si infractiunea prevazuta in art.167 sau art.323Cp. Prin existenta unei asocieri, in sensul art.167 sau 323CP, o conditie minima o reprezinta intelegerea stabilita intre membrii grupului3 de a actiona impreuna, sau altfel spus, dorinta acestora de a se alatura gruparii ce se alcatuieste ori s-a alcatuit, unita cu stiinta ca se urmareste o actiune ilicita comuna. Dar o asemenea intelegere o putem intalni si in cazul unor infractiuni savarsite de mai multe persoane impreuna, in sensul agravantei legale . De exemplu: mai multe persoane se pot intelege sa comita impreuna- prin actiuni concomitente, simultane- un furt(art.209 lit.a), fara ca intelegerea lor sa caracterizeze o pluralitate constituita, dupa cum nici constatarea ca acele persoane au mai fost condamnate pentru mai multe infractiuni de acelasi gen si ca se cunosc intre ele nu poate duce la concluzia existentei unei ascocieri in sensul art 323 CP. Hotararea de a actiona impreuna in scopul savarsirii de infractiuni implica in cazul formelor de pluralitate infractionala prevazute in art 167 si 323CP rezolutia de a prepara, de a desemna mijloacele necesare pentru realizarea acelor infractiuni. Pentru caracterizarea faptei ca fiind o pluralitate constituita, este necesara referirea la inca 2 aspecte, acela al elementului programmatic-adica al infractiunilor pe care gruparea si-a propus sa le savarseasca- si al
2 3

17

duratei asocierii .Pentru existenta pluralitatii constituite nu este suficient-ca in caz de participare- ca mai multe persoane sa lucreze in intelegere pentru simpla executare a unei infractiuni, ci se cere o asociere de natura sa dureze un anumit timp si cu o pronuntata coeziune, determinata de un obiectiv comun, de o conceptie unica si de o disciplina statornica intre membrii gruparii. Deci, putem afirma ca savarsirea unei infractiuni de catre mai multe persoane impreuna- in conditiile art.75 lit.a CP sau ale vreuneia din agravantele speciale prevazute in art.197 alin.2lit.b, art192 alin.2, art.209 lit.a CP, nu implica existenta unei asocieri in sensul art.167 sau 323, dupa cum si asocierea ilicita prevazuta de aceste texte poate avea o existenta autonoma, neafectata de faptul ca nu s-a comis nici una dintre infractiunile ce constituie scopul gruparii. Dar ori de cate ori savarsirea unei infractiuni de catre mai multe persoane impreuna reprezinta realizarea scopului unei asocieri de infractori in prealabil constituita, ne vom afla in fata a doua infractiuni in concurs real, aplicarea dispozitiilor art.167 si 323CP fiind pe deplin compatibila cu raspunderea agravanta pe care o implica savarsirea infractiunii-scop, in conditiile prevazute de art.75 lit.a CP sau de celelalte dispozitii legale mentionate. 3.Pluralitatea ocazionala(participatia penala) exista cand o infractiune, prin continutul ei ilegal, se poate savarsi de o singura persoana, dar se comite in concret si ocazional de mai multe persoane, fiecare comparand cu acte care pot fi de natura diferita sau chiar de aceeasi natura. In cadrul acestei forme, cooperarea mai multor persoane la savarsirea aceleasi infractiuni este determinata, in general, de nevoia unei mai lesnicioase executari a faptei, mai ales atunci cand aceasta presupune efectuarea de operatii multiple si complexe, de exemplu in cazul infractiunii de falsificare de monede sau alte valori, art.282 CP, sau reclama, datorita naturii ei concursul mai multor persoane, de exemplu infractiunea de evadare art.269 CP. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei Definitie: Sunt anumite circumstante in care s-a comis infractiunea si care fac ca fapta comisa sa nu aiba trasatura esentiala a infractiunii numita vinovatie. Aceste circumstante sunt cele prevazute in articolele 44 -; 51, cod penal. 1) Legitima aparare Potrivit art. 44, cod penal o persoana nu raspunde penal, deci nu exista infracti-une, daca aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala pentru a se apara in fata unui atac al altei persoane. In cadrul legitimei aparari exista doua actiuni: actiunea persoanei care ataca si actiunea faptuitorului care se apara. Conditiile de existenta a legitimei aparari: I. Conditiile referitoare la atac: a) Atacul trebuie sa fie material, adica sa constea in acte de natura fizica, nu in acte de natura intelectuala sau morala. Astfel, insulta sau amenintarea nu sunt atacuri materiale. b) Atacul sa fie direct, adica sa puna in pericol nemijlocit persoana si drepturile acesteia, fara sa existe obstacole fizice intre atacator si atacat. c) Atacul sa fie imediat, adica sa fie in curs de desfasurare sau iminent. d) Atacul sa fie injust, adica sa constea intr-o fapta ilicita a faptuitorului. Nu poate fi vorba de legitima aparare atunci cand un infractor il ataca pe politistul care vrea sa-l aresteze. Atacul unui animal nu constituie niciodata legitima aparare. Atacatorul trebuie sa fie o persoana si sa aiba discernamant. In cazul iresponsabililor, daca cel atacat stie ca se afla in fata unui atac al unei persoane iresponsabile, atunci nu este vorba de legitima aparare, ci eventual de o stare de necesitate. Daca nu stia ca este un atac al unei persoane iresponsabile, se considera ca atacul este injust si ne aflam in ipoteza unei legitime aparari. e) Atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat, viata si integritatea corporala a acestuia sau a altuia, drepturile sale, sau un interes obstesc. Se pune problema in doctrina si in practica judiciara ce inseamna pericol grav. Gravitatea se apreciaza de la caz la caz, neexistand nici un fel de criteriu de departajare. Se considera ca, de lege ferenda, se impune abrogarea acestei conditii, deoarece pot fi comise abuzuri.

18

O alta problema este aceea daca exista legitima aparare atunci cand se ataca patrimoniul (daca victima prinde in flagrant infractorul care vrea sa-i fure un bun). In ultima perioada, instantele judecatoresti considera ca si atacul asupra patrimo-niului atrage legitima aparare. De asemenea, s-a spus ca apararea trebuie sa fie fapta intentionata. Totusi, exista in jurisprudenta germana cazuri de aparare din culpa. II. Conditii referitoare la aparare: a) Apararea sa vizeze persoana atacatorului. b) Apararea sa fie proportionala cu atacul. c) Apararea sa inceteze in momentul in care inceteaza atacul. Depasirea limitelor legitimei aparari: In cazul in care apararea este disproportionala fata de atac, pot exista doua implicatii juridice: 1. Daca depasirea limitelor legitimei aparari se datoreaza starii de temere sau tulburare in care s-a aflat faptuitorul, atunci potrivit art. 44 (3), cod penal (exces jusitificat de aparare), aceasta este asimilata legitimei aparari si inlatura caracterul penal al faptei. 2. Daca depasirea legitimei aparari nu este datorata unei stari de temere sau tulburare, raspunderea penala nu este inlaturata, insa se va retine o circumstanta atenuanta. Exista doua situatii speciale de legitima aparare: a) Atunci cand apararea consta intr-o fapta din culpa. In ultima perioada se considera a fi legitima aparare si atunci cand apararea este din culpa. b) Legitima aparare putativa -; Exista atunci cand faptuitorul crede ca se afla in fata unui atac si are motive intemeiate sa creada acest lucru, desi in realitate nu este asa. Are aceleasi efecte ca si legitima aparare. 2) Starea de necesitate Potrivit art. 45, cod penal este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva, de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia, ori un interes obstesc. Conditiile de existenta a starii de necesitate I. Conditiile starii de pericol: Starea de pericol este situatia care poate fi datorata unor actiuni umane, de cele mai multe ori din culpa, unor actiuni ale animalelor sau ale naturii si care pun in pericol una dintre valorile umane. Exista unele diferente intre atac si starea de pericol: - Atacul poate fi determinat doar de o actiune intentionata a omului, iar starea de pericol poate fi determinata si de o actiune produsa din culpa. - Atacul vizeaza doar viata, sanatatea si integritatea corporala a persoanei, iar starea de pericol poate viza si un bun. a) Starea de pericol sa fie imediata, adica in curs de desfasurare sau pe cale de a se declansa. b) Sa puna in pericol valorile sociale enuntate expres in textul legii. c) Pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin comiterea unor fapte prevazute de legea penala. II. Conditiile actiunii de salvare: a) Sa fie necesara, adica pericolul sa nu fi putut fi inlaturat altfel, iar daca faptuitorul are la dispozitie mai multe variante este obligat sa o aleaga pe cea mai putin pagubitoare. Daca faptuitorul putea sa actioneze intr-un mod mai putin pagu-bitor, el va raspunde penal, dar se va retine o circumstanta atenuanta. b) Actiunea de salvare sa fie proportionala cu pericolul care exista, adica prin comiterea faptei prevazute de legea penala faptuitorul nu trebuie sa provoace un rau mai mare decat cel care s-ar fi produs daca nu intervenea. Nerespectarea acestei conditii duce la responsabilitatea penala si la retinerea unor circumstante atenuante. Aceasta proportionalitate se analizeaza in raport de momentul comiterii faptei prevazuta de legea penala, in sensul ca, daca la momentul respectiv faptuitorul nu putea sa-si dea seama ca actiunea sa va produce consecinte mai grave decat daca nu intervine, va continua sa existe stare de necesitate. Unele persoane nu pot sa invoce starea de necesitate pentru a se salva pe sine. In aceasta categorie intra politistii, pompierii, capitanii de nave si aeronave, militarii, medicii de ambulanta. Diferente intre legitma aparare si starea de necesitate: 1) Ceea ce le determina. Astfel, legitima aparare o determina atacul, pe cand starea de necesitate e determinata de o stare de pericol. Notiunea de stare de pericol este mult mai larga decat cea de atac. 2) La starea de necesitate actiunea de salvare trebuie sa fie necesara, adica faptuitorul sa nu fi avut alta posibilitate, in timp ce aceasta conditie nu este ceruta la legitima aparare. 3) La legitima aparare faptuitorul trebuie sa actioneze, in mod obligatoriu, impotriva atacatorului, in timp ce la starea de necesitate actiunea e, de regula, indreptata impotriva altor valori. Constrangerea morala si constrangerea fizica
19

Constrangerea morala sau psihica exista atunci cand, ca urmare a amenintarii unei persoane, faptuitorul este obligat sa comita fapta prevazuta de legea penala. Persoana care comite acea fapta nu va raspunde penal, in timp ce persoana care ameninta va raspunde pentru instigare. Raul cu care se ameninta trebuie sa fie cel putin la fel de important ca si raul ce se cere a fi savarsit. Constrangerea fizica sau forta majora presupune existenta unei forte de natu-ra fizica care determina comiterea faptei prevazute de legea penala de catre faptui-tor. Aceasta forta fizica ce determina constrangerea poate fi de natura animala, naturala sau umana. De cele mai multe ori este vorba de infractiuni omisive. De exemplu, faptuito-rul trebuie sa se prezinte la recrutare, dar circulatia este paralizata in zona unde se afla, datorita conditiilor meteo nefavorabile. Se pot comite insa si infractiuni comisive. Exista o constrangere fizica atunci cand faptuitorul nu are o alta posibilitate decat sa comita infractiunea. La starea de necesitate intotdeauna el are doua posibilitati, adica poate sa actioneze sau poate sa lase pericolul sa se produca. 4) Cazul fortuit Reglementat in art. 47, cod penal, cazul fortuit este situat, din punct de vedere al gradului de vinovatie, acolo unde se termina culpa fara prevedere si din aceasta cauza exclude vinovatia penala. Conditiile cazului fortuit: 1) Faptuitorul sa nu fi prevazut rezultatul si imprejurarile care l-au determinat. 2) Faptuitorul sa nu fi putut sa prevada nici rezultatul si nici imprejurarile care au determinat acest rezultat. In practica judiciara se afirma in mod constant ca nu exista caz fortuit atunci cand faptuitorul actiona, la momentul interventiei cauzei imprevizibile, cu nerspec-tarea unor dispozitii legale. Exista caz fortuit atunci cand intre nerespectarea dispozitiilor legale si producerea rezultatului nu exista raport de cauzalitate. 5) Iresponsabilitatea Este starea psihica a unei persoane care nu poate sa isi controleze actiunile sau nu poate sa conceapa efectele faptelor sale, datorita alienatiei mintale sau a altor situatii, cum ar fi somnambulismul. Starea de iresponsabilitate trebuie sa existe in momentul comiterii infractiunii. Daca e vorba de o infractiune cu durata de executare trebuie ca iresponsabilitatea sa se mentina pe toata durata comiterii infractiunii. Daca faptuitorul alterneaza momentele de iresponsabilitate cu momentele de luciditate atunci va raspunde doar pentru actele comise in stare lucida. Daca dupa momentul comiterii faptei persoana devine iresponsabila raspunderea penala va exista, insa procesul penal nu poate sa inceapa pana cand persoana nu redevine responsabila. Aceasta stare se mai numeste si imunitate psihica. 6) Betia Clasificare: a) Betia completa -; Apare atunci cand autorul pierde controlul actiunilor sale. b) Betia incompleta -; Apare atunci cand autorul are controlul actiunilor sale. c) Betia voluntara -; Apare atunci cand autorul consuma intentionat alcool sau alte substante. d) Betia involuntara -; Apare atunci cand se datoreaza actiunii altei persoane sau unui caz fortuit, deci nu exista consimtamantul persoanei ce consuma substantele sau alcoolul. Singurul caz cunoscut in practica de caz fortuit la betia involuntara este acela in care un angajat al unei fabrici de alcool s-a imbatat cu vapori de alcool rezultati dintr-o explozie a unui cazan.
20

Aspecte penale ale betiei: - Betia involuntara completa e cauza ce inlatura caracterul penal al faptei. - Betia voluntara, daca este produsa cu scopul ca faptuitorul sa prinda curaj, e circumstanta agravanta. - Betia voluntara poate fi, uneori, circumstanta atenuanta. - Betia voluntara este, uneori, element constitutiv al unei infractiuni. Ex: conducerea in stare de ebrietate 7) Minoritatea Potrivit art. 50, cod penal minorii care la data comiterii faptei nu implinisera 14 ani nu raspund penal. In cazul infractiunii cu durata de executare se va tine cont doar de actele comise dupa implinirea varstei de 14 ani. 8) Eroarea Eroarea este reglementata in art. 51, cod penal si este de doua feluri: 1. Eroarea de drept -; Exista atunci cand faptuitorul nu cunoaste sau cunoaste in mod gresit o norma juridica de care depinde caracterul penal al faptei. 2. Eroarea de fapt -; Consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei stari, imprejurari sau situatii de care depinde caracterul penal al faptei. Eroarea mai poate fi clasificata in: 3. Eroarea esentiala - Acea eroare care priveste unul din elementele constitu-tive ale infractiunii. 4. Eroarea neesentiala - Se refera la alte aspecte decat elementele infractiunii, adica un element de care nu depinde caracterul penal al faptei. 1. Eroarea de drept Potrivit art. 51, cod penal numai eroarea de drept nepenal inlatura caracterul penal al faptei, in timp ce eroarea de drept penal nu poate fi invocata pentru a inlatura caracterul penal al faptei, deoarece ar contraveni principiului cunoasterii absolute a legilor penale. In legislatiile straine se incearca eliminarea acestui principiu, doarece poate duce la situatii absurde (unele legi devin aplicabile chiar inainte de a fi publicate). 2. Eroarea de fapt Aceasta eroare inlatura caracterul penal al faptei doar atunci cand este esentiala (de exemplu, atunci cand o persoana ia din cuier o haina foarte asemanatoare cu a sa crezand ca este haina sa). Este necesar ca eroarea sa nu se datoreze culpei faptuitorului. Asadar nu se admite eroarea atunci cand faptuitorul, in mod rezonabil, putea sa-si dea seama de situatia reala. Exista trei situatii speciale de eroare de fapt: a) Eroare asupra persoanei - error in personam Consta in cunoasterea gresita a identitatii victimei (atunci cand faptuitorul confunda victima). Intr-o astfel de situatie, pentru ca identitatea subiectului pasiv nu are relevanta pentru existenta infractiunii, se va retine o singura infractiune intentionata comisa impotriva persoanelor efectiv lezate. b) Aberatio ictus ,,devierea loviturii Apare in situatia in care faptuitorul vrea sa lezeze o anumita persoana dar, din cauza executarii gresite a infractiunii, lezeaza o alta persoana. In raport de solutia care se da intr-o astfel de situatie exista doua opinii: Prima opinie, majoritara in doctrina si in practica judiciara, spune ca situatia e identica cu eroarea asupra persoanei, deci si incadrarea juridica va fi aceeasi ca la error in personam. Cea de-a doua opinie, la care se raliaza si prof. Florin Streteanu, spune ca situ-atia nu este identica cu eroarea asupra persoanei, deoarece eroarea apare in momen-te diferite. In cazul erorii asupra persoanei faptuitorul greseste in momentul luarii rezolutiei, iar executarea acestei rezolutii gresite este corecta. In schimb, la aberatio ictus rezolutia este corecta, insa executarea este gresita. Rezulta, potrivit acestei opinii, ca si solutiile date trebuie sa fie diferite. Astfel, la aberatio ictus se va
21

retine un concurs de infractiuni intre o fapta intentionata in forma de tentativa comisa impotriva persoanei vizate si o fapta consumata din culpa impotriva persoa-nei efectiv lezate. c) Aberatio delicti Este situatia in care faptuitorul doreste lezarea unui obiect juridic dar, din cauza executarii gresite a actului de executare, lezeaza un alt obiect juridic. Solutia instantei se va da ca la aberatio ictus. Va exista tentativa la infractiunea intentionata asupra obiectului vizat si infracti-une din culpa, consumata, asupra obiectului efectiv lezat. Raspunderea penala n tiina i practica dreptului, un domeniu central l reprezint materia rspunderii juridice. Aceasta pentru c rspunderea juridic este, n esen, o garanie a realizrii dreptului, un factor de eficien a acestuia. Conceput a fi o component fundamental a sistemului de drept, rspunderea juridic este, n manifestrile ei concrete, o sum de forme de rspunderi specializate, reglementate de instituii juridice distincte. Att formele de rspundere juridic, ct i instituiile care le reglementeaz sunt rezultatul unui ndelungat proces evolutiv. De-a lungul timpului n cadrul diferitelor ramuri de drept s-au adoptat norme juridice i s-au relevat principii i reguli specifice n materia rspunderii subiectelor de drept pentru actele i faptele lor. Cercetarea acestor reguli i practici, a particularitilor de reglementare a condus n plan teoretic la fundamentarea unor forme de rspundere distincte, ntemeiate pe concepii coerente i unitare i caractrizate de trsturi distincte. Utilizarea teoriei generale a rspunderii ar accelera procesul de fundamentare a unor noi forme de rspundere, a cror evoluie tinde spre consacrarea, aa cum este i cazul rspunderii specifice dreptului comercial. Rspunderea pentru fapta ilicit cauzatoare de prejudicii este o parte component a rspunderii sociale ce revine fiecrei persoane pentru faptele sale. Sfera rspunderii sociale este deosebit de larg i de cuprinztoare. Ea include rspunderea moral, rspunderea politic, rspunderea juridic, precum i diferite alte modaliti sub care, ntr-o form sau alta, membrii societii snt chemai s dea seama pentru modul n care se comport n viaa social. Dac ne referim numai la rspunderea juridic, a crei caractristic esenial o constituie posibilitata aplicrii, n caz de nevoie a constrngerii de stat, vom reine, de asemenea, marea diversitate sub care aceast rspundere se poate manifesta. Exist o rspundere civil, o rspundere penal, o rspundere contravenional, precum i diferite alte modaliti n care rspunderea juridic se poate manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului. n lucrarea dat m voi referi la rspunderea civil dlictual ct i cea contractual, rspunderea penal, rspunderea contravenional. Uneori, rspunderea civil poate s apar singur. Alteori, ea se poate cumula, poate fi dublat cu alte forme de rspundere juridic, de exemplu, cu rspunderea penal, sau cu rspunderea administrativ, sau disciplinar etc. n contextul acestui cumul de rspunderi, fiecare rspundere pstreaz caracterul de sine stttor i va aciona n formele sale specifice. De exemplu, dac fapta ilicit cauzatoare de prejudicii

22

ntrunete elementele unei infraciuni, n afara obligaiei de despgubire-manifestare a rspunderii civile-se va aplica i pedeapsa prevzut de Codul Penal-manifestare a rspunderii penale. La fel este de conceput un cumul ntre rspunderea civil i rspunderea administrativ sau ntre rspunderea civil i cea disciplinar. Noiunea, trsturile, subiecii rspunderii penale. Principiile rspunderii penale sunt cuprinse n cadrul penal. Actul acesta normativ, nscrie n economia sa noiunea de infraciune. Conform Codului penal, infraciunea este o fapt care prezint pericol social, svrit cu vinovie i prevzut de legea penal. Infraciunea este unicul temei al rspunderii penale, al obligrii fptuitorului la suportarea pedepsei. Conform Codului penal, legea penal apr, mpotriva infraciunilor, statul romn, suveranitatea, proprietatea, persoana i drepturile acesteia, precum i ntreaga ordine de drept. Stabilind faptele penale, Codul penal i celelalte acte normative n materie, se bazeaz pe cunoaterea i analiza infraciunii ca instituie juridic fundamental. Infraciunile sunt svrite printr-o anumit desfurare n timp i n spaiu, denumit activitate infracional. Infraciunea este format din mai multe etape, faze i fiecare cu semnificaii juridice proprii, att obiective, ct i subiective. Infraciunea exprim trsturile eseniale i comune oricrei infraciuni, trsturi prin care aceasta se distinge de faptele nencriminate, precum i de faptele de pericol social prevzute de alte norme juridice dect cele penale.1 Conform Codului penal art. 1, numai legea prevede care fapt constituie infraciuni, pedepse ce se aplic infraciunilor i msurile ce se pot lua n cazul svririi acestor fapte. Simpla declarare prin lege a unor fapte ca infraciuni i svrirea lor cu vinovie nu este suficient pentru ca rspunderea penal s devin posibil fa de fptuitor. Mai este nevoie ca faptele svrite s includ att pericolul social, ct i importana material a infraciunii. Conform Codului penal nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, dac prin atingerea minim adus uneia din valorile aprate de lege i prin coninutul ei concret, fiind lipsit n mod vzut de importan, nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni. Cauzele care inlatura raspunderea penala A. Amnistia Este actul de clementa acordat prin lege de Parlament, prin care, din consideren-te de politica penala, este inlaturata raspunderea penala, executarea pedepsei si celelalte consecinte ale condamnarii, pentru infractiuni conise pana la data aparitiei legii de amnistie. Clasificare: I. Dupa aria de cuprindere, de intindere: 1) Amnistie generala -; Cand priveste orice infractiune indiferent de gravitate. 2) Amnistie speciala -; Cand priveste anumite infractiuni, particularizate prin cuantumul pedepsei, natura lor, ori calitatea infractorilor. II. Dupa conditiile in care amnistia devine incidenta: 1) Amnistia neconditionata (pura sau simpla) -; Cand incidenta ei nu este sub-ordonata indeplinirii vreunei
23

conditii speciale. 2) Amnistia conditionata -; Incidenta acesteia este subordonata indeplinirii anumitor conditii. III. Dupa momentul in care intervine: 1) Amnistia antecondamnatorie -; Cand intervine dupa savarsirea infractiunii, dar inainte de condamnarea definitiva pentru aceasta. 2) Amnistia postcondamnatorie -; Cand intervine dupa ce hotararea de con-damnare a ramas definitiva. Efectele amnistiei I. Efectele amnistiei antecondamnatorii Amnistia are ca efect inlaturarea raspunderii penale pentru fapta savarsita. Astfel, daca nu a fost declansat procesul penal, acesta nu va mai fi pornit, iar daca procesul a inceput deja, acesta va inceta in momentul aplicarii actului de amnistie. Exista o exceptie in acest caz, atunci cand procesul va continua la cererea inculpa-tului pentru ca acesta sa-si poata dovedi nevinovatia. Daca la finalizarea procesului inculpatul este gasit nevinovat, instanta va pronunta o solutie de achitare. In cazul in care se constata vinovatia inculpatului el nu va fi condamnat, facandu-se aplica-rea prevederilor actului de amnistie. II. Efectele amnistiei postcondamnatorii Amnistia are ca efect incetarea executarii pedepsei, precum si inlaturarea tuturor consecintelor care decurg din condamnare. Aceasta inseamna ca respectiva con-damnare nu se ia in considerare la stabilirea starii de recidiva si ca nu va constitui un impediment la acordarea liberarii conditionate. De asemenea, daca pedeapsa a fost pusa in executare, executarea va inceta, iar daca nu a fost pusa in executare, aceasta nu va mai incepe. Efectele amnistiei postcondamnatorii se produc intotdeauna numai pentru viitor. Astfel, amenda platita pana in momentul intervenirii actului de amnistie nu se va restitui, iar condamnatul nu va primi despagubiri pentru partea executata din pedeapsa. Limitele amnistiei 1) Limita temporala Reprezinta momentul pana la care opereaza actul de amnistie. Prevederile actu-lui de amnistie se aplica infractiunilor savarsite pana la data indicata in cuprinsul actului sau, in lipsa unei asemenea precizari, pana la data intrarii in vigoare a legii de amnistie. Amnistia este, prin esenta ei, o lege cu aplicare retroactiva. O problema discutata in doctrina este cea referitoare la efectele amnistiei in legatura cu infractiunile cu durata de executare. Astfel, se discuta ce se intampla in cazul unei infractiuni continuate ale carei acte sunt savarsite o parte inainte de intervenirea amnistiei si o parte dupa intervenirea acesteia. In unele sisteme de drept (Italia) se prevede ca amnistia inlatura raspunderea penala pentru actele savarsite anterior interventiei amnistiei. Daca este vorba de o infractiune continua, se considera ca, pentru a beneficia de amnistie, aceasta trebuie sa se fi epuizat ante-rior intervenirii amnistiei. In sprijinul acestor argumente se sustine ca infractiunea continuata este o forma a unitatii legale (este o interventie a legiuitorului) si ca, pe calea unui act de amnistie, legiuitorul poate scinda o astfel de infractiune. In schimb, infractiunea continua apartine unitatii naturale de infractiuni, astfel incat legiuitorul nu poate interveni spre a scinda aceasta unitate. Doctrina romana nu a impartasit aceasta distinctie. Desi nu exista un text de lege expres, atat doctrina, cat si jurisprudenta romaneasca apreciaza ca amnistia poate produce efecte cu privire la o infractiune continua, continuata sau de obicei numai in masura in care ea s-a epuizat anterior adoptarii actului de amnistie sau datei pre-vazute pentru aplicabilitatea actului de amnistie. 2) Limita materiala Se refera la sfera infractiunilor pentru care legea de amnistie poate fi aplicata. Aceasta limita poate fi determinata in functie de mai multe criterii: - Dupa natura infractiunilor
24

- Dupa valoarea prejudiciului - Dupa persoana sau varsta condamnatului - Dupa limita pedepsei Efectele amnistiei: Potrivit art. 119 (2), cod penal amnistia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta, a masurilor educative, a despagubirilor civile sau asupra drepturilor per-soanei vatamate. Exceptii: In cazul masurilor de siguranta produc efecte in anumite situatii. Astfel, interzicerea aflarii intr-o anumita localitate si interzicerea intoarcerii in locuinta fa-miliala nu se poate dispune decat daca persoana a fost condamnata la o anumita pe-deapsa. Daca nu a fost condamnata ca efect al amnistiei, nu se pot dispune aceste masuri. In doctrina exista discutii cu privire la faptul daca se vor mai executa masurile de siguranta atunci cand amnistia intervine dupa ce acestea au fost aplicate. In legatura cu aceasta problema exista doua opinii. Prima opinie spune ca se vor apli-ca oricum masurile de siguranta. Cea de-a doua sustine ca acestea nu se vor mai executa, deoarece art. 119 (1), cod penal arata ca pe data aplicarii actului de amnistie inceteaza toate consecintele condamnarii. Referitor la masurile educative, marea majoritate a actelor de amnistie adoptate in ultimii ani au prevazut ca amnistia se aplica si masurilor educative, legiuitorul derogand de la art. 119 (2), cod penal. Spre deosebire de celelalte doua cazuri, amnistia nu produce efecte asupra drep-turilor persoanelor vatamate (despagubirile civile). B. Gratierea Este un act de clementa adoptat de catre Parlament, pe cale de lege sau de catre seful statului, prin decret care are ca efect inlaturarea executarii unei pedepse, redu-cerea unei pedepse sau inlocuirea acesteia cu o specie de pedeapsa mai usoara. Clasificare: I. In functie de intinderea efectelor: 1) Gratiere totala -; Cand se inlatura in intregime executarea pedepsei. 2) Gratiere partiala -; Cand produce efecte doar asupra unei parti din pedeapsa. II. Dupa numarul subiectilor vizati: 1) Gratiere individuala -; Acordata de presedinte prin decret prezidential. Inter-vine, intotdeauna, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. 2) Gratiere colectiva -; Acordata de Parlament, prin lege. Poate interveni si an-terior ramanerii definitive a hotararii, dar aplicarea ei se va face doar dupa ce hota-rarea a ramas definitiva. III. Dupa modul in care se produc efectele gratierii: 1) Gratiere neconditionata -; Cand efectele sale se produc definitiv si irevoca-bil de la data aplicarii actului de gratiere. 2) Gratiere conditionata -; Cand efectele definitive se produc doar la expirarea unui termen de incercare stabilit prin actul de gratiere. Desi Codul penal nu o mentioneaza in mod expres in art. 120, gratierea conditionata se regaseste in numeroase legi de gratiere. Efectele definitive ale acesteia, respectiv considerarea ca executata a pedepsei ori a unei parti din pedeapsa, se produc la expirarea termenului de incercare. Acest termen este stabilit prin fiecare lege, dar, de regula, el este de 3 ani. La fel ca amnistia, gratierea opereaza retroactiv cu privire la fapte savarsite anterior adoptarii actului de gratiere. In schimb, spre deosebire de amnistie, chiar daca intervine anterior condamnarii, gratierea va produce efecte doar dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. In caz de gratiere intervenita inainte de condamnare este obligatorie continuarea procesului penal pana la finalizarea acestuia si abia apoi se va face aplicarea actului de gratiere.
25

Efectele gratierii Indiferent de forma gratierii se vor produce aceleasi efecte. Acestea pot fi: Considerarea ca executata a pedepsei in intregul sau, considerarea ca executata a unei parti din pedeapsa sau comutarea pedepsei intr-o specie mai usoara (comutarea detentiunii pe viata in pedeapsa cu inchisoarea, sau comutarea acesteia din urma in pedeapsa cu amenda). Daca este vorba de o gratiere neconditionata, aceste efecte se produc de la momentul aplicarii gratierii. Daca intervine o gratiere conditionata, efectele se produc la momentul expirarii termenului de incercare. Caracteristic gratierii conditionate este si faptul ca in cazul acesteia poate interveni revocarea ei. Aceasta intervine atunci cand condamnatul savarseste o noua infractiune (uneori, legiuitorul prevede ca orice infractiune poate atrage revocarea, alteori limiteaza acest efect doar la infractiunile intentionate) in termenul de incercare. In caz de revocare a gratierii conditionate se aplica cumulul aritmetic, pedeapsa gratiata adaugandu-se la pedeapsa aplicata pentru infractiunea care a atras revocarea gratierii. Gratierea poate interveni si cu privire la o pedeapsa a carei executare a fost sus-pendata. Intr-un asemenea caz, partea de pedeapsa care a fost gratiata se va scadea din termenul de incercare al suspendarii. Daca gratierea e totala, din termenul de incercare al suspendarii va ramane doar acel termen fix de 2 ani, care va continua sa curga, functionand ca un termen de reabilitare special. Termenul de incercare al gratierii incepe sa curga de la data aplicarii actului de gratiere. Daca in termenul de incercare condamnatul nu savarseste o alta infractiune, pedeapsa se va considera executata de la data aplicarii actului de gratiere. In cazul in care infractorul comite o noua infractiune, exista mai multe posibilitati pentru revocarea gratierii dispusa pentru o pedeapsa a carei executare a fost suspendata, in functie de momentul in care este comisa aceasta infractiune (in termenul de incer-care al gratierii, in termenul de incercare al suspendarii sau in ambele termene). Vom avea in acest caz doua termene de incercare: termenul de incercare al suspendarii si termenul de incercare al gratierii. Comiterea unei noi infractiuni poate atrage atat revocarea suspendarii, cat si revocarea gratierii. Avem 4 situatii: 1) Cand infractiunea este comisa doar in termenul de incercare al suspendarii. Termenul fix de 2 ani Partea negratiata Partea gratiata Termenul de incercare la gratierii In acest caz, dat fiind ca termenul de incercare al gratierii a expirat, efectele gratierii s-au produs in mod irevocabil. Astfel, partea din pedeapsa care a fost gratiata va fi considerata ca executata in mod irevocabil. In exemplul dat, va opera revocarea suspendarii conditionate si se va aplica sistemul cumulului aritmetic. Astfel, pedeapsa pentru noua infractiune se va adauga la restul negratiat din pe-deapsa initiala. 2) Infractiunea e savarsita in termenul de incercare al gratierii si in termenul partii gratiate din pedeapsa. Termenul fix de 2 ani Partea negratiata Partea gratiata Termenul de incercare la gratierii In aceasta situatie, noua infractiune fiind savarsita in termenul de incercare al gratierii, se va revoca gratierea. Efectul revocarii gratierii consta in reintregirea termenului de incercare al suspendarii. Astfel, se constata ca noua infractiune e comisa si in termenul de incercare al suspendarii, ceea ce va atrage revocarea suspendarii, iar infractorul va executa pedeapsa pentru noua infractiune adaugata la pedeapsa initiala in intregul ei. 3) Infractiunea e savarsita dupa expirarea termenului de incercare al suspendarii, dar in termenul de incercare al gratierii. Termenul fix de 2 ani Partea negratiata Partea gratiata Termenul de incercare la gratierii
26

In aceasta ipoteza se va revoca gratierea, caci infractiunea este savarsita in termenul de incercare al gratierii. Efectul revocarii este reintregirea termenului de incercare al suspendarii. Totusi, se constata ca acest din urma termen, chiar reintregit, se implinise la momentul comiterii noii infractiuni si, deci, nu mai este posibila revocarea suspendarii. In concluzie, infractorul va executa doar pedeapsa pentru infractiunea savarsita ulterior. 4) Infractiunea e savarsita dupa expirarea termenului de incercare al gratierii si in timpul fractiunii de pedeapsa ce a fost gratiata. Termenul fix de 2 ani Partea negratiata Partea gratiata Termenul de incercare la gratierii In aceasta situatie, dat fiind ca termenul de incercare al gratierii a expirat, efectele sale s-au produs cu titlu definitiv, adica partea de pedeapsa gratiata este in mod irevocabil considerata ca executata. Astfel, aceasta fractiune iese din structura termenului de incercare al suspendarii (care acum se compune din perioada fixa de 2 ani si partea negratiata din pedeapsa) si se considera ca noua infractiune e savarsita dupa epuizarea acestui termen. In concluzie, nu mai poate opera revocarea si infractorul va executa doar pedeapsa prevazuta pentru noua infractiune. Limitele efectelor gratierii 1) Limita temporala Aceste limite sunt similare cu cele de la amnistie. Si in cazul gratierii, aceasta opereaza cu privire la o infractiune continua, continuata sau de obicei doar daca s-a epuizat anterior datei stabilite prin actul de gratiere. 2) Limita materiala Priveste sfera infractiunilor la care se aplica gratierea. Aceasa limitare este stabilita in fiecare caz in parte prin legea de gratiere. 3) Limita efectelor pedepsei Gratierea nu produce efecte asupra pedepselor complementare, afara de cazul cand prin actul de gratiere se dispune astfel. Art. 120 (4), cod penal prevede ca gratierea nu are efecte asupra masurilor de siguranta si asupra masurilor educative. Insa, in practica legislativa, au existat numeroase acte de gratiere a caror aplicabili-tate a fost extinsa si in cazul masurilor educative. Nu au fost insa extinse si asupra masurilor de siguranta. De asemenea, gratierea nu produce efecte asupra drepturilor persoanei vatamate. Condamnarile in privinta carora a intervenit gratierea pot fi luate in calculul starii de recidiva. Este important de precizat ca gratierea nu are ca efect reabilitarea de drept. C. Prescriptia Exista doua feluri de prescriptie extinctiva: 1) Prescriptia raspunderii penale 2) Prescriptia executarii pedepsei In dreptul penal nu exista un termen general de prescriptie, ci sunt termene spe-ciale pentru fiecare caz. 1) Prescriptia raspunderii penale Are ca efect inlaturarea raspunderii penale pentru fapta savarsita. De aceea se considera ca, in dreptul penal, prescriptia reprezinta o sanctiune la adresa pasivitatii organelor judecatoresti care au avut dreptul sa-l traga la raspundere pe infractor. Efectul prescriptiei raspunderii penale este similar cu cel al amnistiei antecon-damnatorii. Prescriptia opereaza indiferent de gradul de gravitate a infractiunii, cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii. Termenele de prescriptie se determina in functie de natura si durata sanctiunii prevazute de lege pentru fapta care se prescrie, avandu-se in vedere maximul special al acestei pedepse:
27

- Daca este o pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de 15 ani, termenul este de 15 ani. - Daca este o pedeapsa cuprinsa intre 10-15 ani, termenul este de 10 ani. - Daca este o pedeapsa cuprinsa intre 5-10 ani, termenul este de 8 ani. - Daca este o pedeapsa cuprinsa intre 1-5 ani, termenul este de 5 ani. - Daca este o pedeapsa cu inchisoarea pana la un an sau amenda, termenul este de 3 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii (cand se produce rezultatul in cazul infractiunilor de rezultat, cand are loc actiunea sau inactiunea in cazul infractiunilor formale si cand se epuizeaza infractiunea in cazul infractiunilor cu durata de executare). In cazul minorilor termenele de prescriptie se reduc la jumatate. Asadar, in cazul minorilor opereaza o dubla reducere, pentru ca termenul de incercare se calculeaza in functie de limitele pedepsei reduse la juma-tate, iar apoi termenul astfel calculat se reduce si el la jumatate. Ex: In cazul unei pedepse cu inchisoarea de la 5-15 ani termenul de incercare va fi de 4 ani. Intreruperea prescriptiei Are loc atunci cand intervine un act de tragere la raspunderea penala a faptuito-rului sau atunci cand se efectueaza orice act de procedura care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului (fac parte din aceasta categorie arestarea, citatia, confruntarea etc.). Suspendarea cursului prescriptiei Are loc atunci cand, potrivit legii, exista o cauza care impiedica punerea in miscare sau continuarea actiunii nepenale. De exemplu, in cazul infractiunilor care intra sub incidenta legii penale romane in baza principiului realitatii, actiunea penala se pune in miscare numai cu autorizarea procurorului general. Pana cand intervine aceasta autorizare, cursul prescriptiei este suspendat. De asemenea, se considera suspendat cursul prescriptiei si in caz de intrerupere a procesului penal pe motivul existentei unei boli grave a invinuitului sau incul-patului. Alta situatie in care se intrerupe termenul este cea in care intervine un eveniment imprevizibil, care impiedica desfasurarea unor acte de procedura (locali-tatea in care s-a comis infractiunea e izolata din cauza unor calamitati naturale). Diferenta dintre intreruperea si suspendarea prescriptiei Dupa intrerupere incepe sa curga un nou termen, iar dupa suspendare cursul termenului continua o data cu disparitia cauzei de suspendare, luandu-se in calcul si perioada anterioara intervenirii suspendarii. Pentru a evita o prescriptie perpetua, legiuitorul a reglementat o prescriptie spe-ciala care are ca efect inlaturarea raspunderii penale pentru fapta comisa, indiferent de numarul intreruperilor, daca termenul de prescriptie a fost depasit cu jumatate din durata sa. 2) Prescriptia executarii pedepsei Are ca efect considerarea ca executata a pedepsei dupa trecerea unui interval de timp prevazut de lege. Termenele de prescriptie, in acest caz, se determina in func-tie de natura pedepsei a carei executare se prescrie, tinandu-se cont de durata con-cret stabilita de instanta pentru aceasta pedeapsa: - Daca este o pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de 15 ani, termenul este de 20 de ani. - Daca este o pedeapsa cu inchisoarea de pana la 15 ani, termenul va fi format dintr-o perioada fixa de 5 ani la care se adauga jumatate din pedeapsa aplicata. - Daca este o pedeapsa cu amenda, termenul va fi de 3 ani. - Daca este vorba de sanctiuni cu caracter administrativ aplicate in cazul faptelor care intra sub incidenta art. 181, cod penal, termenul este de un an. In cazul minorilor termenul de prescriptie se reduce la jumatate. Intreruperea termenului prescriptiei

28

Legiuitorul reglementeaza doua cauze de intrerupere: - Cand incepe executarea pedepsei. - Cand infractorul savarseste o noua infractiune. Suspendarea termenului prescriptiei Atunci cand exista o dispozitie legala ce impiedica, potrivit Codului de procedura penala (in acest cod sunt reglementate institutiile amanarii sau intrerupe-rii pedepsei), punerea in executie sau continuarea executarii pedepsei. Termenul de prescriptie a executarii pedepsei curge de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. In cazul revocarii suspendarii conditionate, a suspendarii sub supraveghere, a executarii pedepsei la locul de munca sau a revocarii liberarii conditionate, termenul curge de la data ramanerii definitive a hotararii de revocare. Pe perioada termenului de prescriptie a executarii pedepsei opereaza pedepsele accesorii, iar dupa expirarea acestui termen opereaza pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. Efectul e doar considerarea pedepsei ca executate, nu si inlaturarea raspunderii penale pentru fapta comisa. Astfel, o pedeapsa prescrisa se considera executata si se ia in considerare la starea de recidiva. D. Lipsa sau retragerea plangerii prealabile De regula, actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Exista, totusi, si excep-tii, atunci cand promovarea unor actiuni este lasata la latitudinea persoanei vatamate. Aceasta se face fie in considerarea pericolului social redus al infractiunii, fie datorita faptului ca desfasurarea procesului i-ar putea cauza prejudicii morale partii vatamate. De obicei actiunea este pusa in miscare la plangerea prealabila a victimei in cazul urmatoarelor infractiuni: insulta, calomnie, loviri, vatamare corporala, viol in forma simpla (chiar daca aceasta infractiune prevede un pericol social ridicat, actiunea se va pune in miscare doar la plangerea victimei tocmai pentru ca este o situatie stanjenitoare pentru aceasta si ii poate aduce prejudicii morale). Daca legea prevede ca actiunea se pune in miscare doar la plangerea prealabila a partii vatamate, absenta acestei plangeri inlatura raspunderea penala. Prin exceptie, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu atunci cand persoana vatamata e lipsita de capacitate de exercitiu sau e o persoana cu capacitate de exer-citiu restransa. Retragerea plangerii Are acelasi efect ca si lipsa acesteia, adica inlatura raspunderea penala. Pentru aceasta trebuiesc indeplinite conditiile urmatoare: 1) Rretragerea plangerii trebuie facuta de persoana prevazuta de lege, adica de catre persoana vatamata sau de reprezentantul legal ori contractual al acesteia. 2) Retragerea trebuie sa fie explicita, adica sa constea intr-o declaratie in fata in-stantei prin care persoana vatamata arata ca renunta la actiunea penala introdusa. Prin exceptie, retragerea poate fi si implicita daca sunt indeplinite conditiile: - Este vorba de una dintre infractiunile prevazute de art. 279, lit. a), cod pr. pen., adica de insulta, calomnie, amenintare, lovire in forma simpla, abuz de incre-dere. - Persoana vatamata sa fi lipsit nejustificat de la doua termene consecutive. Aceasta conditie nu e indeplinita atunci cand partea vatamata nu a fost legal citata sau cand a fost prezent aparatorul legal al acesteia. - Cauza sa se afle in curs de judecata la prima instanta. 3) Retragerea plangerii sa intervina inainte de ramanerea definitiva a hotararii.
29

4) Retragerea sa fie totala si neconditionata. Nu e posibila o retragere sub condi-tia executarii unei prestatii de catre inculpat. Plangerea prealabila e guvernata de principiul solidaritatii active si pasive. A-tunci cand exista mai multe persoane vatamate, se va angaja raspunderea penala a inculpatului, chiar daca plangerea a fost introdusa sau mentinuta doar de o singura persoana. Potrivit principiului solidaritatii pasive, atunci cand fapta a fost comisa in participatie este suficienta introducerea ori mentinerea plangerii pentru unul singur dintre participanti pentru a se antrena raspunderea penala a tuturor participantilor. In cazul retragerii plangerii penale inculpatul poate cere continuarea procesului pentru a-si dovedi nevinovatia. Retragerea plangerii trebuie sa intervina inaintea finalizarii procesului. E. Impacarea partilor Este un act bilateral prin care inculpatul si partea vatamata consimt sa puna capat procesului, inlaturand raspunderea penala si stingand actiunea civila. Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, care opereaza in rem, impaca-rea partilor produce efecte in personam, operand doar intre partile care s-au impa-cat. In concluzie, nu opereaza solidaritatea activa sau pasiva. Pentru a produce efecte, impacarea partilor trebuie sa indeplineasca conditiile: 1) Sa fie vorba de o infractiune pentru care legea prevede impacarea partilor. De regula, aceste infractiuni sunt cele care necesita plangerea prealabila a partii vata-mate, fiind infractiuni ce prevad un pericol social redus. Totusi, nu este vorba despre toate infractiunile ce necesita plangerea prealabila a partii vatamate, ci doar de acele infractiuni in care legiuitorul a instituit in mod expres posibilitatea impa-carii partilor. Aceasta opereaza si in cazul unor infractiuni a caror urmarire se dis-pune din oficiu (art. 180 (11) si (21), cod penal). 2) Impacarea partilor trebuie sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. 3) Impacarea sa se faca de catre persoanele abilitate in acest sens. De regula, impacarea intervine intre inculpat si partea vatamata. Totusi, in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, impacarea se face de catre reprezentantii lor legali, iar in cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa, impacarea se face personal cu incuviintarea ocrotitorului legal. 4) Impacarea trebuie sa fie totala si neconditionata. 5) Impacarea trebuie sa fie, intotdeauna, explicita. Daca partile s-au impacat, tinand cont ca este vorba de un act bilateral, partea vatamata nu mai poate cere continuarea procesului. Sanctiunile de drept penal Sanctiunile de drept penel nu pot fi aplicate decat de organele judiciare si in temeiul legii. Aplicarea sanctiunii de dr. penal se face pe baza urmatoarelor principii : 1) Sanctiunile au caracter revocabil , pt. ca daca ar avea caracter irevocabil , in cazul existentei unei noi erori jud, sanctiunile nu ar mai putea fi inlaturate.0 2) Sanctiunile au caracter impersonal , pt. ca aceste sanctiuni nu pot fi aplicate decat persoanelor care au savarsit infractiuni 3) Sanctiunile au caracter legal , pt ca acestea pot fi aplicate numai in masura in care sunt prevazute de lg. si in limitele legii. 4) Aplicarea unor sanctiuni compatibile cu ordinea juridica si morala a societatii Ex : lg. penala a incriminat ca sanctiune posibilele abuzuri ale organelor judiciare(tortura)
30

5) Sanctiunile au caracter de individualizare potrivit acestuia oridecate ori s-a savarsit o infractiune , organele jud. , atunci cand aplica o sanctiune , tin cont de toate criteriile de individualizare a pedepsei , prevazute de lege. : -pers. infractionala -conduita infractorului inainte si dupa infractiune -modul si mijloacele de savarsire a faptei -circumstantele agravante si atenuante -concussul de infractiuni si -starea de recidiva Sanctiunile de dr. penal sunt : masuri educationale pedepsele sanctiuni de dr. penal masuri educative masuri de siguranta Pedepsele sunt principale complimentare accesorii Masurile de siguranta intervin cand o persoana savarseste o fapta prevazuta de lg. penala fie ca aceasta este considerata sau nu infractiune , si atunci cand exista indicii ca persoana respectiva va savarsi o noua fapta prevazuta de lg. penala . Masurile educative sunt cele care se iau fata de infractorii minori cand acestia savarsesc infractiuni , pt. reeducarea lor. Mas. Educative sunt: mustrarea libertatea supravegheata internarea in centre de reeducare internarea in institute medicale educative In functie de diferite criterii pedepsele pot fi :unice alternative Alternative= sunt pedepse cumulative in masura in care legiuitorul prevede ca se vor aplica impreuna (amandoua) Pedepsele aplicabile persoanei fizice Pedepse principale :detentiunea pe viata inchisoare de 15 zile la 30 ani amenda de la 100 lei l 50000 lei Detentiunea pe viata este pedeapsa principala prevazuta de c. penal ce se aplica atunci cand se savarsesc infractiuni deosebit de grave si constau in scoaterea infractorului din societate si trimiterea lui in centre de detentie pana la sfarsitul vietii. Aceasta pedeapsa se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare . regimul concret de executare al acestei pedepse este reglementat de legea privind executarea pedepselor. Detentiunea pe viata se aplica pentru unele infractiuni grave prevezute de codul penal: -o parte din infractiunile privind siguranta statului -infractiuni de omar deosebit de grav -infractiuni contra pacii si omenirii -unele infractiuni prevazute in legi speciale ca:impiedicarea exloatarii navei,impiedicarea exloatarii aeronavei In toate aceste situatii detentiunea pe viata este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii In legislatia romaneasca rar se intalneste situatia in care detentiunea pe viata este singura pedeapsa in cazul savarsirii unei infractiuni ca : tratamente neomenoase in timp de razboi. Aceasta pedeapsa nu se aplica persoanelor care la data pronuntarii hotararii de condamnare au implinit varsta de 60 ani ( in cazul lor se aplica 25 ani de inchisoare si interzicerea unor drepturi pe durata maxima) si minorilor. Minorilor li se aplica pedeapsa intre 520 ani inchisoare .
31

Facem precizarea ca pedeapsa de 25 ani inchisore pentru cei peste 60 ani , si pedeapsa de la 5 la 20 ani pentru minori se aplica numai in masura in care dintre pedepsele prevazute de lg. pentru infractiunea savarsita instanta judecatoreasca s-a oprit asupra detentiunii pe viata . In situatia in care condamnatul la detentiune pe viata implineste 60 ani in timpul executarii pedepsei , aceasta se inlocuieste cu inchisoare pe 25 ani . Cel condamnat la inchisoare pe viata poate fi eliberat conditionat dupa executarea a 20 ani de detentie daca indeplineste urmatoarele conditii: -safi fost disciplinat - sa fi fost staruitor in munca -sa fi dat dovezi temeinice de indreptare - cand instanta considera util acest lucru si tinand cont de antecedentele penale ale condamnatului. Condamnatul trecut de 60 ani barbati si 55 ani femei , poate fi eliberat conditionat daca sunt indeplinite conditiile de mai sus si daca a executat cel putin 15 ani inchisoare. Daca in termen de 10 ani de la eliberare nu savarseste alta infractiune se considera ca liberatul aexecutat toata pedeapsa . In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei det. pe viata cu inchisoarea pdeapsa deja executata din det. pe viata se deduce din pedeapsa cu inchisoarea ce urmeza a fi executata. Inchisoarea pdeapsa principala prevazuta de lg. penala romana ce consta in scoaterea infractionarului din mediul in care a trait si trimiterea lui in penitenciar pe o perioada determinata prevazuta in hotararea de condamnare . Executarea pedepsei inchisorii se bazeaza pe sistemul progresiv , condamnatii avand posibilitatea de a trece de la un regim de executare la altul . Pedeapsa inchisorii se executa in urmatoareala regimuri de maxima siguranta inchis semideschis deschis Regimurile executarii ped. cu inchisoarea se bazeaza : pe posibilitaea condamnatilor de a presta , cu acordul lor , o munca utila ( daca sunt apti de munca) - pe educarea condamnatilor -pe respectarea de acestia a ordinii interioare a detentiunii -pe recompesarea si si stimularea celor staruitori in munca , disciplinati si care dau dovezi temeinice de indreptare. Toate mijloacele folosite in cadrul regimurilor executarii pedepseleor cu inchisoarea trebuie sa contribuie la reintegrarea in societate a celor condamnati , la prevenire savarsirii de noi infractiuni. In ceea ce priveste munca prestata , condamnatii barbati ce au implinit 60 ani si condamnate femei ce au implinit 55 ani nu vor putea fi obligati sa munceasca , dar , la cererea lor , li se poate asigura dreptul la munca. Munca desfasurata de condamnati este remunerarta in proportie doar de 10% pentru condamnat , restul de 90% facandu-se venit la bugetul de stat. Din cei 10% condamnatul beneficiaza de 1/3 din suma de bani in timpul executarii pedepsei , restul de 2/3 fiindu-i dati acestuia la liberare . In penitenciare condamnatii barbati executa pedepsa separat de condamnatele femei iar cond. minori separat de cond. majori Dupa ce a efectuat cel putin 2/3 din pedeapsa inchisorii , cand pedeapsa nu depaseste 10 ani , si cel putin , cand pedeapsa este mai mare de 10 ani condamnatul : staruitor in munca , disciplinat , cu dovezi temeinice de indreptare , poate fi liberat conditionat innaintea executarii in intregime a pedepsei. Cand condamnatul executa mai multe pedepse ce nu se contopesc , fractiunile 2/3 si de mai sus se socotesc in raport de totalul pedepselor Persoana ce a fost condamnata unei sau mai ultor infractiuni din culpa poate fi liberata conditionat dupa ce a executat cel putin din pedeapsa , daca pedeapsa aplicata este mai mica de 10 ani, si cel putin 2/3 din pedeapsa , daca pedeapsa aplicata este mai mare de 10 ani insa numai daca acel condamnat a fost disciplinat , staruitor in munca , cu dovezi temeinica de indreptare . Cand in timpul executarii pedepsei cu inchisoarea condamnatii brbati implinesc 60 ani si condamnatele femei 55 ani acestia pot fi eliberati conditionat daca au executat 1/3 pedeapsa pentru pedepsele de pana la 10 ani si si cel putin pentru pedepsele mai mari de 10 ani. Acelasi regim au si cei ce au fost condamnati minori fiind , daca implinesc aceste conditii la implinirea a 18 ani
32

Pedeapsa se considera executata daca in intervalul de timp de la eliberare pana la implinirea duratei pedepsei cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Daca cel liberat a savarsit o noua infractiune pana la data implinirii duratei pedepsei , instanta judecatoreasca , tinand cont de gravitatea noii infractiuni, poate dispune fie mentinerea starii de libertate fie revocarea acesteia . in aceasta situatie pedeapsa aplicata de instanta pentru noua infractiune si restul de pedeapsa ramasa de executat se contopesc , la pedeapsa rezultata putandu-se aplica un spor de pana la 5 ani. Amenda pedeapsa princupala ce consta in suma de bani ce trebuie sa o plateasca in contul statului , cel ce a savarsit o infractiune . Spre deosebire de alte categorii de amenzi ca am. Administrativa , contraventionala , fiscala , amenda penala se trece in cazierul infractorului . Amenda ca pedeapsa principala este prevazuta in codul penal , de regula [entru infractiuni de o gravitate mai redusa si alternativ cu pedeapsa inchisorii . Minimul general al pedepsei amenzii este de 100 lei iar maximul gen. este de 50.000 lei In situatia in care legea prevede ca o anumita infractiune este pedepsita cu amenda penala fara a arata limitele amenzii , minimul special este de 150 lei iar maximul special este de 10.000 lei . Cand legea prevede pentru o infractiune alternetiv pedeapsa inchisorii si amenda fara a arata limitele amenzii , acestea sunt de: 300 lei minim si 15.000 lei maximimul , cand pedeapsa inchisorii este de cel mult un an ; 500 lei minim si 30.000 lei maxim cand pedeapsa inchisorii erste mai mare de un an Indiferent cate circumstante agravante ar fi pedeapsa amenzii aplicata de institutiile de judecata , nu pote depasi maximul general de 50.000 lei Atunci cand a fost aplicata pedeapsa amenzii, condamnatul este obligat sa depuna in 3 luni recipisa de plata a amenzii. Condamnatul are insa posibilitatea sa ceara ca plata amenzii sa se faca esalonat pe o durata de 2 ani. In situatia in care instanta apreciaza ca cel conamnat nu are posibilitatea incei 2 ani sa-si achite toata amenda , va dispune recuperarea creantei statului prin executare asupra unor bunuri ale condamnatului. Cand aplica pedepsa amenzii stabilind un cuantum al acesteia , institutia de judecata trebuie sa tine cont si de celelalte obligatii cilvile pe care le are condamnatul , astfel incat peersoanele aflate in grija acestuia sa nu fie afectate . In situatia in care cel condamnat , cu rea credinta nu-si indeplineste obligatiile de plata instanta de judecata in prima faza dispune excutarea silita asupra bunurilor acestuia iar in subsidiar poate lua masura inlocuirii pedepsei amenzii cu inchisoarea . Inlocuirea amenzii penale ci inchisoarea poate avea loc numai in situatia in care legea prevede pentru infractiunea savarsita , alternativ , pedeapsa amenzii cu pedeapsa inchisorii. Pedepsele complementare , se aplica se aplica de instantele de judecata in masura in care s-a aplicat si o pedeapsa principala intr-un cuantum de cel putin 2 ani inchisoare , iar instanta constata fata de natura si gravitatea infractiunii, fata de de persoana infractorului si fata de imprejurarile savarsirii faptei , ca aceasta pedeapsa este necesara . Ori de cate ori legea penala o prevede pedeapsa complementara trebuie aplicata . In situatia in care legea nu o prevede , in sa pedeapsa aplicata este mai mare de 2 ani , instanta de judecata poate aplica si una sau mai multe din pedepsele complementare prevazute de lege . Pedepsele complementare consta in interzicerea unuia sau mai multora din urmatoarele drepturi: 1dr. de a alege si de a fi ales in autoritati publice sau in functii elective publice 2dr. de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat. interzicerea acestui drept nu se poate aplica decat in masura in care s-a interzis si dreptul prevazut la pct. 1 3dr. de a ocupa o functie sau de a ocupa o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru a savarsi infractiunea 4dr. parintesti 5dr. de a fi tutore sau curator Pedepsele complementare se aplica pe o durata intre 1-10 ani , la aprecierea instantei si se executa dupa executarea pedepsei principale , dupa gratierea tottala sau a restului de pedeapsa , ori dupa prescriptia executarii pedepsei. O adoua categorie de pedeapsa complementara este degradarea militara ce consta in pierderea gradului militar si dr. de a purta uniforma. Spre deosebire de celelalte pedepse complementare ce se plica pe o durata determinata cuprinsa intre 1-10 ani , degradarea militara se aplica pe o durata nedeterminata , condamnatul pierzand pentru totdeauna
33

atat gradul militar cat si dreptul de a purta uniforma . Degradarea militara se aplica obligatoriu daca pedeapsa stabilita de instanta de judecata este mai mare de 10 ani inchisoare si facultativ daca pedeapsa aplicata de instanta de judecata este mai mare de 5 ani inchisoare dar de cel mult 10 ani inchisoare. Pedepsele accesorii constau in interzicerea tuturor drepturilor prevazute in articolul 64 c. p. Ele se plica de instanta de judecata si sunt un accesoriu al pedepsei principale . De regula instanta de judecata interzice toate cele 5 drepturi prevazute de art.64 C.P. insa avand in vedere modul concret cum urmeaza a se executa pedeapsa (ex.la locul de munca ) instanta de judecata poate interzice numai unele din aceste drepturi . Facem precizarea ca drepturile prevazute la litera a si b nu se pot aplica decat impreuna . Pedepsele accesorii se executa pe perioada in care se executa principala in practica sunt situatii cand pedepsele accesorii pot avea durata mai scurta sau mai lunga de timp . Astfel , in situatia in care persoana a fost in cursul urmaririi penale sau al judecatii , arestata preventiv , iar pe perioada arestului pedepsele accesorii nu au operat , in acest caz durata pedepsei accesorii va fi mai mica dacat durata pedepsei aplicata de instanta deoarece arestul preventiv se deduce din condamnare . In situatia in care dupa condamnare o persoana solicita amanarea sau intreruperea executarii pedepsei pe perioada amnarii sau intreruperii pedepsei accesorii, opereaza asfel incat in aceasta situatie durata lor este mai mare decat durata pedepsei . Facem precizarea ca in situatia suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere , se suspenda si executarea pedepsei accesorii. Pedepse aplicabile persoanei juridice Singura pedeapsa principala pentru persoanelor juridice este amenda Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de pers. fiz. pedeapsa inchisorii de pana la 10 ani , sau amenda , minimul special al amenzii pentru pers. jur. este de 5000 lei iar maximul amenzii 600.000lei. In situatia in care pentru infractiunea savarsita de pers. fiz. Pedeapsa aplicata este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pt pers . jur . este de 10.000 lei iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei Pe langa pedeapsa principala a amenzii , pentru pers. jur. , se pot aplica si pedepse complementare ca: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activitatii pers. jur. pe o durata de la 3 luni- 1 an c) suspendarea uneia dintre activitatile pers. jur. in legatura cu care s-a savarsit infractiunea pe o durata de la 3 luni la 3 ani d) inchiderea unor puncte de lucru ale pers. jur. pe o durata de la 3 luni la 3 ani e) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o perioada de la 1 luna la 3 ani f) afisarea sau difuzarea hotrarii de condamnare Aplicarea unor sau mai multor dintre aceste pedepse se dispune atunci cand instanta de jud. constata , fata de natura si gravitatea infractiunii , si de imprejurarile savarsirii , ca aceste pedepse complementare sunt necesare . Aplicarea unei sau mai multor din aceste pedepse complementare este obligatorie cand legea prevede expres acest lucru. Pedeapsa complementara a dizolvarii pers juridice a fost constituita in scopul stoparii savarsirii de infractiuni sau cand obiectul sau de activitate a fost denaturat in act scop Efectul aplicarii aestei pedepse complementare il reprezinta deschiderea procedurii de lichidare potrivit legii , iar o copie dupa dipozitivul hotararii definitive de condamnare va fi trimisa instantei civile competente in vederea desemnarii lichidatorului . Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii pers. jur. consta in interzicerea desfasurarii activitatii totale sau a uneia din activitati in realizarea careia a fost savarsita infractiunea . Pededeapsa complementara a afisarii hotararii definitive de condamnara sau de difuzare a ei , se realizeaza fara dezvaluirea identitatii victimei si pe cheltuiala pers . jur. Afisarea hotararii de condamnare se realizeaza in extras la locul si perioada de timp stabilita de instanta de judecata . daca difuzarea se face prin presa scrisa sau audio vizuala, instanta stabileste numarul de aparitii , ce nu poate fi mai mare de 10 aparitii , iar pentru alte mijloace de difuzare durata nu poate fi mai mare de 3 luni.

34

Masuri de siguranra sunt acelea care se iau de instanta de judecata fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala si au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii unor alta fapte prevazute de legea penala . Masurile de siguranta se iau ata de organele de urmarire penala cat si de instanta de judecata dar numai in cazurile cand legea prevede asfel. Masurile de siguranta se impart in mas. cu caracter medical prin obligarea la tratament medical si internare medicala mas. restrictive de lucruri prin confiscarea speciala mas. restrictive de drepturi prin interzicerea unei functii sau profesii , interdictia de a se afla in anumite localitati , interdictia de a se afla in anumite localitati , expulzarea , interdictia de a reveni in locuinta familiei , pe o perioada determinata. Masurile de siguranta cu caracter medical obliga la tratament medical si este o masura ce se ia impotriva faptuitorului care din cauza unei boli sau intoxocari cronice cu alcool , stupefiante sau alte asemenea substante prezinta pericol pentru societate . faptuitorul va fi obligat sa se prezinte in mod regulat la tratament medical , pana la insanatosire . Masurile obligatorii de tratament medical se iau chiar daca faptele in sine nu constituie infractiuni ci doar fapte prevazute de legea penala . Obligarea la tratament medical se poate lua in faza de urmarire penala de procuror , urmand a fi confirmata de instanta in faza de judecata . Durata masurii ese nedterminata insa poate fi revocata cand: a) faptuitorul s-a insanatosit b) faptuitorul nu se mai prezinta regulat la tratamant , caz in care masura este inlocuita cu cea a internarii medicale . in masura in care persoana obligata la tratament medical este condamnata la detentiune pe viata sau la pedeapsa inchisorii , masura de siguranta se executa si pe perioada executarii pedepsei . obligatia la tratamant medical este masura de siguranta ce se ia fata de persoana bolnava mental , toxicoman , si care se afla intr-o stare ce prezinta pericol pentru societate si consta in internarea persoanei intr-un institut medical pana la insanatosire. Aceasta masura se ia pe o durata nedeterminata insa ea poate inceta fie : prin insanatosirea faptuitorului. prin ameliorarea starii de sanatate cand masura de siguranta este inlocuita cu obligarea la tratament medical. Expulzarea este masura de siguranta ce consta in scoaterea in afara teritoriului tarii a unui cetatean strain sau apatrid fara domiciliu in Romania carea asavarsit o fapta prevazuta de lg. penala si care prezinta pericol social . Masura expulzarii nu se poate lua in situatia in care in statul unde va fi expulzata persoana aceasta va fi supusa la tortura sau la alte tratamante crude , inumane sau degradante . persoana ce urmeza a fi expulzata , trebuie trimisa intr-un stat determinat si nu doar scoasa in afara tarii. In situatia in care cel ce va fi expulzat a fost si condamnat in Romania , masura expulzarii va fi pusa in practica dupa executarea pedepsei in Romania , sau stingerea executarii acesteia in unul din modurile prevazute de lege. Confiscarea speciala este o Masura de siguranta ce consta in trecerea unor bunuri din patrimoniul faptuitoruluiin patrimoniul statului. Sunt supuse confiscarii speciale: bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de lg. penala ( confiscarea banilor falsi) bunurile ce au fost folosite in orice mod la savarsirea unei infractiuni daca sunt ale infractorului , sau daca apartinand altei persoane , aceasta , a cunoscut scopul folosirii lor. Aceasta masura nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor savarsite prin presa bunurile provenite , produse , modificate , sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni , daca au folosit acelei infractiuni , si daca sunt ale infractorului. Daca bunurile apartin altei persoane ele vor fi confiscate numai in masura in care producerea modificarea sau adaptarea lor s-a facut cu acordul propietarului . bunurile ce au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a-l rasplati pe infractor
35

bunurile dobandite prin savarsirea unei infractiuni daca acestea nu sunt restituite persoanelor vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia . bunurile a caror detinere este interzisa prin lege. Daca bunurile supuse confiscarii nu sunt gasite , in locul lor se confisca banii sau bunurile pana la concurenta valorii acestora . Interdictia revenirii in locuinta familiei se stabileste pe o perioada determinata si este masura de siguranta ce se ia de instanta de judecata daca infractorul a savarsit o infractiune de lovire sau alte violente indreptate imporiva membrilor familiei instanta sa constate ca prezenta acestuia in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei. Prin membri de familie intelegem : sotia si ruda apropiata daca ruda locuieste sau gospodareaste impreuna cu infractorul. pedeapsa aplicata de instanta sa fie de cel putin 1 an inchisoare. Masura de a nu reveni in locuinta familiei se ia pe o perioada de pana la 2 ani , legea neprevazand o limita minima a acestei masura , insa consideram ca aceasta limita minima trebuie sa fie o perioada de timp rezonabila astfel incat masura sa-si produca efectul . Aceasta masura de siguranta poate inceta mai inainte de data prevazuta de condamnare daca exista o cerere din partea parsoanei vatamate . Interdictia de a reveni in locuinta familiei is produce efectele dupe executarea pedepsei principale . Nerespectarea acestei masuri de siguranta atrage raspunderea penala pentru infractiunea de violare de domiciliu. Interdictia de a reveni in locuinta familiei presupune nu numai interdictia de locui efectiv acolo ci si trecerea sporadica prin tot ceea ce tine de ceasta Continutul infractiunii desemneaza totalitatea conditiilor cerute de lege pentru ca o fapta sa fie calificata drept infractiune . este format din : factorii infractionali(obiectul si subiectii) continutul infractiunii (elementul material , urmarea imediata , legatura de cauzalitate si latura subiectiva) Obiectul infractional este valoarea sociala si relatiile sociale nascute in jurul acelei valori si care sunt ocrotite prin norma penala Acesta poate fi : general , ce cuprinde toate valorile sociale ocrotite de legea penala (Rom. , suveranitaea , integritaea , persoana , dr. si liertatile pers. , patrimoniu, intreaga ordine de dr.) obiectul juridic generic , acel obiect care ocroteste o anumita categorie de drepturi(infractiuni contra persoanei , patrimoniului , autoritatii , etc.) obiectul juridic specific care ocroteste o singura categorie de drepturi(dr la viata , intergritate , etc. ) obiectul material sunt unele infractiuni a caror valoare sociala ocrotita se concretizeaza intr-o entitatea materiala (corpul fizic al persoanei in viata , bunul furat etc.) obiectul juridic complex anumite categorii de infractiuni care sunt formate prin vointa legiuitorului din reunirea a doua infractiuni distincte (talharie = furt+violenta). In aceasta situatie avem obiect juridic complex format din doua sau mai multe valori sociale distincte (talharie= bunul furat+corpul persoanei) Subiectii infractiunii persoane ce savarsesc fapta prevazuta de legea penala sau sufera consecintele savarsirii unei astfel de fapte Pot fi subiecti activi = persoana fizica sau persoana juridica care savarseste fapta prevazuta de legea penala . Pentru a raspunde din punct de vedere penal ca subiect al infractiunii persoana juridica trebuie sa legal consituita iar persoana fizica trebuie sa indeplineasca conditiile cu privire la :a) varsta ,b) responsabilitate si c)libertate de vointa b)Responsabilitate este atitudinea de actiune sau inactiune a persoanei fata de fapta si urmarile acesteia , atitudine concretizata in posibilitatea persoanei de a-si controla si dirija actiunile si inactiunile si de fi constienta de rezonanta sociala a faptelor sale c)Libertatea de vointa presupune posibilitatea persoaneai de a-si controla vointa si actiunile , si de a nu fi supusa la costrangere fizica sau morala .constrangerile morale sunt cele care inlatura caracterul moral alfaptei. a)Din punct de vedere al varstei avem urmatoarele prezumtii
36

persoana de pana la 14 ani nu raspunde din punct de vedere penal . intre 14-16 ani se prezuma relativ ca persoana nu respunde din punct de vedere penal , revenind organelor de judecata si persoaneleor vatamate posibilitatea de a dovedi exitenta discernamantului. intre 16-18 ani se prezuma relativ ca persoana va raspune din punct de vedere penal deoarece are discernamant insa legea da posibilitatea faptuitorului sa dovedeasca faptuitorului lipsa discernamantului. de la 18 ani persoana raspunde intotdeauna din punct de vedere penal . Continutul constitutiv al infractiunii Elementul material reprezinta actiunea sau inactiunea faptuitorului ce devine relevanta in realizarea ctontinutului constitutiv al unei infractiuni . actiunea reprezinta fapta unei persoane care face ceva ce legea ii sspune sa nu faca. Actiunile se pot reliza prinfapte materiale , cuvinte , scris. Inactiunile sunt faptele unor persoane care nu fac ceva ce legea ii impune sa faca Urmarea imediata o reprezinta rezultatul socialmente periculos realizat in urma savarsirii unei infractiuni unei infractiuni. Urmarea imediata se poate concretiza fie prin creearea unei stari de pericol fie prin schimbarea pozitiei . Intre actiunea sau inactiunea faptuitorului ce reprezinta elementul material al obiective si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate . La infractiunile de pericol legatura de cauzalitate rezulta EX RE adica din materialitatea faptelor . La infractiunile de rezultat legatura de cauzalitate trebuie dovedita . Pentru dovedirea acestei legaturi de cauzalitate trebuiesc urmate urmatoarele etape : Identificarea in antecedenta cauzala a tuturor contributiilor umane privitoare la savarsirea faptei. Stabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate Delimitarea si determinarea exacta a contributiilor esntiale esentiale si inlesnitoare in antecedenta cauzala Locul si timpul savarsirii infractiunii ce pot aparea fie ca o cerinta esentiala fie ca element circumstantial Latura subiectiva Vinovatia ca element al laturii subiective constituie in crealizarea cerintei prevazute de lege din punct de vedere al atitudinii mentale , psihice a faptuitorului fata de fapta si urmarile ei . In raport de forma de vinovatie legiuitorul prevede 2 principii fundamentale faptele savarsite printr-o actiune constituie intotdeauna infractiune daca sunt savarsite cu intentie , iar cand sunt savarsite din culpa numai daca legiuitorul a prevazut expres aceasta faptele constand in inactiuni sunt infractiuni fie ca sunt savarsite cu intentie sau din culpa cu exceptia situatiilor in care legiuitorul le-a incriminat pentru cele savarsite din culpa . Individualizarea judiciara a pedepselor La individualizarea pedepselor se tine seama de criteriile generale si obligatorii enumerate in art. 72, cod penal. Individualizarea acestora se face in momentul in care se aplica sanctiunea. Exceptie de la aceasta regula avem in situatia in care individualizarea se face dupa condamnare. Aici intra situatiile cand se descopera elemente noi (infractiuni noi) sau se inlatura anumite elemente (infractiuni). De asemenea, avem aceeasi situatie de exceptie cand condamnatul la plata amenzii nu o plateste cu rea-credinta. Art. 72, cod penal se va folosi pentru alegerea tipului de pedeapsa si pentru cuan-tumul acelei pedepse. Criteriile de individualizare a pedepselor: 1) Dispozitiile partii generale a Codului Penal Aceste dispozitii se pot referi la aplicarea in timp si spatiu a legii penale, la forma consumata ori de tentativa in care s-a realizat infractiunea, la contributia adusa la savarsirea infractiunii etc.. 2) Limitele de pedeapsa fixate in partea speciala 3) Gradul de pericol social al faptei savarsite Pentru determinarea gradului de pericol social se tine cont de doua etape. Mai intai, se apreciaza daca gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi in prezen-ta unei infractiuni. Apoi, se apreciaza acest grad
37

tinandu-se cont de o scara de valori personala a fiecarui judecator. 4) Persoana faptuitorului Orice sanctiune produce efecte diferite asupra fiecarui faptuitor in parte, in func-tie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia. 5) Imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala In stiinta dreptului, aceste stari, situatii sau imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala sunt denumite cauze. In cadrul acestor cauze se face diferenta intre stari si circumstante. Sunt considerate stari de agravare: Starea de recidiva, infractiunea continu-ata, concursul de infractiuni. Sunt considerate stari de atenuare: Tentativa si minoritatea faptuitorului. Circumstantele pot fi: legale sau judiciare, atenuante sau agravante. Pe langa aceste criterii prevazute de art. 72, cod penal, la individualizarea pedepsei se mai tine cont si de prevederile art. 27, cod penal atunci cand infractiu-nea este comisa in participatie, pentru a se determina cota de contributie a fiecarui participant. A. Circumstantele atenuante legale Acestea sunt cele prevazute expres in art. 73, cod penal, a caror aplicare este obligatorie si care au ca efect atenuarea pedepsei aplicabile infractorului. Circumstantele atenuante legale prevazute in articolul mentionat sunt: 1) Depasirea limitelor legitimei aparari Pentru a fi circumstanta atenuanta trebuie indeplinite conditiile: a) Savarsirea faptei sa constea intr-o aparare in fata unui atac material, direct, imediat, injust si care sa puna in pericol grav persoana sau drepturile ei. b) Fapta infractorului sa constea intr-o aparare disproportionata. c) Excesul de aparare sa nu se datoreze starii de tulburare sau temere in care s-a aflat infractorul. 2) Depasirea limitelor starii de necesitate Conditii: a) Fapta trebuie sa constea intr-o actiune de salvare in fata unui pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel. b) Urmarea cauzata de actiunea de salvare sa fie vadit disproportionata fata de urmarea pe care ar genera-o pericolul. c) Faptuitorul sa-si fi dat seama ca exista aceasta disproportie. 3) Starea de provocare Este definita in art. 73, lit. b), cod penal si consta in savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinate de o provocare din par-tea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava. Conditiile starii de provocare: I. Conditiile actului provocator: a) Sa constea intr-o violenta, o atingere grava a demnitatii persoanei sau o alta actiune ilicita grava. Potrivit acestei conditii, amenintarea sau violenta psihica nu constituie act provocator, deoarece ea nu este nici violenta si nici atingere grava adusa demnitatii. Totusi, ea poate fi inclusa la alta actiune ilicita grava. b) Poate fi comis cu orice forma de vinovatie sau chiar de catre o persoana iresponsabila. c) Sa determine o stare de puternica tulburare. Aprecierea acestei conditii se fa-ce in concreto, in fiecare caz particular instanta apreciind daca acea persoana a fost sau nu in stare de tulburare. d) Sa nu fi fost determinat de catre cel care a comis fapta in stare de provocare. II. Conditiile ripostei: a) Trebuie sa fie concomitenta sau posterioara actului de provocare. b) Sa fie intentionata. c) Sa fie determinata de actul provocator, adica sa existe o cauzalitate psihica intre actul provocator si riposta. d) Sa se indrepte impotriva provocatorului. B. Circumstantele atenuante judiciare Sunt acele imprejurari care atenueaza raspunderea penala, ramanand la latitudinea judecatorului decizia de a le alege si de a le aplica. Aceste circumstante sunt intr-un numar nelimitat, judecatorul putand alege una sau mai multe, in functie de caracteristicile fiecarei infractiuni sau a fiecarui infractor. Codul penal prevede expres in art. 74, cu titlu exemplificator, trei imprejurari care pot constitui circumstante atenuante: 1) Conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii. 2) Staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita. 3) Atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperi-rii ori arestarii participantilor.

38

In afara de circumstantele prevazute in art. 74, cod penal mai pot exista alte circumstante atenuante judiciare neprevazute expres in lege, cum ar fi: starea de betie accidentala incompleta, starea de betie voluntara completa (uneori), nivelul intelectual al faptuitorului, mediul din care provine acesta etc.. In cazul in care instanta alege o circumstanta atenuanta judiciara ea este obligata sa motiveze retinerea acesteia si sa aplice tratamentul sanctionator atenuat. C. Circumstantele agravante legale Sunt prevazute expres in art. 75 (1), cod penal: 1) Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna. E o circumstanta reala, deoarece se refera la fapta. Aceasta se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o sau prevazut-o. E importanta determina-rea sferei participantilor pentru a decide daca fapta a fost comisa de 3 sau mai mul-te persoane. Se au in vedere autorul, coautorii si complicii concomitenti. Nu intra in calcul instigatorii si complicii anteriori. Circumstanta, fiind reala, se resfrange si asupra acestora in masura in care au cunoscut-o sau au prevazut-o. Aceasta circumstanta agravanta este realizata indiferent daca toate cele trei per-soane sunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contributia acestora la savar-sirea infractiunii si indiferent daca toti raspund penal. Ea nu se aplica atunci cand in continutul agravat al infractiunii intra ca element circumstantial savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna. 2) Savarsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra mem-brilor familiei sau prin mijloace ce prezinta pericol public. a) Savarsirea infractiunii prin acte de cruzime Pentru a fi o infractiune comisa prin acte de cruzime trebuie sa indeplineasca doua conditii: - Presupune o ferocitate din partea infractorului, o salbaticie in comiterea faptei, prin care se cauzeaza victimei suferinte inutile pe o perioada indelungata de timp. - Savarsirea faptei trebuie, prin natura ei, sa cauzeze un sentiment de oroare celor ce asista sau celor ce afla de savarsirea ei. Cele doua conditii trebuie sa fie indeplinite cumulativ, accentul cazand pe prima dintre ele. Pentru a retine agravanta nu e necesar ca actele de cruzime sa fi dus la moartea victimei. De asemenea, e necesar ca victima sa se fi aflat in viata in momentul aplicarii loviturilor ce constituie cruzimi. Savarsirea infractiunii prin cruzimi este prevazuta si ca element circumstantial al omorului deosebit de grav in art. 176 (1), lit. a), cod penal, deci nu poate fi retinuta in acest caz ca agravanta generala, aceasta fiind prevazuta in aceasta situ-atie ca agravanta speciala. b) Savarsirea infractiunii prin violente asupra membrilor familiei A fost introdusa prin legea 197/2000. Aici intra orice actiune violenta comisa asupra membrilor familiei. Prin membru al familiei se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul. Se pune problema infractiunilor in cazul carora se poate retine aceasta agravanta. Aceasta nu se poate retine in cazul infractiunilor de loviri sau alte violente, vatamare corporala grava, sau viol. Asta pentru ca exista o agravanta speciala cu acest continut. Agravanta ar putea fi retinuta in cazul vatamarii corporale grave (art. 182, cod penal), in cazul de talharie intre membrii familiei, in caz de santaj, violare de domi-ciliu sau alte asemenea fapte ce absorb actele de violenta. c) Savarsirea faptei prin metode ori mijloace care prezinta pericol public Prin acestea se inteleg mijloace susceptibile sa aduca atingere unui numar mare de persoane sau unor bunuri foarte importante. Sunt cuprinse aici orice mijloace de comitere care prezinta o potentialitate de pericol mai mare decat cea pe care o implica comiterea faptei. Este suficient ca prin metodele sau mijloacele folosite sa se produca acest pericol, nefiind necesar sa se fi produs si urmarea potentiala.
39

In cazul infractiunii de distrugere calificata sau in cazul infractiunii de omor, nu se retine agravanta generala, ci cea speciala. Cand o astfel de imprejurare este prevazuta si ca element circumstantial al unei infractiuni calificate nu se valorifica decat ca element circumstantial. 3) Savarsirea infractiunii de catre un major impreuna cu un minor. Aceasta circumstanta se aplica doar in cazul pluralitatii ocazionale (participatiei) si nu se aplica in cazul pluralitatii naturale sau pluralitatii constituite. Pentru retinerea circumstantei nu este necesar ca minorul sa raspunda penal, fiind suficient ca el sa participe la comiterea infractiunii. De asemenea, se va retine aceasta circumstanta si daca minorul este cel care l-a introdus in campul infractio-nal pe major. In cazul in care majorul nu cunoaste varsta minorului nu se retine circumstanta agravanta deoarece majorul este intr-o eroare de fapt (art. 51). 4) Savarsirea infractiunii din motive josnice. Sunt considerate motive josnice: invidia, rautatea, gelozia, razbunarea etc.. Exista si in cazul acestei modalitati de savarsire a infractiunii o circumstanta agra-vanta speciala si anume omorul calificat comis in interes material (art. 175 (1), lit. b), cod penal). 5) Savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei (betie preordinata). Ratiunea instituirii acestei agravante se leaga de gradul de pericol social mai ri-dicat a unei persoane ce comite fapta in aceasta stare. Pentru retinerea circumstantei faptuitorul trebuie sa comita fapta in stare de betie completa sau incompleta pe care si-a provocat-o el in ideea ca aceasta l-ar fi ajutat sa comita fapta. Se pune problema daca ea presupune in mod necesar premeditarea. Raspunsul ar fi ca nu presupune, deoarece premeditarea necesita o stare de relativ calm si un timp relativ indelungat de luare a hotararii. Daca aceasta circumstanta agravanta nu presupune premeditarea, atunci cand autorul a si premeditat savarsirea faptei, cele doua circumstante se pot retine concomitent. 6) Savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate. Pentru a se retine aceasta agravanta nu este suficient ca infractiunea sa fie comisa in timpul unei calamitati, ci trebuie ca persoana sa fi profitat efectiv de aceasta calamitate. In acest caz nu este necesar ca starea de necesitate sa fie instituita de Guvern, fiind suficient ca ea sa existe. Ca circumstanta agravanta speciala avem aici furtul calificat in timpul unei calamitati (art. 209 (1), lit. h), cod penal). D. Circumstantele agravante judiciare Sunt acele imprejurari care confera faptei un caracter agravant, fara ca ele sa fie prevazute de legea penala. Legea nu le mentioneaza nici ca titlu exemplificativ. Art. 75 (2), cod penal se limiteaza la a preciza faptul ca instanta poare retine cu titlu de circumstante agravante si alte imprejurari ce confera faptei un caracter grav. Ramane la latitudinea instantei sa aprecieze existenta unor astfel de circumstante. Sunt considerate in doctrina penala circumstante agravante judiciare: betia voluntara, comiterea unui furt de catre un politist sau talharia comisa de cel care efectueaza serviciul de paza. Se pot retine ca agravante judiciare imprejurari reglementate de judecator ca agravante speciale, dar aplicandu-se la alte infractiuni decat cele pentru care sunt reglementate expres. De asemenea, se pot retine ca circumstante agravante impreju-rari ce privesc modul de savarsire a infractiunii sau mijloacele folosite. Art. 175, lit. a), cod penal prevede ca o circumstanta agravanta speciala la omor, premeditarea. Astfel, premeditarea nu mai poate fi retinuta ca agravanta ju-diciara la omor, dar poate fi retinuta la alte infractiuni, cum ar fi violul sau talharia. Efectele circumstantelor
40

Sub aspectul efectelor nu exista nici o deosebire intre circumstantele legale si cele judiciare. Circumstantele judiciare o data retinute produc aceleasi efecte ca cir-cumstantele legale. A. Efectele circumstantelor atenuante I. Efectele asupra pedepselor principale Circumstanta atenuanta poate determina fie o coborare a pedepsei sub minimum special, fie o inlocuire cu o alta specie de pedeapsa. 1) Efectele asupra detentiunii pe viata Potrivit art. 77, cod penal, atunci cand exista circumstante atenuante in cazul unei pedepse cu detentiunea pe viata, instanta este obligata sa inlocuiasca aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii cuprinsa intre 10 si 25 de ani. 2) Efectele asupra pedepsei inchisorii Aceste efecte sunt reglementate in art. 76, cod penal: a) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de 10 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 ani. b) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de 5 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de un an. c) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de 3 ani sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub minimum special, dar nu mai jos de 3 luni. d) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este de un an sau mai mare, pe-deapsa se coboara sub acest minim, pana la minimum general. e) Cand minimum special al pedepsei inchisorii este cuprins intre 3 luni si 1 an, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimum general (15 zile -; 3 luni) sau se aplica pedeapsa cu amenda, care, dupa noile modificari, prevazute de Legea 169/2002, nu poate fi mai mica de 2.500.000 lei. Cand minimum special este sub 3 luni se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 2.000.000 lei. Exista o situatie de exceptie, cand reducerea pedepsei inchisorii nu se poate face decat pana la o treime din minimul special, dar noul minim nu poate fi mai mic de 5 ani. Aceasta exceptie se aplica atunci cand e vorba de urmatoarele tipuri de infractiuni: infractiuni contra sigurantei statului, infractiuni contra pacii si omenirii, infractiuni de omor, infractiuni savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane sau infractiuni prin care s-au produs consecinte deosebit de grave. Atunci cand minimum special se modifica in urma retinerii circumstantelor atenuante are loc si modificarea maximului special. Acesta va fi inferior minimului special prevazut de lege pentru infractiunea comisa, chiar si cu o zi. Nu este nici o diferenta privind limitele de pedeapsa daca este retinuta o singura circumstanta atenuanta sau daca sunt retinute mai multe. 3) Efectele asupra pedepsei cu amenda Art. 76 (1), lit. f), cod penal prevede: Cand pedeapsa prevazuta de lege e amen-da, aceasta se coboara sub minimul ei special, putand fi redusa pana la 150.000 lei, in cazul in care minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori pana la mini-mul general, cand minimul special este sub 350.000 lei. II. Efectul asupra pedepselor complementare Consta in aceea ca aplicarea pedepselor complementare devine facultativa. Atunci cand exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi poate fi inlaturata. B. Efectele circumstantelor agravante Spre deosebire de circumstantele atenuante, circumstantele agravante determina o depasire facultativa a limitei speciale de pedeapsa. In cazul in care instanta a retinut cel putin o circumstanta agravanta legala sau judiciara, aceasta poate, in mod facultativ, sa aplice o pedeapsa pana la maximul special. Daca acesta este neindestulator mai poate adauga un spor de pana la 5 ani in cazul pedepsei inchisorii si de pana la jumatate
41

din maximul special in cazul amenzii (art. 78, cod penal). In cazul pedepsei inchisorii, sporul de 5 ani nu poate depasi o treime din maximul special. Circumstantele agravante nu au efect asupra pedepsei detentiunii pe viata. De asemenea ele nu au ca efect inlocuirea pedepselor prevazute de lege si nu au efect asupra pedepselor complementare. Concursul intre circumstantele agravante si cele atenuante Prin dispozitiile art. 80 (1), cod penal s-a prevazut ordinea in care li se da efici-enta cauzelor de agravare si de atenuare cand acestea sunt concurente in aceeasi cauza. Astfel, mai intai se va da eficienta circumstantelor de agravare, apoi circum-stantelor de atenuare, dupa care se va da eficienta starii de recidiva. Atunci cand exista mai multe atenuante, pedeapsa se coboara o singura data sub minim, tinandu-se insa cont la individualizarea judiciara de numarul agravantelor. La circumstanta agravanta sporul se aplica o singura data, nu de atatea ori cate agravante avem. De asemenea, legiuitorul a stabilit ca, daca exista un concurs intre circumstantele atenuante si cele agravante, coborarea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie. Avem situatii cand circumstantele (de atenuare sau de agravare) vin in concurs cu cauzele de atenuare sau agravare. Astfel, daca avem in concurs minoritatea, tentativa si cauzele de atenuare, tratamentul sanctionator se aplica in aceasta ordine. Daca avem concurs intre recidiva, infractiune continuata si circumstante agravante se aplica: - Recidiva inaintea concursului. - Infractiunea continuata si circumstantele agravante in orice ordine. - Prima data infractiunea continuata si circumstantele agravante, apoi recidiva, iar in final concursul. E important sa nu se depaseasca limitele de la art. 80, cod penal. Daca avem concurs intre circumstante atenuante si o cauza de agravare, cum ar fi recidiva se procedeaza in felul urmator. Opinia majoritara spune ca intr-o astfel de ipoteza nu mai este obligatorie coborarea sub minimul special si aceasta ca efect al circumstantelor atenuante. Argumentul folosit in acest caz este faptul ca, daca atunci cand exista o circumstanta agravanta nu mai e obligatorie coborarea sub minimul special, atunci nici cand exista recidiva nu mai este obligatorie coborarea. DEFINIREA I CARACTERIZAREA CONCEPTULUI DE SUSPENDARE CONDIIONAT A EXECUTRII PEDEPSEI Suspendarea condiionat a executrii pedepsei, este o msur de individualizare a reaciei penale pe care o poate lua instana de judecat prin pronunarea unei hotrri de condamnare. Ea const n suspendarea pe o anumit durat denumit termen de ncercare, a executrii pedepsei aplicate, cu obligaia pentru cel condamnat de a avea o comportare corect n tot acest timp. Dac a expirat termenul de ncercare i condamnatul a avut o purtare bun, el este reabilitat i reintegrat fr vreo restrngere a drepturilor pentru fapta penal svrit. Dac ns condamnatul nu are o bun purtare i svrete, n termenul de ncercare o alt infraciune, suspendarea executrii pedepsei se revoc, iar condamnatul este inut s execute att pedeapsa a crei executare fusese suspendat, ct i pedeapsa aplicat pentru noua infraciune. Suspendarea condiionat a executrii pedepsei este o msur de politic penal bazat pe ncrederea n posibilitatea ndreptrii condamnatului i observarea comportrii acestuia pe durata suspendrii pedepsei. Dei, instituia suspendrii condiionate a executrii pedepsei a fost adoptat i reglementat n cadrul legislaiilor penale contemporane, ea are totui o importan deosebit fiind destinat s duc la realizarea scopului pedepsei, fr executarea efectiv a acesteia, evitndu-se astfel neajunsurile pe care le atrage dup sine privaiunea de libertate: ndeprtarea condamnatului de familie i de modul de via obinuit, contactul cu
42

infractori recidiviti periculoi care l pot antrena n continuare pe calea infraciunii. Astfel, instituia suspendrii condiionate se remarc mai cu seam prin faptul c: 1) ajut, stimuleaz pe unii condamnai ca s nu mai comit infraciuni i prin felul acesta, contribuie la ndreptarea acestor condamnai fr a se mai impune executarea pedepsei. 2) sunt evitate totodat cheltuielile pe care le implic executarea pedepsei n penitenciar. CONDIIILE NECESARE ACORDRII SUSPENDRII CONDIIONATE A PEDEPSEI Condiiile pentru acordarea suspendrii condiionate a executrii pedepsei sunt prevzute n art. 81 C. pen.; ele se mpart n condiii OBIECTIVE i SUBIECTIVE, primele referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana condamnatului. ndeplinirea condiiilor prevzute de lege, nu atrage obligativitatea aplicrii instituiei, ci acordarea ei rmne la latitudinea instanei de judecat. Suntem de prere c condiia esenial pentru aplicarea suspendrii condiionate a executrii pedepsei este, fr ndoial, aptitudinea subiectiv a persoanei fptuitorului de a se corija, de a se elibera de mentalitatea i de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea infraciunii, prin eforturi fcute sub ameninarea pedepsei la care a fost condamnat i de a crei executare poate scpa numai printr-o conduit corect i deci prin autoreeducare. Aceast condiie nu poate fi considerat ndeplinit anticipat pe baza prezumiei c orice infractor este capabil de un asemenea efort. Dimpotriv, trebuie s se constate posibilitatea real de ndreptare pe care ar prezenta-o fptuitorul, constatare ce trebuie s rezulte din anumite date obiective, care s reflecte aceast posibilitate. Se nelege c principala surs a acestor date o constituie conduita anterioar a fptuitorului i comportarea lui n nsi svrirea infraciunii pentru care urmeaz s se aplice suspendarea executrii pedepsei. Posibilitatea aplicrii suspendrii condiionate a pedepsei i afl deci o limit obiectiv n gravitatea faptei svrite care reflect, totodat, starea de periculozitate a persoanei. Existena unei fapte grave i a unei vdite stri de periculozitate face ca aplicarea acestei instituii s fie nu numai ineficace, dar i de-a dreptul primejdioas pentru aprarea intereselor societii. Oricare ar fi situaia fptuitorului, ceea ce va fi precumpnitor n acordarea suspendrii este gradul deosebit de pericol social pe care l prezint fapta a crei svrire a pricinuit o tulburare alarmant a relaiilor penale normale. Trebuie, cu alte cuvinte, s se in seama n aplicarea msurii suspendrii executrii i de contiin social, de contiin juridic a oamenilor i de atitudinea pe care acetia o manifest mpotriva infraciunilor grave care reclam, n general, o reaciune represiv sever. Lsarea n libertate a unui infractor condamnat pentru o fapt grav poate crea un sentiment de nesiguran, n ceea ce privete svrirea n viitor a unor astfel de fapte. Astfel, pentru a se putea acorda suspendarea condiionat a executrii pedepsei trebuie s se in seama de o serie de condiii, care privesc: A) NATURA I MRIMEA PEDEPSELOR APLICATE - condamnarea cu suspendarea executrii pedepsei se aplic n cazul infraciunilor de o gravitate mai sczut, ce se reflect n pedeapsa aplicat de instan i nu n cea prevzut de lege. Astfel, art. 81 lit. b C. pen. prevede c, pentru a se putea dispune suspendarea condiionat, pedeapsa aplicat de instan trebuie s fie de cel mult 3 ani nchisoare sau amend. nainte de modificare, art. 81 lit. a C. pen. prevedea c suspendarea se putea aplica dac pedeapsa era nchisoarea de cel mult 2 ani sau amend, iar pentru infraciunile contra avutului public, pedeapsa aplicat era de cel mult 1 an. n prezent cuantumul de 3 ani nchisoare privete toate categoriile de infraciuni fa de care se poate dispune suspendarea executrii pedepsei. Prin pedeapsa aplicat trebuie s nelegem pedeapsa n ntregul ei aa cum a fost pronunat prin hotrrea de condamnare, iar nu fraciunea de pedeaps rmas neexecutat dup deducerea duratei deinerii preventive, ori n urma unei graieri pariale sau, n fine, - n cazul admiterii unui recurs extraordinar - dup ce s-a sczut timpul executat din pedeaps. Dac s-ar admite c este posibil a se suspenda condiionat doar o parte din pedeaps - aceea care nu a fost executat ori considerat ca executat - s-ar ajunge la situaia ca la
43

EXECUTRII

expirarea termenului de ncercare, condamnatul s nu mai fie reabilitat pentru ntreaga condamnare, ceea ce, desigur, nu se poate concepe. La cuantumul de 3 ani, stabilit de lege pentru a se putea acorda suspendarea condiionat a executrii pedepsei, se poate ajunge prin stabilirea pedepsei n limitele prevzute n norma incriminatoare sau prin recunoaterea circumstanelor atenuante i deci coborrea pedepsei sub minimul special. Cnd pedeapsa aplicat const n amend, nu intereseaz dac la aceast sanciune s-a ajuns prin alegerea amenzii dintre cele dou pedepse alternative prevzute n norm sau prin nlocuirea nchisorii cu amend, ca efect al recunoaterii circumstanelor atenuante, n condiiile art. 76 lit. e C. pen. Suspendarea condiionat se poate aplica i n cazul concursului de infraciuni dac pedeapsa stabilit de instan este de cel mult 2 ani nchisoare i sunt ndeplinite condiiile legii, avndu-se n vedere pedeapsa global aplicat ansamblului de fapte, cu sau fr spor. nainte de modificarea adus prin Legea nr. 104/1992 pedeapsa stabilit de instan, n caz de concurs de infraciuni, trebuia s fie de cel mult 1 an iar dac una din faptele concurente era contra avutului public, pedeapsa aplicat trebuia s fie de cel mult 6 luni nchisoare. n urma modificrii aduse, pedeapsa de 2 ani privete toate situaiile concursului de infraciuni, indiferent de faptele reunite n structura sa. n ipoteza concursului, msura suspendrii trebuie aplicat pedepsei rezultante. Nu se poate dispune msura suspendrii numai pentru pedeapsa uneia dintre infraciunile n concurs iar pentru celelalte executarea n regim de detenie, ntruct, pentru ntregul concurs de infraciuni trebuie s se aplice o singur pedeaps global, ca sanciune a ansamblului de fapte, potrivit art. 34 C. pen. Legiuitorul a fost mai prevztor fa de autorul unui concurs de infraciuni, reducnd limita pedepsei nchisorii a crei executare poate fi suspendat condiionat, avnd n vedere pericolul social mai mare al faptelor i periculozitatea sporit a fptuitorului. Condamnarea cu suspendare, n cazul concursului, se va putea dispune i atunci cnd instana a aplicat pedeapsa nchisorii de 2 ani la care a adugat amenda conform art. 34 lit. c, C. pen. n acest caz, termenul de ncercare va fi determinat de pedeapsa nchisorii (2 ani plus durata pedepsei a crei executare s-a suspendat). O serie de probleme se pot ivi atunci cnd pentru una din pedepsele aferente infraciunilor n concurs, care, mpiedic aplicarea art.81 C.pen., a intervenit anterior condamnrii definitive o cauz de stingere a executrii. n acest caz, se pot ivi urmtoarele ipoteze: a) inculpatul, trimis n judecat pentru dou infraciuni concurente a fost condamnat pentru una dintre ele la o pedeaps ntre 2 i 3 ani nchisoare, dar mai nainte ca hotrrea s fi rmas definitiv, acea infraciune a fost dezincriminat ori amnistiat, ori pedeapsa respectiv a fost graiat, necondiionat sau condiionat. b) ntr-o ipotez similar, dezincriminarea, amnistia sau graierea i-au produs efectele nu asupra pedepsei cele mai grele, ci asupra celeilalte, care se nscrie n limitele prevzute n art. 81 alin. 1 lit. a i alin. 2 C. pen. c) mai nainte ca inculpatul s fie judecat n prim instan, pentru dou infraciuni concurente, a intervenit un act de graiere aplicabil numai uneia dintre ele, iar una din pedepsele stabilite prin hotrrea de condamnare ulterioar, fie cea graiat, fie cea exceptat de la graiere, este nchisoarea ntre 2 i 3 ani. Se va putea dispune n aceste cazuri precum i n alte variante ale ipostazelor enunate suspendarea condiionat a acelei pedepse care nu a fost stins prin dezincriminare, amnistie sau graiere. ntruct dezincriminarea nltur caracterul penal al faptei iar amnistia nltur rspunderea penal, dac pedeapsa stabilit pentru cealalt infraciune concurent, n privina creia nu a operat nici o cauz de stingere, se nscrie n limitele prevzute n art. 81 alin. 1 lit. a sau alin. 2 C. pen., nu exist nici un impediment, din punct de vedere al condiiei examinate, n calea suspendrii executrii acestei pedepse. Soluia este ns diferit n cazul graierii. Raiunea dispoziiei ce limiteaz posibilitatea de a se suspenda condiionat executarea la pedepsele ce nu ntrec o anumit limit maxim, const n constatarea c svrirea unei infraciuni grave, pentru care s-a aplicat o pedeaps grea, pune n lumin starea de periculozitate a infractorului ce face ca, n asemenea caz, msura prevzut n art. 81 C. pen. s fie nu numai ineficace, dar i primejdioas pentru societate. Menionm c graierea nu nltur caracterul penal al faptei concurente pentru care s-a stabilit pedeapsa graiat, nu desfiineaz concursul de infraciuni, nu terge
44

condamnarea; singurul su efect const n neexecutarea pedepsei. Avnd n vedere c ansamblul infraciunilor concurente i pstreaz gradul de pericol social iniial ,reflectnd n continuare aceeai periculozitate a infractorului, nu exist nici un motiv pentru a se considera c, n caz de concurs, graierea oricreia dintre pedepsele stabilite, conform prevederilor art. 34 C. pen., ar putea modifica - uurndu-le condiiile de suspendare condiionat a executrii pedepsei i c s-ar putea suspenda condiionat numai executarea pedepsei negraiate. Concluzia de mai sus este valabil indiferent de caracterul necondiionat sau condiionat al graierii. n cazul participaiei, rspunderea penal fiind personal, instana, n funcie de condiiile obiective i subiective, poate pronuna suspendarea condiionat numai n raport cu pedeapsa unuia sau unora dintre participani. B)INFRACIUNILE PENTRU CARE NU POATE FI DISPUS SUSPENDAREA - prin legea nr.140/1996, pentru modificarea i completarea Codului penal, a fost introdus n textul art.81 C. pen., un alineat nou, n care se prevede c suspendarea condiionat a executrii pedepsei nu poate fi dispus n cazul infraciunilor intenionate pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 12 ani, precum i n cazul, infraciunilor de vtmare corporal grav, viol i tortur. Aceast limit a fost ridicat de la 12 la 15 ani prin Legea 197/2000. Legiuitorul a voit s exclud de la beneficiul suspendrii condiionate a executrii pedepsei pe infractorii care au svrit infraciuni intenionate grave, oricare ar fi natura acestora, sau infraciunile de violen grav. S-a dorit s se evite riscul la care societatea s-ar expune prin lsarea n libertate i fr supraveghere a infractorilor periculoi. C) REPARAREA PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN INFRACIUNE - dac repararea de bunvoie a prejudiciului provocat persoanei vtmate prin fapta sa constituie o dovad c infractorul nelege caracterul antisocial al faptei sale, n cazul n care pretinde s i se acorde ncredere prin suspendarea condiionat a executrii, este firesc i logic ca el s fac aceast dovad prin repararea pagubei pricinuite prin infraciune. Cu toate acestea, Codul penal de la 1968 nu pretindea o astfel de reparaie ca cerin a suspendrii dect n cazul infraciunilor prin care se provocau pagube avutului obtesc. Aceast restrngere nejustificat a fost eliminat n urma modificrii aduse instituiei suspendrii prin Legea nr.104/1992, legea prevznd c, n cazul condamnrii pentru o infraciune prin care s-a produs o pagub, instana poate dispune suspendarea condiionat a executrii pedepsei numai dac paguba a fost integral reparat, pn la pronunarea hotrrii. Practic, deci instana nu poate pune n discuie suspendarea executrii pedepsei chiar dac ar aprecia c celelalte condiii sunt ndeplinite, ct vreme nu are la dosar dovada ndeplinirii acestei obligaii. Prin Legea nr.140/1996, dispoziiile art. 81 alin. 4, privitoare la obligaia reparrii pagubei au fost completate, n sensul c instana poate dispune suspendarea cnd paguba a fost integral reparat sau plata despgubirii este garantat de o societate de asigurri. D) PERSOANA CONDAMNATULUI n cadrul condiiilor suspendrii, persoana condamnatului intereseaz sub raportul periculozitii sale decurgnd, n primul rnd din fapt i din mprejurrile n care acesta a fost svrit, iar n al doilea rnd din antecedentele sale penale. Pentru acordarea suspendrii legea impune condiia ca persoana s nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni. Condiia de a nu mai fi suferit anterior o condamnare superioar limitei de 6 luni, a fost introdus n cod prin Legea nr. 104/1992. nainte de aceast modificare, Codul penal n art. 81 lit.b, a impus cerina ca persoana s nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa nchisorii orict de mic ar fi fost aceast pedeaps. Se admite posibilitatea acordrii, chiar dac persoana a suferit o condamnare anterioar la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, dac aceasta intr n vreunul din cazurile prevzute n art. 38 C. pen. (condamnri pentru infraciunile svrite n timpul minoritii, pentru infraciunile amnistiate, dezincriminate, condamnri pentru fapte din culp precum i condamnri n privina crora a intervenit reabilitarea sau pentru care s-a mplinit termenul de reabilitare). Dac persoana a fost anterior condamnat la pedeapsa nchisorii cu suspendarea executrii sau a executrii pedepsei ntr-o nchisoare militar i s-au respectat condiiile impuse de lege, ntruct la expirarea termenelor prevzute de lege este reabilitat de drept, n viitor va putea beneficia pentru pedeapsa aplicat unei noi infraciuni, de suspendarea condiionat. n situaia n care condamnarea anterioar a constat n amend, instituia suspendrii se poate aplica. E) CONVINGEREA INSTANEI C SCOPUL PEDEPSEI POATE FI ATINS FR EXECUTAREA PEDEPSEI - pe lng condiiile sus menionate, pentru acordarea suspendrii executrii
45

pedepsei se mai cere ca instana de judecat s aprecieze c scopul pedepsei poate fi atins chiar fr executarea acesteia. Legea nu arat acele elemente pe care instana trebuie s le ia n considerare pentru a aprecia dac se impune sau nu suspendarea condiionat a executrii pedepsei, lsnd astfel instanelor cele mai largi posibiliti n ceea ce privete depistarea i aprecierea semnificaiei lor. n aceste condiii, instana trebuie s realizeze o analiz complet a personalitii infractorului urmrind n acest sens comportarea sa n viaa social, la locul de munc, nainte i dup svrirea infraciunii i numai n msura n care se dovedete c svrirea faptei se datorete unui concurs accidental de mprejurri i c, pentru ndreptarea sa, nu este necesar executarea efectiv a pedepsei, se poate dispune suspendarea acesteia. Avnd a se pronuna, n unele cauze concrete asupra suspendrii condiionate a executrii pedepsei, instana a decis, de exemplu, c folosirea unor mijloace viclene - ntocmirea unor liste de plat fictive, distrugeri i nlocuiri de acte, fie pentru a comite, fie pentru a acoperi o delapidare - nu permite a se aprecia c pe viitor conduita inculpatului va fi bun chiar fr executarea pedepsei; de asemenea, a hotrt c adoptarea unei poziii nesincere n cursul procesului, prin negarea svririi faptei sau prin ncercarea de a nvinui de svrirea infraciunii alte persoane, constituie o mprejurare de natur a nvedera lipsa unor garanii suficiente n sensul c, pentru ndreptarea fptuitorului nu este necesar ca el s execute pedeapsa. Elementele de fapt ce stau la baza convingerii instanei c fptuitorul este apt a se ndrepta, chiar fr s execute pedeapsa, uneori pot coincide cu cele reinute de instan ca circumstane atenuante. Suspendarea condiionat a executrii i reducerea pedepsei ca efect al circumstanelor atenuante fiind, ambele, mijloace de individualizare a pedepsei, nimic nu se opune - n principiu - ca aceleai date, mprejurri, stri sau situaii s se afle la baza folosirii amndurora. Dar cum, pentru a putea dispune suspendarea condiionat a executrii, se cere ndeplinirea unei condiii specifice - aptitudinea fptuitorului de a se ndrepta fr executarea pedepsei, care nu este cerut i pentru constatarea circumstanelor atenuante, spre a se putea face aplicarea art. 81 C. pen., este necesar a se exprima ntotdeauna motivndu-se corespunztor concluzia la care s-a ajuns dac datele, mprejurrile, strile etc. reinute ca circumstane atenuante, permit s se aprecieze c aceast condiie specific este ndeplinit. Din cele examinate mai sus rezult c suspendarea condiionat a executrii pedepsei nu este un drept al condamnatului, ci o facultate a instanei de judecat care este liber s aprecieze chiar dac sunt ndeplinite celelalte condiii din oficiu sau la cererea condamnatului dac este sau nu cazul s se acorde suspendarea. Instana poate decide s resping cererea acestuia i este obligat s motiveze acordarea suspendrii (art. 81 alin. ultim C.) pen., aceast motivare dnd posibilitatea instanei de control judiciar s verifice temeinicia acestei msuri. n practic s-a decis ns c misiunea instanei de a motiva suspendarea, nu constituie motiv de netemeinicie a hotrrii sau o nclcare esenial a legii, dac din actele dosarului rezult c sunt ndeplinite condiiile prevzute de art. 81 C. pen. Sistemul sanctiunilor aplicabile minorilor. Legiuitorul Codului penal roman de la 1968 a instituit pentru infractorii minori un sistem mixt de sanctiuni, alcatuit din masuri educative si pedepse. Trasatura caracteristica a acestui sistem este data, in principal, de componenta masurilor educative, sanctiuni de drept penal cu caracter eminamente educativ, destinate unor personalitati in formare si susceptibile de influentare. Aceste sanctiuni sunt adecvate conditiilor fizice, psihice si umane care deosebesc pe infractorii minori de cei adulti. Cadrul sanctiunilor pentru minori infractori nu poate fi insa redus, in concetia legiuitorului de la 1968 numai la masuri educative. Pe langa necesitatea unei reactii prin pedepse fara de minorii care savarsesc infractiuni deosebit de grave si vadesc o periculozitate deosebita, recurgerea la sanctiuni penale (pedepse) se impune uneori si din ratiuni practice. Astfel. in cazul minorilor care ating varsta majoratului pana in momentul judecarii sau a caror fapta a fost descoperita dupa majoratul infractorului, aplicarea masurilo educative apare ca lipsita de ratiune. in fine, prevederea in lege a unor. pedepse pentru minorii infractori are si un rol preventiv general descurajand pe cei care ar fi tentati sa savarseasca infractiunile astfe sanctionate. Trebuie mentionat totdata, ca pedepsele aplicabile minorilor se deosebesc de cele din dreptul comun nu atat prin natura lor, cat mai ales prin modul de aplicare si executare. Datorita acestor particularitati,. pedepsele aplicabile minorilor, alcatuiesc, alaturi de masurile educative un sistem sanctionator special, care functioneaza alaturi de sistemul general, comun, aplicabil adultilor. Comparat cu acesta din urma sistemul
46

sanctionator pentru minori apare evident mai bland. De aceea in mecanismul individualizarii pedepselor, minoritatea constituie, alaturi de tentativa, o cauza de diferentiere si o stare de atenuare a pedepse. CADRUL SANCTIUNILOR Acesta este alcatuit, pe de o parte, din masuri educative, iar pe de alta parte din pedepse. Legea prevede 4 masuri educative: a) mustrarea, b) libertatea supravegheata, c) internarea intrun centru de reeducare si d) internarea intr-un institut medical- educativ (art.. 101 C.p.). Primele trei masuri sunt prevazute in ordinea gravitatii lor, de la simpla dojana pana la privarea de libertate. Ultima are un caracter special si complex, avand nu numai caracter de masura educativa privativa de libertate, dar si de masura de tratament medical. Mlasurile educative, oricare ar fi ele, nu trebuie sa fie confundate cu masurile de siguranta, care pot fi luate si fata de faptuitorii minori, insa fara nici o legatura cu varsta acestora, ci exclusiv pentru inlaturarea unor stari de pericol date in vileag prin savarsirea faptei prevazute de legea penala. Ca pedepse aplcabile minorilor, legea prevede: inchisoarea si amenda, in limite reduse la jumatate in raport cu cele aplicabile adultilor. Nu se aplica minorilor pedeapsa detentiunii pe viata. De asemenea, nu se aplica minorilor pedepsele complementare, iar condamnarile pronuntate pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi, o astfel de condamnare neputand constitui prim termen al recidivei. ALEGEREA CATEGORIEI SI FELULUI SANCtIUNII APLICABILE INFRACTORULUI MINOR. Intrucat in cazul oricarei infractiuni savarsite de un minor trebuie sa se aplice acestuia fie o masura educativa, fie o pedepasa, instanta este obligata sa aleaga mai intai care dintre cele doua categorii de sanctiuni (masuri educative sau pedepse) este aplicabila in speta, iar apoi sa aleaga care dintre masurile educative, sau respectiv care dintre pedepsele aplicabile minorilor urmeaza sa fie luata sau respectiv aplicata. Abia dupa stabilirea sanctiunii aplicabile se indvidualizeaza concret aceasta in raport cu datele concrete ale cauzei. Operatiunea de individualizare a sanctiunii are deci, in cazul infractorilor minori, un carcater complex, desfasurandu-se in doua etape prealabile, finalizate cu stabilirea pedepsei sau masurii educative aplicabile si apoi in etapa obisnuita, aceea a determinarii concrete a pedepsei sau masurii aplicate. Pentru alegerea sanctiunii aplicabile, prin cele doua operatiuni prealabile, de alegere a categoriei si apoi a sanctiunii aplicabile in speta, legea prevede anumite criterii speciale de individualizare pe care instanta de judecata este obligata sa le foloseasca. Astfel, in dispozitia din art.100, alin. 1 C.p. se prevede ca la alegerea sanctiunii se tine seama ca gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica si de dezvoltarea intelectuala si morala a minorului, de comportarea lui, de natura sa caracterizeze persoana minorului (de exemplu varsta concreta la data savarsirii faptei, antecedente antisociale inainte sau dupa implinirea varstei raspunderii penale etc.). La alegerea categoriei de santiuni aplicabile, instanta foloseste si criteriile generale de individualizare prevazute in art. 72 C.p., in masura in care nu sunt incluse in criteriile speciale. Legea prevede insa ca instanta trebuie sa recurga la pedepse numai daca apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului. Se subliniaza prin aceasta dispozitie deosebit de importanta (art. 100 alin. 2 C.p.) caracterul exceptional pe care trebuie sa-l aiba aplicarea pedepsei fata de minorul infractor, deoarece recurgerea la pedeapsa inchisorii, fara suficiente temeiuri pentru aceasta, poate face ca un tanar sa lunece definitiv pe panta criminalitatii. in ultima etapa a procesului de individualizare, la determinarea concreta a sanctiunii alese, instanta se foloseste in continuare de criteriile speciale de individualizare, care sunt determinate mai ales in situatia in care ea a optat pentru una din masurile educative prevazute de lege. Daca a optat pentru o pedeapsa, prioritate vor avea criteriile generale, deoarece cele speciale au fost suficient valorificate prin alegerea pedepsei. MASURILE EDUCATIVE
47

Mustrarea (art. 102 C.p.). Aceasta masura consta in dojenirea (admonestarea, certarea) minorului de catre instanta de judecata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea, cu explicarea pericolului social al faptei pe care el a savarsit-o, cu aratarea modului cum trebuie sa se poarte in viitor pentru a dovedi ca s-a indreptat si cu avertizarea ca daca va savarsi din nou o infractiune se va lua fata de el o masura educativa mai severa sau i se va aplica o pedeapsa. Masura se ia in cazul faptelor usoare, daca minorul se afla inca sub influenta deprinderilor si mentalitatii caracteristice copilariei. Libertatea supravegheata (art.103 C.p.). Masura consta in lasarea minorului in libertate, insa sub o supraveghere deosebita. timp de un an socotit de la data punerii in executare a hotararii. Pentru supraveghere, minorul este incredintat de instanta parintilor sau, eventual, celui care l-a adoptat sau tutorelui. Daca insa apreciaza ca persoana careia i-ar reveni supravegherea nu ar putea-o indeplini in conditii satisfacatoare, instanta va dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, iar daca nu exista o astfel de cerere, incredinteaza supravegherea unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor. Fara existenta unei persoane sau unei institutii careia sa i se incredinteze supravegherea minorului, masura libertatii siupravegheate nu poate fi luata. intr-o astfel de situatie extrema, singura masura aplicabila ar fi internarea minorului intr-un centru de reeducare. Legea prevede ca instanta pune in vedere persoanei sau reprezentantului institutiei careia i s-a incredintat supravegherea, indatorirea de a supraveghea indeaproape pe minor in scopul indreptarli lui, de a instiinta de indata instanta daca minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala. Totodata instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obligatii: a) sa nu frecventeze anumite locuri stabllite; b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane; c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta. Instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale. Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta incunostinteaza scoala unde minorul invata sau unitatea unde este angajat precum si, atunci cand este cazul, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta. Daca inauntrul termenului de un an de la data punerii in executare a libertatii supravegheate, minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori savarseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare. Daca fapta savarsita constituie infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa. lnternarea intr-un centru de reeducare (art.104 C.p.). Este o masura educativa privativa de libertate ce consta in internarea minorului infractor intr-un centru de reeducare, pe o perioada nedeterminata, dar nu poate dura, de regula, decat pana la implinirea de catre minor a varstei de 18 ani. Se ia fata de minorul in privinta caruia celelalte masuri educative sunt neindestulatoare (art. 104 alin. 2 C.p.). Desi este denumita educativa, este in realitate o masura de reeducare, deoarece scopul ei este reeducarea minorului . Acest scop urmeaza sa fie realizat prin posibilitatea asigurata minorului internat de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionata potrivit cu aptitudinile sale. Asa cum s-a aratat, masura internarii in centrul de reeducare se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Legea prevede totusi ca, la data cand minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca prelungirea este necesara pentru realizarea scopului internarii (de exemplu pentru insusirea unei pregatiri profesionale temeinice). Legea prevede si posibilitatea incetarii executarii masurii prin liberarea minorului inainte de a deveni major. Potrivit dispozitiei din art. 107 C.p., dupa un an de la data internarii minorului in centrul de reeducare, daca el a dat dovezi temeinice de indreptare. de sarguinta la invatatura si la insusirea pregatirii profesionale, instanta poate dispune libera rea lui inainte de a deveni major. Daca in perioada liberarii minorul are o comportare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii si reinternarea lui intr-un centru de reeducare. in cazul in care minorul savarseste din nou, in perioada internarii sau in aceea a liberarii inainte de a deveni major o infractiune pentru care se apreciaza ca este necesara aplicarea pedepsei inchisorii, instanta revoca masura internarii. Daca insa nu este necesara aplicarea unei pedepse, instanta revoca liberarea minorului si mentine internarea pana la majoratul acestuia. Internarea intr-un institut medical-educativ (art. 105 C.p.). Este tot o masura educativa privativa de libertate ce se poate lua fata de minorul care, datorita starii fizice sau psihice, are nevoie de un tratament sau de ingrijiri medicale si, implicit. de un regim special de instruire si educatie. corespunzator starii sale. Masura se ia fata de minorii infractori, deci care raspund penal, iar nu fata de cei iresponsabili, fata de care nu pot fi luate nici un fel de masuri educative. Specific acestora este doar faptul ca starea lor fizica sau psihica reclama
48

atat ingrijiri medicale, cat si un regim educativ care se aplica concomitent cu tratamentul medical. Prin aceasta masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ se deosebeste de masura de siguranta a internarii medicale (an. 114 C.p.), care consta exclusiv din tratament medical. Internarea intr-un institut medical educativ se dispune de catre instanta competenta sa judece cauza penala in care este implicat minorul, pe durata nedeterminata. ca si internarea intr-un centru de reeducare, dar, intocmai ca aceasta, nu poate dura decat pana la data cand minorul a implinit varsta de 18 ani. Totodata. insa. intrucat masura internarii intr-un institut medical-educativ este conditionata de starea fizica sau psihica maladiva a minorlului, legea prevede ca ea trebuie sa inceteze indata ce a disparut cauza care a impus luarea ei si aceasta inainte de implinirea varstei de 18 ani. In acelasi timp insa, legea prevede posibilitatea ca instanta sa dispuna prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, ca si in cazul internaril intr-un centru de reeducare, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului. lnstania care dispune incetarea masurii internarii in institutul medical-educativ poate, atunci cand considera ca este necesar, sa ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare (art. 106 alin. 1 C.p.). Ca si masura internarii in centrul de reeducare, si internarea in institutul medical educativ poate inceta prin revocare, daca in perioada internarii minorul savarseste din nou o infractiune si instanta apreciaza ca este necesara aplicarea pedepsei inchisorii, intr-o astfel de situatatie, ca si in aceea in care instanta a aplicat pedeapsa inchisorii unui minor care avea nevoie si de tratament medical, se vor aplica dispoziliile din art. 113 sau 114 C.p., dupa caz, tratamentul medical efectuandu-se in conditii de detentie. PEDEPSELE APLICABILE INFRACTORILOR MINORI Iinchisoarea. Este singura pedeapsa privativa de libertate aplicabila minorilor. Limitele sale sunt determinate prin derivatie pornind de la limitele speciale prevazute de lege pentru infractiunea savarsita. Potrivit dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p., limitele pedepsei se reduc la jumatate, iar minimul special nu poate depasi niciodata 5 ani. Reducerea limitelor se face raportat nu numai la pedeapsa prevazuta pentru infractiunea in configuralia tipica, dar si la aceea prevazuta pentru variantele agravate, calificate sau atenuate ale infractiunli respective. Cand minorul a savarsit o tentativa, limitele pedepsei aplicabile, potrivit dispozitiei din art. 21 alin. 2 C.p., se vor stabili prin raportare la limitele pedepsei reduse la jumatate pe baza dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p .. Se vor aplica deci mai intai dispozitiile privitoare la minoritate, pentru care se prevede un regim sanctionator special, si apoi cele privitoare la tentativa, aplicabile in condiliile sistemului special mentionat. Daca pentru infractiunea savarsita de minor legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului pedeapsa inchisorii de la 5 Ia 20 ani, intrucat in cvasitotalitatea cazurilor pedeapsa detentiunii pe viata, care a inlocuit pedeapsa cu moartea, este prevazuta ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii, instanta va trebui mai intai sa aleaga intre aceste alternative, pe baza criteriilor generale de individualizare si a dispozitiei explicite din art. 72 alin. 2 C.p., pedeapsa care, dupa parerea sa, trebuie sa fie aplicata minorului. Cand instanta apreciaza ca in speta ar fi aplicabila pedeapsa detentiunii pe viata, in temeiul dispozitiei din art. 109 alin. 2 C.p., va aplica minorului pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 ani. Cand, dimpotriva, considera aplicabila pedeapsa alternativa a inchisorii, instanta aplica minorului aceasta pedeapsa, in limite reduse la jumatate, conform dispozitiei din art. 109 alin. 1 C.p., fara ca minimul special al pedepsei sa depaseasca 5 ani. Odata stabilita pedeapsa aplicabila minorului, operatiunea de individualizare a pedepsei continua pornind de la limitele pedepsei astfel determinate, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei producandu-si efectele prevazute de lege in raport cu aceste limite. Condamnarea minorului la pedeapsa inchisorii nu poate constitui prim termen al recidivei, asa incat in ipoteza in care minorul savarseste din nou o infractiune, el nu devine recidivist si deci nu i se poate agrava pedeapsa ca urmare a starii de recidiva. Condamnarea anterioara reprezinta insa un antecedent penal de care trebuie sa se tina seama la individualizarea pedepsei pentru infractiunea savarsita din nou. Daca minorul savarseste un concurs de infractiuni, sunt incidente dispozitiile din art. 34 C.p.. Cand pentru una din infractiunile concurente s-a luat o masura educativa, iar pentru alta s-a aplicat o pedeapsa, masura educativa va fi revocata, deoarece minorul nu poate fi supus, in acelasi timp, la executarea pedepsei si la actiunea unei masuri educative. Executarea pedepsei inchisorii aplicate infractorului minor se face cu respectarea unor reguli speciale, adecvate starii psiho-fizice a acestuia. Asa cum s-a aratat, condamnatii minori executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale. Potrivit dispozitiei din art. 57 alin. 3 C.p., minorilor
49

condamnati li se asigura posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor. De asemenea, condamnatii pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii pot fi liberati conditionat dupa executarea unei fractiuni de pedeapsa mai reduse decat in cazul majorilor. Pe durata executarii pedepsei, de la data cand condamnatul a devenit major, sau chiar de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare daca el implinise 18 ani, este supus executarii pedepselor accesorii in temeiul dispozitiilor din art. 71 C.p .. Amenda aplicabila minorilor. Amenda este a doua pedeapsa principala aplicabila minorilor infractori si se aplica in limitele prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, reduse insa la jumatate (art. 109 alin. 1 C.p.). lncidenta acestei pedepse se adevereste ca oportuna in raport cu minorii care savarsesc infractiuni in preajma ajungerii la majorat, cand luarea unei masuri educative nu mai este practic posibila, iar aplicarea unei pedepse cu inchisoarea nu apare ca necesara. Determinarea limitelor pedepsei aplicabile si individualizarea pedepsei se fac in general dupa aceleasi reguli ca in cazul pedepsei inchisorii. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului. Admitand aplicarea de pedepse infractorilor minori, este firesc ca legea sa admita, in acelasi timp, incldenta tuturor mijloacelor de individualizare a pedepselor, printre care si suspendarea conditionata a executarii pedepsei, fara sa fie necesare dispozitii speciale in acest sens. intrucat insa legiuitorul a inteles sa introduca unele elemente specifice in reglementarea suspendarii executarii pedepsei aplicate minorului, el a facut aceasta prin dispozitiile din art. 110 C.p.. Potrivit acestor dispozitii, in cazul suspendarii executarii pedepsei aplicate unui infractor minor, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Cand pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni. Spre deosebire deci de suspendarea conditionata a executarii pedepsei in reglementarea generala, in cazul condamnatilor pentru infractiuni savarsite in timpul minmoritatii, in stabilirea termenului de incercare, la durat pedepsei aplicate nu se adauga un interval invariabil de 2 ani, ci unul variabil intre 6 luni si 2 ani, dupa aprecierea instantei, iar daca pedepasa aplicata este amenda, termenul este de 6 luni, adica redus la jumatate fara de termenul prevazut pentru majori. Dispozitiile din art. 110 C.p. avand caracter special, se completeaza in mod firesc cu cele din art 81 86 C.p .. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control. Potrivit dispozitiilor din art. 1101 C.p., introdus prin Legea nr. 140/1996, odata cu suspendarea conditionata a executari pedepsei aplicate minorului, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din cele aratate in art. 103 C.p., putand stabili totodata ca minorul sa indeplineasca una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute in art. 103 alin. 3 C.p., iar dupa implinirea varstei de 18 ani, respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute in art. 863 C.p., pentru condamnatul cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Si in acest caz exista obligatia de reparare integrala a prejudiciului si de plata a despagubirilor civile prevazute in hotararea de condamnare, fiind aplicabile dispozitiile preivitoare la revocarea si anularea suspendarii, precum si cele privitoare la reabilitarea de drept a condamnatului. Daca minorul se sustrage de la indeplinirea obligatiilor prevazute in art. 103 alin. 3 C.p., suspendarea condiiionata poate fi revocata, iar daca minorul nu respecta masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite de instanta, potrivit art. 863 aceasta poate dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, dispunand executarea in intregime a pedepsei sau prelungirea termenului de incercare cu cel mult 3 ani. In fine, legea prevede ca dispozitiile privitoare la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplica, in mod corespunzator, si in caz de liberare conditionata a minorului. Reabilitarea Are ca efect inlaturarea tuturor decaderilor, interdictiilor si incapacitatilor care decurg din hotararea de condamnare. Legiuitorul reglementeaza doua feluri de reabilitare: reabilitarea de drept si reabilitarea judecatoreasca. f9o3om 1) Reabilitarea de drept
50

Aceasta intervine daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) Persoana cu privire la care intervine reabilitarea a fost condamnata la pedeapsa inchisorii de cel mult un an sau la pedeapsa amenzii. E vorba de pedeapsa pronuntata de instanta, nu de pedeapsa redusa in urma gratierii. b) Condamnatul nu a savarsit o alta infractiune in termen de 3 ani de la execu-tarea sau considerarea ca executata a pedepsei. Daca in acest interval el savarseste o noua infractiune, indiferent de durata pedepsei aplicata pentru aceasta, nu va mai opera reabilitarea de drept, ci numai reabilitarea judecatoreasca. Condamnatul poa-te beneficia insa de reabilitarea de drept pentru condamnari succesive, in masura in care nici una dintre infractiuni nu a fost savarsita in termenul de reabilitare pentru condamnarea precedenta. Reabilitarea de drept intervine prin simpla implinire a termenului, nefiind nece-sar ca ea sa fie pronuntata de catre instanta. Condamnatul poate, eventual, solicita instantei sa constate intervenirea reabilitarii si sa dispuna radierea condamnarilor din cazierul judiciar in masura in care acest lucru nu s-a facut din oficiu. Exista situatii speciale ale reabilitarii de drept si anume aceasta se face in urma executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, in urma suspendarii conditionate si a suspendarii sub supraveghere. 2. Reabilitare judecatoreasca Este acordata de catre instanta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) S-a implinit termenul de reabilitare. Acesta se calculeaza in raport de durata pedepsei executata sau considerata ca executata: - Daca pedeapsa nu depaseste 5 ani, termenul este de 4 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei. - Daca pedeapsa este cuprinsa intre 5-10 ani, termenul este de 5 ani si jumatate din durata pedepsei. - Daca pedeapsa depaseste 10 ani, termenul este de 7 ani si jumatate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare: - Curge de la data cand pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata. - La pedeapsa executata integral in regim de detentie -; Termenul de reabilitare curge de la data punerii in libertate a condamnatului. - Cand condamnatul a fost liberat conditionat -; Termenul de reabilitare curge de la implinirea duratei pedepsei, adica de la expirarea termenului de incer-care a liberarii conditionate. - In cazul in care a intervenit gratierea totala -; Termenul curge de la data aplicarii actului de gratiere. Aceasta data poate fi data ramanerii definitive a hota-rarii de condamnare, atunci cand legea de gratiere a intervenit in cursul procesului, respectiv data intrarii in vigoare a actului de gratiere, atunci cand aceasta a inter-venit dupa ramanerea definitiva a hotararii. - In caz de gratiere conditionata -; Termenul de reabilitare curge tot de la data aplicarii gratierii si nu de la data implinirii termenului de incercare. - Daca inculpatul a executat pedeapsa la locul de munca -; Termenul curge din momentul implinirii duratei pedepsei, indiferent daca persoana a executat pe-deapsa integral sau a beneficiat de incetarea executarii. - Cand a intervenit prescriptia executarii pedepsei -; Termenul de reabilitare curge de la data implinirii termenului de prescriptie. - In caz de condamnari succesive -; Termenul de reabilitare se calculeaza in raport de pedeapsa cu durata cea mai mare si curge de la data executarii sau consi-derarii ca executata a ultimei pedepse. b) Inculpatul sa nu fi suferit o noua condamnare in termenul de reabilitare. Daca a savarsit o noua infractiune, dar aceasta a fost amnistiata, nu se acorda reabilitarea, deoarece este necesar ca inculpatul sa aiba o buna conduita. c) Inculpatul sa aiba o buna conduita. d) Inculpatul sa-si asigure existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste. e) Inculpatul sa fi achitat in intregime cheltuielile judecatoresti si despagubirile civile. Daca neplata se datoreaza imposibilitatii inculpatului, instanta poate dispune reabilitarea. S-a considerat in practica judiciara ca aceasta conditie nu e indeplinita atunci cand plata despagubirilor nu mai poate fi ceruta de catre partea civila, dato-rita intervenirii prescriptiei civile. Reabilitarea are ca efect inlaturarea tuturor decaderilor, incapacitatilor si inter-dictiilor care ar fi putut avea loc.

51