P. 1
Campia Titu Saratal

Campia Titu Saratal

|Views: 66|Likes:
Published by Theodora Trifu

More info:

Published by: Theodora Trifu on Dec 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/04/2013

pdf

text

original

Universitatea din Bucuresti Facultatea de Geografie

Câmpia Titu-Sărata
‫٭‬caracterizare fizico-geografică complexă‫٭‬

Cuprins:
I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. Limite Aspecte geologice Relieful Particularitatile climatice Apele subterane Apele curgatoare Lacurile Vegetatia Fauna Invelisul de sol

Student: Trifu Teodora – Elena Specializarea: Geografie, IFR, anul I

2 . aceasta subunitate geografica de subsidenta se individualizeaza. de nivele locale de terase aluviale. martori din terasele Cricovului Sarat). si Campia Saratei – o asociere de lunci cu saraturi si campuri mai inalte de loess. ori se confunda cu aceasta. Valsan la inceputul secolului nostru. mlastini. prin aliniamente de maluri si albii parasite. limita ajunge pe dreapta Argesului. este format din doua sectoare cu caractere putin deosebite: Campia Gherghitei – tipica de divagare cu un singur martor mai inalt. Campia Snagovului – prelungire sudestica a campiei subcolinare. Este incadrata spre nord de campia subcolinara (piemontana). Malu Rosu. Se adauga o serie de forme mici. Mihailesti. albii minore si lunci largi. campie acoperita de loess si taiata de vai ce se termina cu limanuri (Balteni. in principal. acoperita cu depozite loessoide si fragmentata de vai care se termina in majoritatea lor cu limanuri fluviatile. frecvente convergente hidrografice). Sub aspect geologic si paleogeografic. aceasta manifestare fiind specifica pana in cea de a treia etapa care continua in prezent. la mai putin de 50 m la sud-vest. balti. Armasesti. Altitudinea scade in ansamblul ei de la circa 145 m la nord. Limita de est se desfasoara in lungul Vaii Sarata. in lungul culoarelor de vai) si altul estic – Campia Saratei (compartiment situat dincolo de aliniamentul Vaii Cricovului Sarat. Ca zona de divagare. Pe aliniamentul vestic. cu terase. De la sfarsitul Pliocenului si pana in Pleistocenul superior se individualizeaza o etapa distincta in geneza si evolutia acestei campii de subsidenta. Glodeanu Sarat. acoperit de loess. Caldarusani) – desparte Campia TituSarata in doua compartimente mari: unul vestic – Campia Titu (care se individualizeaza printr-o forma rotunda. Relieful este alcatuit. mai ales. holocena (2-4 m altitudine relativa). care trece frecvent prin efilare in lunca inalta.Situata in partea central-estica a Campiei Romane. Incepand cu Holocenul se intra intr-o a doua etapa distincta in geneza si evolutia acestei campii de subsidenta. prezenta argiluvisoluri. campia a fost prima data descrisa mai amanuntit de G. Lipia. iar la sud de campia piemontana terminala. campia de subsidenta Titu-Sarata corespunde unui sector labil amplasat intre regiunea subcarpatica antrenata in miscarea de inaltare si arealul platformei epihercinice valahe. in majoritatea lor de tipul sesurilor aluviale. lunci extinse. In ansamblul ei. urme de remanieri hidrografice. Snagov. in principal. datorita elementelor sale morfohidrografice (divagarea cursurilor de ape. grinduri. aproximativ pe directia localitatilor Urziceni. ca si printr-o mare densitate a localitatilor axate. in perimetrul de afundare catre nord-est a avanfosei carpatice. rezultate prin acumulare. eroziune. reprezinta o zona de divagare a raurilor. albii minore. din nivelul de interfluvii largi. sufoziune si tasare. Studiile efectuate in regiune au pus in evidenta un nivel de terasa aluviala.

1987). Potlogi. Mult mai putin activa este dinamica modelarii spatiilor interfluviale.VII. ca o consecinta a adapostului orografic al Curburii Carpatice. Temperatura medie anuala a campiei de subsidenta este cuprinsa intre 10°C si 11. urmat de cel de vest (12. iar in iulie.9°C (la Urlati si Mizil).2%).1 m/s). Cu cat ne deplasam spre est. intre 21. intre 1‰ si 4‰) si fragmentari orizontale aproape inexistente pe spatii mari. inclusiv surparea si prabusirea acestora. Stratul de zapada este prezent in circa 52-55 zile pe an.7 m/s).VII. marcand astfel o diferenta de circa 5 zile intre cele doua extremitati ale campiei. cu un maxim al precipitatiilor in luna iunie. peste 14.9°C/ 6. bancuri de aluviuni submerse si emerse.2 mm/ 21.VIII.3°C (la Urlati) si 21. renii. Particularitatile climatice sunt determinate de doua elemente importante ale peisajului geografic si anume: uniformitatea accentuata a reliefului (impreuna cu amplitudinea extrem de scazuta a inaltimii acestuia.II.5°C (Titu) si -2. eroziunea malurilor. vantul devine tot mai frecvent din directiile nord-est si nord. Cantitatile maxime in 24 ore au fost de 90-100 mm (Titu. concomitent cu cresterea influentelor continentale.1%). In jumatatea vestica a acestei campii. Numarul zilelor de iarna (cu temperatura maxima ≤0°C) variaza intre 30 in est si 25 zile in vest. iar cel al zilelor de vara (cu temperatura maxima ≥25°C).1952 si la 25. aceasta subunitate de campie prezinta in cadrul ei unele topoclimate specifice cum sunt: topoclimatul spatiilor interfluviale. 103. o are vantul de vest (4. panta foarte redusa) si desfasurata longitudinala mare (aproximativ 130 km de la vest la est).8 mm/ 20. urmata de sud-vest (3. Valori negative se constata de obicei in ianuarie si februarie. calmul atmosferic este foarte mare (Titu 53. Vantul predomina ca directie din nord-est (la Titu. viteza medie cea mai mare insa. ca urmare a unei energii de relief foarte redusa (circa 20 m in nord-vest. 103. Temperaturile minime absolute au avut valori de -29.1974. Temperaturile maxime absolute au atins valori de 40°C (Titu la 17.2°C.6°C (la Titu si Mizil).1949).Componentele morfohidrografice din lunci se remarca printr-o dinamica actuala deosebit de activa. 3 . In ianuarie se inregistreaza intre circa -3. de la 86 la 99.1954. In repartitia cantitatilor medii anuale de precipitatii atmosferice se constata o crestere cu circa 50-125 mm de la est (470. prin procese morfohidrografice minore rezulta frecvente ostroave.9%).7 mm la Mizil) la vest (593. modificari relativ lente ale bratelor secundare si despletirilor. In prezent. de unde scade pana la 0 m in sudul Campiei Saratei). Privita in ansamblu. Numarul zilelor cu inghet creste moderat de la vest (93 zile) la est (105 zile).9 mm la Titu). acestea fiind si lunile cele mai reci. cu pante mici (in medie. indicand scaderea valorii de la est spre vest cu circa 1°C.VII.

topoclimatul asezarilor umane. la care se adauga aspectele de evolutie inregistrate de mlastini.7). diferite alte forme de interventie antropica. reniilor. Sunt prezentate si vai inecate in depozite aluviale care. malurilor care se retrag prin subsapare. Ilfov. in intervalul iunie-august (> 30°C). avand valori ale densitatii de 0. Cricovul Sarat (40 km).1 km/km² in Campia Sarata. Prahova. In ansamblu. reteaua hidrografica prezinta directii de curgere nord-vest spre sud-est. iar vara ajunge la 18°C. Meandrarea este accentuata (coeficientul de sinuozitate este de 1. Regimul de alimentare este predominant din ploi si zapezi. iar cele de toamna cea mai mica. Debitele maxime din timpul primaverii in bazinul Prahovei au cea mai mare frecventa. mai ales in jumatatea nordica a campiei. Balana. la acestea adaugandu-se si o serie de cursuri efectiv temporare. Dambovita (50 km). in special pentru cursurile de apa de ordinele I. Trasaturile cadrului natural sunt bine definite si de o serie de elemente hidrografice. cu multiple folosinte: de alimentare a populatiei.3 km/km² in compartimentul Campiei Titu si de 0. carbonat-clorurate. 4 . fapt care sse constata si in frecventele tendinte de convergenta si divergenta pe anumite sectoare ale campiei. Dintre paraie pot fi mentionate Tohaneanca. De o importanta deosebita sunt apele freatice din lunci. Dupa tipul hidrochimic. proces insotit de existenta belciugelor. Ialomita). bratelor parasite. Minimele se produc in intervalul decembrie-martie (< 0°C). bicarbonatatsulfatice. bicarbonato-sulfatice. se confunda cu nivelul campurilor interfluviale foarte joase. circa 9%. in cadrul fiecaruia dintre acestea manifestandu-se o serie de particularitati locale. Apele subterane se remarca prin existenta unor strate acvifere freatice (cantonate in depozite de lunca cu grosimi ce variaza intre 5 si 16 m) si de adancime (localizate intr-un complex psamopelitic). avand un caracter ascensional si artezian. Teleajen. Colentina. Sabar. intelegand pe prim plan. saraturi. impreuna cu dinamica apelor acestora. Fenomenele de iarna se desfasoara pe un interval de aproximativ 40 zile: durata medie a perioadei de inghet variaza intre 30 si 60 zile. Rastoaca. Ialomita (15 km). subordonat din surse subterane (15-35%). iar maximele. Acestea sunt efectul subsidentei actuale. II si III. circa 49%. hipsometriei mult redusa. Apele curgatoare sunt constiuite din cursurile raurilor Arges (40 km). de interes agricol si industrial. pantei foarte mici. topoclimatul unor culoare principale de vai (Arges. Ghighiu. in unele cazuri. fapt care este specific.5-1.topoclimatul arealelor cu padure. prezenta unor aspecte specifice cursurilor de ape permanente si temporare. ele sunt ape bicarbonatate. Temperatura medie anuala a apei raurilor oscileaza in jur de 11°C: iarna este de circa 1°C. reteaua canalelor de diferite tipuri. lacurilor si baltilor. Sarata.

Fauna este constituita din: iepure. dar in luncile raurilor Dambovita si Sabar isi fac aparitia solurile intrazonale hidromorfe. cernoziomuri cambice (pe alocuri vermice) si cernoziomuri argiloiluviale. la care se adauga diferite balti si mlastini. o mare parte din acestea sunt freatic umede. In cuprinsul lor exista cateva areale cu cernoziomuri argiloiluviale freatic umede. din clasele argiluvisolurilor si molisolurilor (solurile cambice). in luncile unor rauri (Sarata. caracteristice silvostepei si zonei forestiere. Sarata. Lacurile sunt antropice. din care 34%. in Campia Saratei predomina solurile zonale din clasa molisolurilor si solurilor intrazonale. regularizari de cursuri si consolidari de maluri. prin culturi si pajisti secundare stepizate (Festuca valesiaca. nevastuica. In luncile largi se mai pastreaza local zavoaie de anin negru. Intrazonal. in apropierea carora se intalnesc si soluri brun-roscate freatic umede. Din clasa molisolurilor se intalnesc cernoziomuri. respectiv aproximativ 443 km. in timp ce in Campia Titu predomina solurile zonale. Balana si Cricovul Sarat. De asemenea. halomorfe specifice stepei. ca urmare a schimbarilor suferite de la est la vest de materialul parental si de conditiile bioclimatice. pajisti mezohigrofile. Cricovul Sarat. Astfel. Solurile cambice sunt constituite exclusiv din soluri brune eu-mezobazice care apar pe interfluviul dintre Dambovita si Arges. unde in partea de sud sunt freatic umede. Vegetatia se prezinta cu aspecte relativ diversificate si o alcatuire mozaicata. diguri. luncile raurilor principale (Ialomita. soarecele dungat etc. A fost colonizat fazanul. popandau. Arealele mai umede cuprind palcuri de padure cu stejar pedunculat. Invelisul de sol se diferentiaza net in cele doua subunitati ale campiei. lungimea totala a cursurilor de ape este de circa 1 305 km. reprezentate de soloneturi si solonceacuri. local vegetatie palustra. reprezentate in principal prin iazuri. harciog.Pe ansamblul campiei. Dambovita si Arges) se intalnesc soluri halomorfe. alcatuite din soluri gleice. Activitatea antropica intensa a substituit padurea in buna parte (cerul. plop si salcie. fiind bine reprezentata vegetatia azonala. Poa angustifolia). iar cernoziomurile cambice freatic umede din Campia Saratei sunt frecvent solonetizate. In vecinatatea lor. Solurile argiloiluviale sunt reprezentate prin soluri brun-roscate luvice. insumeaza categoriile de amenajari antropice (albii canalizate. garnita si alte specii de foioase). Dambovita si Arges) sunt ocupate in intregime de soluri aluviale 5 . derivatii de suprafata ale apelor prin canale). ele ocupa in intregime interfluviul dintre Ialomita si Dambovita. dihor. Acolo unde apa freatica este cuprinsa intre 3 si 5 m adancime. orbete.

care in Campia Saratei sunt uneori salinizate si alcanizate.si protosoluri aluviale. 6 .

V). G. editura Ceres. (2002) – „Geomorfologia Romaniei”. V. (2005) – „ Geografia Romaniei”(vol.Bibliografie:  Cotet. Bucuresti  Posea. (1966) – „Dealurile si campiile Romaniei”. Bucuresti  Mihailescu. (1976) – „Campia Romana”. Bucuresti 7 . P. editura Academica. editura Fundatiei „Romania de Maine”. editura Stiintifica. Bucuresti  Posea. G.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->