Geometria angrenajelor cilindrice cu dinti drepti n figurile 10.7 si 10.

8 se prezinta elementele geometrice ale danturii rotilor di ntate cilindrice cu dinti drepti. Acestea sunt: a. naltimea danturii h b. naltimea capului dintelui ha c. naltimea piciorului dintelui hf d. jocul radial c = hf ha e. f. g. h. i. j. grosimea golului ntre doi dinti cercu l sau cilindrul de vrf de raza ra cercul sau cilindrul de rostogolire - rw latime a danturii b pasul danturii p grasimea dintelui s k. cercul sau cilindrul de divizare r (la rotile nemodificate r = rw)

l. cercul sau cilindrul de fund - rf Fig. 10.8 m. cercul sau cilindrul de baza rb Prin definitie, arcul de cerc cuprins ntre doua profile succesive poarta numele d e pas p. Pasul masurat pe cercul de rostogolire se numeste pas de angrenare. Pen tru ca doua roti sa poata angrena este necesar sa aiba acelasi pas de angrenare: (10.30) ; unde: , , - numarul de dinti al rotii 1, respectiv 2; - pasul de angrenare al rotii 1, respectiv 2. (10.31) (10.32) (10.33) Pasul poate fi masurat si pe alte cercuri. Prin urmare vom avea pas pe c ercul de fund, pas pe cercul de vrf etc. Pentru o roata dintata, lungimea cerculu i de rostogolire: (10.34) unde: - diametrul cercului de rostogolire al rotii 1 (10.35) Din relatia 10.35 se vede ca una din marimile sau p trebuie sa fie un nu mar incomensurabil. Deoarece este o marime necesar a fi masurata, trebuie sa fie comensurabila. Rezu lta ca singura posibilitate, aceea ca pasul sa fie un numar incomensurabil, astf el nct raportul p/ sa fie comensurabil. Prin definitie raportul:

(10.36) se numeste modul si se exprima n milimetrii. Deoarece pasul se poate masu ra pe diferite cercuri, corespunzator vom avea diferite module. Modulul corespun zator pasului masurat se numeste modul de angrenare. Pentru a se rationaliza exe cutia danturilor (numar minim de scule prelucratoare) si a se asigura interschim babilitatea lor, s-a standardizat o gama a modulilor. Aceasta gama este prescris a prin STAS 822-82 si redata n tabelul 10.3. Tabelul 10.3 Gama modulilor [STAS 82 2-82] I II I 0,12 0,14 0,15 0,18 0,2 0,22 0,25 0,28 0,3 0,35 0,4 0,45 4 4,5 3 3, 5 40 45 Continuare tabel 10.3 0,05 0,055 0,06 0,07 0,08 0,09 0,1 1,0 0,8 0,9 10 0,6 0,7 8 9 100 0,5 0,55 6 7 80 90 5 5,5 60 70 50 55 2,5 2,75 32 36 2 2,25 25 28 1,5 1,75 20 22 II 0,11 I 1,25 1,375 16 18 II 1,125 I 12 14 II 11 Daca presupunem ca raza cercului de rostogolire al rotii dintate 2 din figura 10 .8 creste spre infinit, geometria ei tinde spre cea a unei cremaliere. n acest ca z, flancurile dintilor devin segmente de dreapta nclinate cu unghiul fata de lini a centrelor, iar cercurile exterior, de rostogolire si interior devin drepte. Pe cremaliera pasii definiti la nivelul fiecareia din aceste drepte sunt egali ntre ei. Daca numarul de dinti al rotii 1 tinde spre infinit, la limita se obtine cr emaliera C1. Cremaliera C1 si cremaliera C2 sunt identice ca forma.

Limita catre care tind toate rotile dintate cilindrice ale sistemului ce poate f orma angrenajul daca diametrul lor si implicit numarul de dinti creste la infini t, se numeste cremaliera de referinta. Limita comuna catre care tind rotile dint ate ale unui angrenaj formeaza organul de referinta. El exprima caracteristicile geometrice comune ale rotilor ce compun angrenajul. Organul de referinta este p lasat de aceeasi arte cu roata fig 10.9. Pentru ca doua roti dintate sa poata an grena este necesar sa aiba acelasi organ de referinta. Organul de referinta al r otilor dintate cu dinti drepti este cremaliera de referinta. Pentru a se rationa liza executia , cremaliera de referinta este standardizata si descrisa n STAS 821 -82 figura 10.10. Dimensiunile cremalierei de referinta sunt notate cu indicele zero si respecta urmatoarele relatii: y y y y unghiul de presiune de referinta = 20 naltimea capului dintelui de referinta y y naltimea piciorului dintelui de referinta y y jocul de fund y y naltimea dintelui de referinta y y raza de racordare de referinta la piciorul dintelui Pentru danturile nemodificate d = dw = m z de = d + 2 h = m z + 2 m = m (z + 2) df = d 2 hf = m z 2,5 m = m (z 2,5) Fig. 10.9 (10.37) (10.38) (10.39)

Fig. 10.10 Roata dintata definita prin organul de referinta se poate considera c a se executa prin metoda rularii de catre un organ generator. Drept organ genera tor se poate folosi copia negativa a organului de referinta-cremaliera generatoa re, sau o roata dintata fictiva considerata ca fiind generata de catre cremalier a de referinta fig. 10.9. Dantura rotii ce se prelucreaza este nfasuratoarea dant urii organului generator, n miscarea relativa a acestuia fata de roata considerat a. Organul generator (roata sau cremaliera), se gaseste plasat de cealalta parte a rotii de prelucrat. O sectiune perpendiculara pe axa unei roti dintate ne ara ta ca grosimea dintilor cu profil evolventic este variabila, scaznd de la baza sp re vrf. Fiecarei raze rx, i corespunde un arc de cerc Sx si un unghi la centru 2 x . n figura 10.11 se observa ca pentru: y y centru 2 y y centru 2 y y centru 2 raz a r1 corespunde arcul S1 si unghiul la 1 raza ra corespunde ercul Sa si unghiul la a1 raza rf corespunde arcul Sf si unghiul la f1. Fig. 10.11 Aceste marimi sunt legate prin urmatoarele relatii: 1= (10.40)

a1 = (10.41) f1 = (10.42) 1 a1 Din figura se observa ca: f1 = f1 = + ev + ev a a (10.43) (10.44) (10.45) unde: ev ev = tg a = tg a (10.46) sau nlocuind valorile: (10.47) (10.48) de unde: (10.49) (10.50) Aceasta ultima relatie permite calculul grosimii dintelui pe un cerc, fu nctie de grosimea pe alt cerc. Daca exprimam grosimea dintelui pe cercul de baza functie de grosimea pe cercul de rostogolire: (10.51) (10.52) (10.53)

(10.54) Elementele enumerate se refera la rotile dintate masurate dupa sistemul metric, care este singurul sistem acceptat de ISO. Uneori este necesar a se prod uce piese de schimb pentru utilaje de provenienta anglo-americana executate dupa sistemul de masurare n toli. Geometria acestora difera de cea a rotilor executat e n sistemul metric astfel: y y n locul modulului se ntrebuinteaza notiunea de diam etral Pitch, (P) care este inversul modulului: (10.55) unde: D diametrul exprimat n toli; l = 25.4 mm prin urmare: y y n locul pasului se foloseste notiunea de Pitch: (10.56) (10.57) Echivalenta ntre valorile standardizate ale modulului si P este ilustrata n tabelul 10.4: Modul Diametral m Pitch P [mm] [dinti/tol] 1 1 . 25 1.5 1 . 75 2 2 . 25 2.5 25.40 20.32 16.93 14.51 12.7 11.29 10.16 Modul Diametral m Pitch P [ mm] [dinti/tol] 6 7 8 9 10 11 12 4.23 3.63 3.17 2.82 2.54 2.31 2.12 Modul m [mm] 1 1 1 1 2 2 2 Diametral Pitch P [dinti/tol] 25.40 20.32 16.93 14.51 12.7 11.29 10.16 Modul m [mm] 8 9 10 11 12 14 16 Diametral Pitch P [dinti/tol] 3.175 2.82 2 .54 2.31 2.115 1.81 1.59

2 . 75 3 3.5 4 4.5 5 5.5 9.24 8.47 7.26 6.35 5.64 5.08 4.62 13 14 15 16 17 18 20 1.95 1.81 1.69 1.59 1.49 1.41 1.27 2 3 3 4 5 6 7 9.25 8.47 7.26 6.35 5.08 4.23 3.63 18 20 22 24 26 28 30 1.41 1.27 1.15 1.06 0.975 0.91 0.845 10.4.2. Masurarea danturii Masurarea danturilor se poate face cu ajutorul calibr elor aparatelor este cu calificare nalta. deosebit de precise jutorul calibrelor executat si da sau nencadrarii n aparatelor de masura sau limitative. Masurarea cu ajutorul neproductiva si neces ita personal Se foloseste doar la danturi sau etalonari. Masurarea cua limitativ e, este precisa, usor de informatii clare asupra ncadrarii precizia de executie i mpusa. Prima problema ce se pune n cazul masurarii danturilor cu ajutorul calibrelor est e determinarea deschiderii calibrului, pentru a masura cota peste un anumit numa r de dinti. Consideram ca dorim sa masuram cota peste trei dinti la roata dintat a din figura 10.12 Punctele de contact dintre calibru si profilele extreme si su nt M si N. Prin urmare laturile deschiderii calibrului vor fi tangente la profil ul evolventic n aceste puncte. Dreapta ce uneste punctele M si N este perpendicul ara pe deschiderea calibrului, deci are directia normalei n punctele de contact. Se stie ca normala ntr-un punct la profilul evolventic este tangenta la cercul de baza. Daca vom considera m si n ca puncte n care profilele evolventice extreme ntl nesc cercul de baza, din modul de generare a evolventei MN = mn MN = W3 = 2 pb + sb (10.56) (10.57)

unde: W3 cota peste trei dinti; pb pasul danturii pe cercul de baza; sb grosimea dinte lui pe cercul de baza. Relatia (10.57) se poate generaliza sub forma: WN = (N 1)pb + sb care exprima co ta este un numar N de dinti. Dar: Pb = m cos Iar sb poate fi nlocuit cu marimea s a data de relatia 10.54. Cu acestea relatia de calcul a cotei peste N dinti ia f orma: (10.59) (10.58) (10.60) (10.61) Cea de a doua problema pe care o pune masurarea danturii cu ajut orul calibrelor limitative este determinarea numarului optim de dinti peste care se va face masuratoarea. Este lesne de nteles ca se evita situatiile n care punct ele de tangenta sa fie la vrful sau la baza dintelui. Din acest motiv se pune con ditia ca tangenta sa se faca la nivelul cercului de rostogolire. Din figura 10.1 2 se observa ca unghiul w = + (10.62) unde semiunghiul cuprins ntre axele dintilor extremi; (10.63) unde unghiul cuprins ntre raza vectoare n punctul de tangenta (egala cu ra za cercului de rostogolire conform conditiei impuse initial) si axa dintelui mar ginal. = (10.64)

nlocuind valorile unghiurilor si , unghiul w va avea expresia: w = (10.65) De unde numarul optim de dinti peste care se recomanda a se masura dantura: (10.66) n aceasta relatie unghiul de angrenare relatia (10.66) ia forma: este exp rimat n radiani. Pentru exprimarea n grade (10.67) n cazul danturilor normale masura dantura: w 20, iar numarul optim de dinti peste care se recomanda a se (10.68) Evident valoarea obtinuta pentru K se rotunjeste la numarul ntreg imediat superior, deoarece executia evolventei este mai precisa spre vrful dintelui. Cot a peste K dinti va fi tolerata cu valorile maxime si minime corespunzatoare prec iziei cerute dupa care se executa calibrele limitative, de tip trece si nu trece. 10 .4.3. Gradul de acoperire Dintele rotii conducatoare ncepe angrenarea la baza, n t imp ce dintele rotii conduse la vrf figura 10.13. Segmentul din dreapta de angren are delimitat de cercurile de vrf AE, se numeste segment de angrenare si reprezin ta portiunea activa din linia de angrenare. Arcele a1b1 = a2b2. Prin definitie s e numeste grad de acoperire raportul Fig. 10.13

(10.69) Gradul de acoperire trebuie sa fie mai mare dect unitatea pentrua a se as igura continuitatea angrenarii. Fizic, gradul de acoperire reprezinta numarul me diu de perechi de dinti aflati n angrenare. Gradul de acoperire caracterizeaza fi ecare angrenaj. Cu ct gradul de acoperire este mai mare, cu att conditiile de func tionare sunt mai favorabile. - pentru ca au acelasi unghi de rostogolire; (10.70) dar: (10.71) deci: (10.72) (10.73) Din figura 10.13 se vede ca: AE = N1E + AN2 N1N2 N1E = AN2 = (10.74) (10 .75) (10.76) (10.77) Dar si reprezinta distanta ntre axe. (10.79) (10.80) cu care expresia gradului de acoperire devine: (10.78)

(10.81) Dar: (10.82) (10.83) (10.84) (10.85) (10.86) nlocuind marimile razelor si distantei ntre axe, expresia gradului de acop erire devine: (10.87) (10.88) n ultima expresie, gradul de acoperire depinde de: y y y y unghiul de angrenare raportul de transmisie naltimea capetelor dintilor si ; ; . y y De obicei unghiul de angrenare. Pentru w , iar gradul de acoperire depinde de celelalte doua conditii, n special de = 1,8; = 20 (valoarea standardizata)

w = 15 = 2,0. Angrenarea ncepe n punctul A. Pe portiunea AB n angrenare vor exista doua perechi d e dinti ( perechea precedenta si perechea ce a intrat n angrenare n punctul A). n p unctul B perechea precedenta iese din angrenare. Pe portiunea BD vom avea n angre nare o singura pereche de dinti. Angrenarea se numeste unipara sau singulara. n p unctul D ncepe angrenarea perechii urmatoare de dinti. Prin urmare, pe portiunea DE vom avea n angrenare din nou doua perechi de dinti. Perechea de dinti analizat a iese din angrenare n punctul E. 10.4.4.Alunecarea relativa Dupa cum s-a demonst rat n cap.10.3.2 marimile componentelor tangentiale ale vitezelor punctelor n angr enare sunt egale n pol si diferite n celelalte puncte. Considernd doua roti n angren are n punctul M fig. 10.14, componentele tangentiale ale vitezelor pot fi exprima te prin relatiile: 89) (10.90) Marimea vitezei relative (de alunecare): (10.91) variaza de-a lungul segmentului de angrenare AE n functie de variatia unghiurilor E1 si E2, tabelul 10.5: Tabelul 10.5 Punctul pe linia de angrenare A C E E1 0 0 E1max E2 Viteza relativa va -rb1 [2 E2max 0 +rb1 [1 E1max (10. E2max 0 0

Din tabelul 10.5 se constata ca viteza de alunecare are valori maxime n punctele extreme ale liniei de angrenare si semne diferite pentru punctele situate de cea lalta parte a polului angrenarii. Pentru a determina legea de variatie a vitezei de alunecare n relatia 10.91 se nlocuiesc: (10.92) Se obtine: (10.93) (10.94) dar: (10.95) ceea ce face ca partea a doua a ecuatiei 10.94 sa se anuleze. (10.96) (10.97) (1 0.98) Din relatia 10.98 se vede ca viteza de alunecare variaza liniar functie de E1 sau E2. Alunecarea este nsotita de uzura. Cu ct alunecarea este mai mare, cu a tt creste uzura. Pentru studiul uzurii se obisnuieste a se lucra cu alunecare spe cifica: (10.99) unde: (s1,(s2 lungimi elementare (pe profilele n angrenare n jurul punctulu i de contact), ale caror extremitati sunt puncte conjugate.

(10.100) (10.101) (10.102) n mod similar: (10.103) Valorile alunecarilor specifice pentru punctele caracteristice sunt calculate n t abelul 10.6. Tabelul 10.6 Punctul pe linia de angrenare N1 C N1C N2 N1N2 0 +1 -g N2C 0 0 V1 0 V2 N1N2 \12 -g \21 +1

Relatiile 10.102 si 10.103 pot fi reprezentate grafic ntr-un sistem \=f(N)- fig.1 0.15, n care portiunea hasurata reprezinta diagrama reala corespunzatoare angrena rii unipare. Analiznd figura 10.15 se constata ca alunecarea specifica 12 este maxima n punctul E, iar 21 n A. Avansul uzurii flancurilor depinde de marimea alunecarii si condi tiile de ungere. n aceleasi conditii de ungere uzura va fi mai pronuntata n zona i ntrarii si iesirii din angrenare (baza si vrful dintelui). Pentru marirea reziste ntei la uzura: se executa tratamente de durificare speciala se modifica dantura pentru egalizarea alunecarii n zona de intrare si iesire din angrenare. 10.4.5. I nterferenta profilelor Consideram angrenajul din figura 10.16 la care punctul de intrare n angrenare a r otii conduse A este plasat n afara segmentului de angrenare N1N2. Normala la prof ilul C2 n A este linia de angrenare NN. Normala la profilul C1 n A este NN, care nu mai coincide cu linia da angrenare si nu trece prin n acest caz nu mai este satis facuta legea de baza a angrenarii, iar cele doua profile se vor intersecta ca-n figura 10.17. Fenomenul de intersectare a profilelor danturii rotilor dintate se numeste inter ferenta. Efectele inteferentei se manifesta astfel:

a. La executia danturilor prin copiere interferenta duce la ntepenirea rotilor n c azul unei interferente usoare, sau la imposibilitatea montarii n cazul unei inter ferente mai mari. b. La executia prin rostogolire se slabeste baza dintelui tocm ai n sectiunea maxim solicitata. Acest fenomen se numeste subtaiere. S-a observat ca interferenta apare la angrenarea cu pinioane avnd un numar mic de dinti. Pent ru determinarea numarului minim de dinti necesar evitarii interferentei se consi dera schema din figura 10.18. Pentru evitarea interferentei AC CN1 (10.104) La limita A se confunda cu N1, deci cercul de vrf al rotii 2 trece prin acest pun ct. ra2=O2N1 Din triunghiul O2CN1: (10.106) (10.105) (10.107) (10.108) (10.109) Cu acestea relatia 10.106 ia forma: (10.110) (10.111) (10.112)

(10.113) (10.114) (10.115) Aplicnd radicalului o dezvoltare n serie se obtine: (10.116) (10.117) nlocuind aceasta valoare, conditia de evitare a interferentei ia forma: (10.118) (10.119) De unde: (10.120) dar: (10.121) (10.122) Situatia limita presupune egalitatea. Prin urmare situatia limita este o relatie functie de numarul minim de dinti necesar evitarii interferentei.

(10.123) (10.124) Raportul de transmitere i21 este negativ la angrenarea exterioara si po zitiv la angrenarea interioara. n cazul cel mai defavorabil (angrenarea cu o crem aliera) 2 = 0, face ca raportul i21= relatia numarului minim de dinti necesar ev itarii interferentei ia forma: 2/ 1= 0 si (10.125) n conditii normale: hoa= 1; w= 20o; cu care : (10.126) Pentru : (10.127) La angrenarea interioara i21 fiind pozitiv si marimea lui z1min creste. Uneori problemele practice impun parasirea caracteristicilor geometrice ale cre malierei standardizate. Spre exemplu se cere a se executa un pinion cu z<17 dint i si la care sa nu apara fenomenul de interferenta. Studiind structura relatiei 10.125 se constata ca problema se poate rezolva n urmatoarele variante: a. Modifi cnd naltimea relativa a capului dintelui: (10.128) Pentru w= 0= 20o si z1< 17, rezulta hoa2*< 1. b. Modificnd unghiul de angrenare:

(10.129) Pentru hoa*= 1 si z1< 17, rezulta c. w< 20o. Cnd numarul de dinti z1 este foarte mic si ar rezulta valori prea mici pentru hoa , sau prea mari pentru 0 se modifica ambii parametri. Se alege o valoare pentru hoa* ,spre exe mplu valoarea 0,8 si se calculeaza unghiul de angrenare w. Aceste modalitati de evitare a interferentei necesita scule speciale nestandardi zate, ceea ce constituie un dezavantaj important. Problema se rezolva mult mai e legant prin modificarea danturii. 10.4.6. Modificarea danturii Consideratiile de pna acum s-au referit la functionarea angrenajului teoretic care presupune ntreg sistemul (cupla superioara, corpul rotilor dintate, arbori, lagare, batiu), form at din rigide nedeformabile. n realitate toate elementele se deformeaza sub actiu nea fortelor si momentelor functionale sau masice. Din cauza deformatiilor, func tionarea angrenajului real se nrautateste n comparatie cu a celui teoretic. Reveni rea la o functionare ct mai apropiata de cea teoretica se obtine aplicnd danturii una sau mai multe din urmatoarele forme de modificare: flancare, bombare sau dep lasare. Se mentioneaza ca dantura modificata se obtine cu aceleasi cheltuieli ca si cea modificata. Datorita multiplelor avantaje functionale pe care le aduc mo dificarile, se impune ca orice angrenaj sa fie format din roti dintate cu dantur i modificate. 1. Flancarea consta din nlaturarea unei portiuni din flancul dintel ui figura 10.19 din zona capului sau piciorului. Prin flancare se nlatura neajuns urile provocate de erorile de divizare si deformatii. STAS 821 recomanda paramet rii flancarii functie de modul si clasa de precizie. (10.130) (10.131) STAS 821 recomanda si valorile coeficientilor de flancare ai capului dintelui functie de marimea si precizia danturiitabel 10.7. Nu se recomanda flancarea cnd aceasta redu ce gradul de acoperire sub 1.1 la danturi drepte si sub 1.0 la danturi nclinate.

Tabelul 10.7. Modul m[mm] <2 2-3,5 Clasa de precizie dupa criteriul functionarii line 6 7 8 aF * 0,010 0,009 0,015 0,012 0,020 0,018 Continuare tabel 10.7 3,5-6,3 0,008 0,010 0,015 6,3-10 0,006 0,008 0,012 10-16 0,005 0,007 0,010 2. Bo mbarea consta n subtierea dintilor spre capete figura 10.20, sectiunea lund forma de butoi. Bombarea se face n scopul mbunatatirii conditiilor de functionare prin c resterea petei de contact si reducerii vrfurilor de tensiuni datorate deformarii dintilor si sistemului figura 10.21. n figara 10.21 a se prezinta sistemul de sus tinere a angrenajului n stare nedeformata, iar n figura 10.21 b n stare deformata. Datorita deformatiei diagrama presiunilor dintre flancurile nedeformate figura 1 0.21 c , ar trebui sa ia forma d. Deoarece danturile se deformeaza n sens invers, contactul dintre flancuri va lua forma e, cu o diagrama a presiunilor prezentnd un maxim deosebit. Aplatisarea acestui vrf de tensiuni se obtine n urma flancarii figura 10.21 f. Bombarea influenteaza direct marimea coeficientului de repartiti e a sarcinii pe latimea danturii K .

3. Deplasarea danturii consta n modificarea ei astfel nct dreapta de refrinta a cre malierei generatoare sa nu mai fie tangenta la cercul de divizare figura 10.22. n figura se considera o roata dintata cilindrica cu dinti drepti al carei organ g enerator este o cremaliera. n timpul regenerarii se reproduce miscarea de angrena re ntre cremaliera si semifabricat. Exista o drepta pe cremaliera si un arc de ce rc pe semifabricat care n timpil angrenarii se vor rostogoli unul peste celalalt fara alunecare. Pasul pe cremaliera va fi egal cu pasul pe roata, sau cu alte cu vinte pasul cremalierei se imprima pe roata. Operatia se numeste divizare, cercu l de divizare, iar dreapta tangenta dreapta de divizare. Raza cercului de diviza re: (10.132) La angrenaje cu dantura nemodificata r = rw. Analiznd relatia 10.132 se constata ca ea contine numai termeni constanti. Se numeste dantura zero dantura unei roti dintate la care dreapta de de referinta a cremalierei generatoare este tangenta la cecul de divizare fig. 10.22 a. Dantura zero, se mai numeste si dan tura nedeplasata. Dantura deplasata esta dantura unei roti dintate la care dreapta de referinta a cremalierei generatoare nu mai este tangenta la cercurile de divizare fig. 10.22 b si c. Deplasarea se

considera pozitiva cnd se face spre vrful dintilor fig. 10.22.c si negativa cnd se face spre piciorul dintilor fig. 10.22.b. Dantura ce rezulta din deplasarea pozi tiva se numeste dantura plus , iar aceea care rezulta din deplasarea negativa da ntura minus. Deplasarea xm se numeste indicele rotii si se masoara n milimetri. S e obisnuieste a se lucra cu deplasarea specifica sau relativa x. Efectele deplas arii asupra danturii sunt ilustrate n figura 10.23. Prin deplasarea pozitiva disp are fenomenul de interferenta (la rotile cu z<17) si n acelasi timp creste grosim ea bazei dintelui. Prin deplasarea pozitiva dintele devine mai rezistent, raza d e curbura a evolventei se mareste si deci tensiunile de baza se micsoreaza. Depl asarea pozitiva este limitata de aparitia fenomenului de ascutire a dintilor. De plasarea negativa slabeste baza dintelui. Din acest motiv ea se executa numai cnd este absolut necesar. Deplasarea negativa este limitata de aparitia fenomenului de interferenta. Pentru a determina grosimea dintelui pe cercul de divizare, se considera o roata dintata deplasata plus fig. 10.24. Grosimea dintelui rotii dintate deplasate pe cercul de dicvizare sd este egala cu grosimea golului cremalierei generatoare p e dreapta de divizare. (10.133) (10.134) Cota peste mai multi dinti se modifica doar cu distanta d cu care varia za grosimea dintelui figura 10.25. (10.135) unde: WN este dat de relatia 10.61. Pentru a determina distanta d, consideram o cremaliera deplasata figura 10.25. D in ABC

(10.136) dar: (10.137) cu care: (10.138) (10.139) nlocuind valorile termenilor, relatia 10.133 ia forma: (10.140) Semnul plus se refera la dantura ce sufera o deplasare pozitiva, semnul minus l a dantura cu deplasare negativa. (10.141) Cuplarea rotilor dintate n angrenaje se poate face sub forma unui: a. Angrenaj format din doua roti nedeplasate. Cele d oua roti dintate au cercurile de divizare tangente ntre ele. Grosimea dintelui pe cercul de divizare este egala cu grosimea golului.

(10.142) unde: a distanta ntre axe de referinta. b. Angrenaj format din doua roti dintate deplasate plus, sau una deplasata plus si una nedeplasata. Cercurile de divizare nu mai sunt tangente. La nivelul cercurilor de divizare grosimea dinte lui rotii dintate deplasate plus este mai mare dect golul rotii cu care angreneaz a. Distanta ntre axe: (10.143) c. Angrenaj format din doua roti dintate deplasate minus, sau una deplasata minus si una nedeplasata. Cercurile de divizare devin secante. La nivelul cercurilor de divizare grosimea dintelui rotii dintate depla sate minus este mai mica dect grosimea golului rotii cu care angreneaza. Distanta ntre axe: (10.144) La roti dintate angrenate interior situatia este inversa aw > a. d. Angrenaj format dintr-o roata dintata deplasata plus si una deplasata minu s, la care x1=-x2. n acest caz razele cercurilor de rostogolire corespund cu reze le cercurilor de divizare iar distanta ntre axe se conserva: (10.145) Angrenajul se numeste zero deplasat. La acest gen de angrenaj se modifi ca doar grosimea dintilor la baza ( creste la dintii deplasati plus si scade la cei deplasati minus ). Asa cum s-a mai aratat , marimea cercului de divizare nu depinde de deplasare. Ea este o caracteristica a rotii dintate. Distanta ntre axe si razele cercurilor de rostogolire depind de deplasare. Ele constituie caracte ristici ale angrenajului. Prin deplasare se pot obtine modificari importante ale danturii si angrenajului. O roata dintata cu dantura modificata se obtine la ac elasi pret cu o roata cu dantura nemodificata, deoarece amble se executa cu scul e standardizate. Se mentioneaza ca deplasarea se refera numai la dantura evolven tica. Prin deplasare se poate obtine: evitarea interferentei realizarea unei dis tante impuse ntre axe

realizarea egalei rezistente a dintilor la ncovoiere conditia egalizarii alunecar ii specifice maxime realizarea egalei rezistente la gripare realizarea angrenaje lor extrapolare realizarea unui anumit grad de acoperire evitarea ascutirii dint ilor Multiplele avantaje ale deplasarii impun ca la productia de serie sa nu se conceapa angrenaje formate din roti dintate zero. 10.4.7. Geometria angrenajelor deplasate Conditia ca doua roti dintate cu dantura modificata sa poata angrena este existenta aceluiasi modul pe cercurile de divizare respectiv pe cele de ros togolire, adica satisfacerea relatiei: (10.146) Deplasarea modifica geometria da nturilor. n continuare se prezinta relatiile de calcul ale elementelor geometrice pentru angrenaje deplasate si zero deplasate. A. 1. Elementele angrenajului deplasat Unghiul de angrenare divizare w. Conform relatiei 10.134 grosimea dintilor pe cercurile de (10.147) (10.148) Conform relatiei 10.50 grosimile dintilor pe cercurile de rostogolire: (10.149) (10.150) Adunnd relatiile 10.149 cu 10.150 si tinnd seama de relatia 10.146: (10.151)

si n continuare din relatiile 10.147 si 10.148 se obtine : (10.152) (10.153) (10.154) (10.155) 2. Raza cercului de rostogolire rw1,2 (10.156) (10.157) (10.158) (10.159) 3. Distanta dintre axe aw (10.160) Distanta dintre axele de referinta: (10.161) cu care: (10.162)

4. Modulul de angrenare mw (10.163) rezulta: (10.164) 5. Grosimea dintelui pe cercul de rostogolire Sw1,2 nlocuind n relatia 10 .149 expresiile date de relatiile 10.147 si 10.153 se obtine: (10.165) (10.166) (10.167) n acelasi mod: (10.168) 6. Diametrul cercului exterior da1,2 Raza cercului exterior: (10.169) na ltimea capului dintelui unei roti trebuie sa fie mai mica dect piciorul celeilalt e cu jocul radial: (10.170)

Pentru determinarea naltimii capului dintelui unei roti dintate deplasate, consid eram aceasta roata n angrenare cu o cremaliera fig. 10.26. innd seama de deplasare a profilului, (10.171) (10.172) si, n mod similar: (10.173) Cu acestea relatia 10 .170 devine : (10.174) si, n mod similar : (10.175) nlocuind valorile n 10.169: (10 .176) Dar cu care: (10.177) (10.178) 7. Diametrul cercului de fund df1,2 (10.179) innd seam a de relatia 10.172 obtinem:

(10.180) si similar: (10.181) Se observa ca cercurile de fund depind numai de de plasarea rotii respective, pe cnd cercurile de vrf depind si de deplasarea rotii c onjugate. B. Elementele angrenajului zero deplasat Caracteristic acestui tip de angrenaj sunt deplasarile egale si de semne diferit e. Elementele geometrice n acest caz vor fi : 1. Unghiul de angrenare w (10.182) 2. Razele cercurilor de rostogolire sunt egale cu razele cercurilor de divizare: (10.183) 3. Distanta ntre axe (10.184) 4. Modulul 5. Diametrele din relatia 10.177 (10.185) (10.186) (10.187)

Se observa ca diametrele cercurilor de vrf depind de deplasarea specifica, deci s i acest angrenaj se considera deplasat. n tabelul 10.9 se prezinta sintetizat ele mentele geometrice ale angrenajelor cilindrice exterioare si interioare cu dantu ra dreapta si nclinata. 10.4.8.Criterii de alegere a coeficientilor de deplasare 1.Deplasarea specifica minima necesara evitarii interferentei n cazul rotilor dintate cu numar mic de dinti se pune problema determinarii depla sarii specifice minime necesare evitarii fenomenului de interferenta. Pentru rez olvarea problemei consideram o roata dintata avnd dantura nedeplasata, n angrenare cu cremaliera generatoare (cercul de divizare tangent la dreapta de referinta). Dreapta de vrf a cremalierei intersecteaza dreapta de angrenare n punctul A fig. 10.27. Deoarece punctul A se gaseste n afara segmentului de angrenare N1C, va apa rea fenomenul de interferenta. Aplicnd anrenajului o deplasare pozitiva se observ a ca punctul A se deplaseaza pe dreapta de angrenare spre N1. Coincidentei punct elor A si N1 le corespunde deplasarea m x1min care asigura la limita evitarea int erferentei. Marimea acestei deplasari: (10.188) Din triunghiul MCN1: (10.189) Di n triunghiul O1CN:

(10.190) nlocuind valorile date de relatia 10.189 si relatia 10.190 n 10.188 se ob tine: (10.191) La angrenarea cu cremaliera, numarul minim de dinti la care nu apare in terferenta este dat de relatia 10.125, din care : (10.192) nlocuind aceasta expresie n 10.191 se obtine: (10.193) (10.194) Pentru cremaliera standardizata: (10.195) Determinarea deplasarii specifice minime necesare pentru evitarea inter ferentei mbraca doua aspecte: a. Pentru rotile dintate la care z1<17, din relatia 10.195 rezulta x1min>0, adica este necesara deplasare pozitiva. b. Pentru rotil e dintate la care z1>17, din relatia 10.195 rezulta x1min<0, adica este posibila o deplasare negativa fara sa apara interferenta. Marimea acestei deplasari esie limitata de coincidenta punctelor A si N1, peste care apare fenomenul de interf erenta. 2. Realizarea unei distante impuse ntre axe Problemele de abgrenare pornesc de la puterea necesar de a fi transmisa, turatia de intrare si raportul de transmitere (N, n si i1,2). Pe baza lor se calculeaza momentul de torsiune Mt si alegnd un numar de dinti z1, se calculeaza z2, iar di n conditia de rezistenta sau durabilitate modulul m. Acum se poate alege cremali era de referinta(mo, hoa, hof, o ) si calcula distanta ntre

axe cu relatia 10.161. Pentru rationalizarea executiei rotilor dintate, distante le dintre axe s-au standardizat tabelul 10.8. Din acest motiv este necesar ca di stanta ntre axe calculata ao, sa fie adusa la valoarea standardizata cea mai apro piata. Tabelul 10.8 Distanta ntre axe STAS 6055[mm] 40 160 630 2500 45 80 710 50 200 800 56 225 900 63 250 1000 71 280 1120 80 315 1 250 90 355 1400 100 400 1600 112 450 100 125 500 2000 140 560 225 Trecerea de la ao la aw se face prin modificarea danturii folosind relatia 10.16 2. Aceasta se poate pune sub forma : (10.196) Cunoscnd valoarea unghiului de angrenare w se determina valoarea functiei evolventice: (10.197) Dar functia evolventica are expresia: (10.198) din care se extrage suma deplasarilor: (10.199) n cazul n care sunt conditii suplimentare se determina separat x1 si x2. 3. Deplasarea din conditia egalei rezistente la ncovoiere Sectiunea cea mai solicitata la ncovoiere se gaseste la baza dintelui. Pentru dou a roti dintate n angrenare, grosimea dintilor la baza este diferita, daca z1 z2. Ac easta atrage dupa sine solicitarea mai intensa a danturii cu baza mai zvelta (da ntura cu numarul de dinti mai mare). Pentru egalizarea solicitarilor se pot face deplasari pozitive la roata dintata cu dinti mai zvelti sau

negative la roata dintata cu care angreneaza, astfel nct n final grosimile dintilor n zona piciorului sa fie apropiate. Marimea deplasarilor se poate calcula din re latia 10.167 combinata cu 10.149. 4. Deplasarea din conditia egalizarii alunecarilor specifice maxime Alunecarea profilelor n angrenare este nsotita de forte de frecare ce produc uzura flancurilor. Cel mai adesea rotile dintate sunt scoase din functiune datorita u zurii. Pentru ca rezistenta la uzura a flancurilor danturilor ce formeaza un ang ranaj sa fie ct mai apropiata, se cauta a se egaliza alunecarile specifice maxime prin deplasarea danturilor. Valorile maxime ale alunecarilor fig. 10.15 apar n p unctele extreme ale segmentului de angrenare unipara A si E. Pentru acestea rela tiile 10.102 si 10.103 cu notatiile din figura 10.28 devin: (10.20 0) (10.201) Egalnd expresiile alunecarilor specifice maxime se obtine: ( 10.202) sau: (10.203) Segmentele N1 A, N1E, N2E, N2A se exprima functie de raz ele rotilor n angrenare a caror marime depinde de cea a deplasarilor. nlocuind n re latia 10.203 se obtine x1 si x2. 5. Deplasarea din conditia egalei rezistente la gripaj Frecarea suprafetelor n contact datorita alunecarilor relative este nsotita de con sum de putere sub forma degajarii de caldura. n anumite conditii, degajarea de ca ldura poate produce cresterea locala a temperaturii nct apare fenomenul de gripaj (dislocari de material si suduri datorita atingerii temperaturilor de topire). S -a constatat ca degajarea de caldura depinde de produsul (pv), unde : p presiunea n zona de contact hertzian;

v viteza relativa de alunecare. Viteza de alunecare: (10.204) unde: CM segmentul din linia de angrenare dintre punctul de angrenare M si polul C. Valorile maxim e ale vitezelor se obtin n punctele A si E unde alunecarile sunt sunt maxime. Pen tru determinarea conditiilor asigurarii aceleiasi rezistente la gripare, se nlocu iesc valorile corespunzatoare punctelor A si E n produsele: (10.205) nlocuirea duc e la relatia 10.203, de unde concluzia ca deplasarea danturilor din conditia ega lizarii alunecarilor specifice maxime, conduce si la egalizarea rezistentei la g ripaj. 6. Deplasarea din conditia realizarii angrenarii extrapolare Marimea alunecarii, respectiv a vitezei relative de alunecare variaza liniar ntre valorile maxime corespunzatoare punctelor A si E si valoarea 0 n pol. Sensurile diferite ale vitezelor de o parte si de alta a polului C au tendinta de rupere a filmului de ulei n zona fig. 10.30. Ruperea filmului este nsotita de frecare semi fluida sau chiar uscata, cu consecinte asupra cresterii temperaturii, vitezei de avans si caracterului uzurii. Fortele de frecare produc n dintii conducator si c ondus eforturi unitare tangentiale de semne contrare. Acestea, suprapuse peste e fectele nrautatirii conditiilor de frecare, grabesc scoaterea din uz a rotilor di ntate prin aparitia fenomenului de pitting (ciupituri) n zona polului figura 10.3 1. Pentru evitarea acestui fenomen si mbunatatirea conditiilor functionale ale an grenajului s-a cautat ca punctul C sa nu mai intervina n angrenare. Prin modifica rea danturilor s-a realizat angrenarea extrapolara fig.10.32 la care segmentul d e angrenare AE nu mai contine polul C. Angrenarea extrapolara se numeste antepol ara cnd segmentul AE se gaseste n fata polului si postpolara, cnd se gaseste n spate le lui. La angrenarea extrapolara vitezele de alunecare vor avea un singur sens. Angrenarea extrapolara se obtine sub forma unui angrenaj zero deplasat.

Marimea deplasarilor se obtine din conditia de pozitionare a punctelor de angren are unipara. Deplasare danturii mai poate fi conditionata de realizarea unui anu mit grad de acoperire sau evitarea ascutirii dintilor. 10.4.9. Recomandari privi nd alegerea deplasarilor specifice Valorile coeficientilor de deplasatre sunt co nditionate de limitele generarii danturii si angrenarii corecte. Ideal ar fi ca aceste valori sa satisfaca n modul cel mai favorabil toate conditiile prezentate anterior. Practic acest lucru este imposibil datorita caracterului uneori contra dictoriu al acestor conditii. Din acest motiv alegerea valorilor coeficientilor de deplasare x1 si x2 constituie o problema de optimizare. ntr-un sistem de coord onate x1 = f(x2), multimea punctelor ce satisfac oricare din conditiile impuse n cap. 10.4.8. este separata de multimea punctelor ce nu satisfac acea conditie pr intr-o curba limita figura 10.33. Pentru diferite conditii curbele limita se ntre taie astfel nct nchid contururi n care perechile de valori x1 si x2 satisfac concomi tent mai multe conditii. Astfel de diagrame se traseaza pentru angrenaje repreze ntate prin numarul de dinti z1 si z2 si se numesc contururi de blocare. Ele sunt prezentate n literatura de specialitate. Definirea deplasarii se refera la alege rea unui punct din multimea celor ce formeaza cmpul conturului de blocare. Proble ma este simpla atunci cnd se impune distanta ntre axe, deoarece din calcul rezulta (x1 + x2 ). n celelate cazuri conturul de blocare da doar imaginea generala. Ale gerea valorilor optime pentru x1 si x2 poate fi facuta printr-una din urmatoarel e metode: 1. Recomandarile ISO-T-C 60 functie de numarul de dinti al rotilor ce compun angrenajul: a. b. zero deplasat c.

d. 2. Metoda prezentata n DIN 3994 figura 10.34 recomanda: x1+x2= -0,4-0 pentru asig urarea unui grad de acoperire mare x1+x2= -0-0,6 pentru egalizarea alunecarilor x1+x2= -0,6-1,2 pentru portanta mare la flanc si la picior. n cele mai multe cazu ri intereseaza portanta. Se obisnuieste deplasarea cu x1+x2= 1 si x1+x2= 0,5 . R epartitia mai riguroasa ntre x1 si x2 se poate face si dupa diagramele fig. 10.35 . pentru angrenaje reductoare si 10.36. pentru angrenaje multiplicatoare. 3. Met oda de determinare a coeficientilor de deplasare la impunerea distantei ntre axe nomograma 10.37. n aceasta nomograma o reprezinta cresterea distantei ntre axe: (10.206) Functie de o din nomograma se determina coeficientul de deplasare speci fic xo si unghiul de angrenare w: (10.207) (10.208)