CURSURI ERMINEUTICA BIBLICA TEOLOGIE PASTORALA ANUL I ANUL 2012 2013

HANGA DANIEL DUMITRU TEOLOGIE PASTORALA ANUL I 2012-2013

CURS 1. ERMINEUTICA face parte dintre disciplinele teologice exegetice si urmareste stabilirea regulilor de interpretare a textelor Sf Scripturi. Denumirea vine din grecescul ERMINEO care inseamna a explica s-au a interpreta. De aici si numele de Erminent, aceste cuvinte fiind asociate cu numele zeului ernocintei HERMES care in mitologia greaca antica era socotit drept interpret al zeilor. Gasim in Noul Testament urme ale acestei conceptii intru-cat chiar Sf Ap Pavel in timpul primei calatorii misionare este considerat HERMES deoarece propovaduia cuvantul lui Dumnezeu. Cu intelesul de talmacire s-au de exegeza este intrebuintat cuvantul ermineutica si pentru a desemna pe cei care talcuiau vorbirea in limbi comform 1 CORINTENI 12,10 unuia faceri de minuni,iar altuia prorocie, unuia deosebirea duhurilor, iar altuia felurilor de limbi si altuia talmacirea limbilor. Sf Ev Luca foloseste termenul de ermineutica pentru a desemna interpretarea Sf Scripturi ( comform Luca 24,27). Si incepand de la Moise si de la toti prorocii, le-a talcuit lor din toate Scripturile despre EL. Ptr ca obiectul interpretarii este Sf Scriptura disciplina se numeste Ermineutica Biblica.In Evanghelia dupa Matei a fost numita si ermineutica profana. Ermineutica Biblica poate fi generala atunci cand vizeaza toate cartile Sf Scripturi si speciala cand face referire doar la una din cartile Sf Scripturi. Vechimea limbii este un alt motiv necesar studierii Ermineuticii Biblice , chiar si unele parti ale Sf Scrip au un caracter figurativ. Caracterul relevant si inspirit al Sf Scrip este specific si tocmai acest caracter cere o repetare corecta a Sf Script. 1-1.SCOPUL ERMINEUTICII BIBLICE, este de a mijloci cunoasterea adevarurilor necesare dobandirii mantuirii. Astfel Ermineutica Biblica pune la indemana cititorului Sf. Scripturi, reguli si principii care permit descoperirea sensului cuvantului lui Dumnezeu prin expunerea clara a acestuia. Se ocupa cu particularitatile sensului textilui Biblic care mai intai il analizeaza dupa reguli generale proprii la care se adauga insa reguli si principia specific textului biblic inspirat. Din punct de vedere etimologic termenii de ermineutica si exegeza sunt oarecum sinonimi ptr ca si exegeza inseamna a explica, insa privita in profunzime cele doua discipline sunt distincte. ERMINEUTICA, stabileste reguli si principii de interpretare iar EXEGEZA, este cea care pune in practica aceste reguli si principii.
2

1-2. NECESITATEA ERMINEUTICII BIBLICE. Actul acesta al interpretarii se manifesta in toate domeniile de creatie astfel incat Ermineutica apare ca o activitate umana fireasca. Ea permite din dragoste de adevar pe care doreste sa il scoata la lumina, sa-l apere de alterare si sa-l pastreze in forma pura. Nu trebuie sa surprinda pe nimeni faptul ca Ermineutica se afla si in Biserica. Chiar si scriitorul inspirat recunoaste ca Sf Scrip cuprinde unele locuri cu anevoie de inteles comf Petru 3,16 de aceea se impune necesitatea unei calauze in momentele de citire si interpretare a Sf Scrip, (faptele 8,31). Si atitudinea Mantuitorului sprijina necesitatea Ermineuticii Biblice in drumul sau spre Emaos talcuind ucenicilor scripturile cele scrise de el. In multe situatii chiar ucenicii Mantuitorului se adreseaza zicand, talcuiestene noua pilda aceasta (Matei 13,37, Marcu 7,17). Si Sf Parinti au fost convinsi ca ptr intelegerea Scripturilor este nevoie de calauza inteleapta care sa-I indice calea s-au drumul. Alt element care sa indice necesitatea studierii Ermineuticii Biblice este caracterul profetic al cartilor Sf Scrip, caracter care ingreuneaza intelegerea lor fie ca fac referire evenimentelor contemporane cititorului fie ca prezinta evenimente referitoare, cartile profetice raman o piatra de incercare ptr talcuitorii Sf Scripturi. Vechimea limbii in care au fost scrise unele carti ale Sf. Scripturi , sunt un alt motiv pentru care este necesara studierea ermineuticii biblice. Ba mai mult unele parti ale Sf Scripturi au un caracter figurativ. Caracterul inspirit al Sf. Scripturi este specific si tocmai acest caracter cere o interpretare corecta prin legi proprii. Chiar tendintele moderne cer necesitatea Ermineuticii Biblice si paradoxal la o intalnire ecumenica de la Monreal din 1963 Bisericile Protestante au avut o proponderenta Ermineutica Biblica. In Biserica Ortodoxa potrivit atitudinii Parintilor Bisericesti, s-a subliniat intotdeauna necesitatea Ermineuticii Biblice. 1-3. IMPARTIREA ERMINEUTICII BIBLICE. Se imparte in : EURISTICA, care se ocupa cu descoperirea intelesului textului. PROPHORISTICA care se ocupa cu expunerea intelesului . NOEMATICA care se ocupa cu teoria sensurilor Sf Scripturi .
3

CURS 2. ISTORICUL INTERPRETARII BIBLICE INTERPRETAREA inseamna in primul rand a patrunde si a explica sensul unui text. O prima interpretare se face prin traducerea textului intr-o limba accesibila cititorilor, aceasta fiind o interpretare in sensul cel mai larg al cuvantului. Aceasta traducere nu poate sa mijloceasca de una singura intelegerea textului. Ptr descoperirea sensului urmarit de autor este nevoie de o expunere mai ampla care sa cuprinda consideratii lingvistice istorice si asupra mediului si epocii in care a fost scrisa cartea. 2-1.FELURILE INTERPRETARII. Mai intai avem de-a face cu o interpretare exegetica prin aceasta descoperim sensul dat de autor textului sacru. Daca exegetul doreste sa scoata in evident valoarea dogmatica si morala a textului, aspect pe care autorul nu le-a avut in vedere atunci interpretarea devine omiletica, apologetic s-au catehetica. O interpretare exegetica propriu-zisa este intalnita mai rar, acesta deoarece atunci cand faci exegeza trebuie sa ai vaste cunostinte in special a limbii in care a fost scris textul respectiv. Interpretare, poate fi verbala s-au reala. Cea dintai verbala se ocupa de analiza textului cuvintelor analizandu-se partea extrema a unui text pe cand interpretarea reala se ocupa cu analiza textului insusi a ideii pe care aceasta o transmite. Interpretarea mai poate fi si populara s-au stiintifica in functie de persoanele carora se adreseaza. 2-2.LIMITA INTERPRETARII. A interpreta inseamna a descoperi sensul textului si al transmite in mod corect. Aceasta definitie a interpretarii cuprinde si o limita a interpretarii in sensul ca interpretul descoperind eunistica si transmitand proforistica textului descoperit nu trebuie sa expuna parerea in ce priveste obiectivitatea, veridicitatea si actualitatea textului astfel incat rolul interpretarii se limiteaza la mijlocirea intelegerii textului biblic si la transmiterea textului inspirit de audiograf. 2-3.INTERPRETUL SI CALITATILE LUI. Cel care doreste sa interpreteze Sf Scrip trebuie sa fie inzestrat cu multiple cunostinte, cu calitati intelectuale si cu insusiri morale deosebite. Inca din epoca patristica s-au subliniat ca si calitati a unui interpret pe langa capacitatea intelectuala si integritatea morala motiv ptr
4

care teologii ortodocsi contemporani pun accent pe aceasta dubla pregatire a slujitorilor ei deoarece Sf Scrip nu se citeste ci se studiaza in mare profunzime. Insusi Mantuitorul, spunea cercetati Scripturile Ioan. 5, 39, deoarece prin cercetarea Scripturilor se ajunge la intelepciune, spre marire. si fiind-ca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos IIsus2 TIMOTEI 3,15.Pregatirea duhovniceasa pe langa cea intelectuala constituie cheia cunostintei Scripturilor. Aceasta deoarece avem nevoie de iluminarea Sf Duh atunci cand purcedem la munca de interpretare a Sf Scripturi.

2-3 a. CALITATILE INTELECTUALE ALE INTERPRETULUI. Pentru a ajunge intr-o oarecare masura, la gandul aghiografului si ptr a putea intelege intocmai mesajul trasmis sunt necesare urmatoarele calitati. 1). Cunoasterea limbii in care au fost scrise cartile Sf Scripturi. 2). Cunoasterea izvoarelor textului biblic (coduri, manuscrise, traduceri, s-au citate pastrate in diferite lucrari teologice). 3). Cunoasterea Arheologiei Biblice(geografia, locurileSfinte, obiceiuri, datini). 4). Cunoasterea literaturii si a stiintelor profane(filosofia, medicina,etc). 5). Cunoasterea vietii Bisericii ptr o buna interpretare. Ermineutul s-au interpretul trebuie se cunoasca viata Bisericii, invataturile ei, dogmatica si literatura Bisericii. Ptr o interpretare corecta a Sf Scrip nu este suficient doar aceasta pregatire intelectuala fara o prealabila pregatire morala. 2-3 b.CALITATILE MORALE ALE INTERPRETULUI. Pentru a patrunde in tainele Sf Scripturi interpretul trebuie sa se lepede de patimi si de preocuparile exagerat material, trebuie sa manifeste o morala pura (puritate morala). In Omilia 45 la Psalmi Sf Vasile cel Mare spune cine se ingrijeste de ale lumii acesteia si se dedica poftelor trupului nu mai poate da atentie la Dumnezeu si nu ,mai este capabil de a intelege astfel de ganduri inalte. Ptr curatirea de patimi este necesara multa munca duhovniceasca insa prin aceasta se castiga linistea necesara ptr a intelegerea invataturii. Fericitul Augustin sintetizeaza astfel insusirile morale ale interpretarii.

1). SMERENIA, aceasta izvoreste din meditatia asupra imperfectiunilor noastre si asupra mortii. 2). EVLAVIA, implica respectarea Scripturii si evitarea contrazicerii textului revelat. 3). STIINTA, ne invata ca porunca suprema este cea a iubiri fata de Dumnezeu si fata de aproapele. 4). TARIA, consta in capacitatea de a ne deprinde de lucruri trecatoare si puterea de a ne atasa de cele vesnice. 5). SFATUL MILOSTIVIRII, indica manifestarea zelului ptr iubirea aproapelui desavarsita prin iubirea vrasmasului. 6). CURATIA INIMII, prin intermediul acesteia se ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu. 7). INTELEPCIUNEA, aceasta ofera deplina liniste sufleteasca in baza careia interpretul poate sa patrunda in tainele Sf Scrip, intelepciunea isi are inceputul in frica de Dumnezeu. Pe langa pregatirea intelectuala si cea morala interpretul trebuie sa ceara si ajutorul lui Dumnezeu. Biserica sustine dintotdeauna ca interpretarea Scripturii este un dar dumnezeiesc la care se poate ajunge doar prin pregatire intelectuala si morala. Aceasta opinie a fost sustinuta intotdeauna de Biserica. Sf Ap Pavel scrie Efesenilor rugand pe Dumnezeu sa le trimita Duh de intelepciune si de descoperire spre cunoastere a Lui. Aceste doua calitati interpretul le poate stapani doar printr-o rugaciune staruitoare. Comunicatul primului Congres de Ermineutica Biblica din 1972 afirma Adevarata exegeza a Scripturilor este inainte de toate un fruct al iluminarii Duhului Sfant pe care exegetul il primeste in calitate de membru al Bisericii.

CURS 3. NOEMATICA S-AU TEORIA SENSULUI SF SCRIPTURI. Cuvantul sens vine din Latina sensus. Sensul este cugetul exprimat de autor prin asezarea cuvintelor. Cel mai frecvent omul transmite propriile convingeri prin cuvinte rostite s-au scrieri adica prin intermediul limbii intelese de cel care asculta s-au citeste. Deasemenea comunicarea se poate face prin intermediul simbolurilor s-au gesturilor insa acestea ofera o posibilitate mai restransa de comunicare. Cuvantul insa, reuseste sa transmita mai prcis anumite conceptii iar prin intermediul umor idei scrise un interpret reuseste sa accentueza ceea ce el doreste ptr transpunerea unor idei prin intermediul unui text scris interpretul foloseste cuvinte dupa anumite reguli gramaticale sintactice si morfologice. Intre aceste reguli de interpretare si de analiza exista mari legaturi insa exista si deosebiri. Prin intermediul sensului interpretul reuseste sa ofere o anumita conduit dupa care se poate percepe cat mai aproape mesajul transmis de autorul sfintit. Cuvantul in general, poate avea mai multe insemnari , sinonime, insa intr-o propozitie s-au fraza are o singura semnificatie. De exemplu cuvantul cale insemna drumul strabatut de cineva Magii s-au intors pe alta cale la casa lor,MATEI 2,12. Acelesi cuvant poate insemna si modalitatea de-a trai Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale IACOV 1,8. Acelasi cuvant poate insemna legea pe care o poate urma cineva El era invatat in calea Domnului fapte 18,25. Trecand de la semnificatia cuvantului la a textului putem spune ca un cuvant trebuie definit si prelucrat in sensul pe care doreste autorul sa-l recunoasca ca fiind cel mai aproape de sensul dorit de autorul sfintit. 3-1.IMPARTIREA SENSULUI BIBLIC. Pana la un anumit punct, textul Biblic este tratat prin reguli generale in care se tine cont de: 1). Intentia autorului, lucru de care trebuie tinut cont. 2). Un interpret al Sf Scripturi. Sensul Sf Scripturi cuprinde adevarul de credinta prin care Duhul Sf l-a transmis oamenilor prin intermediul limbajului . Inca de la inceputul Ermineuticii Biblice, pe langa sensul real istoric s-a observant ca Sf Scriptura are si un sens real, tipic
7

dar acesta este propriu. Sensul real istoric este cel exprimat prin intermediul nemijlocit a cuvintelor. Sensul real tipic transmite prin autorul faptelor, al lucrurilor anumite adevaruri de credinta divina. Sf Scriptura pledeza pentru existent sensului real tipic deoarece prin intermediul acestui sens s-a prefigurat anumite persone , evenimente din Vechiul Testament , fapte prefigurate si in Noul Testament. Chiar Mantuitorul zicea Nu ati auzit de semnul lui Iona. Sf Apostol Pavel spune ca Avraam si Melchisedec il prefigureaza pe IIsus Hristos comform ROMAN 5; 14 ci a imparatit moartea de la Adam pana la Moise si peste cei ce nu pacatuisera ,dupa asemanarea greselii lui Adam care este chip al celui ce avea sa vina EVREI 7;13, fara tata fara mama fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii ci, asemanat Fiului lui Dumnezeu, el ramane preot pururea iar Isaac fiul lui Avraam reprezinta jertfa, jertfa pe care ulterior a implinit-o Mantuitorul IIsus Hristos pentru mantuirea lumii. 3-2.SENSUL LITERAR ISTORIC. Acest sens prezinta ideile, gandireasi intentia autorilor inspirati ai Sf Scripturi, idei pe care acestea le-au expus in conformitate cu regulile gramatice sintactice si logice. Sensul literar istoric reprezinta intelesul cel dintai al literei. Prin sensul literar cuvintele si expresiile sunt intrebuintate in mod obisnuit, Daca leul mugeste cine nu se v-a infricosa. AMOS 3,8. Sensul literar istoric la randul sau se imparte in mai multe categorii PROPRIU, IMPROPRIU, METAFORIC si TROPIC. Daca prin sensul propriu cuvintele si expresiile sunt intrebuintate ad literam prin impropriu cuvintele si expresiile sunt atribuite, oferindu-li-se insusiri, fiinte, obiecte s-au actiuni. Au existat si alte impartiri ale textului literar propriu si impropriu, unii l-au numit istoric pentru ca expunea faptele istoriei in sens propriu, profetic, dogmatic s-au alegoric, moral s-au tropologic estatologic s-au ceresc. Aceasta impartire a textului Biblic este destul de relativ si se regaseste doar la unii teologi. Pentru unii Sf Parinti sensul propriu este considerat sensul literar cel imediat, iar sensul figurativ s-au metaforic nu este altceva decat sensul tipic s-au spiritual.

CURS 4. FELURILE SENSULUI PROPRIU. Desi nu ar fi nici o dificultate sa identificam acest sens literar propriu, adeseori felul acesta de exprimare este amestecat cu cel figurative. Foarte rar vom intalni o expresie buna a sensului propriu. Amintim cateva figure de stil pe care le vom intalni in cazul si in cadrul sensului literar propriu. In cazul sensului propriu aceste figuri de stil au fost folosite de IIsus cu scopul ca auditoriul sa perceapa cat mai bine mesajul divin, (fara de care nu se poate) in procesul de Mantuire. 1.EMFAZA(fac cunoscut), este o figura de stil care accentueaza afectiv cuvintele cu scopul de a sublinia intelesul lor obisnuit Doamne au tu vrei sa-mi speli picioarele mele IOAN 13;6. Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine MATEI 3;14 .Acest gen enfatic vine sa ofere o solemnitate aparte momentului respective, solemnitate care avea menirea sa scoata in evidenta calitatea de fiu a lui Dumnezeu a lui IIsus Hristos. 2. HIPERBOLA este figura de stil prin care se exagereaza prin mod intentionat insusirile unei fiinte , anumite trasaturi , caracterul unui obiect s-au fenomen cu scopul de a crea o impresie deosebita cititorului. Printr-o hiperbola se exprima mai mult decat realitatea obisnuita, Voi face pe urmasii tai mai multi ca pulberea pamantului. FACEREA. 13.16 si ca nisipul marii si ca stelele cerului FACEREA 22, 17. 3. LITOTA, este figura de stil prin care se urmareste expunerea cotrariului fata de cele afirmate. Procedeul obisnuit consta in atenuarea insusirii unor lucruri, fiinte ptr a obtine efecte contrare Si tu Betleeme,pamantul Iudei, nici decum nu esti mai mic intre domnii IudeiMATEI 2,6. 4. IRONIA , s-au sarcasm, exprima o forma usoara de batjocora prin care si expresiile sunt sub forma de gluma, urmarinduse apoi contrariul Mergeti si strigati catre Dumnezeii pe care i-ati ales ca acestia sa va intareasca la necaz. JUDECATORI 10,14. Tu care darami templusi in trei zile il zidesti, mantueste-te insuti MATEI 27-40. 5. ELIPSA, este figura de stil prin care se omite s-au se suprima anumite cuvinte dintr-o propozitie s-au fraza, cuvinte care se subinteleg si a caror prezenta nu
9

este necesara intr-o propozitie s-au fraza. Aceasta figura de stil este specifica limbii ebraice Pentru ce da (D-zeu) lumina celui misel. IOV 3, 20. 6. COMPARATIA, este figura de stil prin care se alatura doi s-au mai multi termini cu insusiri comune pentru a scoate in evidenta prin asemanare s-au deosebire, anumite insusiri specifice ale primului termen. Comparatia se realizeaza cu ajutorul anumitor termeni precum, astfel, asemenea, asadar, dimpotriva, si, ca. Toate aceste figuri sunt parte integranta a sensului literar propriu. Au fost folosite nu doar de catre autorii Vechiului Testament ci si de IIsus Hristos si de Sf Apostoli. Sf Apostol Pavel foloseste comparatia ca fig de stil , amintind si numindu-i pe membrii Bisericii, madulare ale trupului. Biserica fiind trupul lui Hristos iar credinciosii madulare ale ei. Asadar prin intermediul acestor figuri de stil noi reusim sa percepem mai bine si mai corect esenta invataturii de credinta si astfel suntem feriti de cadere in anumite invataturi gresite.

10

CURS 5. FELURILE SENSULUI LITERAR IMPROPRIU. Sensul literar impropriu, foloseste cuvinte s-au expresii dar nu cu semnificatia lor obisnuita ci cu una asemanatoare. Aceasta inrudire a ideilor poate fi obiectiva si subiectiva. Este obiectiva atunci cand obiectul tine loc de subiect principal Si a intrat IIsus in templu.MATEI 21,12. Este subiectiva atunci cand idea se gaseste doar in conceptia celui care vorbeste Eu sunt invierea si viata IOAN 11,25. Din inrudirea obiectiva face parte SINECDOCA si METONIMIA iar din cea subiectiva amintim METAFORA. 1. SINECDOCA este un procedeu literar prin intermediul careia I se atribuie unui cuvant cu inteles mai larg s-au mai restrains decat cel pe care il are in mod obisnuit. Astfel in Sf Scriptura este folosita deseori partea despre un intreg s-au intregul pentru o parte, singularul in locul pluralului si invers. Amintim astfel de exemple, parul carunt este folosita pentru a inlocui expresia, omul in varsta conform LEVITIC 19,2. Ex. lapte si miere este folosita pentru a arata, bunatatea pamantului IESIREA 3,8. Pe langa aceste expresii care sub o forma ori alta prezinta o realitate mai folosim , individual in locul specie, de exemplu Dumnezeul lui Avraam, Issac si Iacov expresie care inlocuieste prezenta individului, nu se spune Dumnezeul poporului evreu ci se spune Dumnezeul anumitelor personae importante pentru istoria din care fac parte. In multe situatii pluralul este folosit si in locul singularului si invers, de ex. au murit cei ce cautau sufletul prunculuiMatei 2,20. Prin pluralul cei ce cautau , era vizata persoana lui Irod. 2. METONIMIA consta in inlocuirea unor cuvinte, termini s-au notiuni cu care sunt intr-un anumit raport logic pe Hristos l-a facut pacat pentru noi2 CORINTENI 5,21. Prin acesta expresie apostolul Pavel vrea sa arate ca pe Hristos l-a facut jertfa de ispasire pentru pacatele lumii. Mantuitorul intarind Metonimia le spune ucenicilor puteti voi bea paharul pe care il beau Eu MATEI 20,22. Prin aceasta expresie Mantuitorul vrea sa scoata in evident faptul ca ei in calitate de oameni nu au puterea sa suporte ceea ce urma sa i se intample lui. 3. METAFORA, este procedeul prin care se inlocuieste un cuvant propriu obisnuit cu unul impropriu s-au figurat, dar care-i seaman ca sens. Am putea spune ca
11

metafora este o comparatie neterminata incat are la baza asemanarea. Ea este figura de stil caracteristica sensului literar impropriu care ofera o deosebita frumusete prin felul de exprimare , exemplu ce sa-ti fac tie Israele daca dragostea ta se risipeste ca roua de dimineata si ca roua de timpuriu ISAIA. Metafora presarata in tot cuprinsul Sf Scripturi imbogateste limbajul Biblic si ofera culoare stilistica afirmatiilor, de ex prin explicarea mataforei Piatra cea din capul locului se face trimitere la o capetenie MATEI 21,42. Asadar prin felurile sensului literar impropriu s-au figurat se urmareste prezenta persoanei Mantuitorului si a actelor sale mantuitoare in ideea ca el si faptele lui vor fi percepute mai usor.

12

CURS 6. METODE DE INTERPRETARE A SFINTEI SCRIPTURI. ALEGORIA este o metoda de interpretare a Sf Scripturi, ea putand fi considerate ca o metafora continua. Este figura de stil care incearca sa concretizeze si sa personifice contexte abstracte cu scopul de a invata si transmite o invatatura morala. Poate sa cuprinda fraze, sa se extinda pe pericope biblice pe cuprinsul unei intregi carti cum este Cantarea Cantarilor. Intre frumusetile alegoriei amintim pericopa din PS 79, 9-17, in care Israel este asemanata cu vita de vie care este adusa din Egipt. In cartile Noului Testament alegoria este prezentata prin imaginea Pastorului cel Bun, asa cum Pastorul cel Bun are grija de oile sale, asa si Hristos are grija de Biserica sa si de noi ca si madulare ale Bisericii sale. Este adevarat ca in Vechiul Testament, alegoria este uneori prezentata sub o forma nepotrivita, indecenta, ( cazul Iezechiel cap 16 care vorbeste despre patima desfraului) insa aceasta indecenta poate fi explicata prin imperfectiunea nivelului cultural, prin limbajul folosit la momentul scrierii cartii, prin grad de civilizatie scazut. Pentru intelegerea alegoriei unii autori s-au ingrijit folosind diverse sinonime chiar dand explicatii in legatura cu ceea ce ei doreau sa transmita. elementele improprii se lamuresc prin partile proprii care sunt prezentate pe alegoriei. In cazul unor alegorii cititorul trebuie sa faca apel la contextul si la scopul urmarit de autor precum si la imprejurarile in care a fost rostita alegoria cat si la ideea principala pe care o exprima. Alteori interpretarea trebuie sa fie distinct intre partile principale si cele secundare ale alegoriei tocmai pentru a putea oferi o exegeza cat mai reala, cat mai aproape de cee ce autorul sfintit a dorit sa transmita la momentul respectiv. 6.2. PARABOLA, inseamna o asemanare si este o alegorie in forma de povestire, insa fara sa fie adevarata ci numai verosimile. Poate fi si o istorioara fictiva dar in acelasi timp si reala si in comformitate cu obiceiurile si cu regulile de viata umana. Are ca scop primordial aprofundarea unor invataturi motiv pentru care afirmam ca parabola are un scop didactic. Ea ilustreaza deosebirea de frumusetea perceptiei divine transmitand si idei morale. O parte din invatatura Noului Testament a fost explicate chiar prin intermediul parabolei, exemplu cel mai elocvent il ofera Hristos care prin intermediul parabolei le explica
13

contemporanilor sai intr-o forma placuta si usoara adevarul referitor la imparatia cerurilor. In Evanghelia MATEI 13 Mantuitorul explica nu mai putin de 7 pilde referitoare la imparatia cerurilor, in special Biblia chiar a inceput sa clasifice parabolele spre exemplu: a oferi ca unele parabole ar fi fost compuse ad-hoc de Hristos si da ca exemplu : nunta fiului de imparat MATEI 22. 1-14 cu istoria celor chemati la cina si si cu intamplarea celui neimbracat in haina de nunta. Prin intermediul acestei parabole Hristos vrea sa-I prezinte pe cei care fac parte din poporul lui Israel care au fost chemati la a fi poporul lui Israel sip e celelalte neamuri care chiar de nu aveau haina de nunta au fost primiti la ospatul imparatului. Unele parabole sunt mai ample. (Parabola semanatorului MATEI 13. 18-23, cu Samariteanul in LUCA 10. 25-37, Fiul ratacit LUCA 15.11). acestea contin idei si intamplari dramatice in contrast cu parabola care se rezuma la un continut mai redus si totodata la mai putine persone. In cadrul parabolei toti termenii sunt luati in sens propriu de astfel chiar parabola apartine sensului figurative metaforic, aceasta deoarece sub-prezentarea nu are un rol is sine ci transmite doar un adevar inalt. Prin intermediul parabolei Hristos transmite anumite taine ale Imparatiei ceresti. Chiar daca parabola foloseste o imagine din ceea ce se intampla in natura din viata cotidiana in fond ea transmite ascultatorilor invatatura de credinta si de morala. Intre alegorie si parabola exista unele deosebiri, ex: in alegorie si cuvintele folosite in sens propriu sunt amestecate cu cele luate in sens impropriu. Parabola in schimb desi e formata din elemente proprii are in intregime un sens figurative in cazul alegoriei descrierile particulare tind direct spre inaltimea adevarului nescris.

14