biblioteca rao

Diderot

NEPOTUL LUI RAMEAU

Satir\
(Scris\ `n 1762; rev\zut\ `n 1773; publicat\ `n 1823) Traducere din limba francez\ [i note
GELLU NAUM

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romniei DIDEROT, DENIS Nepotul lui Rameau / Diderot; trad.: Gellu Naum Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004 ISBN 973-576-699-X I. Naum, Gellu (trad.) 821.133.1-31=135.I

Vertumnis, quotquot sunt, natus iniquis1.

Hora]iu, lib. II, sat. VII, v. 14

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, Romnia DIDEROT Le Neveu de Rameau Traducere din Diderot, Oeuvres romanesques, Ed. Garnier Frres, Paris, 1959 Coperta colec]iei CORNELIU ALEXANDRESCU Ilustra]ia copertei LOUIS MICHAEL VAN LOO, Denis Diderot RAO International Publishing Company, 2005 pentru prezenta versiune `n limba romn\ Tiparul executat de R.A. Monitorul Oficial Bucure[ti, Romnia 2005
1

ISBN 973-576-699-X

N\scut sub semnul neprielnicilor zei Vertumni, c`]i vor fi fiind (lat.)

Fie vreme bun\, fie vreme rea, spre orele cinci seara am obiceiul s\ m\ plimb la Palais-Royal1. Cel care e v\zut mereu singur, st`nd g`nditor pe banca lui dArgenson2, s`nt eu. Vorbesc cu mine `nsumi despre politic\, despre dragoste, despre arta literar\ sau despre filozofie; `i dau fr`u liber min]ii, `n toat\ nest\vilirea ei; o las `n voie s\ urm\reasc\ primul g`nd, cuminte sau z\natic, care-mi trece prin cap, a[a cum `i vedem f\c`nd pe tinerii no[tri dezm\]a]i care urm\resc prin aleea Foy vreo curtezan\ cu aer u[uratic, cu fa]a sur`z\toare, cu ochii vii, cu nasul `n v`nt, p\r\sind-o apoi ca s\ urm\reasc\ alta, leg`ndu-se de toate [i ner\m`n`nd cu nici una. G`ndurile s`nt feti[canele mele desfr`nate. Dac\ vremea e rece sau din cale-afar\ de ploioas\, m\ ad\postesc la cafeneaua Regen]ei. Acolo `mi place s\ m\ uit cum

Palais-Royal, ca [i Champs-Elyses, ca [i Cours (la Reine), despre care va fi

vorba mai departe `n text, erau, pe timpul acela, locurile de plimbare preferate ale celor avu]i [i ale desfr`na]ilor epocii.
2

Banca lui dArgenson era a[ezat\ `n fa]a palatului familiei dArgenson, ai

c\rei membri au ocupat slujbe importante `n timpul monarhiei franceze. Unul dintre ei, Ren-Louis (1694-1757), a fost economist, precursor al liberalismului burghez [i ministru de Externe sub Ludovic al XV-lea.

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

se joac\ [ah. Nic\ieri `n lume [ahul nu se joac\ mai bine dec`t la cafeneaua Regen]ei; La Rey1 se `ntrec chibzuitul Lgal, subtilul Philidor [i vigurosul Mayot; se pot vedea mut\rile cele mai uimitoare [i se pot auzi cuvintele cele mai neghioabe; c\ci, dac\ po]i fi totodat\ [i om inteligent, [i mare juc\tor de [ah, a[a cum este Lgal, po]i de asemenea s\ fii un mare [ahist [i, `n acela[i timp, un neghiob ca Foubert [i Mayot2. Eram acolo, `ntr-o dup\-amiaz\, privind cu nesa], abia vorbind [i ascult`nd c`t puteam mai pu]in, c`nd s-a apropiat de mine unul dintre cele mai ciudate personaje din ]ara aceasta, `n care Dumnezeu a l\sat destule. Omul despre care vorbesc e un amestec de trufie [i de josnicie, de bun-sim] [i de sminteal\; pesemne c\ no]iunile de cinstit [i necinstit `i s`nt `nv\lm\[ite `n cap `ntr-un mod cu totul neobi[nuit, fiindc\ omul acesta nu se f\le[te deloc atunci c`nd arat\ `nsu[irile bune pe care i le-a h\r\zit natura [i nici nu se ru[ineaz\ c`nd le d\ la iveal\ pe cele rele. Altminteri, e `nzestrat cu o s\n\tate de fier, cu o imagina]ie deosebit de `nfl\c\rat\ [i cu ni[te pl\m`ni neobi[nuit de zdraveni. Dac\ `l `nt`lne[ti vreodat\ [i nu te ]intuie[te locului ciud\]enia lui, atunci trebuie sau s\-]i v`ri degetele `n urechi, sau s-o iei la goan\. Doamne, ce mai pl\m`ni grozavi are! {i cu nimic pe lume nu se aseam\n\ mai pu]in omul acesta dec`t cu propria fiin]\. Uneori e slab [i jig\rit, ca un bolnav `nainte de a-[i da sufletul; atunci i s-ar putea num\ra din]ii prin pielea str\vezie a obrazului, s-ar putea crede c\ n-a m`ncat de cine [tie c`nd sau c-a ie[it de la

Trappe1. ~n luna urm\toare e gras [i dolofan, de parc\ nu s-ar mai fi clintit de la masa vreunui financiar sau ar fi fost `nchis `n vreo m`n\stire de-a bernardinilor2. Ast\zi, `mbr\cat `n rufe soioase, cu pantalonii sf`[ia]i, acoperit de zdren]e, aproape descul], p\[e[te cu fruntea `n p\m`nt, ferindu-se, `nc`t te sim]i `ndemnat s\-l chemi [i s\-i dai ceva de poman\. Iar a doua zi, pudrat, `nc\l]at, frizat, `mbr\cat pe cinste, merge cu fruntea sus, te prive[te direct `n fa]\, `nc`t aproape c\ l-ai putea lua drept un domn. Tr\ie[te de la o zi la alta, e trist sau vesel, dup\ `mprejur\ri. Diminea]a, c`nd se treze[te, prima lui grij\ este unde va pr`nzi; dup\ pr`nz, se g`nde[te unde va cina. {i noaptea `i aduce griji; fie c\ ajunge pe jos `n podul unde locuie[te, dac\ nu cumva gazda, plictisit\ s\ tot a[tepte plata chiriei, nu i-a `ncuiat u[a `n nas; fie c\ se abate pe la vreo cr`[m\ de la marginea ora[ului, unde a[teapt\ zorile `ntre un codru de p`ine [i o stacan\ de bere. C`nd n-are gologani `n buzunare, cum i se `nt`mpl\ c`teodat\, `[i g\se[te sc\parea fie la vreun birjar care-i e prieten, fie la vizitiul vreunui monsenior, care `i d\ voie s\ se culce pe paie, l`ng\ cai. Iar diminea]a, o parte din saltea i se mai g\se[te `nc\ prins\ `n p\r. Dac\ e vreme frumoas\, umbl\ toat\ noaptea, de colo-colo, prin promenada de la Cours sau prin Champs-Elyses. O dat\ cu zorile el reapare `n ora[, `mbr\cat din ajun pentru a doua zi [i, uneori, de-a doua zi pentru `ntreaga s\pt\m`n\. Asemenea originali mie nu-mi plac; al]ii [i-i fac cuno[tin]e apropiate, ba chiar prieteni. Eu stau de vorb\ cu ei la un an o

1 1

M`n\stire din Normandia meridional\ (departamentul Orne), fondat\ `n se-

Patronul faimoasei cafenele a Regen]ei, fondat\ `n 1718, frecventat\ [i

colul al XII-lea de c\tre Sire de Rotrou. Diderot `i folose[te aici numele ca simbol al locului unde oamenii s`nt supu[i la posturi aspre.
2

de Diderot, unde, p`n\ aproape `n zilele noastre, s-au `nt`lnit amatorii de [ah din `ntreaga lume.
2 Dintre

C\lug\ri catolici. Diderot se refer\ la traiul `mbel[ugat [i lipsit de griji pe

[ahi[tii enumera]i mai sus, cel mai cunoscut e compozitorul Philidor.

care ace[tia `l duceau `n m`n\stirile apar]in`nd ordinului lor.

10

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

11

dat\, c`nd `i `nt`lnesc, pentru c\ firea lor se deosebe[te de a celorlal]i oameni [i pentru c\ ei rup monotonia plictisitoare pe care au adus-o educa]ia, convenien]ele sociale [i regulile noastre de bun\-cuviin]\. Dac\ vreunul dintre ei se ive[te `ntr-un grup, e ca o pic\tur\ de drojdie care dospe[te [i red\ fiec\ruia o p\rticic\ din individualitatea sa fireasc\. ~l vezi zg`l]`ind, tulbur`nd, f\c`ndu-te s\ aprobi sau s\ dezaprobi, sco]`nd la iveal\ adev\rul, ar\t`ndu-i pe oamenii de treab\, demasc`nd lichelele; [i abia atunci omul cu judecata s\n\toas\ care-l ascult\ `[i deslu[e[te lumea. Pe cel despre care vorbesc `l cuno[team de mult. Venea adeseori `ntr-o cas\ unde era primit pentru talentul s\u. Gazdele aveau o singur\ fat\; omul nostru jura `n fa]a tat\lui [i a mamei c\ se va `nsura cu fiica lor. Ei ridicau din umeri, `i r`deau `n nas [i-l f\ceau nebun; [i am tr\it clipa `n care spusele lui se `ndeplinir\. Mie avea obiceiul s\-mi cear\ cu `mprumut c`]iva gologani, pe care i-i d\deam. Se strecurase, nu [tiu cum, prin c`teva case cinstite, unde era primit la mas\ cu condi]ia s\ nu vorbeasc\ dec`t atunci c`nd i se d\ voie. El t\cea [i m`nca, furios; era o minun\]ie `ntreag\ s\-l vezi a[a, silit la t\cere. Dac\ `l rodea pofta s\ calce `n]elegerea [i dac\ deschidea gura, to]i cei din jurul lui strigau: Rameau! Atunci ochii `i sticleau de furie [i re`ncepea s\ m\n`nce cu [i mai mult\ turbare. Era]i curio[i s\ [ti]i numele acestui om [i vi l-am spus: este nepotul vestitului muzician 1 care ne-a sc\pat de c`ntarea

plan\1 a lui Lulli2, psalmodiat\ `ntruna, de peste un secol; e nepotul vestitului autor al at`tor viziuni de ne`n]eles [i adev\ruri apocaliptice referitoare la teoria muzicii, din care nici el [i nici altcineva pe lume n-a priceput niciodat\ nimic; e nepotul muzicianului de la care ne-au r\mas c`teva opere, cu armonie `n ele, c`teva fr`nturi de c`nturi, idei dezl`nate, zgomote n\prasnice, zboruri, triumfuri, l\nci, glorii, [oapte, victorii peste victorii, arii ce vor d\inui `n vecii vecilor; e nepotul aceluia care, dup\ ce l-a `nmorm`ntat pe Lulli florentinul, va fi `ngropat la r`ndul s\u de virtuozii italieni; e nepotul muzicianului care, presim]ind lucrul acesta, devenise posomor`t, trist, ar]\gos, fiindc\ nimeni nu poate fi mai nec\jit nici chiar o femeie frumoas\ care se treze[te cu o bubuli]\ pe nas dec`t un autor amenin]at s\ tr\iasc\ dup\ ce i s-a uitat numele, ca de pild\ Marivaux [i Crbillon-fiul3. EL se apropie de mine. Ah, ah! iat\-te [i pe dumneata, domnule filozof; ce cau]i pe aici, `n ceata asta de tr`ntori? Oare `]i pierzi [i dumneata vremea `mping`nd lemnele4? (Fiindc\ a[a se spune, `n batjocur\, jocului de [ah sau de dame.)

Jean Philippe Rameau (1683-1764) muzician francez, autor al unor lucr\ri de

teorie a muzicii (printre care Tratatul de armonie redus\ la principiile ei naturale [i Noul sistem de muzic\ teoretic\), a numeroase balete [i opere, printre care Castor [i Pollux, Indiile galante etc., al unor buc\]i pentru clavecin, viol\, flaut.

C`nt liturgic (cantus choralis, cantus planis) al bisericii catolice, dat`nd de la `nceputurile cre[tinismului, cunoscut [i sub numele de c`ntare gregorian\, c\ci elementele sale au fost rev\zute [i clasate pe vremea papei Grigore (anul 600). 2 Jean-Baptiste Lulli (1633-1687) muzician, fondatorul operei clasice franceze. S-a n\scut la Floren]a. 3 Pierre Carlet Marivaux (1688-1763) autor a peste treizeci de comedii [i al unor romane `n care critic\ prejudec\]ile aristocra]iei franceze, f\r\ a ajunge `ns\ la ascu]imea satirei. C`t despre Crbillon-fiul, Diderot se refer\ la romancierul francez Claude Crbillon (1707-1777), autor al Sofalei, al R\t\cirilor dragostei [i al altor lucr\ri frivole [i licen]ioase. ~[i spunea fiul spre a se deosebi de tat\l s\u, poetul tragic Prosper Crbillon (1674-1762). 4 Diderot juca el `nsu[i [ah, destul de slab `ns\, fiind `ntotdeauna `nvins de Rousseau, a c\rui superioritate `n acest domeniu o recuno[tea bucuros.

12

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

13

EU: Nici g`nd, dar c`nd n-am altceva mai bun de f\cut, `mi place s\ m\ distrez o clip\, uit`ndu-m\ la cei care le `mping bine. EL: ~n cazul \sta, te distrezi rar; `n afar\ de Lgal [i de Philidor, ceilal]i habar n-au de joc. EU: Nici m\car domnul de Bissy1 nu se pricepe? EL: Domnul de Bissy, ca juc\tor de [ah, e ceea ce domni[oara Clairon2 este ca actri]\: am`ndoi [tiu din jocurile astea numai at`t c`t se poate `nv\]a. EU: Greu `]i poate intra cineva `n voie, [i, dup\ c`te v\d, nu-]i plac dec`t oamenii care s`nt mai presus de semenii lor. EL: A[a e, c`nd este vorba de [ah, de joc de dame, de poezie, oratorie, muzic\ [i alte asemenea nerozii. La ce-i bun\ mediocritatea `n lucrurile pe care ]i le-am `n[irat? EU: La nimica toat\, adev\rat. Numai c\ e nevoie s\ se ocupe cu ele o mul]ime de oameni, ca s\ se poat\ ivi un geniu. El e unul, `n mijlocul mul]imii. Dar s\ l\s\m asta. Nu te-am mai v\zut de-o ve[nicie. Nu m\ g`ndesc la dumneata, c`nd nu te v\d, dar `mi face totdeauna pl\cere s\ te `nt`lnesc. Ce-ai mai f\cut? EL: Ceea ce faci [i dumneata, [i eu, [i al]ii, adic\ bine, r\u [i nimic. {i-apoi mi-a fost foame [i-am m`ncat c`nd am avut prilejul; dup\ ce-am m`ncat, mi s-a f\cut sete [i-am b\ut c`teodat\. ~ntre timp, `mi cre[tea barba [i, dup\ ce a crescut, am ras-o. EU: R\u ai f\cut; barba e singurul lucru care `]i lipse[te, ca s\ fii un `n]elept.
1

EL: Ce spui! Am fruntea lat\ [i zb`rcit\, privirea `nfl\c\rat\, nasul coc`rjat, obrajii l\t\re]i, spr`ncenele negre [i dese, gura bine croit\, buzele r\sfr`nte [i fa]a p\trat\. Dac\ b\rbia asta c`t toate zilele mi-ar fi acoperit\ de-o barb\ lung\, [tii c\ a[ ar\ta frumos turnat `n bronz sau cioplit `n marmur\? EU: L`ng\ vreun Cezar, Marc-Aureliu, Socrate. EL: Nu. M-a[ sim]i mai bine `ntre Diogene [i Frineea1. S`nt necuviincios ca Diogene [i m\ duc bucuros la celelalte2. EU: Cu s\n\tatea cum o mai duci? EL: De obicei, o duc bine; ast\zi `ns\ nu prea m\ simt `n apele mele. EU: Cum se poate! Ai un p`ntece de Silen3 [i un obraz... EL: Un obraz pe care l-ai putea lua drept potrivnicul lui. Dup\ c`te se pare, am\r\ciunea care-l usuc\ pe unchi `l `ngra[\ pe scumpul s\u nepot. EU: Fiindc\ veni vorba de unchi, `l mai vezi c`teodat\? EL: Da, trec`nd pe strad\. EU: {i nu te-ajut\ cu nimic? EL: Dac\ face cuiva vreun bine, apoi fii sigur c\-l face f\r\ s-o [tie. E un filozof, `n felul lui; nu se g`nde[te dec`t la el, de restul universului `i pas\ c`t de-un cui de papuc. Fiic\-sa [i nevast\-sa n-au dec`t s\ moar\ c`nd or pofti; numai clopotele parohiei care se vor trage pentru ele s\ sune [i de-aici `nainte a

Ca [i Las, Frineea a fost o faimoas\ curtezan\ greac\, tip al trufiei [i Pentru a explica acest celelalte, unele edi]ii franceze i-au ad\ugat-o pe

al l\comiei.
1

E vorba de Claude de Thyard de Bissy (1721-1810) autor al Istoriei sufleDomni[oara Clairon (1723-1803) cunoscut\ actri]\, cea mai bun\ in-

tului (1752), atribuit\ de c\tre Formay lui Diderot.

2

Las l`ng\ Frineea. Celelalte e un exemplu de felul `n care Diderot acord\ nu cuvintele, ci ideile, Frineea reprezent`nd curtezanele `n general.
3

terpret\ a pieselor lui Voltaire [i prieten\ a enciclopedi[tilor.

Personaj mitologic care l-ar fi crescut pe Bacchus, zeul vinului.

14

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

15

dou\sprezecea [i a [aptesprezecea 1, [i totul va fi `n regul\. Asta e spre fericirea lui, dar e totodat\ [i ceea ce `mi place mai mult la oamenii de geniu. Nu s`nt buni dec`t pentru un singur lucru, [i at`ta tot; habar n-au ce `nseamn\ s\ fie cet\]eni, ta]i, mame, fra]i, rude, prieteni. Fie vorba `ntre noi, e bine s\ le semeni din toate punctele de vedere, numai c\ nu e de dorit s\ fie prea mul]i ca ei pe lume. De oameni e nevoie, dar de oameni geniali nu-i nevoie deloc; nu, pe legea mea, nu-i nici o nevoie. Ei schimb\ fa]a p\m`ntului; iar `n cel mai mic lucru[or prostia e at`t de obi[nuit\ [i at`t de `nr\d\cinat\, `nc`t n-o po]i schimba f\r\ t\mb\l\u. O parte din ce-au imaginat oamenii de geniu se `nf\ptuie[te, iar restul r\m`ne a[a cum a fost; de aci, dou\ scripturi, ceva ca un ve[m`nt pestri] de arlechin. Adev\rata `n]elepciune pentru lini[tea sa [i a celorlal]i era `n]elepciunea c\lug\rului lui Rabelais 2. S\-]i faci datoria a[a [i a[a, s\ nu spui dec`t vorbe bune despre p\rintele stare] [i s\ la[i lumea s\-[i fac\ de cap. {i totul merge, fiindc\ gloata se declar\ mul]umit\. Dac\ a[ cunoa[te istoria, ]i-a[ ar\ta c\ r\ul pe p\m`nt s-a tras totdeauna de la vreun geniu; dar habar n-am de istorie, fiindc\ nu [tiu nimic. S\ m\ ia naiba dac\ am `nv\]at vreodat\ ceva [i dac\ m\ simt mai prost din pricina asta! ~ntr-o zi, m\ g\seam la masa unui ministru al regelui Fran]ei, un om foc de de[tept; ei bine, ministrul ne-a ar\tat limpede c\, a[a cum unu [i cu unu fac doi, nimic nu le folose[te popoarelor mai mult dec`t minciuna [i nimic nu le e mai v\t\m\tor dec`t

adev\rul. Nu prea mi-aduc bine aminte cum ne-a dovedit-o, dar se `n]elegea, f\r\ putin]\ de `ndoial\, c\ oamenii de geniu s`nt netrebnici [i c\, dac\ un copil ar avea pe frunte, de la na[tere, semnul acestui periculos dar al naturii, ar trebui s\ fie sugrumat sau zv`rlit la c`ini. EU: {i, totu[i, cei care du[m\nesc `ntr-at`t geniul pretind cu to]ii c\-l au ei `n[i[i. EL: Nici vorb\ c\ a[a `[i spun `n sinea lor, dar nu cred defel c\ `ndr\znesc s-o m\rturiseasc\. EU: Asta, din modestie. A[adar, nutre[ti o ur\ cumplit\ `mpotriva geniului? EL: {i n-o s\ mi se domoleasc\ niciodat\. EU: Dar, dup\ c`te `mi amintesc, pe vremuri sufereai groaznic la g`ndul c\ nu e[ti dec`t un muritor de r`nd. N-ai s\ fii niciodat\ fericit, dac\ te m`hne[te la fel de mult un lucru [i opusul s\u; va trebui s\ te hot\r\[ti pentru unul din dou\ [i s\ r\m`i legat de el. Recunosc`nd, o dat\ cu dumneata, c\ oamenii de geniu s`nt `ndeob[te ciuda]i sau, cum spune proverbul, c\ unde e un car de minte, acolo e [i un gr\unte de nebunie, lumea o s\ cread\ mai departe tot a[a; vor fi dispre]uite veacurile care nu vor da na[tere nici unui geniu. Ei vor face cinste popoarelor `n s`nul c\rora au tr\it; mai cur`nd sau mai t`rziu, li se `nal]\ statui [i s`nt privi]i ca binef\c\tori ai neamului omenesc. Nu-i fie cu sup\rare m\re]ului ministru pe care l-ai pomenit, dar cred c\, dac\ minciuna poate folosi o clip\, `n cele din urm\ ea devine neap\rat v\t\m\toare; iar adev\rul, dimpotriv\, devine neap\rat folositor p`n\ la urm\, cu toate c\ se poate `nt`mpla s\ vat\me la un moment dat. Dup\ toate astea, m-a[ sim]i `ndemnat s\ `nchei spun`nd c\ omul de geniu, care spulber\ o eroare general\ sau care se face cheza[ul unui `nalt

1E

vorba de anumite sisteme, pentru a crea un fel de armonie din sunetele mai

multor clopote.
2

Diderot se refer\ aici la personajul numit Jean des Entommeures (Pantagru-

el, cartea I, capitolele XXXIX [i XL).

16

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

17

adev\r, e totdeauna o fiin]\ demn\ de cel mai ad`nc respect din partea noastr\. Se poate `nt`mpla ca fiin]a aceasta s\ fie victima prejudec\]ilor [i a legilor; dar exist\ dou\ feluri de legi: unele de o dreptate [i de o generalitate des\v`r[it\, iar altele ciudate, consfin]ite numai datorit\ unei orbiri sau unei necesit\]i de moment. Acestea din urm\ nu-l acoper\ pe vinovatul care le calc\ dec`t cu o ocar\ trec\toare, ocar\ ce se `ntoarce, cu timpul, asupra judec\torilor [i asupra popoarelor, ca s\ r\m`n\ acolo, pentru totdeauna. Dintre Socrate [i magistratul care l-a condamnat s\ bea cucut\, care e ast\zi dezonorat? EL: {i cu ce s-a ales Socrate? De condamnat, tot l-au condamnat; de ucis, tot l-au ucis; [i tot a fost socotit un cet\]ean r\zvr\tit. Dispre]uind o lege nedreapt\, nu i-a `ndemnat oare pe nebuni s\ dispre]uiasc\ legile drepte? {i n-a fost tot un ins cutez\tor [i ciudat? Mai adineauri era c`t pe-aci s\ pui o vorb\ bun\ pentru oamenii de geniu. EU: Ascult\-m\, omule drag\! O societate n-ar trebui s\ aib\ deloc legi rele [i, dac\ n-ar avea dec`t legi bune, nu s-ar g\si nicic`nd `n situa]ia de a-l persecuta pe un geniu. Doar nu ]i-am spus c\ geniul e legat trup [i suflet cu r\utatea, nici r\utatea cu geniul. Mai cur`nd are s\ fie r\u un om m\rginit dec`t unul inteligent. {i dac\ un geniu ar fi `ndeob[te neprietenos, anevoie de mul]umit, ]epos, nesuferit, dac\ ar fi chiar r\u la suflet, ce-ai spune la urma urmei? EL: C\ e bun de `necat. EU: ~nceti[or, omule drag\! {tii, n-am s\-]i iau ca pild\ unchiul. El e un om aspru [i grosolan; lipsit de omenie, e avar, e tat\ r\u, so] r\u, unchi r\u; dar nu e dovedit c\ e geniu, c\ arta lui a atins cine [tie ce culmi [i c\ peste zece ani se va mai vorbi `nc\ despre lucr\rile lui. Dar Racine? El, f\r\ `ndoial\ c\

avea geniu [i nu trecea deloc drept un om prea cumsecade. Dar Voltaire?... EL: Nu m\ `nghesui cu `ntreb\rile, c\ci [tiu s\-mi duc g`ndurile p`n\ la cap\t. EU: Care din dou\ ]i-ar fi pl\cut mai mult: s\ fi fost un om de treab\, cu g`ndul numai [i numai la tejghea, ca Briasson1, ori la metru, ca Barbier, turn`ndu-i nevestei `n fiecare an c`te un copil legitim, fiind so] bun, tat\ bun, unchi bun, vecin bun, negustor cinstit, dar nimic mai mult; sau s\ fi fost m`r[av, tr\d\tor, ambi]ios, pizma[, r\u, dar s\ fi scris Andromaca, Britanicus, Ifigenia, Fedra, Atalia? EL: Pentru el, pe legea mea dac\ n-ar fi fost mai bine s\ se asemene cu primul dintre cei doi! EU: Vorbele dumitale au `n ele mai mult adev\r dec`t crezi. EL: Oh! cum s`nte]i voi, filozofii! Dac\ spunem [i noi o vorb\ mai ca lumea, atunci o facem din `nt`mplare, ca nebunii sau ca inspira]ii. Numai voi v\ pricepe]i; da, domnule filozof, afl\ c\ m\ pricep [i eu; [i m\ pricep la fel de bine ca [i dumneata. EU: Nu te sup\ra; dar, ia ascult\, de ce-ai zis pentru el? EL: Fiindc\ toate minun\]iile astea pe care le-a f\cut nu i-au adus nici m\car dou\zeci de mii de franci, iar dac\ ar fi fost un bun negustor de m\t\suri pe strada Saint-Denis sau Saint-Honor, sau m\car un bun b\can cu toptanul, un spi]er cu mu[terii mul]i, ar fi str`ns o avere uria[\; [i, str`ng`nd-o, n-ar mai fi existat nici un soi de pl\cere de care s\ n-aib\ parte; [i ar fi dat din c`nd `n c`nd c`te o b\ncu]\ vreunui biet bufon ca mine, fiindc\,

Briasson librar parizian, asociat la Enciclopedie, mort `n 1775. C`t despre

Barbier, unii cred c\ ar fi fost un negustor de m\t\suri din Paris.

18

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

19

la nevoie, i-a[ fi f\cut rost de vreo feti[can\, s\-i mai `ndulceasc\ plictisul ve[nicului trai al\turi de nevast\; am fi f\cut ni[te chefuri stra[nice la el acas\, am fi jucat din gros, am fi b\ut vinuri grozave, lichioruri grozave, cafele grozave, ne-am fi plimbat la ]ar\; vezi bine c\ m\ pricep; r`zi?... dar las\-m\ s\-]i spun: ar fi fost mai bine pentru cei din jurul lui. EU: Nu te contrazic. Numai s\ nu-[i fi folosit `n vreun fel ru[inos bog\]ia dob`ndit\ prin nego] legal; s\-i fi dat afar\ din cas\ pe to]i juc\torii, pe to]i parazi]ii, pe to]i in[ii \[tia serbezi, care nu fac dec`t s\ aprobe, pe to]i tr`ntorii, pe to]i pezevenghii nefolositori; [i s\-i fi pus pe b\ie]ii din pr\v\lie s\-l ciom\geasc\ zdrav\n pe binevoitorul care, prin anumite schimb\ri, mai alung\ so]ilor sila de traiul zilnic l`ng\ so]iile lor. EL: S\-l ciom\geasc\, domnule, s\-l ciom\geasc\? Nimeni nu mai e ciom\git a[a, cu una, cu dou\, `ntr-un ora[ civilizat. Iar meseria `mpotriva c\reia te ridici e cinstit\; se `ndeletnicesc mul]i oameni cu ea, ba unii dintre ei au chiar titluri. {i, la urma urmei, pe ce naiba ai vrea dumneata s\ fie cheltui]i banii, dac\ nu pe mese bune, prieteni veseli, vinuri stra[nice, femei frumoase, pl\ceri de toate soiurile, distrac]ii de toate felurile? A[ prefera s\ fiu cer[etor dec`t s\ st\p`nesc ditamai averea [i s\ m\ lipsesc de toate bucuriile astea. Dar s\ ne `ntoarcem la Racine! Cred c\ el n-a fost bun dec`t pentru cei cu care n-a avut a face [i pentru timpurile c`nd n-a mai tr\it. EU: A[a e; dar cump\ne[te r\ul [i binele. Peste o mie de ani, Racine va face s\ curg\ lacrimi; va fi admirat de oameni pe `ntregul p\m`nt; va inspira omenia, mila, duio[ia. Cei care vor tr\i atunci se vor `ntreba cine a fost, `n ce ]ar\ s-a n\scut [i vor invidia Fran]a. A f\cut s\ sufere c`teva fiin]e care au pierit, c\rora noi nu le mai d\m aproape nici o importan]\; n-avem de ce s\ ne

temem acum nici de viciile, nici de p\catele lui. F\r\ `ndoial\ c\ ar fi fost mai bine dac\ natura i-ar fi h\r\zit virtu]ile unui om cumsecade, `mpreun\ cu talentele unui mare om. El e asemenea unui arbore care a silit s\ se usuce al]i c`]iva arbori planta]i `n preajma lui [i a `n\bu[it plantele ce `i cre[teau la picioare, dar [i-a `n\l]at cre[tetul p`n\ `n nori, [i-a `ntins ramurile p`n\ `n zare [i a d\ruit umbr\ celor care au venit, vin [i vor mai veni s\ se odihneasc\ `n jurul trunchiului s\u m\re]; [i le-a dat pe toate cu un gust minunat, care se `mprosp\teaz\ f\r\ `ncetare. Ar fi bine ca Voltaire s\ mai aib\ [i ging\[ia lui Duclos1 [i nevinov\]ia abatelui Trublet2, s\ fie drept ca abatele dOlivet3, dar, fiindc\ asta nu e cu putin]\, s\ privim lucrurile din unghiul care ne poate ar\ta ceea ce au ele cu adev\rat interesant; s\ uit\m o clip\ locul unde ne afl\m `n timp [i `n spa]iu, [i s\ privim spre secolele viitoare, spre ]inuturile cele mai dep\rtate, spre popoarele care se vor na[te. S\ ne g`ndim la binele speciei omene[ti; dac\ noi nu s`ntem prea darnici, m\car s\-i iert\m naturii c\ a fost mai `n]eleapt\ dec`t noi. Dac\

Charles-Pinot Duclos (1704-1772) scriitor [i istoric francez, autor de roLiterat francez mediocru (1697-1770); dup\ dou\zeci [i cinci de ani de a[-

mane [i nuvele.
2

teptare, a fost ales, prin `nalte protec]ii, membru al Academiei. E acela[i Trublet despre care se vorbe[te `n Prefa]a anex\ a C\lug\ri]ei. ~ntre el [i Diderot domnea o antipatie st\ruitoare. Trublet s-a opus la intrarea lui Diderot `n Academie. Tot acest pasaj trebuie `n]eles ca o ironie la adresa lui Duclos, Trublet [i dOlivet.
3

Abatele dOlivet (1682-1768) crescut de iezui]i, devine apoi academi-

cian. A tradus `n limba francez\ lucr\rile lui Cicero. ~n ceea ce prive[te activitatea `n domeniul gramaticii, Goethe `l apreciaz\ pe dOlivet ca du[man al re`nnoirii limbii, purist [i rigorist, ar\t`nd c\, de multe ori, f\r\ s\ se priceap\, corecta lucr\rile poe]ilor, din care pricin\ era du[m\nit de ace[tia.

20

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

21

arunci cu ap\ rece `n capul lui Greuze1, poate c\ o dat\ cu vanitatea `i vei stinge [i talentul. Dac\ ai s\-l faci pe Voltaire mai pu]in sim]itor fa]\ de critic\, n-o s\ mai poat\ p\trunde `n sufletul Meropei2, n-o s\ te mai mi[te. EL: Dar dac\ natura a fost tot at`t de puternic\, pe c`t s-a ar\tat de `n]eleapt\, de ce nu i-a f\cut la fel de buni, pe c`t s`nt de mari? EU: Oare nu-]i dai seama c\ printr-o asemenea judecat\ r\storni ordinea general\, nu-]i dai seama c\, dac\ totul `n lume ar fi fost c`t se poate mai bun, n-ar mai fi existat nici un fel de: C`t se poate mai bun?! EL: Ai dreptate; principalul e ca dumneata [i cu mine s\ fim, [i s\ fim dumneata [i cu mine; altminteri, mearg\ totul cum o putea. Cea mai bun\ ordine a lucrurilor, dup\ p\rerea mea, e aceea `n care trebuie s\ fiu [i eu, [i duc\-se naibii cea mai perfect\ dintre lumi, dac\ nu s`nt [i eu `n ea. ~mi place mai mult s\ fiu, chiar dac\ nu s`nt dec`t un neobr\zat care contrazice `ntruna, dec`t s\ nu fiu deloc. EU: Nu exist\ om care s\ nu g`ndeasc\ a[a cum g`nde[ti dumneata [i s\ nu condamne ordinea existent\, ned`ndu-[i seama c\ renun]\ la propria existen]\. EL: E-adev\rat. EU: S\ lu\m deci lucrurile a[a cum s`nt. S\ vedem c`t ne cost\ [i c`t ne aduc, [i s\ l\s\m deoparte tot ce nu cunoa[tem `ndeajuns pentru a putea l\uda sau def\ima [i care poate c\ nu e

nici bine, nici r\u, dac\ e trebuitor, dup\ cum `[i `nchipuie at`]ia oameni cumsecade. EL: Nu prea `n]eleg mare lucru din tot ce mi-ai `n[irat. S-ar p\rea c\ e filozofie; `]i atrag aten]ia c\ `n lucruri de-astea nu m\ amestec. Tot ce [tiu e c\ a[ vrea s\ fiu un altul, cu riscul chiar de-a fi un om de geniu, un om `nsemnat; da, trebuie s\ recunosc, mi-o spune ceva din\untrul meu. N-am putut niciodat\ s\ ascult cum e l\udat cineva, f\r\ ca lauda s\ nu m\ fac\ s\ turbez. S`nt invidios. Ascult cu pl\cere c`nd aud povestindu-se vreun lucru `njositor din via]a personal\ a celor cu faim\; asta m\ apropie de ei; a[a `mi rabd mai u[or mediocritatea. Atunci `mi spun: sigur, tu n-ai fost niciodat\ `n stare s\ scrii Mahomet, dar nici Elogiul lui Maupeou1. Am fost, a[adar, [i mai s`nt, `nc\, nec\jit din pricina mediocrit\]ii mele. Da, da, s`nt mediocru [i nec\jit. N-am ascultat niciodat\ c`nt`ndu-se uvertura Indiile galante2, n-am ascultat niciodat\ c`nt`ndu-se Ad`ncile abisuri din Tenara; Noapte, ve[nic\ noapte, f\r\ s\-mi spun cu durere `n suflet: iat\ ceea ce tu nu vei putea face niciodat\. Eram deci gelos pe unchiul meu [i, dac\ i s-ar fi g\sit la moarte c`teva buc\]i frumoase pentru clavecin, r\t\cite prin portofoliu, n-a[ fi stat la `ndoial\ `ntre a r\m`ne eu [i a fi el. EU: Dac\ numai asta te m`hne[te, nu merit\ s\-]i ba]i capul pentru at`ta lucru. EL: Nu-i nimic, o s\-mi treac\!

Mahomet [i Elogiul lui Maupeou dou\ lucr\ri ale lui Voltaire, `n care scrii-

Greuze (1725-1807) pictor francez. Tablourile sale s`nt, mai cu seam\, portrete sau scene de familie. Arta lui e, `n mare parte, `ndreptat\ `mpotriva picturii rafinate [i lipsite de idei a reprezentan]ilor aristocra]iei. A fost prieten cu Diderot, c\ruia i-a f\cut portretul. 2 Eroina piesei cu acela[i nume, scris\ de Voltaire [i reprezentat\ pentru prima oar\ la 20 februarie 1743.

1 Jean-Baptiste

torul se situeaz\ pe pozi]ii cu totul diferite, ceea ce relev\ [i Rameau-nepotul. Tragedia Mahomet biciuie[te fanatismul religios; Maupeou, pe care Voltaire l-a elogiat, a fost prim-ministru al Fran]ei, cunoscut ca zbir.
2

Balet eroic `n trei acte [i un prolog, cu muzic\ de Rameau-unchiul, repre-

zentat pentru prima dat\ `n 1735.

22

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

23

Apoi `ncepu s\ c`nte din nou uvertura Indiile galante [i aria Ad`ncile abisuri, [i ad\ug\: Ceva-ul acela din\untrul meu `mi spune: Rameau, c`t de mult ai fi vrut s\ compui tu buc\]ile astea dou\; [i, dac\ le-ai fi compus tu, ai mai fi f\cut `nc\ dou\; [i, c`nd ai fi avut mai multe, te-ar fi jucat [i te-ar fi c`ntat pretutindeni. C`nd ai fi mers, ai fi ]inut fruntea sus, con[tiin]a ta ]i-ar fi dovedit ]ie `nsu]i propriul merit, ceilal]i te-ar fi ar\tat cu degetul [i-ar fi spus: El e cel care a compus frumoasele gavote ([i c`nta gavotele). Apoi, cu aerul unui om ad`nc mi[cat, al c\rui suflet se scald\ `n bucurii [i ai c\rui ochi s`nt, din pricina aceasta, umezi, ad\uga, frec`ndu-[i m`inile: Ai fi avut o cas\ bun\ ([i-i m\sura `ntinderea cu bra]ele), un pat bun ([i se tol\nea acolo, alene), vinuri bune (din care gusta, plesc\indu-[i limba de cerul gurii), o tr\sur\ bun\ ([i ridica piciorul ca s\ se urce `n ea), femei frumoase (pe care le [i lua de dup\ g`t, privindu-le voluptuos); o sut\ de pu[lamale ar fi venit s\ m\ t\m`ieze `n toate zilele ([i i se p\rea c\-i [i vede `n jurul lui; `i vedea pe
1

Porte1; `i auzea, se umfla `n pene, `i aproba, le z`mbea, `i dispre]uia, nu-i lua `n seam\, `i alunga, `i rechema, apoi vorbea mai departe); [i a[a, ]i s-ar spune diminea]a c\ e[ti un om mare; ai citi `n Istoria celor trei secole2 c\ e[ti un om mare; seara ai fi convins c\ e[ti un om mare, [i marele om, Rameau-nepotul, ar adormi `n murmurul dulce al laudelor, care i-ar suna `n urechi `n timpul somnului chiar; ar p\rea mul]umit; pieptul i s-ar umfla, i s-ar ridica [i i s-ar cobor` `n tihn\; ar sfor\i ca un mare om... {i, vorbind astfel, Rameau se a[eza bini[or pe o banc\, `nchidea ochii [i imita somnul fericit pe care [i-l `nchipuia. Iar dup\ ce gusta c`teva clipe din dulcea]a odihnei acesteia, se trezea, `ntindea bra]ele, c\sca, `[i freca pleoapele [i-[i c\uta din nou `n preajm\ serbezii lingu[itori. EU: A[adar, crezi c\ omul fericit are un somn al lui? EL: Cum s\ nu cred? Eu, bietul p\c\tos, c`nd ajung seara `n pod [i c`nd m\ v`r `n a[ternutul meu de zdren]e, m\ zgribulesc sub p\tur\, cu pieptul ap\sat [i cu respira]ia `ngreunat\; atunci, abia dac\ se aude un fel de sc`ncet u[or, pe c`t\ vreme un financiar sfor\ie de duduie toat\ casa, ba chiar toat\ strada. Dar ceea ce m\ m`hne[te ast\zi nu e faptul c\ sfor\i [i dorm `ntr-un mod meschin, ca un nefericit. EU: Totu[i, e [i acest lucru destul de trist. EL: Ceea ce mi s-a `nt`mplat e [i mai trist `nc\. EU: Dar ce ]i s-a `nt`mplat? EL: Totdeauna ai ]inut ni]elu[ la mine, fiindc\ s`nt un b\iat bun, pe care `n fond `l dispre]uie[ti, dar care te distreaz\...

Palissot1,

pe

Poincinet2,

pe Frron tat\l [i

fiul3,

pe La

Charles de Montenoy Palissot (1730-1814) scriitor francez, caracterizat de

Goethe drept mediocritate, cu oarecare talent, dar grozav de preten]ios; s-a f\cut cunoscut mai cu seam\ prin atacurile sale `nver[unate [i dezgust\toare `mpotriva lui Rousseau, a lui Diderot [i a prietenilor lor. Lupta lui `mpotriva enciclopedi[tilor era sus]inut\ de cercurile conduc\toare ale Fran]ei monarhiste [i catolice.
2

Antoine-Alexandre-Henri Poincinet (1735-1769) publicist francez din gru-

pul lui Palissot, Frron etc., potrivnic enciclopedi[tilor. ~ntreaga via]\ a servit confra]ilor s\i drept ]int\ a ironiilor.
3

Frron-tat\l (1719-1776) publicist francez. Du[man `nver[unat al g`ndirii `nain-

1 2

tate, `i atac\ pe Voltaire [i pe enciclopedi[ti, sprijinit fiind de cercurile reac]ionare. Ambi]ios din fire, se `nconjoar\ de mediocrit\]i, spre a domina asupra lor. P`n\ la urm\ `ns\ nu face dec`t s\ se compromit\. ~n demascarea lui Frron, Voltaire a jucat un rol activ. Fiul s\u, cunoscut sub numele de Frron-fiul, i-a urmat pilda.

Abatele de La Porte (1713-1779) publicist francez. E vorba de Trei secole ale literaturii franceze, lucrare a abatelui Sabatier

de Castres, `n colaborare, dup\ unii, cu Palissot [i cu abatele Martin, ap\rut\ `n anul 1772.

24

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

25

EU: Nimic mai adev\rat. EL: De aceea, am s\-]i povestesc. ~nainte de a `ncepe, el ofteaz\ ad`nc, `[i duce am`ndou\ palmele la frunte, apoi se lini[te[te [i-mi spune: {tii c\ s`nt un nepriceput, un prost, un nebun, un neobr\zat, un lene[, ceea ce noi, burgunzii, numim o haimana patentat\, un potlogar, un m`nc\u... EU: Ce mai panegiric! EL: E `n `ntregime adev\rat; trebuie s\ recuno[ti, cu voia dumitale, c\ nu-i nici un cuv`nt de prisos `n el. Nu m\ cunoa[te nimeni mai bine dec`t m\ cunosc eu; [i `nc\ nu spun tot. EU: N-am s\ te contrazic deloc, fiindc\ nu vreau s\ te sup\r. EL: Ei bine, `mi duceam zilele pe l`ng\ ni[te oameni care m\ pl\ceau tocmai fiindc\ s`nt `nzestrat din bel[ug cu toate aceste `nsu[iri. EU: Ciudat lucru; crezusem p`n\ acum c\ oamenii `[i ascund `nsu[irile astea fa]\ de ei `n[i[i sau [i le iart\, [i c\ le dispre]uiesc atunci c`nd le v\d la al]ii. EL: S\ [i le ascund\? Oare pot s-o fac\? Nici nu te `ndoi c\ Palissot, c`nd e singur [i se g`nde[te la sine, `[i spune cu totul alte lucruri; fii sigur c\, atunci c`nd se g\se[te `ntre patru ochi cu vreun coleg de-al lui, `[i m\rturisesc deschis c\ nu s`nt am`ndoi dec`t ni[te lichele nemaipomenite. {i nici pomeneal\ s\-[i dispre]uiasc\ `nsu[irile, atunci c`nd le v\d la al]ii! Oamenii despre care vreau s\-]i vorbesc [tiau s\ c`nt\reasc\ mai bine lucrurile, [i firii mele `i mergea de minune pe l`ng\ ei; m\ ]ineau ca `n vat\; m\ s\rb\toreau, nu se puteau lipsi o clip\ de mine f\r\ s\ le par\ r\u; eram micu]ul lor Rameau, nebunul lor Rameau, neobr\zatul, nepriceputul, lene[ul, m`nc\ul, bufonul, n\t`ngul. {i nu exista unul printre epitetele

acestea care s\ nu-mi fi adus un z`mbet, o m`ng`iere, o b\taie pe um\r, o palm\, o lovitur\ de picior; la mas\, oricare dintre ele `mi aducea o buc\]ic\ bun\, care mi se arunca `n farfurie; iar dup\-mas\, `mi aduceau o libertate pe care mi-o luam singur [i n-avea nici o importan]\, fiindc\ eu, unul, s`nt un om f\r\ importan]\. Se face din mine, cu mine, `n fa]a mea, tot ce vrei, f\r\ s\ m\ simt jignit. {i ce de mai d\rule]e `mi picau! Dar, javr\ p\c\toas\, cum m\ [tii, am pierdut totul! Am pierdut totul, fiindc\ am avut judecata s\n\toas\ o dat\, o singur\ dat\ `n via]\. Ah! Dac\ mi se mai `nt`mpl\ vreodat\! EU: Dar despre ce e vorba? EL: Despre o prostie de neasemuit, de ne`n]eles [i de neiertat. EU: Care mai e [i prostia asta? EL: Rameau! Rameau! Pentru asta te angajaser\? E o neghiobie s\ ai un pic de bun-gust, un pic de inteligen]\, un pic de judecat\; Rameau, prietene, asta te va `nv\]a minte s\ r\m`i cum te-a f\cut Dumnezeu [i cum te doreau protectorii t\i. A[a, te-au luat de umeri, te-au condus la u[\ [i ]i-au spus: Sec\tur\, [terge-o [i s\ nu mai apari pe-aici; ia uita]i-v\ la el, mi se pare c\ vrea s\ aib\ bun-sim] [i judecat\! {terge-o! ~nsu[iri de-astea avem [i noi. Ai plecat, mu[c`ndu-]i degetele; blestemata de limb\ ar fi trebuit s\ ]i-o mu[ti mai `nt`i. Fiindc\ nu te-ai g`ndit la asta, iat\-te `n drum, f\r\ un gologan [i ne[tiind cum s-o sco]i la cap\t. }i se d\dea s\ m\n`nci dup\ pofta inimii, ce mai! {i acum vei fi silit s\ m\n`nci resturile care se v`nd prin hale; aveai o locuin]\, [i acum ai fi fericit dac\ ]i s-ar da iar podul t\u; dormeai bine, [i acum te a[teapt\ paiele, `ntre vizitiul domnului de Soubise1 [i prietenul
1

Grajdurile domnului de Soubise serveau ca ad\post c`torva scriitori [i arti[ti

afla]i `n mizerie.

26

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

27

Robb1; `n locul somnului dulce [i tihnit pe care-l aveai, de-acum `nainte ai s\ ascul]i cu o ureche nechezatul [i trop\itul cailor, iar cu cealalt\ zgomotul de o mie de ori mai nesuferit al versurilor seci, aspre [i barbare. Nefericitule, nechibzuit [i apucat de-un milion de draci! EU: {i nu v\ pute]i, oare, `mp\ca? Gre[eala pe care ai f\cut-o e chiar at`t de grav\? Dac\ a[ fi `n locul dumitale, m-a[ duce la oamenii aceia; le e[ti mai trebuitor dec`t crezi. EL: Oh! s`nt sigur c\ acum, c`nd nu-i mai fac s\ r`d\, se plictisesc c`ine[te. EU: A[adar, m-a[ duce s\-i caut; nu le-a[ da r\gaz s\ m\ uite [i s\ se `ntoarc\ spre vreo distrac]ie mai cuviincioas\; fiindc\ nu se [tie ce se poate `nt`mpla! EL: De a[a ceva nu m\ tem; n-o s\ se `nt`mple niciodat\. EU: Oric`t ai fi de ne`ntrecut, un altul te-ar putea `nlocui. EL: Cu greu. EU: S\ zicem; m-a[ duce totu[i, cu mutra asta dezn\d\jduit\, cu ochii r\t\ci]i, cu gulerul descheiat, cu p\rul v`lvoi, `n starea tragic\ `n care te g\se[ti. M-a[ arunca la picioarele divinit\]ii. Mi-a[ lipi fa]a de ]\r`n\ [i, f\r\ s\ m\ ridic, i-a[ spune cu voce stins\ [i suspin\toare: Iart\-m\, doamn\! Iart\-m\! S`nt un nemernic [i un mi[el. A fost o clip\ nenorocit\, fiindc\ [ti]i foarte bine c\ nu s`nt f\cut s\ am o judecat\ s\n\toas\, [i v\ f\g\duiesc c\ nu voi avea niciodat\, c`t voi tr\i. Nostim e c\, pe c`nd `i ]ineam discursul acesta, el `i executa pantomima. C\zuse `n genunchi; `[i lipise obrazul de ]\r`n\,
1

p\rea c\ ]ine `n palme v`rful unui pantof, pl`ngea, suspina [i spunea: Da, micu]a mea regin\, da, f\g\duiesc, n-o s\ am c`t voi tr\i, c`t voi tr\i... Apoi, ridic`ndu-se `n picioare, ad\ug\ pe un ton serios [i chibzuit: EL: Da, ai dreptate! Cred c\ a[a ar fi cel mai bine. Ea e bun\; domnul Vieillard 1 spune c\ e at`t de bun\! {i eu `i cunosc, oarecum, bun\tatea; totu[i, s\ te umile[ti `n fa]a unei maimu]e, s\ ceri `ndurare la picioarele unei mici paia]e, pe care o urm\resc f\r\ r\gaz fluier\turile spectatorilor! Eu, Rameau, fiul domnului Rameau, spi]erul din Dijon, care-i un om cumsecade [i nu [i-a `ndoit niciodat\ genunchii `naintea nim\nui! Eu, Rameau, nepotul celui numit marele Rameau, care pot fi v\zut plimb`ndu-m\ ]eap\n [i cu bra]ele ridicate prin Palais-Royal, de c`nd domnul Carmontelle 2 l-a desenat `ncovoiat [i cu m`inile v`r`te sub pulpanele surtucului! Eu, care am compus buc\]i pentru clavecin, nec`ntate de nimeni, singurele buc\]i care vor trece poate `n posteritate [i vor fi c`ntate; eu! eu... `n sf`r[it!... S\ m\ duc! Dar iat\, domnule, `mi e cu neputin]\ ([i pun`ndu-[i m`na dreapt\ pe piept, ad\ug\): Simt, aici, ceva care se `mpotrive[te [i-mi spune: Rameau, n-ai s\ faci una ca asta. Trebuie s\ existe o oarecare demnitate, legat\ de natura omului, pe care nimic n-o poate `n\bu[i. Demnitatea asta se treze[te ca din senin, da, iac-a[a; fiindc\ s`nt zile `n care nu mi-ar p\sa deloc dac\ a[ fi c`t de

Vieillard sau Vielard fiul directorului apelor din Passy, amant al acLouis-Carrogis Carmontelle (1717-1806) pictor, gravor [i scriitor francez;

tri]ei Hus.
2

Robb de Beauveset (n\scut `n Vendme, `n 1725) poet submediocru, care

a f\cut portretul lui Rameau-unchiul, care se poate vedea [i ast\zi la Cabinetul de stampe din Paris.

a `ncercat, f\r\ succes, aproape toate genurile literare.

28

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

29

josnic vrei; `n zilele acelea, a[ fi `n stare, pentru o para, s\ o pup `n c... pe micu]a Hus1. EU: Ehei! prietene, dar ea e alb\, e dr\gu]\, dulce, dolofan\, [i la un asemenea act de umilin]\ s-ar putea `njosi c`teodat\ chiar [i unul mai n\zuros dec`t dumneata. EL: S\ ne `n]elegem; exist\ pupatul `n c... la propriu [i pupatul `n c... la figurat. ~ntreab\-l pe gr\sunul de Bergier care o pup\ `n c... pe doamna de La Marck2, [i la propriu, [i la figurat; [i, la ea, pe cinstea mea c\ mi-ar displ\cea [i propriul, [i figuratul. EU: Dac\ nu-]i place calea pe care ]i-o ar\t, atunci ai curajul s\ fii cer[etor! EL: E nespus de greu s\ fii cer[etor, c`nd exist\ at`]ia neghiobi `nst\ri]i, pe socoteala c\rora se poate tr\i. {i apoi, sila de tine `nsu]i este de nesuferit. EU: Oare dumneata cuno[ti sim]\m`ntul acesta? EL: Dac\ `l cunosc! De c`te ori mi-am spus: Cum, Rameau, s`nt zece mii de mese bune `n Paris, cu c`te cincisprezece sau dou\zeci de tac`muri fiecare, [i printre toate aceste tac`muri nu e nici unul pentru tine! Exist\ pungi pline, din care curge aur `n dreapta [i-n st`nga, [i ]ie nu-]i pic\ un gologan! At`]ia de[tep]i m\run]i [i f\r\ talent, f\r\ merite; at`]ia tipi lipsi]i de farmec; at`]ia intrigan]i josnici s`nt `mbr\ca]i ca lumea, [i tu s\ umbli gol! {i tu s\ fii at`t

de neghiob? Oare nu [tii s\ lingu[e[ti, ca oricare altul? N-ai putea s\ min]i, s\ juri, s\-]i calci jur\mintele, s\ f\g\duie[ti, s\-]i ]ii sau nu cuv`ntul, ca oricare altul? Oare tu n-ai putea s\ stai `n patru labe, ca oricare altul? N-ai putea s\ `nlesne[ti aventurile amoroase ale doamnei [i s\ duci bile]ele dulci domnului, ca oricare altul? N-ai putea s\-l `ncurajezi pe tinerelul acela s\-i vorbeasc\ domni[oarei [i s-o convingi pe domni[oar\ s\-l asculte, ca oricare altul? Oare n-ai putea tu s-o faci s\ `n]eleag\ pe fiica vreunuia dintre burghezii no[tri c\ e prost `mbr\cat\, s\-i ar\]i c\ ni[te cercei frumo[i, un pic de ro[u, c`teva dantele sau o rochie la polonaise i-ar veni de minune? N-ai putea tu s-o convingi c\ picioru[ele ei nu s`nt f\cute s\ umble pe jos? C\ exist\ un t`n\r domn, frumos [i bogat, cu ve[m`ntul g\tit `n fireturi de aur, cu o tr\sur\ superb\, cu [ase lachei tot unu [i unu? N-ai putea tu s\-i spui c\ t`n\rul acela a v\zut-o trec`nd, c\ a g\sit-o `nc`nt\toare [i c\ de atunci nu mai bea, nu mai m\n`nc\, nu mai doarme [i-are s\ moar\? Dar ce-o s\ zic\ t\ticu? Ei, ei, t\ticu! La `nceput, o s\ se supere ni]el. {i m\mica, ea, care-mi spune `ntruna s\ fiu fat\ cuminte [i m\ `nva]\ c\ nu exist\ nimic de pre] pe lumea asta, `n afar\ de cinste! Vorbe `nvechite, care n-au nici o noim\. {i duhovnicul meu? N-o s\-l mai vezi sau, dac\ tot o s\-]i mai vin\ chef s\ te duci s\-i poveste[ti distrac]iile dumitale, o s\ te coste c`teva livre de zah\r [i de cafea. Nici nu [tii c`t e de ne`ng\duitor; odat\ n-a vrut s\-mi ierte p\catele, fiindc\ am c`ntat Vino `n chilia mea. Asta din pricin\ c\ nu i-ai dat nimic; dar c`nd ai s\ apari `n dantele...

Adlade-Louise-Pauline Hus n\scut\ la Rennes `n 1734 a jucat la Comedia Francez\ `ntre anii 1753-1780 [i a murit `n 1805. Era `ntre]inuta lui Bertin, despre care se vorbe[te `n text. 2 La Marck (ducesa de) una dintre doamnele care s-au str\duit cel mai mult s\ asigure reprezentarea piesei lui Palissot, Filozofii. Se `n]elege lesne de ce Diderot `i pomene[te numele `n atare condi]ii... C`t despre Bergier, se presupune c\ ar fi vorba de teologul [i academicianul Nicolas L. Bergier (1718-1790), du[man al ilumini[tilor.

30

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

31

Vas\zic\, voi avea dantele? Nici vorb\, tot felul de dantele... [i cu cercei de diamante... Vas\zic\, voi avea cercei frumo[i, cu diamante? Sigur. La fel cu ai marchizei care vine uneori s\-[i cumpere m\nu[i din dugheana noastr\? ~ntocmai... C`nd vei ap\rea `ntr-o tr\sur\ frumoas\, cu cai suri-rota]i, cu doi lachei grozavi, cu un negru mic [i cu alerg\torul dinainte; c`nd vei ap\rea fardat\, cu benghiuri, cu tren\ lung\. La bal? La bal, la Oper\, la teatru... (Inima `i tresalt\ de pe acum, de bucurie... Tu te joci cu o h`rtiu]\, pe care o ]ii `ntre degete.) Ce ai acolo? Nimic. Ba mi se pare c\ ai ceva. Am un bilet. Pentru cine? Pentru dumneata, dac\ ai fi c`t de c`t curioas\. Curioas\? S`nt foarte curioas\, haide... (Ea cite[te.) O `nt`lnire! E cu neputin]\. Poate c`nd te duci la biseric\... Mama merge totdeauna cu mine; dar dac\ ar veni el aici mai de diminea]\, eu m\ trezesc prima [i s`nt la tejghea `naintea celorlal]i... El vine [i place; iar `ntr-o bun\ zi, pe `nserat, micu]a dispare, [i mie mi se num\r\ cei dou\ mii de scuzi care mi se cuvin... P\i cum! Adic\ s\ ai asemenea talente [i s\ n-ai o bucat\ de p`ine? Nu ]i-e ru[ine, nenorocitule? ~mi aminteam o serie de sec\turi care nu-mi ajungeau nici p`n\ la c\lc`ie m\car [i erau totu[i ticsi]i de bani. Eu purtam un surtuc de l`n\ grosolan\, `n timp ce ei

se `nveleau `n catifele; se sprijineau `n bastoane cu m\ciulie de aur [i cu ciocul `ncovrigat, aveau Aristotelul [i Platonul1 la deget. {i cine erau, m\ rog? Ni[te l\utari p\c\to[i; iar ast\zi s`nt boieri mari. Atunci sim]eam cum prind curaj, `mi sim]eam sufletul `n\l]at, mintea ascu]it\ [i capabil\ de orice; dar, dup\ c`te se pare, st\rile astea nu dureaz\ cine [tie c`t [i p`n\ `n clipa de fa]\ n-am izbutit s\ m\ c\p\tuiesc. Orice s-ar spune, iat\ despre ce discut adeseori, de unul singur; `mi po]i parafraza vorbele dup\ cum ai chef, numai s\ pricepi, p`n\ la urm\, c\ [i eu cunosc sila de mine `nsumi sau zbuciumul acesta al con[tiin]ei care se na[te din z\d\rnicia darurilor pe care ni le-a `mp\r]it cerul; e cel mai cumplit dintre toate. Aproape c\ ar fi mai bine ca omul s\ nu se fi n\scut. ~l ascultam [i, pe m\sur\ ce juca scena pezevenghiului [i a tinerei fete seduse, `mi sim]eam sufletul fr\m`ntat de dou\ imbolduri potrivnice: nu [tiam dac\ o s\ izbucnesc `n r`s sau dac\ o s\ m\ las prad\ m`niei care m\ cuprindea. Sufeream; de zeci de ori un hohot de r`s mi-a st\vilit m`nia; de zeci de ori m`nia, st`rnit\ `n fundul inimii mele, s-a sf`r[it printr-un hohot de r`s. M\ uimise at`ta agerime a min]ii [i at`ta josnicie, m\ uimiser\ ideile, r`nd pe r`nd juste [i false, perversitatea at`t de deplin\ a sentimentelor, m`r[\via des\v`r[it\ [i sinceritatea at`t de neobi[nuit\. El `mi observ\ fr\m`ntarea [i m\ `ntreb\: Ce ai? EU: Nimic. EL: Pari tulburat. EU: Chiar s`nt. EL: La urma urmei, ce m\ sf\tuie[ti s\ fac?
1

E vorba de inele, pe ale c\ror pietre erau gravate figurile acestor filozofi antici.

32

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

33

EU: S\ schimbi vorba. Ah, nefericitule! C`t de josnic te-ai n\scut sau ai ajuns! EL: Nu te contrazic; totu[i, n-a[ vrea ca starea mea s\ te mi[te prea mult; dac\ mi-am deschis inima `n fa]a dumitale, n-am f\cut-o cu g`ndul s\ te m`hnesc. Am pus ceva bani deoparte, c`t am stat la oamenii aceia; g`nde[te-te numai c\ n-aveam nevoie de nimic, dar absolut de nimic; [i mi se d\deau at`tea pentru micile mele pl\ceri! ~ncepu din nou s\-[i loveasc\ fruntea cu unul din pumni; s\-[i mu[te buzele, s\-[i dea peste cap ochii r\t\ci]i, ad\ug`nd: De-acum s-a ispr\vit; am pus ceva deoparte; timpul s-a scurs [i ce aveam a sporit `nc\ pe-at`ta. EU: Vrei s\ spui c\ s-a pierdut? EL: Nu, nu, a sporit. Te `mbog\]e[ti cu fiecare clip\; o zi mai pu]in din via]\ sau un ban mai mult e acela[i lucru; principalul e s\ te duci `n tihn\, `n fiecare sear\, la privat\: O, stercus pretiosum!1 Iat\ marele rezultat al vie]ii, oricine ai fi! ~n ultima clip\, Bernard2, care, dup\ numeto]i s`nt la fel de boga]i; [i Samuel

sub marmur\ ori a putrezi sub ]\r`n\ `nseamn\ tot a putrezi, [i nimic altceva. La ce-]i folose[te dac\ ai `n jurul co[ciugului copii ro[ii, copii alba[tri1 sau dac\ n-ai pe nimeni? {i apoi, ia uit\-te la `ncheietura asta a m`inii: era ]eap\n\ ca naiba; toate cele zece degete p\reau ni[te be]e `nfipte `ntr-o palm\ de lemn, iar tendoanele ei erau asemenea unor coarde vechi, f\cute din ma]e mai uscate, mai ]epoase, mai neml\dioase dec`t cele pe care le folose[te strungarul la roat\; dar mi ]i le-am chinuit at`ta, mi ]i le-am fr\m`ntat at`ta, [i at`ta le-am fr`nt... Tu nu vrei s\ te clinte[ti, dar eu, mii de draci!, eu spun c\ te voi clinti [i a[a va fi... {i, spun`nd acestea, `[i apucase cu m`na dreapt\ degetele [i `ncheietura m`inii st`ngi [i le r\sucea `n sus, `n jos; v`rfurile degetelor `i atingeau bra]ul, `ncheieturile trosneau; m\ temeam ca oasele s\ nu sar\ de la locul lor. EU: Bag\ de seam\, i-am spus, ai s\ te schilode[ti! EL: N-ai grij\, s`nt obi[nuite; de zece ani le-am tot schimbat forma; `n ciuda lor, tic\loasele au fost nevoite s\ se deprind\, s\ `nve]e s\ se a[eze pe clape [i s\ zburde pe coarde; a[a c\ acum merge, da, merge... Spun`nd acestea, el ia pozi]ia unui violonist, c`nt\ `nceti[or din gur\ un allegro de Locatelli2, cu m`na dreapt\ imit\ mi[carea arcu[ului, `n timp ce m`na st`ng\ [i degetele par a i se plimba de-a lungul g`tului viorii; dac\ scoate un ton fals, se opre[te [i `ntinde
1

roase furturi, jafuri [i falimente, las\ `n urma lui dou\zeci [i [apte de milioane aur, ca [i Rameau, `n urma c\ruia nu va r\m`ne nimic. Rameau, c\ruia mila public\ `i va face rost de giulgiu, ca s\-l `nf\[oare. Mortul n-aude dang\tele clopotelor. Degeaba r\gu[esc o sut\ de preo]i c`nt`nd pentru el, degeaba merge `nainte [i `n urma lui un [ir de oameni cu f\clii aprinse; sufletul lui nu p\[e[te l`ng\ maestrul de ceremonie. A putrezi

O, excrement pre]ios! (lat.) Samuel Bernard bancher al regilor Ludovic al XIV-lea [i Ludovic al XV-lea; a murit `n 1739, l\s`nd `n urma lui o avere evaluat\ la treizeci [i trei de milioane de franci.
2

Copii ro[ii orfani parizieni de la azilul `nfiin]at de Francisc I `n 1536 [i purt`nd costume ro[ii; copii alba[tri orfani de la azilul Sfintei Treimi din Paris. {i unii, [i al]ii erau folosi]i `n cortegiile funerare, ca purt\tori de f\clii sau cori[ti. 2 Pietro Locatelli (1639-1764) violonist [i compozitor italian, unul dintre primii reprezentan]i ai muzicii instrumentale dramatice, av`nd caracter programatic. A locuit mult\ vreme la Paris.

34

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

35

sau sl\be[te coarda; o ciupe[te apoi cu unghia, ca s\ vad\ dac\ a acordat-o exact: reia bucata de unde se oprise. Bate m\sura cu piciorul, d\ din cap, din m`ini, din picioare, `[i mi[c\ palmele, se zv`rcole[te tot, a[a cum i-am v\zut f\c`nd uneori, la concertele religioase, pe Ferrari, pe Chiabran1 ori pe vreun alt virtuoz cuprins de acelea[i convulsii, `nf\]i[`ndu-mi imaginea aceleia[i cazne [i cauz`ndu-mi aproape acelea[i suferin]e; c\ci nu e oare groaznic s\ vezi durere cumplit\ la cel care vrea s\-]i `nf\]i[eze pl\cerea? L\sa]i s\ cad\ o cortin\ `ntre omul acesta [i mine, ca s\ nu-l mai v\d, dac\ e vorba s\-mi arate un nefericit pus la cazne. C`nd, printre zv`rcoliri [i strig\te, ajungea la un tenuto, una dintre acele p\r]i armonioase `n care arcu[ul se mi[c\ `nceti[or, pe mai multe coarde deodat\, chipul lui p\rea cuprins de extaz, vocea i se `ndulcea, se asculta singur, beat de `nc`ntare; s`nt sigur c\ acordurile r\sunau [i `n urechile lui, [i `n ale mele; apoi, repun`ndu-[i instrumentul sub bra]ul st`ng, cu aceea[i m`n\ `n care `l ]inea, [i l\s`nd s\-i alunece `n jos m`na dreapt\ cu arcu[ul, m\ `ntreb\: Ei bine, ce-ai de zis? EU: Minunat! EL: Mi se pare c\ merge, sun\ aproape ca [i celelalte... {i se l\s\ `ndat\ pe vine, ca un muzician care s-ar a[eza la clavecin. EU: Te rog s\ te cru]i [i s\ m\ cru]i... EL: Nu, nu, acum c\ am pus m`na pe dumneata, ai s\ m\ ascul]i. N-am nevoie de laude aduse f\r\ s\ [tii pentru ce. Dup\ asta, ai s\ m\ lauzi cu [i mai mult\ convingere, [i poate c\ am s\ cap\t vreun elev. EU: Cunosc at`t de pu]in\ lume, `nc`t te ostene[ti de poman\.
1 1 2

EL: Nu m\ ostenesc niciodat\. C`nd am v\zut c\ `ncerc zadarnic s\-l cru], c\ci sonata la vioar\ f\cuse s\-i curg\ n\du[elile, m-am hot\r`t s\-l las s\ c`nte; iat\-l st`nd la clavecin, cu picioarele `ndoite, cu capul ridicat spre tavan, unde s-ar fi spus c\ vedea o partitur\; iat\-l c`nt`nd, improviz`nd, execut`nd o bucat\ de Alberti1 sau de Galuppi2, nu mai [tiu de care anume din am`ndoi. Vocea `i zbura ca v`ntul, iar degetele `i fluturau pe clape, c`nd l\s`nd discantul3 ca s\ ia notele joase, c`nd p\r\sind acompaniamentul ca s\ revin\ la discant. Pe chip i se iveau pasiunile, una dup\ alta; puteam deosebi dragostea, m`nia, pl\cerea, durerea; se sim]eau nuan]ele de piano [i forte, [i s`nt sigur c\ totu[i cineva mai iscusit dec`t mine ar fi putut recunoa[te bucata pe care o c`nta dup\ ritm, dup\ stil, dup\ expresia fe]ei lui [i dup\ cele c`teva fr`nturi de c`ntec, ce `i sc\pau uneori. Dar lucrul cel mai ciudat era c\ el dibuia din c`nd `n c`nd, `ncepea de la cap\t, ca [i cum ar fi gre[it, [i se nec\jea c\ nu mai [tie bucata pe dinafar\. ~n sf`r[it, `mi spuse el, ridic`ndu-se [i [terg`ndu-[i pic\turile de sudoare care-i [iroiau de-a lungul obrajilor, `]i dai seama c\ [tim [i noi s\ plas\m un triton, o chint\ superflu\, [i c\ `nl\n]uirea dominantelor ne este foarte cunoscut\. Pasajele enarmonice4,
Giuseppe Matteo Alberti (n\scut `n 1685) compozitor italian. Baldasare Galuppi (1706-1785) compozitor vene]ian. E socotit `ntemeietor Discantul `nseamn\: a) partea superioar\ a unei partituri vocale sau instru-

al operei-bufe.
3

mentale; b) cea mai ridicat\ categorie de voci (de pild\, sopranul, `ntr-un cor) sau de instrumente.
4

Triton (de la latinescul tritonus trei tonuri) denumire dat\ unui interval ab-

Ferrari Dominic (violonist) sau Louis (violonist), ca [i violonistul piemontez

solut interzis `n muzica veche. De asemenea, chinta superflu\, `nl\n]uirea dominantelor, pasajele enarmonice s`nt termeni tehnici folosi]i `n muzic\.

Chiabran, au concertat pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.

36

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

37

despre care scumpul meu unchi a f\cut at`ta v`lv\, nu s`nt cine [tie ce mare lucru, [i ne descurc\m [i noi `n ele. EU: }i-ai dat prea mult\ osteneal\, ca s\-mi ar\]i c\ e[ti foarte priceput. Eu te-a[ fi crezut pe cuv`nt. EL: Foarte priceput? A, nu! C`nd e vorba de meseria mea, pot spune c\ m\ pricep oarecum, [i asta e mai mult dec`t trebuie, ori poate crezi c\ `n ]ara noastr\ e[ti dator s\ [i [tii ceea ce `i `nve]i pe al]ii? EU: Nu mai mult dec`t s\ [tii ceea ce se `nva]\. EL: Asta e adev\rat, pe to]i dracii! Ba `nc\ foarte adev\rat! Ia spune, domnule filozof, spune cu m`na pe con[tiin]\, cinstit! Pe vremuri nu erai at`t de procopsit ca acum, nu-i a[a? EU: Nici ast\zi nu s`nt prea procopsit. EL: Dar nu mai umbli prin aduci aminte? EU: S\ l\s\m asta; sigur c\ mi-aduc aminte. EL: ~n redingot\ cenu[ie, de plu[... EU: Da, da. EL: F\cut\ ferfeni]\ `ntr-o parte, cu dantelele de la m`neci sf`[iate [i cu ciorapi de l`n\ negri, c`rpi]i pe dos cu a]\ alb\. EU: Bine, bine, fie cum spui! EL: Ce f\ceai pe-atunci `n Aleea Suspinelor? EU: Mergeam destul de plouat. EL: {i c`nd plecai de-acolo, b\teai trotuarele. EU: Nu zic ba. EL: D\deai lec]ii de matematic\. EU: F\r\ s\ m\ pricep deloc; la asta voiai s\ ajungi, nu-i a[a?
1 1

EL: Exact. EU: ~nv\]am eu `nsumi, `nv\]`ndu-i pe al]ii, [i unora le-a prins bine. EL: Tot ce se poate; numai c\, vezi, cu muzica nu e tot a[a cum e cu algebra sau cu geometria. Acum, c`nd e[ti cineva... EU: Nu s`nt chiar cineva. EL: C`nd ai bani la ciorap... EU: Nu prea am. EL: ~i pui fetei dumitale profesori. EU: ~nc\ nu-i pun; las educa]ia `n grija maic\-sii, fiindc\ trebuie s\ ai lini[te `n cas\. EL: Lini[te `n cas\? Mii de draci! N-ai lini[te dec`t atunci c`nd e[ti slug\ sau st\p`n, [i e bine s\ fii st\p`n... Am avut [i eu o nevast\... Dumnezeu s\-i odihneasc\ sufletul; dar c`nd `i venea c`teodat\ chef s\ deschid\ pliscul, m\ r\]oiam la ea, `ncepeam s\ tun [i s\ fulger, [i spuneam ca Dumnezeu: S\ se fac\ lumin\, [i lumin\ se f\cea. ~n felul \sta, timp de patru ani n-am avut nici o ceart\. C`]i ani are fata dumitale? EU: Asta n-are a face. EL: C`]i ani are fata dumitale? EU: La naiba! S\ l\s\m `n pace copilul [i v`rsta lui, [i s\ ne `ntoarcem la profesorii pe care-i va avea. EL: Doamne! N-am v\zut de c`nd s`nt lighioane mai `nc\p\]`nate dec`t filozofii. Dac\ v-a[ ruga frumos, domnule filozof, nu s-ar putea s\-mi spune]i cam ce v`rst\ poate avea fiica domniei voastre?1 EU: S\ zicem c\ are opt ani.
Marie-Anglique Diderot, devenit\ mai apoi doamna de Vandeul, se n\scuse

Luxembourg1,

vara... ~]i mai

Pe atunci existau `n gr\dina Luxembourg, din Paris, dou\ alei de platani, nu-

mite Aleea Suspinelor [i Aleea Filozofilor.

pe la sf`r[itul anului 1753, a[adar, prin 1762 avea ceva mai mult de opt ani.

38

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

39

EL: Opt ani! De patru ani trebuia s\-i pui degetele pe clape. EU: S\ zicem c\ n-am vrut s\-i `ncarc programul cu un studiu care-i cere at`ta vreme [i-i folose[te foarte pu]in. EL: {i cam ce-ai s-o `nve]i, dac\ nu te superi? EU: Dac\ am s\ pot, am s-o `nv\] s\ judece drept; e un lucru pe care `l [tiu pu]ini b\rba]i [i `nc\ [i mai pu]ine femei. EL: Eh! las-o s\ judece c`t de aiurea o vrea, numai s\ fie frumoas\, vesel\ [i cochet\. EU: Fiindc\ natura a fost vitreg\ cu ea, d`ndu-i un trup pl\p`nd [i un suflet sensibil [i pun`nd-o `n fa]a acelora[i necazuri ale vie]ii, ca [i cum ar fi avut un trup zdrav\n [i o inim\ de piatr\, am s-o `nv\], dac-am s\ pot, s\ le fac\ fa]\ cu curaj. EL: Eh! las-o s\ pl`ng\, s\ sufere, s\ fac\ mofturi, s\ se enerveze, ca to]i ceilal]i, numai s\ fie frumoas\, vesel\ [i cochet\. {i cum adic\? N-o `nve]i nici dansul? EU: O `nv\] doar at`t c`t `i trebuie ca s\ [tie s\ fac\ o reveren]\, s\ aib\ o ]inut\ cuviincioas\, s\ [tie s\ se prezinte `n lume [i s\ mearg\ frumos. EL: {i n-o `nve]i nici c`ntul? EU: At`ta doar c`t `i trebuie ca s\ pronun]e bine. EL: {i nici muzica? EU: Dac\ a[ g\si un profesor de armonie bun, i-a[ `ncredin]a-o bucuros dou\ ore pe zi, timp de un an sau doi, nu mai mult. EL: {i ce pui `n locul obiectelor de baz\ pe care le suprimi?... EU: Pun gramatic\, mitologie, istorie, geografie, pu]in desen [i mult\ moral\. EL: Ce u[or mi-ar fi s\-]i dovedesc c`t de nefolositoare s`nt toate cuno[tin]ele astea `ntr-o lume ca a noastr\; [i nu numai

nefolositoare; periculoase chiar! Dar, deocamdat\, m\ mul]umesc cu o `ntrebare: nu cumva o s\ aib\ nevoie de-un profesor, doi? EU: F\r\ `ndoial\! EL: Aha! iat\-ne din nou aici! {i speri c\ profesorii \[tia au s\ cunoasc\ gramatica, mitologia, istoria, geografia [i morala, din care `i vor da lec]ii? Mofturi, maestre drag\, mofturi; dac\ ei ar [ti din toate astea at`ta c`t s\-i `nve]e pe al]ii, n-ar da lec]ii deloc. EU: De ce nu? EL: Pentru c\ ar fi trebuit s\-[i petreac\ toat\ via]a studiindu-le. Trebuie s\ p\trunzi ad`nc `n art\ sau `n [tiin]\, ca s\ [tii bine primele no]iuni. Lucr\rile clasice nu pot fi `nlocuite ca lumea dec`t de cei care au `nc\run]it tr\g`nd la jug; numai cunosc`nd mijlocul [i sf`r[itul po]i s\ limpeze[ti negurile `nceputului; `ntreab\-l pe prietenul dumitale DAlembert, corifeul [tiin]elor matematice, dac\ s-ar pricepe s\ predea primele no]iuni. Unchiul meu abia dup\ treizeci sau patruzeci de ani de exerci]iu a `ntrez\rit primele lic\riri ale teoriei muzicii. EU: O, nebunule, c\ci e[ti nebun de legat, strigai eu, cum se face c\ `n capul t\u scr`ntit se g\sesc idei at`t de juste, `nv\lm\[ite cu at`tea ]icneli? EL: Naiba [tie cum! Vin a[a, la `nt`mplare, [i r\m`n acolo. Oricum, atunci c`nd nu [tii tot, nu [tii nimic a[a cum trebuie; habar n-ai unde duce un lucru, de unde vine altul, unde trebuie puse am`ndou\; care trebuie s\ aib\ prec\dere, care e mai bine s\ urmeze. Se poate oare preda bine f\r\ metod\? Iar metoda cum ia na[tere? Iat\, filozofule, pe mine, unul, m\ bate g`ndul c\ fizica va fi totdeauna o biat\ [tiin]\, o pic\tur\ luat\ cu v`rful unui ac dintr-un ocean uria[, un gr\unte desprins din crestele muntoase

40

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

41

ale Alpilor! {i cauzele fenomenelor? ~ntr-adev\r, ar fi mai bine s\ nu le cunoa[tem deloc dec`t s\ le cunoa[tem at`t de pu]in [i de prost; [i tocmai la ideile astea ajunsesem, c`nd am `nceput s\ dau lec]ii de acompaniament. La ce te g`nde[ti? EU: M\ g`ndesc c\ tot ce mi-ai spus pare adev\r la prima vedere, dar e lipsit de tr\inicie; s\ l\s\m asta `ns\; [i spui c\ ai dat lec]ii de acompaniament [i de compozi]ie? EL: Da. EU: {i nu cuno[teai deloc, nici una, nici alta? EL: Nu, pe cinstea mea; ba `nc\ `n privin]a asta, al]ii st\teau [i mai r\u dec`t mine: cei care `[i `nchipuiau c\ [tiu ceva. Eu, cel pu]in, nu stricam nici mintea [i nici m`inile copiilor. C`nd treceau de la mine la un profesor bun, nu erau nevoi]i s\ se dezbare de nimic, fiindc\ nu-i `nv\]asem nimic [i cu asta le economiseam [i timpul, [i banii. EU: Dar cum f\ceai? EL: A[a cum fac to]i. Soseam [i m\ tr`nteam pe un scaun. Ce vreme p\c\toas\! C`t e de obositor s\ umbli! Apoi flec\ream despre ultimele nout\]i: Doamna Lemierre 1 trebuia s\ joace un rol de vestal\ `ntr-o oper\ nou\; dar e `ns\rcinat\ pentru a doua oar\; nu [tiu cine o va `nlocui. Domni[oara Arnould2 l-a p\r\sit pe micul ei conte; se spune c\ e `n vorb\ Montamy4. La ultimul concert dat de amatori, era cu Bertin3. Cu toate astea, micu]ul conte a g\sit por]elanul domnului de
1 Faimoas\ 2

o italianc\ despre care pot spune c\ avea o voce de `nger. E cineva Preville \sta, trebuie s\-l vede]i `n Mercur galant1; scena cu ghicitoarea e de nepre]uit; biata Dumesnil2 nu mai [tie nici ce face, nici ce spune... Hai, domni[oar\, lua]i-v\ cartea! {i pe c`nd domni[oara, care nu se gr\be[te deloc, `[i caut\ cartea pe care nu [tie unde a pus-o, o mai cheam\ [i pe servitoare [i o ceart\, iar eu vorbesc mai departe: La Clairon3 e cu adev\rat de ne`n]eles. Se vorbe[te despre un m\riti[ cum nu se poate mai caraghios: acela al domni[oarei... cum o cheam\?... feti[cana aceea pe care... o `ntre]inea, c\reia i-a f\cut vreo doi-trei copii; aceea care fusese `ntre]inut\ de at`]ia al]ii. Vai, Rameau, vorbe[ti prostii! E cu neputin]\! Nu vorbesc deloc prostii; se spune chiar c\ s-a [i m\ritat. Se aude c-ar fi murit Voltaire; cu at`t mai bine. De ce cu at`t mai bine? Fiindc\ iar o s\ ne fac\ vreo n\zb`tie; de obicei, moare cu dou\ s\pt\m`ni `nainte de a le face... Ce s\-]i mai spun? D\deam drumul c`torva lucruri mai deocheate aduse de prin casele pe unde fusesem, pentru c\ noi to]i s`ntem mari r\sp`nditori de [tiri. F\ceam pe nebunul, ei m\ ascultau, r`deau [i strigau: Vai, c`t e de `nc`nt\tor! ~n r\stimp, cartea domni[oarei fusese g\sit\ sub un jil], unde o t`r`se, o morfolise [i o sf`[iase vreun dog tinerel sau vreo pisicu]\. Domni[oara se a[eza la clavecin [i, mai `nt`i, f\cea ea singur\

c`nt\rea]\ din acele timpuri. Madeleine-Sophie Arnould (1740-1802) celebr\ c`nt\rea]\ de oper\. 3 Bertin dAntilly demnitar din acea vreme. 4 Arclais de Montamy (mort `n 1765), de ale c\rui cercet\ri asupra culorilor pentru pictura pe por]elan Diderot s-a interesat `ndeaproape. Contele de Lauraguais a publicat [i el, `n 1766, o lucrare privind por]elanurile.

Mercur galant sau Comedia f\r\ titlu de Bourdault, de[i scris\ `n secolul

al XVII-lea (1683), a fost reluat\ `n 1753. Actorul Preville (Pierre-LouisDubus, 1721-1799) juca `n ea cinci roluri diferite.
2 3

E vorba de actri]a Dumesnil Marie-Franoise-Marchant (1714-1803). Faimoas\ actri]\ din acele timpuri.

42

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

43

zgomot, apoi m\ apropiam [i eu de ea, dup\ ce-i f\ceam maic\-sii un semn de aprobare. Mama: Merge bini[or; n-ar fi nevoie dec`t s\ vrea; dar nu vrea; `i place mai mult s\-[i piard\ vremea p\l\vr\gind, dichisindu-se, alerg`nd sau f\c`nd mai [tiu eu ce. Dumneata nici n-apuci bine s\ pleci, c\ ea [i `nchide cartea, ca s\ n-o mai deschid\ dec`t atunci c`nd vii din nou; [i n-o dojene[ti deloc. Fiindc\ totu[i trebuia s\ facem ceva, `i luam m`inile domni[oarei [i i le a[ezam altfel; m\ sup\ram, strigam: Sol, sol, sol, e un sol, domni[oar\! Mama: Nu mai ai ureche deloc, domni[oar\? Eu, care nu s`nt la clavecin [i nici nu-]i v\d cartea, tot simt c\ trebuie un sol. Tare `]i mai nec\je[ti profesorul; nu pricep cum poate fi at`t de r\bd\tor; nu re]ii nimic din ce-]i spune, nu faci m\car un pas `nainte... Atunci eu param pu]in loviturile [i, cl\tin`nd din cap, spuneam: Ierta]i-m\, doamn\, ierta]i-m\; ar putea merge mult mai bine dac\ domni[oara ar vrea, dac\ ar studia pu]in, dar [i a[a merge bini[or. Mama: Dac-a[ fi `n locul dumitale, a[ ]ine-o un an la aceea[i bucat\. O, n-ave]i nici o grij\; n-o s\ treac\ mai departe p`n\ c`nd n-o s\ c`nte bucata asta f\r\ nici o greutate; [i n-o s\ dureze at`t de mult c`t crede]i! Domnule Rameau, o m\gule[ti! E[ti prea bun! Ce-ai spus acum e singurul lucru pe care-l va re]ine din lec]ie [i mi-l va repeta ori de c`te ori va avea prilejul... Ora trecea, [col\ri]a `mi d\dea b\nu]ii cu o mi[care gra]ioas\ a m`inii [i cu o reveren]\ pe care o `nv\]ase de la profesorul de dans; iar eu `i puneam `n buzunar, `n timp ce

mama spunea: Foarte bine, domni[oar\; dac\ Javillier 1 ar fi pe-aici, te-ar aplauda... Mai flec\ream apoi o clip\, dup\ cum se cuvine; apoi disp\ream, [i iat\ ceea ce se numea o lec]ie de acompaniament. EU: {i ast\zi e oare altfel? EL: La naiba! Cred [i eu c\ e altfel; sosesc; s`nt grav; m\ gr\besc s\-mi scot man[onul, deschid clavecinul, `ncerc clapele. S`nt mereu gr\bit; dac\ s`nt l\sat s\ a[tept c`t de pu]in, ]ip de parc\ mi-ar fura banii; peste o or\ trebuie s\ fiu la cutare, peste dou\ ore la doamna duces\ cutare; s`nt a[teptat la mas\ de o frumoas\ marchiz\, iar la plecarea de-acolo trebuie s\ merg la un concert, la domnul baron de Bagge 2 , `n strada Neuve-des-Petits-Champs. EU: {i `n tot acest timp nu e[ti a[teptat nic\ieri. Nu-i a[a? EL: A[a e. EU: Atunci, ce rost au vicle[ugurile astea murdare? EL: Murdare? De ce m\ rog? S`nt lucruri obi[nuite `n meseria mea; nu m\ `njosesc deloc f\c`nd ceea ce face toat\ lumea. Nu le-am inventat eu [i ar fi ciudat [i st`ngaci din partea mea dac\ nu m-a[ conforma lor. Nici vorb\, [tiu c\, dac\ o s\ le supui unor principii generale, ale nu [tiu c\rei morale, pe care to]i o au pe buze, dar nimeni n-o pune `n practic\, o s\ sco]i c\ albul e negru [i negrul e alb; dar, domnule filozof, exist\ o con[tiin]\ general\, a[a cum exist\ o gramatic\ general\, [i apoi mai s`nt

Jacques-Letarig Javillier faimos dansator al Operei, maestru de dans la Dup\ cum arat\ Goethe, baronul de Bagge a fost un aristocrat german sau bra-

curtea regelui Fran]ei.

2

banson, mare amator de muzic\ [i organizator al multor concerte bune `n locuin]a sa din Paris.

44

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

45

[i excep]ii `n fiecare limb\, pe care voi, savan]ii, le numi]i... asta... cum le numi]i? EU: Idiotisme. EL: Exact. Ei bine, fiecare meserie are excep]iile ei de la con[tiin]a general\, excep]ii pe care le-a[ numi bucuros idiotisme ale meseriei. EU: ~n]eleg, Fontenelle vorbe[te bine, scrie bine, cu toate c\ `n stilul lui mi[un\ idiotismele fran]uze[ti. EL: {i regele, ministrul, financiarul, magistratul, militarul, scriitorul, avocatul, procurorul, bancherul, meseria[ul, profesorul de c`nt, profesorul de dans s`nt oameni foarte cumsecade, cu toate c\ purtarea lor se dep\rteaz\ `n multe privin]e de con[tiin]a general\ [i e plin\ de idiotisme morale. Cu c`t or`nduirea e mai veche, cu at`t s`nt mai multe idiotisme `n ea; cu c`t vremurile s`nt mai nefericite, cu at`t se `nmul]esc idiotismele. C`t pre]uie[te omul, at`t pre]uie[te meseria [i reciproc; p`n\ la urm\, c`t pre]uie[te meseria, at`t pre]uie[te [i omul. A[adar, trebuie s\ te str\duie[ti pe c`t po]i s\-]i faci pre]uit\ meseria. EU: Ce pricep eu din toate frazele astea `ncurcate e faptul c\ pu]ine meserii s`nt f\cute cinstit sau c\ exist\ pu]ini oameni cinsti]i `n meseriile lor. EL: Bun! S\ zicem c\ nu exist\ deloc; `n schimb, `ns\, exist\ pu]ini potlogari care s\ lucreze `n afara meseriei lor; [i totul ar merge bini[or, dac\ n-ar mai exista [i vreo c`]iva oameni a[a-numi]i s`rguincio[i, punctuali, `ndeplinindu-[i cu stricte]e datoria, riguro[i sau, ceea ce e cam totuna, nesco]`ndu-[i nasul din meseria lor, f\c`nd-o de diminea]\ p`n\ seara [i nef\c`nd nimic altceva. |[tia s`nt singurii care se umplu de bani [i s`nt stima]i. EU: }in`nd seama cu stricte]e de idiotisme.
1

EL: A[a e; v\d c\ m-ai `n]eles. Ei bine, un idiotism comun tuturor oamenilor, fiindc\ exist\ lucruri comune tuturor ]\rilor, tuturor timpurilor, dup\ cum exist\ [i neghiobii comune; un idiotism comun, a[adar, este acela de a avea c`t mai mul]i clien]i; iar o neghiobie comun\ este s\ crezi c\ e mai iscusit cine are mai mult. Iat\ dou\ excep]ii de la con[tiin]a general\, `n fa]a c\rora trebuie s\ te pleci. Ele n-au nimic `n sine, s`nt a[a, ca un fel de credit, dar au pre] din pricina opiniei celorlal]i. S-a spus c\ faima bun\ face mai mult dec`t punga plin\; [i, cu toate astea, cine are faim\ bun\ n-are deloc punga plin\, ba chiar v\d c\ `n zilele noastre cine are punga plin\ are [i faim\. Pe c`t po]i, e bine s\ ai [i punga plin\, [i faim\; iat\ care-mi e scopul c`nd m\ fac pre]uit prin ceea ce dumneata nume[ti vicle[uguri murdare. Predau lec]ii [i le predau bine: iat\ regula general\; las s\ se cread\ c\ am de dat mai multe lec]ii dec`t `ncap `ntr-o zi: iat\ idiotismul! EU: {i spui c\ predai bine lec]iile? EL: Da, nu prea r\u, bini[or. Basul fundamental1 al scumpului meu unchi a simplificat destul lucrurile. Pe vremuri furam banul elevului meu, da, i-l furam, nici vorb\; ast\zi `l c`[tig, cel pu]in tot a[a cum `l c`[tig\ [i ceilal]i. EU: {i n-aveai remu[c\ri c`nd furai? EL: Oh! N-aveam remu[c\ri! Se spune c\ atunci c`nd un ho] `l fur\ pe altul, diavolul r`de. P\rin]ii erau plini de bani c`[tiga]i numai Dumnezeu [tie cum; erau curteni, financiari, mari negustori, bancheri, oameni de afaceri; eu, `mpreun\ cu mul]i al]ii, pe care `i foloseau ca [i pe mine, `i ajutam s\ dea banii `napoi. ~n natur\, toate speciile se m\n`nc\ una pe alta; `n societate, toate

Numele unui element din sistemul armonic al lui Rameau.

46

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

47

st\rile se sf`[ie una pe alta. Ne facem dreptate unii altora, f\r\ ca legea s\ se amestece. Pe vremuri actri]a Deschamps, iar acum actri]a Guimard `l r\zbun\ pe prin] `n dauna financiarului, iar modista, giuvaiergiul, tapi]erul, lenjereasa, escrocul, camerista, buc\tarul, curelarul `l r\zbun\ pe financiar `n dauna actri]ei Deschamps. ~n v`rtejul acesta, doar n\t`ngul sau tr`ndavul poate fi jignit f\r\ s\ fi sup\rat pe nimeni, [i e foarte bine a[a. De unde se poate vedea c\ excep]iile de la con[tiin]a general\ sau, dup\ cum le-am numit, idiotismele morale, despre care se face at`ta zarv\ sub denumirea de potlog\rii, nu s`nt nimic, [i c\ la urma urmei nu-i nevoie dec`t s\ [tii s\ vezi cum trebuie. EU: ~n privin]a asta, e[ti de admirat. EL: {i-apoi, nu uita mizeria: vocea con[tiin]ei [i a onoarei nu prea se aude c`nd `]i chior\ie ma]ele. E de ajuns s\-]i spun c\, dac\ m\ voi `mbog\]i vreodat\, voi fi silit s\ dau `napoi ce-am luat [i c\ s`nt hot\r`t s-o fac `n toate felurile posibile: prin mese, joc, vin, femei. EU: M\ tem doar c\ n-ai s\ te `mbog\]e[ti niciodat\. EL: A[a b\nuiesc [i eu. EU: {i dac\ s-ar `nt`mpla totu[i, ce-ai face? EL: A[ face ca to]i golanii `mbog\]i]i; a[ fi cea mai neru[inat\ lichea care s-a n\scut vreodat\. Abia atunci mi-a[ aduce aminte de c`te m-au f\cut s\ suf\r [i le-a[ `ntoarce cu v`rf [i `ndesat toate tic\lo[iile. ~mi place s\ poruncesc [i a[ porunci. ~mi place s\ fiu l\udat [i a[ fi l\udat. A[ lua pe socoteala mea toat\ trupa villemorian\1 [i i-a[ spune, a[a cum mi s-a spus [i mie: Hai, sec\turilor, distra]i-m\! [i m-ar distra; s\-mi fie b`rfi]i oamenii cumsecade, [i-ar fi b`rfi]i, dac\ ar mai exista; [i apoi
1

am avea feti[cane [i ne-am tutui c`nd am fi be]i; ne-am `mb\ta, ne-am spune n\zdr\v\nii, am avea tot felul de toane [i de vicii, [i ar fi c`t se poate de pl\cut. Am dovedi c\ Voltaire n-are pic de geniu, c\ Buffon1, ve[nic scrobit [i plin de ifose, nu-i dec`t un retor cu stil umflat; c\ Montesquieu nu-i dec`t un scriitor abil; l-am surghiuni pe dAlembert `n matematicile lui. I-am `nv\]a minte pe to]i catona[ii2 de teapa dumitale, care ne dispre]uiesc din invidie, c\rora modestia le serve[te drept mantie a orgoliului, iar cump\tarea drept lege a s\r\ciei. {i muzica? Abia atunci am face muzic\. EU: Dup\ demna `ntrebuin]are pe care ai da-o averii dumitale, v\d ce p\cat e c\ nu e[ti dec`t un calic. Ai tr\i `ntr-un mod cu totul onorabil pentru specia omeneasc\, folositor pentru concet\]enii dumitale [i glorios pentru dumneata `nsu]i. EL: Mi se pare c\ m\ cam iei peste picior. Domnule filozof, nu [tii cu cine ai de-a face; nu-]i dai seama c\ `n clipa de fa]\ s`nt reprezentantul celor mai de seam\ oameni din ora[ [i de la Curte. Fie c\ bog\ta[ii no[tri de toate soiurile [i-au spus `n sinea lor ceea ce ]i-am m\rturisit eu, fie c\ nu [i-au spus, adev\rul e c\, dac\ a[ fi `n locul lor, a[ duce o via]\ leit\ cu aceea pe care o duc ei. R\u a]i mai ajuns voi, \[tia, care v\ `nchipui]i c\ fericirea e aceea[i pentru to]i! Ciudat\ n\lucire! Fericirea voastr\ presupune o oarecare `nclinare romantic\, pe care noi n-o avem, un suflet deosebit, un gust aparte. Ciud\]enia asta o `mpodobi]i cu numele de virtute [i `i spune]i

Georges Buffon (1707-1788) naturalist francez, unul din precursorii evolu~n sensul de personaje jalnice. Denumirea este ironic\, format\ de la numele

]ionismului `n biologie. Autor al Istoriei naturale a animalelor `n 36 de volume.

2

Rameau se refer\ la fermierul-general Villemorien.

faimosului orator, om politic [i scriitor roman Marcus Porcius Cato.

48

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

49

filozofie; dar te `ntreb: oare virtutea [i filozofia s`nt f\cute pentru toat\ lumea? Le are [i le p\streaz\ cine poate. ~nchipuie-]i universul `n]elept [i filozof; recunoa[te c\ ar fi al naibii de trist. A[a c\, tr\iasc\ filozofia, tr\iasc\ `n]elepciunea lui Solomon: s\ bei vinuri bune, s\ te `mbuibi cu m`nc\ruri alese, s\ te t\v\le[ti peste femei frumoase, s\-]i odihne[ti oasele pe paturi moi; `n afar\ de asta, restul nu-i dec`t de[ert\ciune. EU: Cum! Dar s\-]i aperi patria?... EL: De[ert\ciune! Patria nu exist\: de la un cap\t la altul al lumii, nu v\d dec`t tirani [i robi. EU: Dar s\-]i sluje[ti prietenii?... EL: De[ert\ciune! Are cineva prieteni? {i dac\ ar avea, trebuie neap\rat s\ faci din ei ni[te nerecunosc\tori? Uit\-te bine `n jurul t\u [i-ai s\ vezi c\ la asta duc aproape `ntotdeauna serviciile f\cute prietenilor. Recuno[tin]a e un jug [i orice jug e f\cut ca s\ fie scuturat. EU: Dar s\ ai o func]ie `n societate [i s\-]i `ndepline[ti `ndatoririle?... EL: De[ert\ciune! Ce conteaz\ dac\ ai sau n-ai o func]ie? Totul e s\ fii bogat, fiindc\ o func]ie n-o iei dec`t pentru a te `mbog\]i. S\-]i `ndepline[ti `ndatoririle; [i la ce ajungi? La gelozie, la nelini[te, la persecu]ie. Oare `ndeplinindu-]i datoriile devii cineva? S\ lingu[e[ti, pe to]i dracii! S\ lingu[e[ti, s\ te ]ii dup\ granguri; s\ le studiezi gusturile, s\ le satisfaci toanele, s\ le slug\re[ti viciile, s\ le aprobi nedrept\]ile: iat\ secretul! EU: Dar s\ veghezi la educa]ia copiilor t\i? EL: De[ert\ciune! Asta e treaba `nv\]\torului. EU: Dar dac\ `nv\]\torul e p\truns de principiile dumitale [i nu-[i vede de treab\, cine o p\]e[te?

EL: Pe legea mea c\ n-o s-o p\]esc eu; poate c\, `ntr-o bun\ zi, o s-o p\]easc\ so]ul fiicei mele sau so]ia fiului meu. EU: Dar dac\ [i unul, [i cel\lalt se arunc\ `n bra]ele desfr`ului [i ale viciilor? EL: Asta-i ceva obi[nuit pentru ei. EU: {i dac\-[i pierd onoarea? EL: Orice ai face, c`nd e[ti bogat nu-]i po]i pierde onoarea. EU: Dar dac\ se ruineaz\? EL: Cu at`t mai r\u pentru ei. EU: M\ g`ndesc c\, dac\ `]i cru]i osteneala de-a veghea asupra purt\rii so]iei, copiilor [i servitorilor, ar fi destul de lesne s\ nu-]i mai pese nici de afacerile dumitale. EL: Iart\-m\, dar uneori e greu s\ dai de bani, a[a c\ `n privin]a afacerilor e mai cuminte s\ fii prev\z\tor. EU: Iar de so]ie o s\ ai pu]in\ grij\? EL: Ba n-o s\ am deloc, dac\ nu te superi. Cred c\ metoda cea mai bun\ pe care o po]i avea fa]\ de scumpa jum\tate este s-o la[i s\ fac\ ce vrea. Dup\ p\rerea dumitale, n-ar fi foarte pl\cut\ societatea, dac\ fiecare [i-ar vedea de treaba lui? EU: De ce nu? Niciodat\ seara nu mi se pare mai frumoas\ dec`t atunci c`nd s`nt mul]umit de felul cum mi-am petrecut diminea]a. EL: {i mie la fel. EU: Doar tr`nd\via `n care s`nt cufunda]i `i face pe cei suspu[i s\ fie at`t de n\zuro[i c`nd e vorba de distrac]ii. EL: S\ nu crezi asta; se fr\m`nt\ [i ei destul. EU: Nu se odihnesc niciodat\, fiindc\ nu se ostenesc niciodat\. EL: S\ nu crezi una ca asta; s`nt fr`n]i de oboseal\ totdeauna. EU: Pentru ei, pl\cerea nu-i niciodat\ o nevoie, ci o afacere. EL: Cu at`t mai bine; nevoia `nseamn\ b\taie de cap.

50

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

51

EU: Cei sus-pu[i nu cru]\ nimic. Sufletul le este toropit de plictiseal\. ~n mijlocul bel[ugului lor cople[itor, cel care le-ar r\pi via]a le-ar face un bine; [i asta pentru c\ nu [tiu s\-i cear\ fericirii dec`t partea care se toce[te cel mai repede. S\ nu-]i `nchipui cumva c\ eu dispre]uiesc pl\cerile sim]urilor; am un cer al gurii c\ruia `i place grozav o m`ncare fin\ sau un vin desf\t\tor; am inim\ [i ochi, [i-mi place s\ privesc o femeie frumoas\, `mi place s\-i simt `n palm\ t\ria [i rotunjimea s`nului, s\-mi ap\s gura pe buzele ei, s\-i sorb voluptatea din priviri, s\-mi dau sufletul `n bra]ele ei. C`teodat\, nu-mi displace deloc s\ trag un chef cu prietenii mei, ba chiar unul mai zgomotos; dar n-am s\-]i ascund c\-mi face infinit mai mult\ pl\cere s\-i ajut pe neferici]i, s\ termin o treab\ spinoas\, s\ dau un sfat salvator [i s\ citesc o carte frumoas\, s\ m\ plimb cu un b\rbat sau cu o femeie care-mi s`nt dragi, s\-mi petrec c`teva ore pline de `nv\]\minte l`ng\ copiii mei, s\ scriu o pagin\ bun\, s\-mi `ndeplinesc `ndatoririle slujbei, s\-i spun iubitei mele c`teva cuvinte duioase [i dulci, care s-o fac\ s\ m\ cuprind\ `n bra]e. Cunosc o fapt\ pe care mi-ar fi pl\cut s-o fi s\v`r[it eu, chiar dac\ ar fi trebuit s\ dau `n schimb tot ce am; Mahomet e o oper\ m\rea]\, dar mi-ar fi pl\cut [i mai mult s\ reabilitez amintirea familiei Calas1. Unul dintre cunoscu]ii mei pribegise `n Cartagina; era mezinul familiei, `ntr-o ]ar\ `n care exist\ obiceiul ca `ntreaga avere s\ treac\ `n m`inile celui mai mare dintre fra]i. Acolo

afl\ c\ fratele s\u mai mare, un copil r\sf\]at, dup\ ce-[i jefuise cu u[urin]\ tat\l [i mama de tot ce aveau, `i alungase din castelul lor. Bie]ii b\tr`ni abia-[i t`rau zilele `n s\r\cie, `ntr-un or\[el din provincie. Ce face atunci mezinul, pentru p\rin]ii care se purtaser\ cu el at`t de aspru, `nc`t `l siliser\ s\-[i `ncerce norocul departe? Le trimite ajutoare, se gr\be[te s\-[i pun\ la punct treburile, se `ntoarce bogat, `[i readuce tat\l [i mama `n vechea lor locuin]\, `[i m\rit\ surorile. Ah! drag\ Rameau, el socotea clipele acelea drept cele mai fericite din via]a lui; `mi vorbea despre ele cu lacrimi `n ochi; [i eu, povestindu-]i, simt cum mi se tulbur\ sufletul de bucurie [i cum pl\cerea `mi `neac\ glasul. EL: E[ti o fiin]\ cu totul ciudat\. EU: {i dumneata e[ti o fiin]\ vrednic\ de pl`ns, dac\ nu po]i pricepe c\ unii `[i `nfrunt\ soarta [i c\ e cu neputin]\ s\ fii nefericit, c`nd ai s\v`r[it fapte de felul celei pe care ]i-am povestit-o. EL: Iat\ un soi de fericire netulburat\ cu care mi-ar fi greu s\ m\ deprind, fiindc\ arareori o `nt`lne[ti. A[adar, dup\ socoteala dumitale, ar trebui s\ fim oameni cumsecade? EU: Nici vorb\, dac\ vrei s\ fii fericit. EL: {i, cu toate astea, v\d nenum\ra]i oameni cumsecade care nu s`nt deloc ferici]i [i nenum\ra]i oameni ferici]i care nu s`nt deloc cumsecade. EU: }i se pare. EL: {i oare nu m\ `ntreb unde o s\ m\n`nc disear\ numai pentru c\ am avut o clip\ judecata s\n\toas\ [i pentru c\ am

Diderot se refer\ la Jean Calas din Toulouse, care, `nvinov\]it de fanatici c\

[i-ar fi ucis fiul, a fost omor`t (tras) pe roat\, strig`ndu-[i nevinov\]ia. Ceea ce urmeaz\ i s-a `nt`mplat `ns\ sco]ianului Hoope, pe care Diderot l-a cunoscut prin anul 1759, `n casa baronului dHolbach, dup\ cum reiese din scrisorile c\tre domni[oara Volland.

fost sincer? EU: O, nu! ci fiindc\ n-ai fost mereu a[a, fiindc\ n-ai sim]it din vreme c\, mai `nt`i de toate, trebuie s\-]i cau]i mijloacele de trai nelegate de slug\rnicie.

52

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

53

EL: Legate sau nelegate, ale mele s`nt m\car cele mai comode. EU: {i cele mai nesigure [i mai pu]in cinstite. EL: Dar se potrivesc cel mai bine firii mele de tr`ntor, de neghiob [i de sec\tur\. EU: Nu te contrazic. EL: {i fiindc\ pot s\-mi c`[tig fericirea prin vicii `nn\scute, dob`ndite f\r\ munc\, p\strate f\r\ sfor]\ri, potrivite cu moravurile na]iei mele, pe placul celor care m\ ocrotesc [i mai asem\n\toare cu micile lor nevoi personale dec`t virtu]ile care i-ar stingheri acuz`ndu-i de diminea]\ p`n\ seara, ar fi ciudat s\ `ncep s\ m\ fr\m`nt ca un suflet blestemat, s\ m\ schimonosesc [i s\ m\ fac altul dec`t s`nt. Ar fi ciudat s\ pl\m\desc o fire care-mi e str\in\; ar fi ciudat s\-mi caut `nsu[iri hai s\ zicem demne de toat\ stima, ca s\ nu mai lungim vorba , `nsu[iri a c\ror dob`ndire [i punere `n practic\ m-ar costa mult de tot [i nu m-ar duce la nimic, ba poate chiar la mai r\u dec`t nimic, f\c`ndu-i de batjocur\ pe bog\ta[ii pe l`ng\ care cer[etorii de teapa mea `ncearc\ s\ tr\iasc\. Virtutea e l\udat\, dar `n schimb e ur`t\ [i fugi de ea, fiindc\ te `nghea]\ cu r\ceala ei, iar `n lumea asta e bine s\ tr\ie[ti mai la c\ldur\. {i-apoi a[ deveni moroc\nos; de ce-]i `nchipui oare c\ vezi, adeseori, cum cei cucernici s`nt aspri, sup\r\cio[i [i neprieteno[i!? Fiindc\ [i-au luat `n spinare o sarcin\ care nu li se potrive[te; ei sufer\ [i, c`nd suferi, `i faci [i pe al]ii s\ sufere; un asemenea lucru nu-mi convine nici mie, nici ocrotitorilor mei; trebuie s\ fiu vesel, s\ [tiu s\ m\ plec, s\ fiu glume], bufon, caraghios. Virtutea se cere respectat\, iar respectul e st`njenitor; virtutea se cere admirat\ [i nu e prea distractiv s\ tot admiri. Eu am de-a face cu oameni care se plictisesc [i trebuie s\-i fac s\ r`d\. Iar pentru c\ numai

caraghiosul [i nebunul `i fac pe oameni s\ r`d\, trebuie s\ fiu caraghios [i nebun, [i dac\ natura nu m-ar fi f\cut a[a, cel mai simplu lucru ar fi s\ par c\ s`nt. Din fericire, nu-i nevoie s\ m\ prefac; exist\ [i a[a destui pref\cu]i, de toate soiurile, chiar dac\ nu-i mai punem la socoteal\ pe cei care se prefac fa]\ de ei `n[i[i. Cavalerul \sta de La Morlire 1 , care-[i pune p\l\ria pe spr`ncean\, umbl\ cu nasul `n v`nt, se uit\ peste um\r la trec\tori, `[i b\l\ng\ne ditamai spada la [old [i are totdeauna o `njur\tur\ la `ndem`n\ pentru cel f\r\ spad\, cavalerul de La Morlire, care pare c\ sfideaz\ pe oricine, ce face el de fapt? Tot ce poate ca s\ se conving\ pe sine `nsu[i c\ e `ndr\zne], dar e un la[. D\-i un bob`rnac peste nas, [i-l va primi cu bl`nde]e. Vrei s\-l faci s\-[i moaie glasul? Strig\ la el, arat\-i bastonul [i d\-i un picior `ntre buci. Mir`ndu-se singur de la[itatea lui, o s\ te `ntrebe cine ]i-a spus c\ e la[, de unde [tiai? El `nsu[i, cu o clip\ mai `nainte, habar n-avea de asta; o `ndelung\ [i obi[nuit\ maimu]\real\ a curajului `l f\cuse s\ se cread\ brav; f\cuse at`tea str`mb\turi, `nc`t `ncepuse [i el s\ le cread\. Dar femeia asta, care-[i chinuie[te trupul prin posturi, viziteaz\ `nchisorile, ia parte la toate adun\rile de binefacere, merge cu ochii `n jos [i n-ar `ndr\zni s\ priveasc\ nici un b\rbat `n fa]\, femeia asta care se fere[te mereu s\ nu-i ademeneasc\ cineva sim]urile? Oare tot ce face `i `mpiedic\ inima s\ ard\, suspinele s\-i umfle pieptul, s`ngele s\ i se aprind\, dorin]ele s-o fr\m`nte [i `nchipuirea s\-i aminteasc\, noaptea [i ziua, scenele
1

Charles-Jacques-Louis-Auguste Rochette, La Morlire (1701-1785) scrii-

tor francez, autor al lucr\rii Angola, destul de pre]uit\ la vremea ei. La Morlire a fost `ns\ un mare intrigant `n lumea teatrelor [i un faimos desfr`nat.

54

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

55

din Portarul {artrezilor1 sau pozi]iile Aretinului2? Ce se petrece cu ea atunci? Ce g`nde[te camerista c`nd se treze[te [i d\ fuga numai `n c\ma[\, ca s\-[i ajute st\p`na care se pr\p\de[te? Justino, du-te [i te culc\ din nou; st\p`na, `n delirul ei, nu te cheam\ pe tine. Iar prietenul Rameau, dac\ s-ar apuca `ntr-o bun\ zi s\ arate dispre] pentru bog\]ie, pentru femei, pentru traiul bun, pentru tr`nd\vie; dac\ s-ar apuca s\ fac\ pe virtuosul, ce-ar fi atunci? Un ipocrit. Rameau trebuie s\ fie ceea ce este, adic\ un t`lhar fericit printre t`lharii boga]i, [i nu un fanfaron al virtu]ii ori un virtuos silit s\-[i ron]\ie coaja de p`ine singur sau printre calici. {i-apoi, ca s\-]i vorbesc deschis, nu m\ `mpac defel cu fericirea dumitale netulburat\, nici cu aceea a c`torva vis\tori de teapa dumitale. EU: V\d, dragul meu, c\ nici n-o cuno[ti [i nici nu pari f\cut s-o `n]elegi. EL: Pe naiba! Cu-at`t mai bine; poate c\ m-ar face s\ cr\p de foame, de plictiseal\ [i de remu[care. EU: Dup\ toate astea, singurul sfat pe care ]i-l pot da este s\ te `ntorci c`t mai grabnic `n casa din care ai fost alungat, fiindc\ n-ai [tiut s\ te por]i cu destul\ dib\cie. EL: {i s\ fac ceea ce dumneata nu dezaprobi la propriu, iar mie `mi cam face sc`rb\ la figurat.
Lucrare literar\ pornografic\, ap\rut\ pe la 1744, atribuit\ lui J.Ch. Gervaise de Latouche. 2 Pietro Aretino (1491-1566) umanist italian din epoca Rena[terii, scriitor, autor de tragedii [i comedii, vestit prin satirele sale necru]\toare `mpotriva papilor [i a monarhilor, pentru care a fost supranumit biciul regilor. Adeseori, `ns\, [i-a folosit talentul pentru a-i [antaja pe bog\ta[i. Diderot se refer\ aici la o lucrare imoral\ a lui Aretino.
1

EU: Asta e p\rerea mea. EL: F\r\ nici o leg\tur\ cu metafora care-mi displace `n clipa de fa]\, dar nu-mi va displ\cea deloc alt\ dat\. EU: Ce mai ciud\]enie! EL: Nu-i nimic ciudat `n asta; vreau cu adev\rat s\ fiu m`r[av, dar f\r\ s\ m\ sileasc\ nimeni. Vreau s\-mi `njosesc demnitatea... R`zi? EU: Da, demnitatea dumitale m\ face s\ r`d. EL: Fiecare o are pe a lui. Eu a[ vrea s-o uit pe a mea, dar de bun\voie, [i nu la porunca altuia. Oare trebuie s\ mi se spun\: t`r\[te-te, [i eu s\ fiu silit s\ m\ t`r\sc? T`r`tul e mersul viermelui [i al meu; [i unul, [i altul ne `ndeletnicim cu el c`nd s`ntem l\sa]i `n pace, dar ne ridic\m atunci c`nd s`ntem c\lca]i pe coad\; am fost c\lcat pe coad\ [i m\ voi ridica... {i apoi, habar n-ai ce sat f\r\ c`ini e acolo! ~nchipuie-]i un personaj melancolic [i posac, ros de nevricale, cu halatul `nf\[urat de dou\ ori `n jurul trupului, un personaj c\ruia `i e sil\ de el `nsu[i [i de toate; pe care abia `l po]i face s\ z`mbeasc\, sp\rg`ndu-]i ]easta [i mintea `n o sut\ de chipuri; un personaj care se uit\ cu r\ceal\ at`t la schimonoselile hazlii ale obrazului meu, c`t [i la cele [i mai hazlii `nc\, ale min]ii mele. C\ci, fie vorba `ntre noi, Mo[ Cr\ciunul despre care vorbesc, benedictinul \sta josnic, at`t de renumit pentru maimu]\relile lui, cu toate succesele pe care le are la Curte, f\r\ s\ m\ laud nici pe mine, nici pe el, nu-i dec`t o paia]\ de lemn `n compara]ie cu mine. Degeaba m\ fr\m`nt ca s\ ating m\re]ia nebunilor, nimic nu m\ ajut\. O s\ r`d\? N-o s\ r`d\? Iat\ ce s`nt for]at s\ m\ `ntreb `n mijlocul str`mb\turilor [i po]i s\-]i dai seama `n ce m\sur\ nelini[tea asta d\uneaz\ talentului meu. Ipohondrul, cu ]easta `nfundat\ `ntr-o scuf\ de noapte care `i acoper\ ochii, pare

56

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

57

un idol neclintit. Parc\ i s-ar fi legat un fir de b\rbie [i-apoi firul ar fi fost cobor`t p`n\ sub jil]. A[tep]i s\ se trag\ de fir [i nu se trage sau, dac\ se `nt`mpl\ s\ i se ca[te f\lcile idolului, atunci el nu face dec`t s\ rosteasc\ vreo vorb\ care s\ te m`hneasc\ p`n\ `n fundul inimii, o vorb\ care s\-]i arate c\ nici nu te-a luat m\car `n seam\ [i c\ te-ai maimu]\rit de poman\. Odat\ rostit\ vorba asta (drept r\spuns la vreo `ntrebare pe care i-ai pus-o cu patru zile mai `nainte), resortul mastoidian se destinde [i f\lcile se `nchid. Spun`nd acestea, `ncepu s\-[i imite omul. Se a[ezase pe un scaun; ]inea capul ]eap\n, avea p\l\ria tras\ pe ochi [i pleoapele pe jum\tate `nchise; bra]ele `i at`rnau `n jos; `[i mi[ca f\lcile asemenea unui automat, zic`nd: Da, da, ave]i dreptate, domni[oar\, e nevoie de fine]e. |sta hot\r\[te, \sta hot\r\[te mereu [i f\r\ putin]\ de apel, seara, diminea]a, la sp\lat, la mas\, la cafenea, la joc, la teatru, la cin\, `n pat, [i, Dumnezeu s\ m\ ierte, cred c\ p`n\ [i `n bra]ele amantei. Hot\r`rile luate `n bra]ele amantei nu le-am auzit, dar de celelalte s`nt s\tul p`n\ `n g`t... Trist, `ntunecat [i ne`nduplecat ca destinul, a[a e patronul nostru. ~n fa]a lui st\ o mironosi]\ care-[i d\ aere. Te-ai putea hot\r` s\-i spui c\ e dr\gu]\, fiindc\ mai este `nc\, de[i are ici-colo, pe obraz, c`teva pl\gi [i nu mai are mult p`n\ s\ ajung\ la propor]iile doamnei de Bouvillon 1. ~mi plac c\rnurile, c`nd s`nt frumoase; dar ce-i prea mult nu-i bun, iar mi[carea e at`t de esen]ial\ materiei! Item 2, e mai rea, mai `ng`mfat\ [i mai
1 2

proast\ dec`t o g`sc\. Item, face pe de[teapta. Item, trebuie s-o convingi c\ o crezi grozav de de[teapt\. Item, habar n-are de nimic, dar d\ [i ea decizii. Item, trebuie s\ aplauzi deciziile [i cu m`inile, [i cu picioarele, s\ sari `n sus de bucurie, s\ te `nfiori de admira]ie: Vai, ce frumos, ce delicat, ce bine a]i vorbit! Cu c`t\ sensibilitate [i fine]e! Ce p\rere original\! De unde iau femeile toate astea? F\r\ s\ le fi `nv\]at cineva, numai a[a, din instinct [i din inteligen]a lor `nn\scut\! Asta-i minune curat\. {i apoi s\ ni se mai spun\ c\ experien]a, studiul, g`ndirea, educa]ia s`nt bune la ceva!... {i alte multe asemenea prostii [i pl`nsete de bucurie; s\ te plocone[ti de zeci de ori pe zi, cu un genunchi `ndoit, cu piciorul cel\lalt tras `napoi, cu bra]ele `ntinse spre zei]\, c\ut`ndu-i dorin]a `n ochi, cu privirea a]intit\ la buzele ei, a[tept`ndu-i porunca [i pornind ca o s\geat\. Cine s-ar putea supune unui asemenea rol, dac\ nu nefericitul care g\se[te acolo, de dou\ sau de trei ori pe s\pt\m`n\, cu ce s\-[i potoleasc\ necazurile ma]elor! Ce s\ mai spun de al]ii, ca Palissot, Frron, Poinsine]ii, Baculard 1, care au cu ce s\-[i ]in\ zilele [i a c\ror josnicie nu poate fi scuzat\ prin chior\iturile unui stomac bolnav? EU: Nu te-a[ fi crezut niciodat\ at`t de pre]ios. EL: Nici nu s`nt. La `nceput, m\ uitam cum fac ceilal]i, f\ceam [i eu la fel ca ei, ba poate ceva mai bine chiar, pentru c\ s`nt mai neru[inat din fire, mai bun m\sc\rici, mai fl\m`nd [i am pl\m`ni mai zdraveni. Se pare c\ s`nt urma[ direct al vestitului Stentor2.

1 Baculard

dArnaud sau Darnaud-Baculard (1718-1805) scriitor submedio-

cru, prieten cu Poincinet. Personaj gras [i `ndesat din Romanul comic al lui Scarron. ~n plus, `ntre altele (lat.)
2

Osta[ grec, erou al r\zboiului troian, dotat cu o voce grozav de puternic\. La

aceast\ ultim\ `nsu[ire se refer\ aici Rameau.

58

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

59

{i, ca s\-mi arate ce bojoci grozavi are, `ncepu s\ tu[easc\ at`t de puternic, `nc`t zb`rn`iau geamurile cafenelei, din care pricin\ juc\torii de [ah `[i uitar\ pentru o clip\ de jocul lor. EU: {i la ce folose[te un asemenea talent? EL: Nu ghice[ti? EU: Nu; s`nt cam m\rginit. EL: ~nchipuie-]i c\ a `nceput sfada [i c\ nu s`nt `nc\ sigur de victorie; atunci m\ ridic [i spun cu un glas r\sun\tor: A[a e, cum zice domni[oara... asta `nseamn\ s\ judeci! Nici unul din cei care fac pe de[tep]ii `n saloanele noastre n-ar putea-o egala. Ceea ce spune e genial. Dar nu trebuie s\ aprobi `ntotdeauna `n acela[i fel; ar fi monoton, ar suna fals, ar deveni insipid. Ca s\ scapi de asemenea lucru e nevoie de chibzuial\ [i de inventivitate; trebuie s\ [tii s\-]i preg\te[ti [i s\ plasezi la timp tonurile majore [i definitive, s\ prinzi prilejul [i momentul potrivit. C`nd, de pild\, sentimentele s`nt `mp\r]ite, c`nd discu]ia a ajuns la punctul culminant, c`nd nu se mai `n]eleg [i vorbesc to]i o dat\, trebuie s\ te a[ezi undeva, deoparte, `n col]ul camerei cel mai dep\rtat de c`mpul de lupt\, s\-]i preg\te[ti explozia printr-o t\cere `ndelungat\ [i s\ pici `n mijlocul conversa]iilor pe nea[teptate, ca o bomb\ Comminges1; `n arta asta s`nt ne`ntrecut. Dar s`nt [i mai uimitor `n contrara ei: am tonule]ele mele pe care le `ntov\r\[esc cu z`mbete [i cu nenum\rate mutre aprobatoare; atunci aprob cu nasul, cu gura, cu fruntea, cu ochii; am o u[urin]\ de-a m\ ploconi, un fel al meu de a-mi muia spinarea, de-a ridica sau de-a cobor` din umeri, un fel de a-mi `ntinde degetele, de a-mi `nclina capul, de-a `nchide ochii [i de-a r\m`ne uluit, ca [i cum a[ asculta cobor`ndu-se din

ceruri o voce `ngereasc\ [i divin\; asta m\gule[te. Nu [tiu dac\ `]i dai seama de puterea unei asemenea atitudini; n-am inventat-o eu, dar nu m\ `ntrece nimeni `n executarea ei. Ia prive[te, prive[te! EU: E, `ntr-adev\r, nemaipomenit\. EL: Crezi c\ exist\ o minte de femeie, c`t de c`t `nfumurat\, care s\-i reziste? EU: Nu; s`nt nevoit s\ recunosc c\ ai dus foarte departe talentul de-a face pe nebunul [i de-a te `njosi. EL: N-au dec`t s\ fac\ orice, to]i, oric`]i or fi, [i n-au s\ m\ `ntreac\ niciodat\; Palissot, de pild\, cel mai tare dintre ei, n-o s\ fie niciodat\ dec`t un `nv\]\cel pe l`ng\ mine. Dar dac\ la `nceput rolul \sta te distreaz\ [i dac\ sim]i o oarecare pl\cere s\-]i r`zi `n sinea ta de neghiobia celor pe care `i ame]e[ti, p`n\ la urm\, el nu mai face nici dou\ parale: [i-apoi, dup\ ce-l joci de c`teva ori, e[ti silit s\ te repe]i; fiindc\ inteligen]a [i arta au [i ele limitele lor; numai Dumnezeu [i c`teva rare genii `[i l\rgesc orizontul, pe m\sur\ ce merg mai departe. Poate c\ unul dintre \[tia e Bouret1: face ni[te ispr\vi care `mi dau p`n\ [i mie, da, mie `nsumi, idei grozave. C\]elu[ul, cartea marii fericiri, f\cliile de pe drumul Versailles-ului s`nt fapte care m\ cople[esc [i m\ umilesc; atunci c`nd le auzi, nu-]i mai vine s\ te-apuci de nimic. EU: Nu `n]eleg despre ce c\]elu[ vorbe[ti. EL: Pe ce lume tr\ie[ti? Chiar, serios, nu [tii cum a f\cut omul \sta nemaipomenit ca s\-[i deprind\ c\]elu[ul s\ nu mai ]in\ la el [i s\ se gudure la ministrul Justi]iei, c\ruia `i pl\cea javra?
1

Financiar bogat, cu mare trecere la Curtea Fran]ei. La moartea lui Ludovic

Bomb\ de asediu, numit\ astfel dup\ numele inventatorului ei, de Comminges.

al XV-lea, a dat faliment [i dup\ aceea, ajuns `n neagr\ mizerie, s-a sinucis.

60

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

61

EU: M\rturisesc c\ nu [tiu. EL: Cu at`t mai bine. E unul din cele mai frumoase lucruri care se pot imagina; a uimit toat\ Europa [i n-a existat m\car un curtean s\ nu-l pizmuiasc\. Dumneata, care ai o minte ager\, cum ai fi f\cut? }ine seama de faptul c\ ciud\]enia ve[m`ntului ministerial speria c\]elu[ul [i c\ javra `l iubea pe Bouret; mai ]ine seama c\ acesta n-avea dec`t opt zile la `ndem`n\ ca s\ `nl\ture piedicile. Trebuie s\ cuno[ti toate datele problemei; doar a[a ai s\ `n]elegi cum trebuie meritul dezleg\rii ei. Hai, spune! EU: Ce s\ spun? M\rturisesc c\, `n astfel de `mprejur\ri, cele mai u[oare piedici m\ stingheresc. EL: Atunci ascult\ ([i spun`ndu-mi asta m\ b\tu u[urel pe um\r, fiindc\ e prietenos de felul lui), ascult\ [i admir\! Bouret `[i face o masc\ asem\n\toare cu obrazul ministrului; `mprumut\, cu ajutorul unui valet, uria[a lui rob\; `[i pune masca pe fa]\; `mbrac\ roba. ~[i cheam\ c`inele, `l m`ng`ie, `i d\ un covrig; apoi, schimb`ndu-[i pe nea[teptate g\teala, nu mai e ministrul Justi]iei, ci Bouret care `[i cheam\ c`inele [i-l biciuie[te. ~n mai pu]in de dou\ sau trei exerci]ii de felul \sta, f\cute de diminea]\ p`n\ seara, c`inele se deprinde s\ fug\ de Bouret fermierul-general [i s\ alerge dup\ Bouret ministrul de Justi]ie. Dar s`nt prea bun; dumneata e[ti un profan care n-ar merita s\ cunoasc\ minunile `nf\ptuite sub ochii lui. EU: Totu[i, te rog s\-mi vorbe[ti [i despre carte, [i despre f\clii1.

EL: Nu, nu. ~ntreab\-l pe mutu! Poate-o s\-]i spun\ el; [i folose[te `mprejurarea care ne-a adus fa]\-n fa]\, ca s\ afli lucruri ne[tiute de nimeni pe lume. EU: Adev\rat. EL: S\ `mprumu]i roba [i peruca ministrului de peruc\ uitasem s\-]i spun s\ `mprumu]i roba [i peruca ministrului Justi]iei! S\-]i faci o masc\ dup\ chipul [i asem\narea lui! Masca asta, mai ales, m\ `nnebune[te. Iat\ pentru ce se bucur\ Bouret de cel mai `nalt respect; iat\ pentru ce are milioane! S`nt unii, decora]i cu crucea Sf`ntului Ludovic, care n-au nici cu ce s\-[i cumpere p`ine; a[a c\ la ce bun s\ alergi dup\ cruci [i s\ te spete[ti, c`nd po]i duce un trai tihnit, r\spl\tit totdeauna cum se cuvine? Asta se cheam\ a lucra `n stil mare. C`nd `i iei drept model pe oameni de felul acesta, te sim]i descurajat; ]i se face mil\ de tine `nsu]i [i te plictise[ti. Masca! Masca! Mi-a[ fi dat un deget, numai s\-mi fi tr\snit mie prin cap ceva asem\n\tor. EU: Dar dumneata, cu `nfl\c\rarea pentru minun\]iile astea [i cu fertilitatea genial\ pe care o ai, oare n-ai inventat nimic? EL: Ba s\ m\ ier]i; ia, de pild\, felul de a admira, despre care ]i-am vorbit [i `n care dai o anumit\ pozi]ie spin\rii, `l socotesc inven]ia mea, de[i poate fi contestat de unii invidio[i. S`nt convins c\ a fost folosit [i mai `nainte; dar cine [i-a dat seama c`t e de bun ca s\-]i po]i r`de pe ascuns de vreun neobr\zat pe care te prefaci c\-l admiri? Am apoi peste o sut\ de metode ca s\ izbute[ti s\ seduci o fat\, sub nasul maic\-sii, f\r\ ca b\tr`na s\ bage m\car de seam\, ba chiar f\c`nd-o complice. De-abia `mi `nce-

~n timpul unei vizite pe domeniile lui Bouret, regele Fran]ei primi un in-

folio, intitulat Adev\rata fericire. Deschiz`ndu-l, v\zu scris pe fiecare fil\: Regele a venit la Bouret. C`t despre isprava cu f\cliile, se spunea c\ `n timpul unei c\l\torii a regelui, pentru a-l lingu[i, Bouret `i a[ez\ `n cale, din dou\zeci `n dou\zeci de pa[i, c`te un om purt`nd o tor]\ aprins\.

pusem cariera, c`nd m-au [i dezgustat toate metodele vulgare, folosite pentru strecurarea bile]elelor dulci; acum am zece mijloace ca s\ fac s\-mi fie smulse, [i, printre mijloacele astea, `ndr\znesc s\ m\ laud c\ s`nt unele noi. Am talent mai ales c`nd e

62

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

63

vorba s\-l `ncurajez pe vreun b\rbat sfios; i-am dus la izb`nd\ pe unii care erau [i neghiobi, [i slu]i. Dac\ toate astea ar fi scrise, cred c\ mi s-ar recunoa[te oleac\ de geniu. EU: }i-ar face o cinste neobi[nuit\. EL: Cred [i eu. EU: ~n locul dumitale, le-a[ a[terne pe h`rtie. Ar fi p\cat s\ se piard\. EL: A[a e, dar habar n-ai ce pu]in caz fac eu de metod\ [i de `nv\]\minte luate de-a gata. Cine simte nevoia de a le avea scrise n-o s\ ajung\ niciodat\ departe; geniile citesc pu]in, fac multe [i se formeaz\ de la sine. Uit\-te la Cezar, la Turenne1, la Vauban2, la marchiza de Tencin3, la fratele ei, cardinalul4, [i la secretarul acestuia, abatele Trublet. {i Bouret? Cine i-a dat lec]ii lui Bouret? Nimeni; pe oamenii \[tia mari `i formeaz\ natura. Crezi c\ ai s\ g\se[ti scris\ undeva povestea c`inelui [i a m\[tii? EU: Dar c`nd n-ai ce face, c`nd chinurile p`ntecelui gol sau osteneala p`ntecelui `nc\rcat `]i alung\ somnul... EL: Am s\ m\ mai g`ndesc. E mai bine s\ scrii lucruri mari dec`t s\ faci nimicuri. Atunci ]i se `nal]\ sufletul, imagina]ia ]i se
Henri de la Tour dAuvergne Turenne (1611-1675) mare[al al Fran]ei. Sebastien le Prestre de Vauban (1633-1707) inginer [i economist francez; a deschis c\i noi `n arta militar\ a timpului s\u, `n special `n ceea ce prive[te construirea fort\re]elor. ~n anul 1703, a primit titlul de mare[al, dar, critic`nd sistemul de impozite al Fran]ei, a c\zut `n dizgra]ie, iar lucr\rile economice i-au fost arse [i distruse. 3 Claudine-Alexandrine Guerin, marchiz\ de Tencin (1681-1749). Salonul ei a fost frecventat de numero[i scriitori din secolul al XVIII-lea, printre care Fontenelle [i Marivaux. Dup\ cum se vede, Diderot `i adreseaz\ cuvinte de laud\. 4 Cardinalul Pierre Guerin de Tencin (1679-1758) a fost ministru, mai ales datorit\ influen]ei surorii sale, dup\ c`te se spunea. La retragerea din via]a politic\, se pare c\ [i-a pierdut min]ile.
2 1

`nc\lze[te, ]i se `nfl\c\reaz\ [i cre[te; nu ]i se `ngusteaz\ peste m\sur\, a[a cum se `nt`mpl\ c`nd e vorba s\ te miri `n fa]a micu]ei Hus de aplauzele pe care un public t`mpit se `nc\p\]`neaz\ s\ le risipeasc\ pentru sclifosita de Dangeville1, care joac\ f\r\ pic de gust, se mi[c\ pe scen\ aproape `ncovoiat\, ba mai are `nc\ [i pref\c\toria de-a se uita `n ochii celui cu care vorbe[te, juc`nd cu sub`n]elesuri [i lu`ndu-[i propriile schimonoseli drept fine]e, iar trop\iala drept gra]ie; sau despre afectata de Clairon, care e mai uscat\, mai scrobit\, mai artificial\ [i mai b\]oas\ dec`t `]i po]i `nchipui. Iar imbecilii de spectatori bat din palme p`n\ nu mai pot, f\r\ s\-[i dea seama c\ dumneata, micu]\ Hus, e[ti un m\nunchi de gra]ii (e adev\rat c\ m\nunchiul se cam `ngroa[\, dar ce-are a face?), c\ ai cea mai frumoas\ piele, cei mai frumo[i ochi, cea mai frumoas\ guri]\, cam pu]in\ sim]ire, ce e drept, [i un mers nu tocmai sprinten, dar nici at`t de greoi pe c`t se spune. ~n schimb, c`nd e vorba de temperament, nu-i nici una care s\ te `ntreac\. EU: {i toate astea le spui `n batjocur\ sau ca pe ni[te adev\ruri? EL: Nenorocirea e c\ `mpeli]atul \sta de temperament st\ pitit `n\untru [i nu vrea s\ dea la iveal\ nici o lic\rire m\car; dar eu, cel care `]i vorbesc, [tiu, [tiu bine c\ ea are temperament. {i dac\ nu chiar temperament, atunci `n orice caz ceva asem\n\tor. S-o vezi numai c`nd o apuc\ toanele, cum se poart\ cu vale]ii, cum le c`rpe[te pe cameriste, ce mai picioare le trage `n p\r]ile moi pentru cea mai mic\ abatere de la respectul cuvenit. E un dr\cu[or, ]i-o spun eu, un dr\cu[or plin de temperament [i de demnitate... Oh, te-ai z\p\cit, nu-i a[a?
Numele de scen\ al familiei Botot. Claude Charles Botot (1655-1743) actor la Comedia Francez\, ca [i fiul, Charles Etienne Botot (1707-1787), [i fiica sa, Marie-Anne Botot (1714-1796), despre care e vorba `n text [i care a debutat pe scen\ la v`rsta de opt ani. A jucat un rol important `n piesa lui Palissot, Filozofii.
1

64

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

65

EU: ~]i spun drept c\ nu-mi dau seama dac\ buna-credin]\ sau r\utatea te face s\ vorbe[ti astfel. Eu s`nt un biet naiv; fii bun [i las\-]i arta deoparte, vorbe[te-mi mai de-a dreptul! EL: Cam a[a `i vorbim noi micu]ei Hus despre Dangeville [i despre Clairon, amestec`nd pe ici, pe colo, c`teva cuvinte care te-ar face s\ b\nuie[ti adev\rul. Admit s\ m\ iei drept o sec\tur\, `ns\ nu drept un prost, [i numai un prost sau un nebun din dragoste ar putea s\ spun\ cu seriozitate asemenea obr\znicii. EU: Dar cum te po]i hot\r` s\ le spui? EL: Asta nu se face dintr-o dat\, ci `ncetul cu `ncetul. Ingenii largitor venter1. EU: Cumplit\ trebuie s\ fie foamea care te `mbolde[te! EL: Se prea poate; totu[i, oric`t de tari ]i s-ar p\rea cuvintele, crede-m\ c\ oamenii c\rora li se adreseaz\ s`nt mai obi[nui]i s\ le asculte dec`t s`ntem noi s\ le d\m drumul. EU: {i mai exist\ pe-acolo vreunul care s\ `ndr\zneasc\ s\ fie de aceea[i p\rere cu dumneata? EL: Ce vrei s\ spui c`nd vorbe[ti de vreunul? Asta e doar p\rerea [i limbajul tuturor. EU: Acela dintre voi care nu e o mare sec\tur\ trebuie s\ fie un mare dobitoc. EL: Dobitoci printre noi? ~]i jur c\ nu g\se[ti dec`t unul singur, [i anume gazda care ne pr\znuie[te ca s\ fie dus\ de nas. EU: Dar cum se poate l\sa dus\ de nas `n mod at`t de grosolan? La urma urmei, superioritatea talentelor lui Dangeville [i Clairon nu mai poate fi pus\ la `ndoial\. EL: Minciuna care m\gule[te se `nghite dintr-o sorbitur\, iar adev\rul care am\r\[te se bea pic\tur\ cu pic\tur\. {i apoi p\rem at`t de convin[i, at`t de sinceri!
1

EU: Trebuie totu[i s\ fi gre[it vreodat\ fa]\ de principiile artei \steia [i s\ fi sc\pat, din neb\gare de seam\, vreunul din adev\rurile amare care jignesc; fiindc\, `n ciuda rolului tic\los, m`r[av, josnic, groaznic, pe care-l joci, cred c\, de fapt, ai un suflet sim]itor. EL: Da de unde! S\ m\ ia naiba dac\, de fapt, [tiu cum s`nt! Mai totdeauna drumul g`ndurilor mele e neted ca-n palm\; la mine, cum s-ar zice, ce e-n gu[\, [i-n c\pu[\. Nu spun niciodat\ neadev\ruri, c`nd am c`t de c`t interes s\ fiu sincer, [i nu s`nt niciodat\ sincer, c`nd am c`t de c`t interes s\ mint. Spun lucrurile a[a cum `mi vin; dac\ s`nt mintos, cu at`t mai bine; dac\ torn la obr\znicii, nu se ]ine seama. Vorbesc f\r\ pic de fereal\. Nu m-am g`ndit `n via]a mea, nici `nainte de-a vorbi, nici c`nd vorbesc, nici dup\ ce-am vorbit; a[a c\ nu jignesc pe nimeni. EU: {i totu[i, ]i s-a `nt`mplat s\-i jigne[ti pe oamenii de treab\ care te `ntre]ineau [i-]i ar\tau at`ta bun\voin]\. EL: Ce s\-i faci? A fost o nenorocire, un ceas r\u, cum vine c`teodat\ `n via]\. Fericire f\r\ sf`r[it nu exist\; prea o duceam bine [i nu putea s\ mai dureze mult. Dup\ cum [tii, tagma noastr\ este cea mai numeroas\ [i mai bine aleas\. E o [coal\ de omenie, re`nnoirea ospitalit\]ii antice; `i culegem pe to]i poe]ii care cad; pe Palissot l-am luat dup\ ce a scris Zara1, pe Bret dup\ Fal[ii m\rinimo[i2; `i adun\m pe to]i muzican]ii r\u fama]i, pe to]i autorii care nu mai s`nt citi]i, pe toate actri]ele fluierate,

P`ntecele d\ruitor de talent (lat.)

1 E vorba de Zara (1751), tragedie pe care, de[i publicul a primit-o cu bun\voin]\, Palissot a retras-o dup\ a treia reprezenta]ie, pretinz`nd, mai t`rziu, c\ actorii au jucat alt\ pies\ dec`t aceea pe care le-o d\duse. 2 Orfelina sau Fal[ii m\rinimo[i comedie scris\ `n 1752 de c\tre Antoine Bret (1717-1792), autor mediocru [i editor la fel de mediocru al operelor lui Molire. Fal[ii m\rinimo[i a fost retras\ dup\ cinci reprezenta]ii, pentru a fi corectat\, [i n-a mai fost reluat\.

66

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

67

pe to]i actorii huidui]i, o ceat\ `ntreag\ de bie]i mofluzi, de parazi]i neghiobi, `n fruntea c\rora am cinstea s\ m\ aflu eu, ca [ef viteaz al unei armate nu prea cutez\toare. C`nd vin pentru prima oar\, eu `i `ndemn s\ m\n`nce, eu cer de b\ut pentru ei, at`t de ne`nsemna]i s`nt! Se g\sesc printre ei c`]iva tineri zdren]\ro[i care nu [tiu cu ce s\ `nceap\, dar au `nf\]i[are pl\cut\; restul nu s`nt dec`t ni[te tic\lo[i, buni doar s\-l lingu[easc\ pe patron [i s\-l adoarm\, ca s\ culeag\ de la patroan\ ce-a mai r\mas `n urma lui. P\rem veseli; dar de fapt s`ntem cu to]ii am\r`]i [i grozav de fl\m`nzi. Nici lupii nu s`nt mai h\mesi]i, nici tigrii nu s`nt mai cumpli]i dec`t noi. ~nghi]im ca lupii la vreme de iarn\, c`nd troienele acoper\ zile de-a r`ndul p\m`ntul; sf`[iem, ca tigrii, tot ce [i-a f\cut un drum `n via]\. C`teodat\ ga[ca lui Bertin se adun\ cu a lui Monsauge1 [i cu a lui Villemorien, [i atunci e mare t\mb\l\u `n menajerie. Nu s-au mai pomenit nicic`nd at`tea jivine triste, ar]\goase, v\t\m\toare [i `nt\r`tate, str`nse laolalt\. {i n-ai s-auzi altceva dec`t numele lui Buffon, al lui Duclos, al lui Montesquieu, al lui Rousseau, Voltaire, D Alembert sau Diderot, [i numai Dumnezeu [tie de ce epitete s`nt `nso]ite. Nu-i recunoa[tem nim\nui inteligen]a, dac\ nu-i tot at`t de neghiob ca noi. Acolo am conceput planul comediei Filozofilor; scena cu cel care bate toba `n sat am f\cut-o eu, inspir`ndu-m\ din Teologia pe m`na femeilor2. N-ai fost cru]at de ea nici dumneata [i nici nimeni altul.
1

EU: Cu at`t mai bine! Poate mi s-a f\cut mai mult\ cinste dec`t merit. M-a[ sim]i `njosit dac\ b`rfitorii at`tor oameni pricepu]i [i cinsti]i s-ar g`ndi s\ m\ vorbeasc\ de bine. EL: S`ntem mul]i [i fiecare trebuie s\-[i dea obolul; dup\ sacrificarea vitelor mari, le jertfim [i pe celelalte. EU: Scump v\ mai cost\ p`inea, dac\ pentru a o dob`ndi oc\r`]i [tiin]a [i virtutea! EL: }i-am mai spus c\ s`ntem oameni de nimic; `njur\m pe toat\ lumea [i nu m`hnim pe nimeni. C`teodat\ `i avem printre noi pe greoiul abate dOlivet, pe abatele Le Blanc1 cel gras sau pe ipocritul Batteux2. Abatele Le Blanc e r\ut\cios numai `nainte de mas\. Cum [i-a luat cafeaua, se [i tr`nte[te `ntr-un fotoliu, cu picioarele sprijinite de policioara vetrei, [i adoarme ca un papagal b\tr`n pe-o vergea. Dac\ zarva se `nte]e[te peste m\sur\, abatele casc\, se `ntinde, se freac\ la ochi [i spune: Ei, ce s-a-nt`mplat, ce s-a-nt`mplat? Discut\m dac\ Piron3 are mai mult spirit dec`t Voltaire. S\ fim l\muri]i: spirit a]i spus? Nu cumva vorbi]i despre gust? Fiindc\, `n ce prive[te gustul, Piron al vostru e ageamiu de tot. Adic\, habar n-are? N-are... {i iat\-ne v`r`]i `ntr-o discu]ie despre gust. Atunci patronul face semn cu m`na s\ i se dea cuv`ntul, fiindc\ el se crede tare,
1

D. Ph. Thiroux de Monsauge, care `n unele copii ale manuscrisului lui

Abatele Le Blanc (1707-1781) caracterizat de Goethe drept o mediocri-

Diderot e numit Mesenge, a fost ginerele lui Bouret, ca [i Villemorien, [i afacerist, amator de muzic\ [i spectacole, ca [i socrul [i cumnatul s\u.
2

tate ajuns\ la situa]ie `nalt\ [i onoruri prin favoarea celor mari. Anecdota povestit\ de Diderot arat\ tocmai rela]iile acestea dintre Le Blanc [i Academie.
2

Femeia doctor sau Teologia pe m`na femeilor, comedie `n cinci acte de p\-

Abatele Charles Batteux (1713-1780) scriitor, prieten al abatelui dOlivet Alexis Piron (1689-1773) scriitor francez mediocru.

rintele Bougeant, `ndreptat\ `mpotriva janseni[tilor, nu pare s\ fi fost reprezentat\, dar a fost tip\rit\ `n 1731.

[i du[man `nver[unat al lui Voltaire.

3

68

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

69

mai ales c`nd e vorba de gust. Gustul, spune el... gustul e ceva... Pe legea mea c\ nu [tiu ce `ndrug\ despre gust [i nici el nu [tie! C`teodat\ vine printre noi amicul Robb [i ne desfat\ cu povestirile lui cinice, cu minunile convulsionarilor1 pe care le-a v\zut el `nsu[i, cu vreo c`teva c`nturi din poemul s\u, a c\rui tem\ o cunoa[te cum nu se poate mai bine2. Nu pot s\-i suf\r versurile, dar `mi place s\-l ascult; c`nd recit\, ai zice c\-i apucat. ~n jurul lui to]i strig\: |sta, da, poet!... Fie vorba `ntre noi `ns\, poezia lui nu-i dec`t un talme[-balme[ alc\tuit din toate soiurile de zgomote nedeslu[ite, e `nc`lceala s\lbatic\ a limbii locuitorilor turnului Babel. Mai vine c`teodat\ pe-acolo [i un nerod cu o `nf\]i[are [tears\ [i n\t`ng\, dar de[tept ca un diavol [i viclean ca o maimu]\ b\tr`n\. E una din mutrele care parc\-]i cer batjocura [i bob`rnacele, una din mutrele l\sate de Dumnezeu spre `ndreptarea celor care judec\ dup\ `nf\]i[are [i c\rora oglinda ar fi trebuit s\ le arate c\ e tot at`t de u[or s\ fii de[tept [i s\ pari neghiob, pe c`t e de u[or s\ fii neghiob [i s\ te ascunzi sub o `nf\]i[are istea]\. {tii c\ e destul de obi[nuit\ la[itatea de a jertfi un naiv pentru a-i distra pe ceilal]i; fa]\ de omul nostru, la[itatea aceasta se comite `ntotdeauna. E o curs\ pe care o `ntindem nou-veni]ilor [i aproape nici unul nu scap\ f\r\ s\ cad\ `n ea... M\ uimea c`teodat\ juste]ea observa]iilor nebunului de Rameau asupra oamenilor [i a caracterelor, [i i-am m\rturisit-o.
Mistici religio[i care, `n timpul rug\ciunilor, ajung `ntr-o stare asem\n\toare cu epilepsia. 2 Povestirile lui Robb, ap\rute `n dou\ voluma[e, nu s`nt numai cinice, ci de-a dreptul pornografice. C`t despre tema poemului, ea era sifilisul, boala de care suferea poetul.
1

EL: {tii, `mi r\spunse, [i de la pu[lamale te alegi cu ceva, [i chiar desfr`narea te poate `nv\]a destule; `]i pierzi nevinov\]ia, dar o dat\ cu ea scapi [i de prejudec\]i; printre tic\lo[i, unde viciul se arat\ f\r\ masc\, `nve]i s\-l cuno[ti; [i apoi, am [i citit pu]in. EU: Ce-ai citit? EL: Am citit, citesc [i recitesc `ntruna c\r]ile lui Teofrast, La Bruyre [i Molire. EU: S`nt c\r]i cum nu se poate mai bune. EL: Ba chiar mai bune dec`t s-ar crede; dar cine [tie oare s\ le citeasc\? EU: Toat\ lumea; fiecare dup\ mintea lui. EL: Eu cred c\ aproape nimeni nu [tie s\ le citeasc\. Ai putea s\-mi spui ce se caut\ `n ele? EU: Distrac]ie [i `nv\]\minte. EL: Dar ce fel de `nv\]\minte? Asta e principalul. EU: Cunoa[terea `ndatoririlor, dragostea pentru virtute, ura fa]\ de viciu. EL: Eu culeg din ele tot ce trebuie f\cut [i tot ce nu trebuie spus. A[a, de pild\, c`nd citesc Avarul `mi spun: Fii avar dac\ vrei, dar fere[te-te s\ vorbe[ti ca avarul! C`nd citesc Tartuffe, `mi spun: Fii ipocrit dac\ ai chef, dar nu vorbi ca ipocritul! P\streaz\ viciile care `]i s`nt folositoare, dar las\ la o parte [i tonul, [i aparen]ele care te-ar face ridicol! Ca s\ te p\ze[ti de tonul [i de aparen]ele astea, trebuie s\ le cuno[ti; iar sus-pomeni]ii autori le-au zugr\vit cum nu se poate mai bine. Eu s`nt eu [i r\m`n ceea ce s`nt, dar fac [i spun ceea ce trebuie. Nu-i dispre]uiesc deloc pe morali[ti: ai multe de c`[tigat de la ei, mai ales de la cei care au pus morala `n ac]iune. Viciul nu-l vat\m\ pe om dec`t din c`nd `n c`nd; manifest\rile viciului `ns\ te lovesc la orice pas. Poate c\ e mult mai bine s\ fii

70

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

71

obraznic dec`t s\ ai `nf\]i[area unui obraznic; obraznicul din fire nu insult\ dec`t din c`nd `n c`nd, cel cu `nf\]i[are de obraznic insult\ f\r\ r\gaz. {i s\ nu-]i `nchipui c\ s`nt singurul cititor de soiul \sta; n-am alt merit dec`t c\, proced`nd cu sistem, judec`nd limpede, v\z`nd lucrurile cum trebuie, am f\cut ceea ce aproape to]i ceilal]i fac din instinct. Din pricina asta, pe ei lecturile nu-i ajut\ s\ fie mai buni dec`t mine [i, `n ciuda lor, r\m`n ridicoli; pe c`t\ vreme eu nu s`nt a[a dec`t dac\ vreau, [i atunci le-o iau cu mult `nainte. Aceea[i art\ care, `n unele ocazii, m\ `nva]\ s\ m\ feresc de ridicol, m\ `nva]\ de asemenea ca `n altele s\-l utilizez c`t mai bine. Atunci `mi aduc aminte de tot ce-au spus al]ii, de tot ce-am citit [i adaug tot ce iese din str\fundul meu, care, pentru asemenea lucruri, e de o rodnicie uimitoare. EU: Bine-ai f\cut c\ mi-ai dezv\luit tainele astea; altfel, a[ fi crezut c\ te contrazici. EL: Nu m\ contrazic deloc: pentru o singur\ dat\ c`nd trebuie s\ evi]i ridicolul, ai o sut\ de prilejuri `n care trebuie s\ cau]i cu tot dinadinsul s\ fii ridicol. Nu exist\ alt rol de jucat pe l`ng\ cei mari dec`t rolul de nebun. Nebunul titular al regelui a existat vreme `ndelungat\, dar niciodat\ regii n-au avut vreun `n]elept titular. Eu, unul, s`nt nebunul lui Bertin [i al multor altora, poate chiar [i al dumitale `n clipa de fa]\; sau poate c\ dumneata e[ti nebunul meu: `n]eleptul n-are nevoie de nebun; a[adar, cel care are un nebun nu e `n]elept; [i, dac\ nu e `n]elept `nseamn\ c\ e nebun; [i poate fi, chiar dac\ e rege, nebunul nebunului s\u. De altfel, adu-]i aminte c\ atunci c`nd e vorba de ceva at`t de schimb\tor cum s`nt moravurile, nu exist\ nimic absolut, nimic esen]ial, nimic adev\rat sau fals pe deplin, `n afar\ de faptul c\ trebuie s\ fii

cum `]i cere interesul, s\ fii bun sau r\u, `n]elept sau nebun, cu bun-sim] sau ridicol, cinstit sau vicios. Dac\, din `nt`mplare, virtutea ar duce la bog\]ie, atunci ori a[ fi fost virtuos, ori a[ fi simulat virtutea, ca oricare altul; oamenii m-au vrut ridicol [i ridicol m-au f\cut; iar vicios s`nt din n\scare [i din bun\voin]a naturii. Spun vicios doar ca s\ vorbesc pe limba voastr\, fiindc\, de-am sta s\ ne l\murim, s-ar putea `nt`mpla ca voi s\ `n]elege]i prin viciu tocmai ceea ce eu numesc virtute, iar prin virtute tocmai ceea ce eu numesc viciu. {i-i mai avem printre noi pe autorii de la Opera Comic\, pe actorii [i pe actri]ele lor, [i cel mai adesea pe antreprenorii lor, Corbie, Moette 1 , to]i oameni pricepu]i [i deosebit de merituo[i. Ei, dar uitam s\-]i pomenesc de marii critici ai literaturii: cei de la lAvant-Coureur, les Petites-Affiches, lAnne littraire, lObservateur littraire, le Censeur hebdomadaire2, toat\ ga[ca celor care scriu fi]uici. EU: LAnne littraire [i lObservateur littraire? Asta nu-i cu putin]\; doar nu se pot suferi unul pe altul. EL: Adev\rat; dar calicii se `mpac\ `n fa]a blidului. Blestematul de Observateur littraire, lua-l-ar naiba cu fi]uicile lui cu tot! C`inele \sta, puiul \sta de pop\3 zg`rcit, `mpu]it [i c\m\tar,
1

E vorba at`t de Corbie (sau Corby), mort pe la 1815, care a editat Teatrul Bulevardier (3 vol., 1756) [i a fost antreprenor al Operei Comice, c`t [i de asociatul s\u, Moette (Jean-Pierre), mort pe la 1806. Dup\ numele lor, Diderot a l\sat un spa]iu liber `n manuscris, urm`nd pesemne s\ adauge numele unui asociat al acestora. 2 Publica]ii ale timpului, la care scriau numai du[manii enciclopedi[tilor. 3 E vorba de abatele Joseph de La Porte (1718-1779), redactor al Observatorului literar. La Porte fusese colaboratorul lui Frron [i se certase apoi cu acesta; de aceea nu se puteau suferi unul pe altul.

72

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

73

e cauza nenorocirii mele. Ieri ne-a ie[it pentru prima oar\ `n cale: a sosit la ora care ne scoate pe to]i din b`rlogurile noastre, la ora mesei, [i la ora asta, dac\ e vremea ur`t\, fericit acela dintre noi care are `n buzunar dou\zeci [i patru de gologani, ca s\-[i pl\teasc\ o tr\sur\! Cutare [i-a b\tut joc de confratele lui, care sosise diminea]a stropit de noroi p`n\-n g`t [i muiat p`n\ la oase, iar seara s-a `ntors el `nsu[i acas\, `n acela[i hal. Ba a fost unul, nu mai [tiu cine, care acum c`teva luni s-a certat stra[nic cu savoiardul care ni se pro]\pise `n u[\; era vorba de datorii: creditorul ]inea mor]i[ ca datornicul s\-i pl\teasc\, iar acesta din urm\ nu era `n fonduri [i nici nu putea s\ se urce la noi f\r\ s\ treac\ prin m`inile celuilalt. Se aduce m`ncarea [i i se d\ abatelui locul de cinste `n capul mesei. Intru; `l z\resc. Cum, p\rinte, prezidezi? `l `ntreb eu... Asta-i foarte bine pentru ast\zi, dar m`ine, dac\ nu-i cu sup\rare, ai s\ te cobori cu un tac`m mai `ncoace, poim`ine cu `nc\ unul [i tot a[a, merg`nd din tac`m `n tac`m, c`nd la dreapta, c`nd la st`nga, din locul pe care l-am ocupat eu, la r`ndul meu, `naintea dumitale; Frron, la r`ndul lui, dup\ mine; Dorat, la r`ndul lui, dup\ Frron; Palissot, la r`ndul lui, dup\ Dorat, [i o s\ `nlemne[ti l`ng\ mine, biet am\r`t care siedo sempre come un maestoso cazzo fra duoi coglioni 1 . Abatele, care e b\iat bun [i [tie de glum\, `ncepe s\ r`d\; domni[oara, p\truns\ de adev\rul observa]iei mele [i de juste]ea compara]iei, `ncepe [i ea s\ r`d\; to]i cei care stau la dreapta [i la st`nga abatelui, ca [i cei pe care `i deplasase cu un loc, `ncep s\ r`d\. R`de toat\ lumea, numai patronul se sup\r\
1

[i `ncepe s\-mi spun\ ni[te cuvinte care, dac\ am fi fost numai noi doi, n-ar fi avut nici o importan]\... Rameau, e[ti un neru[inat. O [tiu prea bine, doar pentru asta s`nt primit aici. E[ti o sec\tur\. Ca oricare altul. E[ti un golan. Dac\ n-a[ fi golan, m-a[ mai g\si oare aici? Am s\ te dau afar\. Dup\ mas\ plec eu singur. Chiar te-a[ sf\tui s-o faci. Am luat masa [i n-am l\sat s\-mi scape nici un dumicat. Dup\ ce am m`ncat bine, am b\ut din plin, fiindc\, la urma urmei, tot un drac ar fi fost; jup`n-burt\ e un personaj c\ruia i-am f\cut `ntotdeauna pe plac: m-am `mp\cat cu g`ndul c\ trebuie s\ plec [i tocmai m\ preg\team s-o fac; `mi d\dusem cuv`ntul `n fa]a at`tor oameni [i trebuia s\ mi-l ]in! Am pierdut o gr\mad\ de timp cotrob\ind prin cas\, c\ut`ndu-mi bastonul [i p\l\ria acolo unde nu erau [i a[tept`nd dintr-o clip\ `n alta ca patronul s\ dea drumul unui nou val de insulte, s\ intervin\ cineva, [i, p`n\ la urm\, tot sup\r`ndu-ne mereu, s\ sf`r[im prin a ne `mp\ca. M\ suceam [i m\ `nv`rteam, fiindc\ `n sinea mea nu-i purtam deloc pic\; dar patronul, el, mai `ntunecat [i mai crunt dec`t Apollo al lui Homer c`nd `[i zv`rlea s\ge]ile asupra armiei grece[ti [i cu boneta mai tras\ peste urechi dec`t de obicei, se plimba `n lung [i-n lat, cu b\rbia `n pumn. Domni[oara se apropie de mine: Dar ce lucru neobi[nuit am f\cut, domni[oar\? Am fost ast\zi mai altfel dec`t mi-e felul? Vreau s\ pleci.

Expresie pornografic\, pe care n-o vom traduce (ital.)

74

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

75

Voi pleca... Dar nu eu l-am ofensat pe patron. Iart\-m\; domnul abate e invitat [i... Patronul a dovedit c\ nu [tie ce i se cuvine c`nd l-a invitat pe abate, c`nd m-a primit `n cas\ pe mine [i, o dat\ cu mine, pe at`]ia al]i golani de teapa mea... Haide, micu]ul meu Rameau, trebuie s\-i ceri iertare domnului abate! Pu]in `mi pas\ de iertarea lui! Haide, haide, a[a au s\ se potoleasc\ toate... S`nt luat de m`n\, tras spre jil]ul abatelui; `i `ntind bra]ele [i m\ uit la el cu oarecare admira]ie, c\ci s-a mai pomenit s\-i cear\ vreodat\ cineva iertare abatelui? Abate, `i spun, abate, toate astea s`nt caraghioase, nu-i a[a? {i-apoi `ncep s\ r`d, iar abatele r`de [i el. A[adar, abatele m\ iertase; dar mai trebuia s\-i vorbesc patronului [i ce-aveam s\-i spun era cu totul alt\ chestie. Nu prea mi-aduc aminte cum mi-am ticluit scuzele: Domnule, uit\-te la nebunul de mine... M\ am\r\[te de prea mult\ vreme; nu vreau s\ mai aud de el. E sup\rat... Da, s`nt foarte sup\rat. Asta n-o s\ se mai `nt`mple. Cea mai mare pu[lama... Nu [tiu dac\ se g\sea `ntr-una din zilele de proast\ dispozi]ie, `n care domni[oara se teme s\ se apropie de el [i nu `ndr\zne[te s\-i vorbeasc\ dec`t cu m\nu[i, nu [tiu dac\ a `n]eles gre[it ce i-am spus sau dac\ eu i-am vorbit anapoda, dar [tiu c\ dup\ asta a fost [i mai r\u ca `nainte. Ce naiba! Oare nu m\ cunoa[te deloc? Oare nu [tie c\ s`nt ca un copil [i c\ uneori `mi dau drumul la gur\, f\r\ s\ m\ g`ndesc? {i apoi, Dumnezeu s\

m\ ierte, cred c\ mi se cuvine [i mie o clip\ de r\gaz. {i o paia]\ f\cut\ din o]el s-ar toci, dac\ ai juca-o a[a, de diminea]\ p`n\ seara [i de seara p`n\-n zori. S`nt silit s\-i `nveselesc, altfel nici nu se poate, dar trebuie s\ m\ mai distrez [i eu c`teodat\. {i `n toat\ harababura aceea mi-a tr\snit prin minte un g`nd nenorocit, un g`nd care m-a umplut de trufie, insufl`ndu-mi m`ndrie [i obr\znicie; mi-a tr\snit prin minte c\ nu se pot lipsi de mine, c\ le eram un om neap\rat trebuincios. EU: Da, [i eu cred c\ le e[ti foarte folositor, dar ei `]i s`nt [i mai folositori dumitale. Doar nu po]i g\si c`nd vrei o cas\ at`t de primitoare; pe c`nd ei, pentru un nebun care le lipse[te, vor g\si o sut\ `n loc. EL: O sut\ de nebuni ca mine?! Domnule filozof, a[a ceva nu se prea g\se[te pe toate drumurile. Nebuni obi[nui]i, da, po]i g\si. Dar oamenii s`nt mai greu de mul]umit c`nd e vorba de nerozii dec`t atunci c`nd e vorba de talent sau de virtute. Eu s`nt o raritate `n felul meu, da, o adev\rat\ raritate. Acum, c`nd nu m\ mai au, ce crezi c\ fac? Se plictisesc c`ine[te. Eu s`nt un izvor nesecat de obr\znicii. ~n fiecare clip\ aveam c`te-o glum\ care-i f\cea s\ r`d\ cu lacrimi; eram pentru ei un ospiciu `ntreg. EU: Iar dumneata aveai mas\, pat, hain\, vest\ [i n\dragi, pantofi [i gologani `n fiecare lun\. EL: Asta e partea frumoas\, e beneficiul; dar despre `ndatoririle mele nu sufli o vorb\. Mai `nt`i, dac\ se zvonea c\ s-a scris o pies\ nou\, oricum ar fi fost vremea, trebuia s\ plec s\ scotocesc toate podurile caselor din Paris, p`n\ d\deam peste autor; trebuia s\ fac rost de textul lucr\rii [i s\-i dau s\ `n]eleag\, cu dib\cie, c\ exist\ un rol pe care l-ar juca grozav de bine una din cuno[tin]ele mele. {i care, m\ rog?

76

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

77

Care? Mai [i `ntrebi! O persoan\ plin\ de gra]ii, de dr\g\l\[enii, de fine]e. Vrei s\ vorbe[ti de doamna Dangeville? Nu cumva o cuno[ti? Ba o cunosc pu]in, dar nu despre ea e vorba. Atunci despre cine? ~i [opteam numele. Ea?! Da, ea, repetam eu oarecum ru[inat, fiindc\ mi se mai `nt`mpl\ s\ m\ ru[inez uneori. {i-ar fi trebuit s\ vezi cum i se lungea fa]a poetului c`nd auzea numele sau cum `mi pufnea `n nas c`teodat\. Cu toate astea, cu sau f\r\ voia lui, trebuia s\-l poftesc la mas\; iar el, tem`ndu-se s\ nu intre prea tare `n hor\, d\dea `napoi [i-mi tot mul]umea. {i s\ fi v\zut ce p\]eam c`nd nu-mi reu[eau negocierile; m\ f\ceau b\d\ran, neghiob, ]\r\noi; nu eram bun de nimic; nu pre]uiam nici c`t paharul cu ap\ care mi se d\dea de b\ut. Dar cel mai r\u era c`nd ea juca [i c`nd trebuia s\ merg plin de curaj `n mijlocul huiduielilor unui public care, orice s-ar spune, judec\ bine; s\ fac s\ se aud\ aplauzele mele izolate, s\ atrag privirile asupra mea, s\ abat c`teodat\ fluier\turile adresate actri]ei [i s\ aud [u[otindu-se `n jurul meu: E vreunul din vale]ii deghiza]i ai amantului ei. O s\ tac\ odat\ derbedeul \sta?... De obicei, nu se [tie ce te poate `mpinge la asemenea ispr\vi; se crede c\ o faci din prostie, pe c`t\ vreme tu ai un motiv care scuz\ totul. EU: P`n\ la `nc\lcarea legilor civile. EL: Totu[i, `n cele din urm\, m\ recuno[teau [i atunci se spunea: Oh! E Rameau... Nu-mi mai r\m`nea altceva de f\cut dec`t s\ arunc c`teva cuvinte ironice, ca s\-mi salvez de ridicol aplauzele singuratice, care erau interpretate de-a-ndoaselea.

Recunoa[te c\ trebuie s\ te `mping\ un interes puternic, ca s\ po]i `nfrunta astfel `ntregul public, [i c\ fiecare din corvoadele astea merita mai mult dec`t un b\nu]. EU: De ce nu-]i luai ajutoare? EL: Ba `mi luam, dar [i atunci aveam parte de c`te ceva. ~nainte de a merge la locul de tortur\, eram silit s\-mi `ncarc memoria cu pasaje str\lucite la care trebuia s\ dau tonul aplauzelor. Dac\ se `nt`mpla s\ le uit [i s\ m\ `n[el, tremuram c`nd m\ duceam apoi la ei; nici nu-]i `nchipui ce t\r\boi ie[ea. {i unde mai pui c\ tot acolo mai aveam de `ngrijit [i o hait\ de c`ini; e adev\rat c\ eu singur `mi luasem, proste[te, sarcina asta; eram, de asemenea, [eful aprovizion\rii pisicilor. M\ sim]eam prea fericit dac\ Micou m\ binecuv`nta cu o zg`rietur\ care `mi sf`[ia man[eta sau m`na. Criquette sufer\ de colici; eu trebuie s\-i frec p`ntecele. Pe vremuri, domni[oara avea nevricale, acum are nervi. Nici nu mai vorbesc despre alte indispozi]ii u[oare, pentru care nu se sfia deloc fa]\ de mine. Asta hai, treac\-mearg\; nu i-am cerut niciodat\ s\ se ab]in\; am citit nu mai [tiu unde c\ un prin], supranumit Cel Mare, st\tea uneori sprijinit de sp\tarul jil]ului cu fundul g\urit `n care amanta lui `[i f\cea nevoile. Fa]\ de-ai casei po]i doar s\ faci ce vrei [i cine era pe-atunci mai de-al casei dec`t mine? Am propov\duit `ntotdeauna c\ oamenii trebuie s\ tr\iasc\ laolalt\ [i s\ fac\ tot ce le place; d\deam eu `nsumi pilda [i nimeni nu m\ ]inea de r\u; n-aveam dec`t s\-mi dau fr`u liber. }i l-am schi]at pe patron. Domni[oara `ncepe s\ se cam `ngra[e, [i s\ te ]ii c`te au mai scornit pe seama ei! EU: {i dumneata ai f\cut parte dintre cei care-au scornit? EL: De ce nu? EU: Fiindc\ e cel pu]in necuviincios s\-]i batjocore[ti binef\c\torii.

78

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

79

EL: Dar nu-i [i mai r\u `nc\ s\-l `njose[ti pe cel ocrotit de tine, `n numele milei pe care i-o ar\]i? EU: Dac\ cel ocrotit n-ar fi el `nsu[i josnic, atunci ocrotitorul n-ar mai avea putin]a s\-l `njoseasc\. EL: Dar [i dac\ oamenii n-ar fi ridicoli prin ei `n[i[i, nu s-ar r`de pe seama lor. Ce vin\ am eu dac\ se `nh\iteaz\ cu to]i nemernicii [i s`nt tr\da]i sau oc\r`]i? C`nd te hot\r\[ti s\ ai de-a face cu oameni de teapa noastr\ [i c`nd ai mintea s\n\toas\, trebuie s\ te a[tep]i la nu [tiu c`te m`r[\vii. C`nd ne ia cineva, nu [tie oare cum s`ntem, nu ne cunoa[te sufletele interesate, josnice [i perfide? Dac\ ne cunoa[te, atunci nu-i r\u deloc. Se sub`n]elege c\ `ntre noi exist\ un pact, dup\ care ni se va face bine, [i c\, mai devreme sau mai t`rziu, noi vom r\spl\ti prin r\u binele f\cut. Un asemenea pact nu exist\ oare `ntre om [i maimu]a sau papagalul s\u? Brun 1 ]ip\ c`t `l ]ine gura c\ Palissot, care `i e comesean [i prieten, a f\cut cuplete `mpotriva lui. Palissot a fost nevoit s\ scrie cuplete, [i Brun n-are dreptate. Poincinet ]ip\ c`t poate c\ Palissot a pus pe seama lui cupletele f\cute `mpotriva lui Brun. Palissot a fost nevoit s\ pun\ pe seama lui Poincinet cupletele f\cute `mpotriva lui Brun, iar Poincinet n-are dreptate. Micul abate Rey ]ip\ c`t `l ]ine gura c\ prietenul s\u, Palissot, i-a suflat amanta cu care el `i f\cuse cuno[tin]\; trebuia sau s\ nu-i prezinte amantei un individ de teapa lui Palissot, sau s\ se a[tepte s-o piard\; Palissot [i-a f\cut datoria, iar micul abate Rey n-are dreptate. Librarul David ]ip\ c`t poate c\ asociatul s\u, Palissot, s-a culcat sau a vrut s\ se culce cu nevast\-sa; nevasta librarului David ]ip\ [i ea c`t poate c\ Palissot a dat s\ `n]eleag\ cui a
1

vrut [i cui n-a vrut c\ s-a culcat cu ea; dac\ Palissot s-a culcat sau nu cu nevasta librarului nu-i deloc u[or de [tiut sigur, fiindc\ femeia a trebuit s\ nege adev\rul, iar Palissot a putut l\sa s\ se cread\ [i ce n-a fost. Oricum ar fi, `ns\, Palissot n-a f\cut dec`t s\-[i joace rolul, iar David [i nevast\-sa n-au dreptate. Helvtius1 ]ip\ c`t `l ]ine gura c\ Palissot `l `nf\]i[eaz\ pe scen\ ca pe un om necinstit, tocmai pe el, c\ruia `i mai datoreaz\ `nc\ ni[te bani `mprumuta]i ca s\-[i `ngrijeasc\ s\n\tatea v\t\mat\, s\ se hr\neasc\ [i s\ se `mbrace. La ce ar fi putut s\ se a[tepte din partea unui om m`njit cu tot felul de infamii, din partea unui om care [i-a f\cut prietenul s\-[i lepede religia, numai ca s\ petreac\ el 2? La ce-ar fi putut s\ se a[tepte din partea unui om care `[i `nsu[e[te bunurile asocia]ilor s\i, nu crede `n nimic pe lume, alearg\ dup\ noroc per fas et nefas 3, `[i num\r\ zilele dup\ tic\lo[iile s\v`r[ite, ba `nc\ se mai [i `nf\]i[eaz\ el `nsu[i pe scen\ drept unul dintre cei mai periculo[i punga[i, neru[inare cum n-a mai existat alta `n trecut [i nici nu va mai exista `n viitor4?! Nu. A[adar, nu Palissot, ci Helvtius n-are dreptate. Dac\ `l duci pe un t`n\r provincial la menajeria din Versailles [i dac\ lui, din prostie, `i d\ prin minte s\-[i v`re m`na printre gratii `n cu[ca tigrului sau a panterei, dac\ t`n\rul `[i las\ m`na `n gura fiarei s`ngeroase, cine e de vin\? Toate
1

Pasajul se refer\ la faptul c\ Palissot l-a `nf\]i[at pe Helvtius, `n Filozofii, `nSe povestea cum Palissot l-a `n[elat pe Poincinet, f\g\duindu-i c\, dac\ va

cerc`nd s\-l denigreze, ca [i pe ceilal]i enciclopedi[ti, de altfel.

2

trece la protestantism, va deveni profesorul unui prin] protestant. ~n privin]a lui Poincinet, [i alte documente ale timpului arat\ cum adeseori a c\zut victim\ farselor sinistre f\cute de Frron-tat\l [i al]ii.
3

Prin mijloace `ng\duite [i ne`ng\duite (lat.) Se refer\ la lucrarea lui Pallisot, Omul primejdios, comedie `n trei acte, `n versuri.

Publicist din acea vreme.

80

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

81

astea s`nt cuprinse `n pactul despre care-]i vorbeam; n-are dec`t s-o p\]easc\ cine nu le cunoa[te sau le uit\. C`]i oameni pe care `i `nvinuim de r\utate n-a[ putea dezvinov\]i prin pactul acesta universal [i consfin]it, acuzatorii trebuind, de fapt, s\-[i recunoasc\ propria neghiobie! Da, contes\ dolofan\, dumneata e[ti vinovat\ c`nd `]i aduni `n cas\ ceea ce oamenii de rangul dumitale numesc fiin]e ordinare, dumneata e[ti de vin\ c`nd fiin]ele astea ordinare `]i fac m`r[\vii, te `mping [i pe dumneata s\ le faci [i-]i atrag ura oamenilor de treab\. Oamenii de treab\ fac ce li se cade s\ fac\, fiin]ele ordinare fac [i ele ce li se cade lor s\ fac\, iar dumneata gre[e[ti primindu-i `n cas\. Dac\ Bertinhus 1 tr\ia `n pace, lini[tit, `mpreun\ cu amanta lui, dac\, fiind oameni de treab\, [i-ar fi f\cut prieteni de treab\, dac\ ar fi chemat `n jurul lor oameni talenta]i [i cunoscu]i prin virtutea lor, dac\ [i-ar fi rezervat numai pentru o m`n\ de oameni lumina]i [i ale[i orele de distrac]ie `n care s-ar fi smuls din pl\cerea de-a fi am`ndoi, de-a [i-o spune unul altuia `n lini[tea singur\t\]ii, crezi c\ s-ar mai fi scornit vreun lucru bun sau r\u pe seama lor? Ce-au p\]it? Ce meritau [i nimic altceva; [i-au primit pedeapsa pentru nesocotin]a lor; noi s`ntem cei pe care soarta i-a h\r\zit din vecii vecilor s\-i pedepseasc\ pe Bertin-ii zilelor noastre, iar nepo]ii care ne vor sem\na s`nt h\r\zi]i s\-i pedepseasc\ pe Monsauge-ii [i Bertin-ii viitorului. Dar pe c`t\ vreme noi execut\m decretele juste ale sor]ii asupra neghiobiei, voi, care ne zugr\vi]i a[a cum s`ntem, executa]i dreptele ei decrete asupra noastr\. Ce-ai g`ndi oare despre noi, dac\ am pretinde, `n ciuda tuturor moravurilor noastre ru[inoase, s\ ne bucur\m de respectul
1

oamenilor? Ai g`ndi c\ s`ntem ]icni]i, nu-i a[a? {i cei care se a[teapt\ la purt\ri cinstite din partea unor oameni vicio[i din n\scare, m`r[avi [i josnici din fire, s`nt ei oare `n]elep]i? Toate `[i au o r\splat\ pe lumea asta. Exist\ doi procurorigenerali: unul e la `ndem`na voastr\ [i pedepse[te delictele `mpotriva societ\]ii; cel\lalt e natura. Ea cunoa[te toate viciile care scap\ legilor. Desfr`neaz\-te cu femeile [i te vei `mboln\vi de dropic\; ]ine-te de chefuri [i-ai s\-]i strici bojocii; deschide-]i u[a pentru sec\turi, tr\ie[te cu ele [i vei fi tr\dat, batjocorit, dispre]uit. Nimic mai simplu dec`t s\ te supui f\r\ c`rtire drept\]ii acestor judec\]i [i s\-]i spui `n sinea ta: a[a mi se cade; nimic mai simplu dec`t s\ te scuturi pu]in [i s\ te `ndrep]i sau s\ r\m`i cum e[ti, dar `n condi]iile mai sus pomenite. EU: Ai dreptate. EL: Altminteri, s\ [tii c\ din toate b`rfelile astea nici una nu e inventat\ de mine; eu nu fac dec`t s\ le r\sp`ndesc. Cic\ acum vreo c`teva zile, pe la orele cinci diminea]a, s-a iscat o zarv\ nemaipomenit\; `n toat\ casa zb`rn`iau soneriile [i se auzeau strig\tele `ntrerupte [i nedeslu[ite ale unui om care se `n\bu[ea: Ajutor... s\ri]i... m\ `n\bu[... mor... Strig\tele acestea ie[eau din apartamentul patronului. Oamenii se reped [i-i dau ajutor. Burduh\nosul acela, cu min]ile r\t\cite, aproape le[inat [i f\r\ s\ mai vad\ nimic, cum se `nt`mpl\ `n asemenea clipe, `i d\dea zor `nainte, se ridica `n m`ini [i l\sa s\-i cad\ peste p\r]ile moi, c`t putea mai de sus, o greutate de dou\ sau de trei sute de livre, animat de toat\ iu]eala pe care o d\ furia pl\cerii. Abia au putut s\-l scoat\ de sub ea. Ce pl\cere o fi put`nd s\ g\seasc\ un cioc\na[ c`nd se v`r\ sub o nicoval\ c`t toate zilele?

Numele e format din Bertin + Hus.

82

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

83

EU: Mare [trengar mai e[ti! Dar s\ vorbim despre altceva. De c`nd tot flec\rim `mpreun\, `mi st\ pe limb\ o `ntrebare. EL: De ce nu i-ai dat drumul at`ta vreme? EU: Fiindc\ m\ tem s\ nu fie indiscret\. EL: Dup\ cele ce ]i-am dest\inuit, nu [tiu ce tain\ a[ mai putea avea fa]\ de dumneata. EU: B\nuie[ti cum te judec eu? EL: Nici vorb\: `n ochii dumitale s`nt o fiin]\ pe de-a-ntregul m`r[av\ [i cu totul de dispre]uit; la fel m\ v\d [i eu uneori, dar nu prea des; de cele mai multe ori m\ felicit, `n loc s\ m\ dojenesc pentru viciile mele; dumneata, cu dispre]ul pe care `l ai, e[ti mai statornic! EU: A[a e; dar de ce `mi ar\]i toat\ m`r[\via dumitale? EL: Mai `nt`i, pentru c\ o cuno[ti, `n bun\ m\sur\; [i apoi, fiindc\ vedeam c\ am mai mult de c`[tigat dec`t de pierdut, dac\ `]i m\rturisesc restul. EU: {i cum asta, m\ rog? EL: Dac\ are vreo importan]\ s\ fii m\re] `n vreun domeniu oarecare, apoi `n r\u e neap\rat\ nevoie de m\re]ie. Peste un punga[ oarecare scuip, dar pentru un mare criminal nu se poate s\ n-ai un fel de respect: curajul lui te uime[te, cruzimea lui te `nfioar\. ~n orice lucru trebuie s\ pre]uim unitatea caracterului. EU: Numai c\ dumneata n-ai `nc\ aceast\ unitate a caracterului, vrednic\ de stim\; te v\d din c`nd `n c`nd [ov\ind `n fa]a propriilor principii; [i apoi nu prea e sigur dac\ r\utatea o ai de la natur\ sau ]i-ai c\p\tat-o prin studiu, [i nici dac\ datorit\ studiului ai ajuns at`t de departe c`t poate s\ ajung\ un om.

EL: Asta a[a e; dar am f\cut tot ce-am putut. N-am avut oare modestia s\ recunosc c\ exist\ fiin]e mai perfecte dec`t mine? Nu ]i-am vorbit cu cea mai ad`nc\ admira]ie despre Bouret? Pentru mine, Bouret e omul cel mai de seam\ din `ntreaga lume. EU: {i `ndat\ dup\ Bouret vii dumneata, nu? EL: Da de unde! EU: Atunci, Palissot? EL: Da, Palissot, dar nu singur. EU: Cine mai e, oare, demn s\-[i `mpart\ cu el al doilea rang? EL: Renegatul din Avignon. EU: N-am auzit `nc\ vorbindu-se despre renegatul din Avignon, dar trebuie s\ fie un om grozav. EL: A[a [i este. EU: Istoria marilor personaje m-a interesat `ntotdeauna. EL: Cred [i eu. Cel despre care e vorba tr\ia la unul dintre bunii [i cinsti]ii urma[i ai lui Avraam, f\g\dui]i tat\lui credincio[ilor `n num\r egal cu num\rul stelelor. EU: La un evreu? EL: Da, la un evreu. Dob`ndise mai `nt`i mila, apoi bun\voin]a [i, `n cele din urm\, `ncrederea cea mai deplin\ a evreului; fiindc\ a[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna: ne bizuim at`ta pe binefacerile noastre, `nc`t rareori ne mai ascundem tainele fa]\ de cei pe care i-am cople[it cu bun\t\]i; [i atunci cum s\ nu existe ingra]i, c`nd chiar noi `i `ndemn\m pe oameni s\ fie a[a, nepedepsi]i? Iat\ o cugetare adev\rat\, pe care evreul nostru nu s-a priceput s-o fac\. El `i m\rturisi, a[adar, renegatului c\ nu-[i simte cugetul curat, c`nd gust\ carne de porc. Ai s\ vezi c`te foloase a [tiut s\ trag\ din m\rturisirea

84

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

85

asta o minte istea]\. Se mai scurseser\ c`teva luni, `n timpul c\rora renegatul nostru `[i spori dovezile de fidelitate; c`nd crezu c\ evreul e cu totul mi[cat, robit, convins pe de-a-ntregul prin silin]a pe care [i-o d\dea el c\ n-are alt prieten mai bun `n toate triburile lui Israel... Admir\, te rog, grija deosebit\ a renegatului! Nu se gr\be[te deloc; las\ para s\ se coac\ bine, `nainte de a scutura creanga; prea mult zel ar fi putut s\-i duc\ de r`p\ planul. De obicei, m\re]ia caracterului rezult\ din cump\nirea fireasc\ a mai multor `nsu[iri potrivnice. EU: Ei, las\ cuget\rile [i spune-mi mai departe povestea! EL: Nu se poate, fiindc\ exist\ zile c`nd s`nt nevoit s\ cuget. E o boal\ care trebuie l\sat\ s\-[i urmeze cursul. Unde ajunsesem? EU: La prietenia statornicit\ de-a binelea `ntre evreu [i renegat. EL: Atunci para se copsese... Dar dumneata nu m\ ascul]i deloc; la ce te g`nde[ti? EU: M\ g`ndeam la c`t de inegal `]i este tonul: c`nd sus, c`nd jos. EL: Oare tonul omului vicios poate fi mereu acela[i? A[adar, `ntr-o sear\ renegatul vine la prietenul s\u. P\rea `nsp\im`ntat, abia vorbea, avea fa]a pal\ ca moartea [i tremura din toate `ncheieturile. Ce ]i s-a `nt`mplat? `l `ntreb\ evreul. S`ntem pierdu]i. Pierdu]i? Cum se poate? ~]i spun c\ s`ntem pierdu]i, f\r\ putin]\ de sc\pare. Vorbe[te l\murit. O clip\, s\-mi mai treac\ spaima.
1

Hai, vino-]i `n fire, `i spuse evreul, `n loc s\-i fi zis: Mare punga[ mai e[ti; habar n-am ce veste mi-aduci, dar e[ti un mare punga[ [i te prefaci c\ e[ti `ngrozit. EU: De ce-ar fi trebuit s\-i vorbeasc\ a[a? EL: Fiindc\ renegatul se pref\cea [i `ntrecuse m\sura; pentru mine e limpede, [i nu m\ mai tot `ntrerupe. S`ntem pierdu]i... pierdu]i... f\r\ putin]\ de sc\pare! Oare nu sim]i pref\c\toria acestui pierdu]i care se repet\?... Un tr\d\tor ne-a denun]at sfintei Inchizi]ii, pe dumneata ca evreu, iar pe mine ca renegat, ca renegat tic\los... Iat\ cum tr\d\torul nu se sfie[te s\ utilizeze cuvintele cele mai cumplite. ~]i trebuie mult mai mult curaj dec`t crezi ca s\-]i po]i spune pe nume; nici n-ai idee c`t te cost\ s\ ajungi p`n\ acolo! EU: Sigur c\ n-am idee! {i renegatul acela nemernic? EL: E pref\cut, dar are o pref\c\torie foarte dibace. Evreul se sperie, `[i smulge barba, se t\v\le[te pe jos, `i [i vede pe zbiri la u[\, se [i vede g\tit cu san benito 1 , `[i vede autodaf-ul 2 preg\tit. Prietene, dragul [i singurul meu prieten, ce-i de f\cut? Ce-i de f\cut? S\ ie[im `n lume, s\ ne prefacem c\ s`ntem cum nu se poate mai lini[ti]i, s\ ne purt\m ca [i cum nu s-ar fi `nt`mplat nimic. Cercetarea Inchizi]iei e tainic\, dar `nceat\; trebuie s\ folosim r\gazul pe care ni-l d\ [i s\ vindem tot. Am s\ `nchiriez eu sau am s\ pun pe altcineva s\ ne `nchirieze o corabie, da, am s\ pun pe altcineva, e mai bine

Bluz\ de culoare galben\, `n care inchizitorii `i `nve[m`ntau pe cei os`ndi]i s\ Arderea pe rug, poruncit\ de Inchizi]ie.

fie ar[i pe rug.

2

86

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

87

a[a; o s\ ducem pe corabie toat\ averea dumitale, fiindc\ mai ales cu averea dumitale au ei ce au; [i-o s\ plec\m am`ndoi, s\ c\ut\m sub alt cer libertatea de a-L sluji pe Dumnezeu [i de-a urma `n lini[te legea lui Avraam [i a cugetului nostru. ~n `mprejur\rile primejdioase prin care trecem, cel mai de seam\ lucru e s\ nu ne d\m de gol. Zis [i f\cut. Pl\tesc ei corabia [i urc\ pe ea merinde [i marinari; averea evreului e dus\ pe bord; a doua zi, `n zori, vor ridica p`nzele, vor putea pr`nzi veseli [i vor putea dormi f\r\ grij\; m`ine vor sc\pa de prigonitori. ~n timpul nop]ii, renegatul se scoal\, jefuie[te portofoliul, punga [i giuvaierurile evreului, se urc\ pe bord, [i p-aci ]i-e drumul... Dar crezi c\ asta e totul? A[! N-ai ghicit. C`nd mi s-a povestit mie `nt`mplarea, eu am ghicit ceea ce dumitale nu ]i-am spus, ca s\-]i `ncerc agerimea min]ii. Bine ai f\cut c\ ai r\mas om cumsecade, c\ci n-ai fi fost `n stare dec`t de g\in\rii m\runte. Nu-i vorb\, p`n\ aici nici renegatul n-a fost dec`t un biet punga[, c\ruia nimeni n-ar fi dorit s\-i semene. M\re]ia r\ut\]ii lui st\ `n faptul c\ l-a denun]at el `nsu[i pe bunul s\u prieten israelit, care fu `nh\]at chiar a doua zi de sf`nta Inchizi]ie, iar peste vreo c`teva zile fu ars pe un rugule] de mai mare dragul. {i astfel renegatul st\p`ni `n tihn\ averea urma[ului blestemat al celor care L-au sacrificat pe M`ntuitorul. EU: Nu [tiu ce m\ `ngroze[te mai mult: m`r[\via renegatului dumitale sau tonul cu care poveste[ti asemenea fapt? EL: P\i tocmai asta `mi spuneam [i eu: cruzimea ac]iunii te face s\ treci dincolo de dispre], iat\ de ce am fost sincer. Am vrut s\-]i dai seama c`t de ne`ntrecut s`nt `n arta mea, s\-]i smulg m\rturisirea c\ s`nt cel pu]in original `n

josnicie, s\ iau loc `n mintea dumitale printre marile sec\turi [i apoi s\-mi strig: Vivat Mascarillus, furbum imperator 1 ! Haide, fii vesel, domnule filozof, ]ine-mi isonul: Vivat Mascarillus, furbum imperator! {i, spun`nd aceasta, `ncepu s\ c`nte o fug\ `ntru totul ciudat\; melodia era c`nd grav\ [i plin\ de m\re]ie, c`nd u[oar\ [i zburdalnic\; uneori, Rameau imita partea basului, alteori, imita vocile de sus; `mi f\cea semn cu bra]ele, indic`ndu-mi prin alungirea g`tului p\r]ile de tenuto, [i `[i c`nta, `[i compunea lui `nsu[i un c`nt triumfal din care se v\dea c\ e mult mai priceput `n muzica bun\ dec`t `n bunele moravuri. Nu mai [tiam dac\ trebuie s\ r\m`n locului sau s\ fug, dac\ trebuie s\ r`d sau s\ m\ `nfurii; st\team acolo cu g`ndul de-a abate discu]ia spre vreun subiect `n stare s\ alunge groaza care-mi umpluse sufletul. Abia mai puteam `ndura prezen]a unui om care cerceta o fapt\ oribil\, o tic\lo[ie `ngrozitoare, a[a cum un cunosc\tor `n ale picturii sau poeziei ar examina frumuse]ile unei lucr\ri de art\, sau a[a cum un moralist, ori un istoric ar da la iveal\ [i ar deslu[i `mprejur\rile `n care s-a petrecut o fapt\ eroic\. M\ posomor`sem, f\r\ s\ vreau; el observ\ [i-mi spuse: EL: Ce ai? Nu cumva ]i-e r\u? EU: Nu m\ simt tocmai bine; dar o s\-mi treac\. EL: Ai aerul `ngrijorat al unui om b`ntuit de idei negre. EU: A[a e...
1

Fraz\ folosit\ de Molire (LEtourdi, II, 8) [i `nsemn`nd: Tr\iasc\ Masca-

rillus, `mp\ratul [mecherilor!

88

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

89

Dup\ ce am t\cut am`ndoi c`teva clipe, `n care timp el s-a plimbat fluier`nd [i c`nt`nd, m-am g`ndit s\ aduc din nou vorba despre talentul lui. De aceea, l-am `ntrebat: EU: {i acum ce faci? EL: Nimic. EU: Asta e foarte obositor. EL: Eram [i a[a destul de prost, dar m-am mai dus s\ ascult muzica lui Duni1 [i a celorlal]i autori tineri de pe la noi, [i ea m-a dat gata. EU: Vas\zic\, nu e[ti `mpotriva genului acestuia de muzic\? EL: F\r\ `ndoial\ c\ nu. EU: {i g\se[ti frumuse]e `n noile c`nturi? EL: Mai e vorb\! Pe cinstea mea, po]i s\ fii sigur c\ g\sesc! Ce frumos se declam\! C`t adev\r [i c`t\ expresie au! EU: Orice art\ de imita]ie `[i are modelul `n natur\. Care e modelul muzicianului, atunci c`nd compune un c`nt? EL: De ce n-am lua lucrurile ceva mai de sus? Ce este melodia? EU: Ca s\-]i spun drept, `ntrebarea asta m\ dep\[e[te. A[a s`ntem to]i: ]inem minte numai cuvintele pe care credem c\ le `n]elegem, din pricin\ c\ le `ntrebuin]\m adesea [i le folosim exact; iar `n cap n-avem dec`t no]iuni nedeslu[ite. S\

nu-]i `nchipui c\ atunci c`nd pronun] cuv`ntul c`nt eu am o no]iune mai clar\ dec`t ai dumneata sau majoritatea semenilor dumitale c`nd spun: faim\, def\imare, onoare, viciu, virtute, modestie, cuviin]\, ru[ine, ridicol. EL: C`ntul e o imitare, prin sunete, a unei sc\ri inventate de art\ sau inspirate de natur\, cum vrei s-o iei; sau o imitare, fie prin voce, fie prin instrument, a zgomotelor fizice [i a accentelor pasiunii. Vezi c\, schimb`nd ceea ce se poate schimba `n\untrul ei, defini]ia se va potrivi `ntocmai picturii, oratoriei, sculpturii [i poeziei. Acum s\ ne `ntoarcem la `ntrebarea dumitale: care este modelul muzicianului sau al c`ntului? E declama]ia, dac\ avem de-a face cu un model viu [i `nzestrat cu g`ndire; e zgomotul, dac\ avem de-a face cu un model ne`nsufle]it. Trebuie s\ privim declama]ia ca pe o linie, iar c`ntul ca pe o alt\ linie, care ar [erpui peste cea dint`i. Cu c`t declama]ia aceasta, tip al c`ntului, va fi mai puternic\ [i mai real\, cu at`t c`ntul care i se potrive[te o va `nt`lni `n mai multe puncte, cu at`t va fi mai adev\rat [i mai frumos; iat\ ce au sim]it foarte bine tinerii no[tri muzicieni. C`nd auzi: S`nt un biet om1, ]i se pare c\ recuno[ti pl`ngerea unui avar; dac\ avarul nu c`nt\, f\r\ `ndoial\ c\ pe tonurile acestea vorbe[te el p\m`ntului, c`nd `i `ncredin]eaz\ aurul s\u [i-i spune: O, p\m`nt, prime[te-mi comoara2! Iar feti]a care simte c\-i bate inima [i se ro[e[te, feti]a care se tulbur\ [i-l roag\ pe monsenior s-o lase s\ plece, oare s-ar exprima ea altfel? Exist\ tot felul de caractere `n lucr\rile despre care-]i vorbesc, exist\ `n ele o nesf`r[it\ varietate a declama]iei; asta e ceva m\re], ]i-o spun eu! Hai, ascult\
1Arie

Egidio Romoaldo Duni (1709-1775) compozitor italian, a scris opere cu

subiecte istorice [i mitologice, printre care Neron, Artaxerse etc. ~ncep`nd de pe la 1733, tr\ie[te la Paris, av`nd un rol foarte important `n afirmarea [i dezvoltarea operei comice franceze. ~n operele lui apar ca eroi pozitivi oameni din popor (]\rani, meseria[i etc.) [i se dezvolt\ elemente de dramatism cu caracter realist. S-a bucurat de pre]uirea multor litera]i, printre care [i Diderot.

c`ntat\ de avarul Sordide din Insula nebunilor (1760), comedie `n dou\

acte, cu muzic\ de Duni.

2

Idem.

90

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

91

bucata `n care t`n\rul, sim]indu-[i moartea apropiat\, strig\: Sufletu-mi piere! Ascult\ melodia, ascult\ muzica [i ai s\-mi spui dup\ aceea dac\ vocea unui muribund se deosebe[te de `ntors\turile c`ntului; vei vedea dac\ linia melodiei nu coincide `n `ntregime cu linia declama]iei. Nu-]i spun nimic despre m\sur\, oare e [i ea una dintre condi]iile c`ntului, `]i vorbesc numai despre expresie, [i nimic nu-i mai limpede dec`t urm\toarele cuvinte citite de mine, undeva: Musices seminarium accentus, accentul este r\sadni]a melodiei. D\-]i acum seama c`t e de greu [i ce `nsemn\tate are s\ [tii s\ faci cum trebuie recitativul1. Nu exist\ arie frumoas\ din care s\ nu se poat\ face un recitativ frumos [i nu exist\ recitativ frumos din care un om iscusit s\ nu poat\ face o arie frumoas\. Nu vreau s\ spun neap\rat c\ un om care recit\ bine va [i c`nta bine; dar m-a[ mira dac\ unul care c`nt\ bine nu va [ti s\ recite `n acela[i fel. {i te rog s\ crezi tot ce ]i-am spus, fiindc\ e adev\rul curat. EU: Mi-ar pl\cea grozav s\ te cred, dar vezi c\ m\ `mpiedic\ ceva. EL: Ce te `mpiedic\? EU: Iat\: dac\ muzica asta e sublim\, atunci muzica divinului Lulli, a lui Campra2, a lui Destouches3, a lui Mouret4 [i
1 2

chiar, `ntre noi fie vorba, muzica scumpului dumitale unchi `nseamn\ c\ e cam searb\d\. EL (apropiindu-se de urechea mea, `mi r\spunse): N-a[ vrea s\ m\ aud\ nimeni, fiindc\ s`nt pe-aici o mul]ime de oameni care m\ cunosc; dar chiar c\ e searb\d\. {i asta o spun `ncet, nu fiindc\ m-a[ sinchisi de scumpul meu unchi. Scump, vorba vine. E nesim]itor ca un pietroi [i nu mi-ar da un pahar cu ap\, m\car de m-ar vedea sco]`nd limba de-un cot; dar degeaba a compus el: Hon, bon, bin, bin, tu, tu, tu, turlututu, `n septim\, `n octav\, cu un t\r\boi dr\cesc; cei care `ncep s\ se priceap\ [i nu mai iau deloc t\r\boiul drept muzic\ nu se vor `mp\ca niciodat\ cu asta. Ar trebui ca printr-o ordonan]\ poli]ieneasc\ s\ se interzic\ tuturor, oric`t de sus-pu[i sau de umili ar fi, s\ mai c`nte Stabat-ul lui Pergolese 1 . Iat\ un Stabat care ar trebui ars de m`na c\l\ului. Pe legea mea, ne-au dat destule picioare `n spate bufonii \[tia cu a lor Slujnic\ st\p`n\ sau cu Tracallo. Pe vremuri, un Tancred, un Iss, o Europ\ galant\, Indiile, Castor, Talentele lirice 2 se jucau c`te patru-cinci luni; era greu de prev\zut c`t vor ]ine reprezenta]iile Armidei 3; acum toate cad, unele peste altele, ca un castel

Un mod de a c`nta.

E vorba de Stabat mater, poem religios, scris `n ritm de c`ntare plan\ [i

Andr Campra (1660-1744) compozitor francez. Dintre lucr\rile lui cit\m: Europa galant\, Carnavalul din Vene]ia, Muzele, Tancred, Telemac etc. 3 Andr Destouches (1672-1749) dup\ o c\l\torie ca misionar, `n Siam, devine muschetar, apoi, `n 1696, p\r\se[te armata. Campra introduce `n opera sa Europa galant\ c`teva arii de Destouches [i-l ajut\ pe acesta s\ scrie Iss, oper\ foarte apreciat\ la vremea ei. Destouches a compus [i alte opere, printre care cit\m: Carnavalul [i nebunia (1704), Telemac (1714), Semiramida (1718) etc.
4 Jean-Joseph Mouret (1682-1738) a scris opere, balete etc., `ntr-un stil care, ca

analogic imnului, care se c`nt\ `n bisericile catolice `n vinerea Pa[tilor. Compozitorul italian Giovanni Battista Pergolese (1710-1736), a scris, `n afara muzicii de oper\, important\ pentru `nceputurile operei comice franceze, [i un Stabat mater renumit. La serva padrona (Slujnica st\p`n\, 1731), intermezzo `n dou\ acte de Pergolese, reprezentat\ la Paris `n 1746 [i `n 1752, a jucat un mare rol `n cearta muzical\ `n care ilumini[tii, [i `n special Diderot, au fost de partea muzicii italiene.
2 3

Oper\ [i balet de Rameau, ca [i Indiile galante balet `n trei acte. Armida oper\ de Lulli, `n cinci acte [i un prolog (1686).

form\, se dep\rta de stilul tradi]ional al lui Lulli.

92

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

93

din c\r]i de joc. Din pricina asta Rebel [i Francoeur 1 s`nt foc [i par\. ~i auzi spun`nd c\ totul e pierdut, c\ s`nt ruina]i [i c\, de li s-o mai `ng\dui mult\ vreme s\ c`nte p`rli]ilor \stora, buni de b`lci, se duce dracului muzica na]ional\, iar Academiei regale din fund\tur\2 nu-i r\m`ne dec`t s\-[i trag\ obloanele. ~n spusele lor e un pic de adev\r. B\tr`nele peruci care vin acolo de vreo treizeci-patruzeci de ani, `n fiecare vineri, `n loc s\ se distreze ca alt\dat\, se plictisesc [i casc\ f\r\ s\ prea [tie de ce, se tot `ntreab\ [i nu prea [tiu s\-[i r\spund\. De ce nu m\ `ntreab\ pe mine? Prezicerea lui Duni se va `mplini, [i, a[a cum merg lucrurile, s\ mor dac\ peste patru sau cinci ani, socotind de la Pictorul `ndr\gostit de modelul s\u, o s\ se mai aud\ vreun miorl\it m\car `n faimoasa fund\tur\. S\rmanii de ei! {i-au l\sat balt\ simfoniile proprii, ca s\ c`nte simfonii italiene. Au crezut c\-[i vor deprinde urechile cu ele, f\r\ s\-[i schimbe c`t de c`t muzica vocal\, ca [i cum simfonia (neuit`nd o oarecare destr\b\lare inspirat\ de m\rimea instrumentelor [i de mobilitatea degetelor) n-ar fi pentru c`nt ceea ce c`ntul este pentru declama]ia real\; ca [i cum vioara n-ar fi maimu]a c`nt\re]ului, care la r`ndul lui va deveni maimu]a viorii, `ntr-o bun\ zi, c`nd dificilul va `nlocui frumosul. Cel care l-a c`ntat primul pe Locatelli a fost apostolul muzicii noi. S-o spun\ altora; au crezut c\ ne vor obi[nui cu imitarea accentelor pasiunii sau a fenomenelor naturii prin c`nt, voce [i instrument, fiindc\ asta e toat\ desf\[urarea [i obiectul muzicii, [i c\ noi ne vom p\stra mai departe gustul pentru zboruri,
1 2

l\nci, glorii, triumfuri, victorii? Vezi, Ioane, dac\ vin! 1 {i-au `nchipuit c\ vor pl`nge sau c\ vor r`de la scena de tragedie sau de comedie muzical\, c\ vor putea asculta sunetele m`niei, ale geloziei, pl`ngerile adev\rate ale iubirii, ironiile, glumele teatrului italian sau fran]uzesc [i c\, `n acela[i timp, vor r\m`ne admiratori ai Rogondei 2 sau ai Plateei 3 . Mofturi, toate, nici vorb\! S\ simt\ la tot pasul cu c`t\ u[urin]\, cu c`t\ ml\diere [i dulcea]\ se potrivesc armonia, prozodia, elipsele [i inversiunile limbii italiene cu arta, cu mi[carea, cu expresia, cu `ntors\turile c`ntului [i cu valoarea m\surat\ a sunetelor [i s\ n-aib\ habar c`t de aspr\, `n\bu[it\, greoaie, ap\s\toare, d\sc\leasc\ [i monoton\ e propria limb\! Ei, da, da; [i-au v`r`t `n cap c\, dup\ ce-[i vor amesteca lacrimile cu pl`nsetele unei mame dezn\d\jduite de moartea fiului ei, dup\ ce se vor cutremura ascult`nd cum un tiran porunce[te s\ se s\v`r[easc\ o crim\, dup\ toate astea nu se vor plictisi de propriile feerii, de mitologia lor searb\d\, de micile lor madrigaluri dulcege, care dovedesc `n acela[i timp [i prostul gust al poetului, [i mizeria artei ce li se potrive[te. Bie]i naivi! Ceea ce `[i `nchipuie ei nu exist\ [i nici nu poate exista; adev\rul, bunul, frumosul au drepturile lor, care pot fi t\g\duite, dar `n cele din urm\ sf`r[esc prin a fi admirate; ceea ce e lipsit de ele poate fi admirat un timp, dar p`n\ la urm\ te face s\ ca[ti. C\sca]i deci, domnilor, c\sca]i `n voie, nu v\ sfii]i! Domnia naturii [i a trinit\]ii mele, ve[nic nebiruit\ de por]ile iadului:
Refrenul unui c`ntec vechi, de La Motte. Iubirile Rogondei comedie liric\ `n trei acte, cuvinte de Destouches, muzica de Mouret (1742). 3 Plateea sau Junona geloas\ balet buf de Rameau, reprezentat pentru prima oar\ `n 1749.
2 1

Ambii au fost directori ai Operei. P`n\ la incendiul din 6 aprilie 1763, Opera se afla `ntr-o fund\tur\, la

Palais-Royal.

94

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

95

adev\rul-tat\, z\mislind bunul care `i este fiu, din care purcede frumosul ca un fel de duh sf`nt; domnia naturii [i a trinit\]ii acesteia se statornice[te `ncetul cu `ncetul. Zeul str\in se a[az\ smerit pe altar, l`ng\ idolul ]\rii; `ncet-`ncet, el prinde puteri; `ntr-o bun\ zi `[i `mpinge camaradul cu cotul, [i, buf, iat\ idolul pr\bu[it! Tot a[a se zice c\ au s\dit iezui]ii cre[tinismul `n China [i `n Indii; [i degeaba `i auzi pe janseni[ti spun`nd: cea mai bun\ metod\ politic\ pare a fi aceea care merge spre scop, f\r\ zgomot, f\r\ v\rsare de s`nge, f\r\ martiri, f\r\ s\ clinteasc\ un fir de p\r m\car. EU: Ai judecat cum trebuie aproape tot ce mi-ai spus. EL: Am judecat? Cu at`t mai bine. S\ m\ ia naiba dac\ am f\cut-o cu dinadinsul! Mi-a venit a[a, pe neg`ndite. Fac la fel cum au f\cut muzican]ii din fund\tur\, c`nd s-a ivit unchiul meu: dac\ am nimerit-o, s\ fiu s\n\tos! Un ucenic de c\rbunar o s\ vorbeasc\ totdeauna despre meseria lui mai cu pricepere dec`t toat\ Academia [i dec`t to]i Duhamelii1 din lume.

[i s\ c`nte `nceti[or, s\-[i ridice glasul pe m\sur\ ce se `nfl\c\ra mai tare, s\ fac\ tot felul de gesturi, s\-[i schimonoseasc\ obrazul [i trupul; [i mi-am zis: Aha, iat\-l cum `[i pierde min]ile, iat\ cum se preg\te[te o nou\ scen\! ~ntr-adev\r, `[i d\du drumul vocii: S`nt un biet nefericit... Monseniore, monseniore, las\-m\ s\ plec... O, p\m`nt, prime[te-mi aurul, p\streaz\-mi bine comoara, sufletul meu, sufletul meu, via]a mea! O, p\m`nt!... Iat\-l, micul meu prieten, iat\-l, micul meu prieten 1 ! Aspettare e non venire!... A Zerbina penserete... Sempre in contrasti con te si sta2... ~ngr\m\dea [i amesteca laolalt\ treizeci de opere italiene, franceze, tragice, comice, de toate felurile. C`nd cobora p`n\ `n infern, cu o voce de bas-prim, c`nd `mi sp\rgea urechile, ]ip`nd p`n\ nu mai putea [i `ncerc`nd s\ ia un falset; imita mersul, ]inuta, gesturile diferitelor personaje pe care le interpreta; era, r`nd pe r`nd, furios, potolit, trufa[, r`njit. C`nd imita o fat\ care pl`ngea, [i f\cea asta cu toat\ gra]ia afectat\, c`nd devenea preot, rege, tiran, amenin]a, poruncea, se m`nia, era sclav, se supunea, se potolea, dezn\d\jduia, jelea, r`dea; p\str`nd totdeauna tonul, m\sura, sensul cuvintelor [i caracterul ariei. {ahi[tii `[i l\sar\ jocurile [i se str`nser\ `n jurul lui; trec\torii, atra[i de zarv\, se `ngr\m\deau la ferestrele cafenelei. R`deau to]i, de se cutremurau pere]ii. El nu-[i d\dea seama de nimic [i c`nta mai departe, cuprins de un delir, de un av`nt at`t de nebunesc, `nc`t m\ temeam c\ n-o s\-[i mai vin\ `n fire, c\ ar trebui zv`rlit `ntr-un cupeu [i dus de-a dreptul la ospiciu,

Apoi `ncepu s\ se plimbe pe nea[teptate, morm\ind `n g`tlej c`teva din ariile Insulei Nebunilor, din Pictorul `ndr\gostit de modelul s\u, din Potcovarul, din Pricina[a, `ncepu s\-[i `nal]e m`inile [i ochii spre cer, strig`nd din c`nd `n c`nd: {i se mai `ntreab\ unii dac\ muzica asta e frumoas\! Pe to]i dracii! Auzi vorb\: dac\ e frumoas\! Cum poate cineva s\ aib\ dou\ urechi [i s\ mai pun\ o asemenea `ntrebare? ~ncepu s\ se `nfl\c\reze

Duhamel du Monceau (1709-1782) botanist, membru al Academiei de

1 2

{tiin]e, autor a numeroase manuale, printre care [i Meseria c\rbunarului (1760), colaborator al Enciclopediei. A l\sat un num\r imens de lucr\ri dintre cele mai variate domenii.

Arie din Insula nebunilor de Duni. S\ a[tep]i [i s\ nu vin\... Te vei g`ndi la Zerbina... E[ti totdeauna `n deza-

cord cu tine... (ital.) arie din La serva padrona de Pergolese.

96

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

97

a[a, c`nt`nd o fr`ntur\ din Lamenta]iile lui Jomelli1. Repeta cu precizie, cu un realism [i cu o c\ldur\ de necrezut, cele mai frumoase p\r]i ale fiec\rei buc\]i; frumosul recitativ obligat 2, `n care profetul depl`ngea jalea Ierusalimului, `l stropi cu un torent de lacrimi care muie ochii ascult\torilor. Punea `n el de toate: delicate]ea c`ntului, for]a expresiei, durerea. Insista mai ales asupra p\r]ilor `n care compozitorul dovedise `ndeosebi o mare m\iestrie. Iar dac\ p\r\sea partea vocii, o f\cea numai ca s\ redea partea instrumental\, pe care, la r`ndul ei, o p\r\sea pe nea[teptate, ca s\ revin\ la voce, `nl\n]uindu-le una de alta `n a[a fel `nc`t s\ p\streze leg\tura [i unitatea `ntregului; pun`nd st\p`nire pe sufletele noastre [i ]in`ndu-le `n starea cea mai ciudat\ pe care am sim]it-o vreodat\. ~i admiram felul `n care c`nta? Da, f\r\ `ndoial\! M\ cuprinsese mila? Da, m\ cuprinsese. Dar `n sim]\mintele acestea se amesteca o umbr\ de ridicol care le denatura. S`nt sigur c\ a]i fi izbucnit `n hohote de r`s v\z`ndu-l [i ascult`ndu-l cum imita feluritele instrumente: cu obrajii rotunji]i [i umfla]i, [i cu un sunet r\gu[it [i mohor`t reda cornul [i fagotul; pentru oboi lua un ton r\sun\tor [i nazal; ca s\ imite instrumentele cu coarde, ale c\ror sunete c\uta s\ le redea c`t mai bine, `[i repezea glasul cu o iu]eal\ de necrezut; fluiera ca s\ imite picola, g`ngurea ca s\ imite flautele, striga, c`nta, se zv`rcolea ca un turbat, reprezent`nd, el singur, dansatorii, dansatoarele, c`nt\re]ii, c`nt\re]ele, o orchestr\ `ntreag\, o `ntreag\

oper\, `mp\r]indu-se `n dou\zeci de roluri diferite, alerg`nd, oprindu-se ca un apucat, fulger`nd cu privirea [i f\c`nd spume la gur\. Se f\cuse o c\ldur\ `ngrozitoare [i din pricina asta sudoarea care aluneca pe cutele frun]ii [i de-a lungul obrajilor lui Rameau se amesteca `n pudra c\zut\ de pe p\r, `i [iroia [i-i br\zda partea de sus a ve[mintelor. Ce nu l-am v\zut f\c`nd? Pl`ngea, r`dea, suspina, privea, fie `nduio[at, fie lini[tit, fie m`nios. Era c`nd o femeie `nnebunit\ de durere, c`nd un nefericit cuprins de-o groaznic\ dezn\dejde; ne `nf\]i[a fie un templu care se `nal]\, fie p\s\rile care tac `n amurg; fie apele care murmur\ `ntr-un loc singuratic [i r\coros sau se pr\v\lesc `n torente din v`rfurile mun]ilor; era o vijelie, o furtun\; era jalea celor sorti]i pieirii, `nv\lm\[it\ cu [uier\turile v`ntului, cu bubuitul tunetului. Era noaptea cu beznele ei sau umbra [i t\cerea, fiindc\ t\cerea `ns\[i poate fi redat\ prin sunete. ~[i pierduse pe de-a-ntregul min]ile. Apoi, zdrobit de oboseal\, asemenea unui om care-[i revine dup\ un somn ad`nc sau dup\ o buim\ceal\ `ndelungat\, r\mase nemi[cat, `ncremenit, n\uc; privea `n jurul lui ca un om r\t\cit, care `ncearc\ s\-[i dea seama unde se g\se[te, a[tepta s\-[i recapete puterile [i min]ile; `[i [tergea obrajii `n ne[tire. Asemenea celui care, trezindu-se, ar da cu ochii de mul]imea str`ns\ `n jurul patului s\u [i n-ar mai ]ine minte deloc, n-ar mai [ti absolut nimic din ce a f\cut, el strig\ `ndat\: Ia asculta]i, domnilor, ce s-a `nt`mplat? De ce r`de]i [i v\ mira]i? Ce s-a `nt`mplat?... Apoi ad\ug\: Iat\ ce-ar merita s\ se cheme muzic\ [i muzician! Totu[i, domnilor, unele arii de Lulli nu trebuie dispre]uite. Desfid pe oricine s\ fac\ mai bine scena din Ah! Voi a[tepta... f\r\ s\ schimbe cuvintele. Nu trebuie

Nicola Jomelli (1714-1774) compozitor din [coala napolitan\. De cel mai

mare succes s-au bucurat operele sale Armida (1770), Demafoonte (1770) [i Ifigenia `n Taurida (1771); a scris [i un Miserere renumit.
2

Termen tehnic muzical.

98

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

99

dispre]uite unele p\r]i din buc\]ile lui Campra, nici ariile pentru vioar\ ale unchiului meu, gavotele lui sau intr\rile solda]ilor, ale preo]ilor [i ale jertfitorilor. F\clii palide, noapte mai groaznic\ dec`t tenebrele... Zeu al Tartarului, Zeu al uit\rii1... Spun`nd acestea, `[i `nt\rea glasul, prelungea sunetele; vecinii ie[eau la ferestre, iar noi ne v`ram degetele `n urechi. El ad\ug\: Asta fiindc\ aici e nevoie de pl\m`ni zdraveni, de o voce puternic\, de respira]ie; dar mai e pu]in p`n\ la Adormirea Fecioarei, Postul [i Magii s-au dus. Habar n-au `nc\ despre ce trebuie pus `n muzic\ [i, prin urmare, nu [tiu nici ce i se potrive[te muzicianului. Poezia liric\ nu s-a n\scut `nc\; dar vor ajunge la ea, tot ascult`ndu-l pe Pergolese, pe radeglias3, pe Traetta4 ea, tot citindu-l pe Metastasio5. Saxon2, pe Ter[i pe to]i ceilal]i; vor trebui s\ ajung\ la

EL: Nimic, atunci c`nd e vorba de noul stil. ~n toate poemele lor `nc`nt\toare n-ai s\ g\se[ti nici m\car [ase versuri la r`nd care s\ poat\ fi puse pe muzic\. Au fost cuget\ri ingenioase, madrigaluri u[oare, duioase [i delicate. Dar ca s\-]i dai seama c\ ele nu fac doi bani pentru arta noastr\, cea mai nest\vilit\ dintre toate artele, mai nest\vilit\ chiar dec`t arta lui Demostene, pune s\ ]i se recite poeziile lor [i vei vedea c`t de reci, de ne`nsufle]ite [i de monotone ]i se vor p\rea. Nu-i nimic `n ele care s\-i poat\ sluji drept model c`ntului; mai mult mi-ar pl\cea s\ pun pe muzic\ maximele lui la Rochefoucauld sau cuget\rile lui Pascal. Linia care ni se potrive[te trebuie s\ fie dictat\ de strig\tul animalic al pasiunii; sim]\mintele trebuie s\ se `mbulzeasc\ unele `n altele; fraza trebuie s\ fie scurt\, sensul t\iat, suspendat; muzicianul trebuie s\ poat\ dispune de `ntreg [i de toate p\r]ile lui, s\ scoat\ sau s\ repete un cuv`nt, s\-i adauge un altul care lipse[te, s\-l suceasc\ `ncoace [i `ncolo ca pe un polip, f\r\ s\-l distrug\; de-asta poezia liric\ francez\ e mult mai anevoioas\ dec`t a limbilor care admit inversiunea [i au `n ele `nsele toate aceste posibilit\]i... S\lbaticule, crudule, `mpl`nt\-]i pumnalul `n pieptul meu; s`nt gata s\ primesc lovitura mortal\; love[te, `ndr\zne[te... Ah! `mi pierd firea, mor... Un tainic foc mi se aprinde-n sim]uri... Iubire crud\, ce-ai cu mine?... Las\-mi bl`nda pace care-mi pl\cea at`t... Red\-mi judecata... Pasiunile trebuie s\ fie puternice; sensibilitatea muzicianului [i a poetului liric trebuie s\ fie nem\rginit\... Aria e aproape `ntotdeauna perora]ia scenei. Ne trebuie exclam\ri, interjec]ii, opriri, `ntreruperi, afirm\ri, nega]ii; chem\m, invoc\m, strig\m, gemem, pl`ngem, r`dem din toat\ inima. N-avem nevoie de glume, de epigrame, de

EU: Cum adic\? Oare Quinault 6 , La Motte 7 , Fontenelle n-au `n]eles nimic din toate astea?
1 2 3

Arie din Castor [i Polux de Rameau. E vorba de Hans Hasse (1699-1783), supranumit de italieni Il Sassone. Domenico-Michele-Barnaba Terradeglias renumit compozitor din [coala

napolitan\; n\scut la Barcelona (1711), mort la Roma (1751); moartea pretimpurie pare c\ a fost urmarea insuccesului operei sale Sestoris.
4

Tommaso Traetta (1727-1779) a compus 46 de opere [i lucr\ri de muzic\

religioas\. ~n 1774, i-a luat locul lui Galuppi, devenind compozitorul cur]ii Ecaterinei a II-a a Rusiei.
5

E vorba de poetul italian Pietro-Bonaventura Trapassi, supranumit MetastaPhilippe Quinault (1635-1688) poet francez, ca [i Fontenelle [i La Motte,

sio (1698-1782), care a fost [i un libretist fecund.

6

a scris cea mai mare parte a versurilor pentru operele lui Lulli, Campra, Destouches etc.
7

Houdar La Motte (1678-1731) poet [i fabulist francez.

100

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

101

idei ingenioase; ele n-au nimic a face cu firea simpl\, [i s\ nu crede]i c\ jocul actorilor de teatru [i declama]ia lor ne pot servi drept modele. Deloc! Pentru noi ar trebui s\ fie mai energice, mai pu]in me[te[ugite, mai reale; vorbirea simpl\, felul cum se exprim\ `n mod obi[nuit pasiunea ne s`nt cu at`t mai necesare, cu c`t limba va fi mai monoton\ [i mai pu]in accentuat\; strig\tul animalic al omului pasionat le va da acest aer de adev\r. Pe c`nd `mi vorbea astfel, mul]imea care ne `nconjurase p`n\ atunci se retr\sese, fie din pricin\ c\ nu `n]elegea nimic, fie din pricin\ c\ nu d\dea aten]ie spuselor lui, fiindc\, `n general, copilului, asemenea omului, [i omului, asemenea copilului, `i place mai mult s\ se distreze dec`t s\ `nve]e ceva; fiecare se a[ezase la locul lui, iar noi r\m\seser\m singuri `n ungherul nostru. St`nd pe o lavi]\, cu capul sprijinit de zid, cu bra]ele at`rn`nd `n jos, cu ochii pe jum\tate `nchi[i, el `mi spuse: EL: Nu [tiu ce am; c`nd am venit aici, m\ sim]eam odihnit, bine dispus, [i acum iat\-m\ fr`nt, d\r`mat, ca [i cum a[ fi mers zece leghe pe jos; m-a apucat a[a, dintr-o dat\. EU: N-ai vrea s\ bei ceva? EL: Cu pl\cere. S`nt cam r\gu[it, nu mai am putere [i m\ doare pu]in pieptul. A[a m\ apuc\ `n fiecare zi, din senin, f\r\ s\ [tiu de ce. EU: Ce vrei s\ bei? EL: Mi-e totuna; nu s`nt mofturos; nevoia m-a `nv\]at s\ m\ deprind cu toate. Ni se aduc bere [i limonad\; el umple un pahar mare din care bea de dou\ sau de trei ori la r`nd; apoi, ca [i cum i-ar fi revenit puterile, tu[e[te tare, se scutur\ [i re`ncepe:

EL: Oare dup\ p\rerea dumitale, m\rite filozof, nu e cu totul ciudat c\ un str\in, un italian, un Duni, vine [i ne `nva]\ s\ ne punem `n valoare muzica [i s\ ne supunem c`ntul la toate mi[c\rile, la toate m\surile, la toate intervalele, la toate declam\rile, f\r\ s\ stric\m prozodia? Doar nu era cine [tie ce mare lucru s-o facem noi singuri. Oricine i-a ascultat pe un p`rlit cer`nd de poman\ pe drum, pe un om cuprins de m`nie, pe o femeie geloas\ [i furioas\, pe un amant dezn\d\jduit, pe un lingu[itor `ndulcindu-[i glasul, t\r\g\nindu-[i cu o voce mieroas\ silabele, `ntr-un cuv`nt, oricine a ascultat glasul unei pasiuni omene[ti, oricare ar fi ea, dar capabil\ prin for]\ s\ fie luat\ drept model de un muzician, ar trebui s\ observe dou\ lucruri: mai `nt`i, c\ silabele lungi sau scurte n-au deloc o durat\ fix\ [i nici m\car nu exist\ un raport determinat `ntre duratele lor; c\ pasiunea dispune aproape cum vrea ea de prozodie; c\ ea face intervalele cele mai mari [i c\ acela care strig\ `n culmea durerii: Ah! C`t s`nt de nefericit! ridic\ silaba exclam\rii la tonul cel mai `nalt [i mai ascu]it, [i le coboar\ pe celelalte la tonul cel mai grav [i mai jos, lu`nd octava sau chiar un interval mai mare [i d`nd fiec\rui sunet cantitatea care se potrive[te `ntors\turii melodiei, f\r\ s\ supere urechea, f\r\ ca nici silabele lungi [i nici cele scurte s\ fi p\strat lungimea sau scurtimea vorbirii lini[tite. S`nt departe timpurile c`nd citam ca pe ni[te minuni ale declama]iei muzicale paranteza Armidei: ~nving\torul lui Rnaud (dac\-l poate `nvinge cineva) sau S\ ne supunem f\r\ c`rtire din Indiile galante. ~n clipa de fa]\, minunile astea m\ fac s\ ridic din umeri, cu mil\. Nu [tiu unde va ajunge arta, a[a cum a pornit-o. ~n a[teptare, s\ mai bem o `nghi]itur\...

102

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

103

B\u dou\-trei `nghi]ituri, f\r\ s\ [tie ce face. S-ar fi `necat, tot a[a cum se sf`r[ise de oboseal\, f\r\ s\-[i dea seama, dac\ nu i-a[ fi luat din fa]\ sticla pe care o c\uta, cu g`ndul la cine [tie ce. Apoi i-am spus: EU: Cum se face c\, de[i ai un sim] at`t de fin, o sensibilitate at`t de mare pentru frumuse]ile artei muzicale, e[ti at`t de orb fa]\ de frumuse]ile morale [i at`t de nesim]itor la farmecele virtu]ii? EL: S-ar p\rea c\ unii au un sim] care mie `mi lipse[te, o coard\ care nu mi-a fost dat\, o coard\ moale, pe care, oric`t ai ciupi-o, vibreaz\; sau poate e de vin\ faptul c\ am tr\it `ntotdeauna printre muzicieni buni [i oameni r\i, de la care m-am ales cu o ureche foarte fin\, `n timp ce inima mi-a asurzit. {i-apoi mai e [i ceva mo[tenit: s`ngele tatei [i s`ngele unchiului meu e acela[i; s`ngele meu e acela[i cu al tatei; molecula patern\ era dur\ [i m\rginit\, [i blestemata asta de molecul\ prim\ [i-a asimilat tot restul. EU: ~]i iube[ti copilul? EL: Ce `ntrebare! S\lb\ticu]ul! S`nt nebun dup\ el. EU: {i nu cau]i, cu toat\ seriozitatea, s\ opre[ti urm\rile pe care le-ar putea avea asupra lui blestemata de molecul\ patern\? EL: Cred c\ m-a[ osteni degeaba. Dac\ `i e h\r\zit s\ devin\ om de treab\, osteneala mea nu i-ar d\una; dar dac\ molecula vrea s\ fac\ din el o haimana ca taic\-s\u, osteneala pe care mi-a[ da-o ca s\-l fac om cumsecade i-ar fi foarte d\un\toare. Dac\ educa]ia s-ar pune f\r\ `ncetare de-a curmezi[ul `nclin\rii moleculei, copilul s-ar sim]i ca tras de dou\ for]e potrivnice [i ar merge cu totul piezi[ pe drumul vie]ii, a[a cum v\d c\ merg nenum\ra]i al]ii, la fel de st`ngaci [i `n

bine, ca [i `n r\u. Unui asemenea om noi `i d\m cea mai cumplit\ porecl\ din c`te exist\: spunem c\ este un specimen, porecla asta `nsemn`nd [i mediocritate, [i ultimul hal de dispre], pe care personajul `l merit\. O mare sec\tur\ e o mare sec\tur\, dar nu e un specimen. Va trece timp `ndelungat, copilul `[i va pierde cei mai frumo[i ani, p`n\ s\ fie st\p`nit de molecula patern\ [i m`nat de ea la josnicia deplin\ `n care m\ g\sesc eu; deocamdat\, `l las `n pace, `l las s\ se dezvolte `n voie. ~l cercetez: e de pe acum m`nc\cios, pi[icher, punga[, lene[, mincinos; m\ tem c\ a[chia n-o s\ sar\ departe de trunchi. EU: {i-o s\-l faci muzician, ca s\ nu-[i piard\ nimic din asem\nare? EL: Muzician! Muzician! M\ uit uneori la el, scr`[nesc din din]i [i-i spun: dac-ai s\ `nve]i m\car o singur\ not\ `n via]a ta, cred c-am s\-]i sucesc g`tul. EU: {i de ce, m\ rog? EL: Fiindc\ muzica nu te duce la nimic. EU: Ba dimpotriv\, te duce la toate. EL: Da, te duce atunci c`nd e[ti des\v`r[it; dar cine poate fi sigur c\ fiul lui va fi des\v`r[it? Eu a[ putea pune r\m\[ag, pe zece mii contra unu, c\ al meu nu va fi dec`t un nenorocit de l\utar prost, ca mine. {tii oare c\ mai lesne s-ar putea g\si un copil `n stare s\ conduc\ un regat, s\ fie un mare rege dec`t un mare violonist? EU: Mi se pare c\ talentele pl\cute, chiar dac\ s`nt mediocre, `l duc repede pe om la bog\]ie, c`nd tr\ie[te `n mijlocul unui popor lipsit de moravuri, c\zut `n destr\b\lare [i `n lux. Eu, unul, am auzit o discu]ie `ntre un fel de protector [i un fel de protejat. Acesta din urm\ fusese `ndrumat spre protector ca spre un om de bine, care l-ar fi putut ajuta:

104

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

105

La ce te pricepi, domnule? `l `ntreb\ protectorul. {tiu pu]in\ matematic\. N-ai dec`t s\ predai matematicile; dup\ ce-ai s\ ba]i zece sau doisprezece ani toate noroaiele Parisului, o s\ ai un venit de trei-patru sute de livre. Am studiat legile [i m\ pricep `n chestiuni de drept. Dac\ Puffendorf [i Grotius1 ar `nvia, ar cr\pa am`ndoi de foame, la marginea drumului. Cunosc foarte bine istoria [i geografia. Dac\ ar exista p\rin]i dornici s\ dea o cre[tere aleas\ copiilor lor, ai sc\pa de griji; dar asemenea p\rin]i nu exist\. S`nt muzician destul de bun. Eh, de ce n-ai spus a[a de la `nceput? {i ca s\ dovedesc ce-]i poate aduce talentul \sta, iat\: am o fiic\, vino zilnic `ntre orele [apte jum\tate seara [i nou\; ai s\-i dai lec]ii, iar eu `]i voi pl\ti dou\zeci [i cinci de ludovici pe an; vei lua, `mpreun\ cu noi, [i micul dejun, [i pr`nzul, [i gustarea, [i cina; restul zilei va fi al dumitale [i `l vei folosi dup\ plac. EL: {i ce-a devenit omul acela? EU: Dac\ s-ar fi purtat cum trebuie, pesemne c\ s-ar fi `mbog\]it; e singurul lucru care te intereseaz\, nu-i a[a? EL: Aur, aur, f\r\ `ndoial\; aurul e totul; iar restul f\r\ aur nu-i nimic. De aceea, `n loc s\-i `mbuib capul copilului cu maxime `n]elepte, pe care va trebui s\ le uite ca s\ nu r\m`n\ un biet p`rlit, de c`te ori mi se-nt`mpl\ s\ am un ludovic, [i asta nu mi se-nt`mpl\ prea des, m\ a[ez `n fa]a lui, scot ludovicul din buzunar, i-l ar\t plin de admira]ie, ridic
1

ochii spre cer, aplec ludovicul spre b\iat [i, ca s\-l fac s\ `n]eleag\ [i mai bine `nc\ importan]a piesei sfin]ite, `i `ng`n, `i ar\t cu degetul toate c`te se pot dob`ndi cu bani: o c\m\[u]\ frumoas\, o scufi]\ ca lumea, un biscuit gustos; apoi `mi pun ludovicul `n buzunar, m\ plimb m`ndru, `mi salt pulpanele vestei, m\ bat cu palma peste buzun\ra[e; [i a[a `l fac s\ priceap\ c\ din ludovicul de acolo se na[te `ncrederea pe care mi-o vede. EU: Nici c\ s-ar putea mai bine; dar dac\ se `nt`mpl\ ca `ntr-o bun\ zi, p\truns de valoarea ludovicului... EL: Te `n]eleg. Atunci n-o s\ am `ncotro, va trebui s\ `nchid ochii; nu exist\ principiu moral care s\ nu aib\ neajunsurile lui. La urma urmei, m-a[ nec\ji un sfert de or\ [i gata. EU: Chiar dup\ ce ]i-am ascultat p\rerile at`t de curajoase [i de `n]elepte, r\m`n la convingerea c\ ar trebui s\-l faci muzician. Nu cunosc alt mijloc mai rapid de a-i c`[tiga pe cei mari, de-a le sluji viciile [i de a-]i putea folosi viciile proprii. EL: E adev\rat; dar m\ g`ndesc la un succes mai grabnic [i mai sigur. Ah! dac\ a[ fi avut o fat\! Dar, fiindc\ nu faci ce vrei, e[ti nevoit s\ prime[ti ce-]i vine [i s\ tragi c`t mai multe foloase cu putin]\; pentru asta trebuie s\ nu dai, proste[te, unui copil care va tr\i la Paris, o educa]ie de lacedemonian, a[a cum fac numero[i p\rin]i, care, chiar dac\ ar dori s\-[i nenoroceasc\ odraslele, [i tot n-ar g\si ceva mai r\u. Dac\ educa]ia nu-i bun\, nu s`nt eu de vin\, ci moravurile na]iunii mele. R\spund\ cine poate; eu vreau ca fiul meu s\ fie fericit, adic\ s\ fie onorat, bogat [i puternic, ceea ce e cam acela[i lucru. Cunosc `ntruc`tva c\ile cele mai u[oare pentru a merge `ntr-acolo. {i i le voi ar\ta de timpuriu. Dac\ voi, `n]elep]ii, m\ ve]i ]ine de r\u pentru at`ta lucru, mul]imea

Grotius (1583-1645) [i Puffendorf (1632-1694) vesti]i jurisconsul]i din se-

colul al XVII-lea.

106

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

107

[i succesele m\ vor sp\la de p\cate. Copilul va avea aur, ]i-o spun eu, [i, dac\ va avea mult, nu-i va lipsi nimic, nici chiar stima [i respectul dumitale. EU: S-ar putea s\ te `n[eli. EL: Sau o s\ se lipseasc\ de ele, ca at`]ia al]ii. Cuvintele lui cuprindeau multe din lucrurile acelea pe care oamenii le g`ndesc, dup\ care ei se conduc chiar, dar nu le spun niciodat\ cu glas tare. ~ntr-adev\r, iat\ deosebirea cea mai de seam\ dintre omul meu [i marea parte a semenilor no[tri. El m\rturisea viciile proprii, vicii pe care le au [i al]ii, f\r\ a fi defel ipocrit. Nu era nici mai mult, nici mai pu]in m`r[av dec`t ei, ci doar mai sincer, mai statornic [i uneori spunea lucruri mai ad`nci, `n depravarea lui. M\ cutremuram g`ndindu-m\ la soarta copilului cu un astfel de profesor. Nici vorb\ c\, fiind crescut `n idei despre lume luate aidoma dup\ moravurile noastre, va trebui s\ ajung\ departe, dac\ nu va fi cumva oprit de timpuriu din drum. EL: Oh! nu te teme; lucrul cel mai important [i mai greu, `n privin]a c\ruia un tat\ trebuie s\ se str\duiasc\ `ndeosebi, nu e s\-i dea copilului n\ravuri care-l `mbog\]esc [i nici caraghiosl`curi pre]uite de cei mari; asta o face toat\ lumea, dac\ nu ca mine, din sistem, cel pu]in prin pild\ [i lec]ie. Lucrul cel mai important este s\-l deprinzi cu m\sura just\, s\-l `nve]i arta de a se feri de ruin\, de dezordine [i de legi. Armonia social\ are unele disonan]e pe care trebuie s\ [tii cum s\ le m`nuie[ti, unde s\ le a[ezi, ca s\ ias\ bine. Nu exist\ nimic mai plictisitor dec`t o suit\ de acorduri perfecte; e nevoie de ceva care s\ a]`]e, s\ desfac\ m\nunchiul [i s\ `mpr\[tie razele.

EU: Foarte bine; prin compara]ia asta, m-ai readus de la moravuri la muzica de care m\ dep\rtasem f\r\ s\ vreau; `]i mul]umesc, fiindc\, la drept vorbind, `mi placi mai mult ca muzician dec`t ca moralist. EL: Totu[i, s`nt mult inferior `n muzic\ [i mult superior `n moral\. EU: M\ `ndoiesc; dar chiar dac\ ar fi a[a, ]ine seama c\ eu s`nt un om corect [i c\ nu-]i `mp\rt\[esc principiile. EL: Nu te fericesc deloc. Ah! dac\ a[ fi avut eu talentele dumitale! EU: S\ l\s\m `n pace talentele mele [i s\ ne `ntoarcem la ale dumitale. EL: Dac\ a[ fi [tiut s\ m\ exprim ca dumneata! Dar eu abia dac\ am un biet ciripit caraghios, pe jum\tate de om bine crescut [i de literat, pe jum\tate de tejghetar. EU: Eu nu vorbesc frumos; nu m\ pricep dec`t s\ spun adev\rul, [i asta, dup\ cum [tii, nu merge `ntotdeauna. EL: Dar nu pentru a spune adev\rul, ci dimpotriv\, pentru a min]i cum trebuie `]i r`vnesc talentul. Ah! de-a[ [ti s\ scriu, s\ c`rp\cesc o carte, s\ torn o epistol\ cu dedica]ie, s\ ame]esc vreun neghiob l\ud`ndu-i meritele, s\ m\ v`r pe sub pielea femeilor! EU: Toate astea le [tii de o mie de ori mai bine dec`t mine; n-a[ fi demn nici m\car s\-]i fiu `nv\]\cel. EL: C`te mari `nsu[iri pierdute, c`te `nsu[iri de-al c\ror pre] habar n-ai! EU: Culeg tot ce sem\n. EL: Dac\ ar fi a[a, n-ai purta o hain\ at`t de grosolan\, n-ai purta o vest\ de etamin\ [i nici ciorapi de l`n\, n-ai purta pantofi at`t de greoi [i nici peruca asta antic\.

108

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

109

EU: S`nt de aceea[i p\rere cu dumneata; trebuie s\ fii tare nepriceput c`nd nu e[ti bogat, de[i ai f\cut orice ca s\ te `mbog\]e[ti; exist\ `ns\ oameni de felul meu, care nu privesc bog\]ia ca pe lucrul cel mai pre]ios din lume; oameni ciuda]i. EL: Chiar foarte ciuda]i; cu o asemenea fire nu te po]i na[te; ea se cap\t\, fiindc\ nu exist\ `n natur\. EU: ~n natura omului? EL: ~n a omului; tot ce tr\ie[te, [i omul `nsu[i, caut\ s\ tr\iasc\ bine pe socoteala cui va apar]ine; s`nt sigur c\, dac\ l-a[ l\sa `n pace pe s\lb\ticu]ul meu, f\r\ s\-i spun nimic, ar dori s\ aib\ ve[minte bogate, s\ fie hr\nit cum nu se poate mai bine, s\ fie drag b\rba]ilor [i iubit de femei [i s\-[i adune toate bucuriile vie]ii. EU: Dac\ micul s\lbatic ar fi l\sat de capul lui, dac\ [i-ar p\stra toat\ t`mpenia [i dac\ ar ad\uga la pu]ina lui minte de prunc violen]a pasiunilor unui om de treizeci de ani, atunci fii sigur c\ i-ar suci g`tul lui taic\-s\u [i s-ar culca [i cu maic\-sa. EL: Spusele dumitale dovedesc necesitatea unei educa]ii bune; dar cine a contestat-o oare? {i ce `nseamn\ o educa]ie bun\, dac\ nu aceea care duce la tot felul de pl\ceri neprimejdioase [i f\r\ neajunsuri? EU: S`ntem aproape de aceea[i p\rere; dar e mai bine s\ nu ne explic\m. EL: De ce? EU: M\ tem c\ nu s`ntem de acord dec`t `n aparen]\ [i c\, odat\ intra]i `n discu]ia despre primejdiile [i neajunsurile care trebuie ocolite, n-o s\ ne mai `n]elegem deloc. EL: {i ce-i dac\ o s\ fie a[a? EU: ~]i spun c\ e mai bine s\ vorbim despre altceva; ce [tiu eu despre toate astea [tii [i dumneata, la fel de bine; mai lesne

po]i s\-mi ar\]i din muzic\ ce nu cunosc eu [i [tii dumneata. Drag\ Rameau, hai s\ vorbim despre muzic\ [i s\-mi spui cum se face c\, de[i ai at`ta u[urin]\ de a sim]i, de a re]ine [i de a reda cele mai frumoase buc\]i ale marilor mae[tri, cu tot av`ntul pe care ele ]i le insufl\, [i reu[e[ti s\-l transmi]i [i altora, n-ai compus `nc\ nimic de pre]... ~n loc s\-mi r\spund\, el `ncepu s\-[i clatine capul [i, ridic`nd un deget spre cer, strig\: {i steaua! Steaua! C`nd natura i-a z\mislit pe Leo 1 , Vinci, Pergolese, Duni, ea a sur`s. {i-a luat un aer falnic [i grav, alc\tuindu-l pe scumpul unchi Rameau, care `nc\ vreo zece ani va mai fi numit marele Rameau [i apoi va fi uitat cu totul. Iar c`nd l-a c`rp\cit pe nepotul s\u, ea s-a str`mbat, [i s-a mai str`mbat o dat\ [i `nc\ o dat\. {i, spun`nd acestea, `[i schimonosea obrazul `n toate felurile: ar\ta c`nd sil\, c`nd dispre], c`nd batjocur\, p\rea c\ fr\m`nt\ `ntre degete o past\ [i c\ sur`de formelor ridicole pe care i le d\dea; dup\ ce f\cu asta, arunc\ departe de el ciudata figurin\ [i spuse: A[a m-a f\cut [i m-a azv`rlit l`ng\ alte figurine, unele cu p`ntece mari [i zb`rcite, cu g`turi scurte, cu ochi holba]i, damblagii, altele cu g`turi str`mbe; printre ele erau unele uscate, cu ochiul p\trunz\tor, cu nasul c`rligat; toate au `nceput s\ plesneasc\ de r`s v\z`ndu-m\, iar eu mi-am pus m`inile `n [olduri [i am `nceput s\ cr\p de r`s privindu-le, fiindc\ neghiobii [i nebunii `[i r`d unii de al]ii, se caut\ [i se atrag. Dac\ atunci c`nd am ajuns acolo n-am g\sit gata f\cut proverbul care spune c\ banii pro[tilor s`nt bog\]ia de[tep]ilor, `n orice caz trebuia f\cut pentru mine.
1

Leo (1694-1715) compozitor italian din [coala napolitan\.

110

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

111

Am sim]it c\ natura pusese bunul meu `n pungile figurinelor [i am n\scocit mii de mijloace ca s\-l recap\t. EU: Cunosc mijloacele astea; mi-ai vorbit despre ele [i le-am admirat foarte mult; dar printre at`tea posibilit\]i cum de nu te-a atras s\ faci [i ceva frumos? EL: Cam acela[i lucru l-a `ntrebat un nobil pe abatele Le Blanc. Abatele spunea: Marchiza de Pompadour m\ ia de m`n\, m\ duce `n pragul Academiei [i acolo `[i retrage m`na, iar eu cad [i-mi fr`ng am`ndou\ picioarele. Nobilul zice: Z\u, abate, trebuia s\ te ridici [i s\ spargi u[a cu capul. La care abatele `i r\spunse: Chiar asta am [i `ncercat; [i [tii cu ce m-am ales? Cu un cucui `n frunte... Dup\ ce ispr\vi povestioara, omul meu `ncepu s\ se plimbe cu capul plecat, cu un aer g`nditor [i ab\tut; suspina, pl`ngea, se c\ina, `[i `n\l]a bra]ele [i ochii, `[i tr\gea pumni `n cap cu at`ta putere, `nc`t m\ temeam s\ nu-[i sparg\ fruntea, [i ad\uga: Cu toate astea, mi se pare c\ e ceva, aici, `n\untru; dar bat degeaba, zg`l]`i degeaba, nu iese nimic...; [i iar `ncepea s\-[i clatine capul, s\-[i loveasc\ fruntea c`t putea de tare [i s\ spun\: Sau nu e nimeni `n\untru, sau nu vrea s\-mi r\spund\... Peste o clip\, `[i lua un aer falnic, `[i ridica fruntea, `[i punea m`na dreapt\ pe inim\, umbla de colo-colo [i spunea: Simt, da, simt... Imita un om furios, indignat, `nduio[at, poruncitor, rug\tor [i rostea pe nea[teptate vorbele de m`nie, de ur\, de dragoste; schi]a pasiunile cu o fine]e [i cu un realism uimitor; apoi ad\uga: Asta a[a e, nu? Acum s\ ]i-o ar\t pe cealalt\; iat\ ce `nseamn\ s\ nimere[ti un mamo[ care [tie s\ pricinuiasc\, s\

gr\beasc\ durerile [i s\ scoat\ pruncul. Singur, `mi iau pana, vreau s\ scriu; `mi rod unghiile, `mi tocesc fruntea; bun\ seara, slug\, zeul e absent; `mi b\gasem `n cap c\ am geniu; iar dup\ ce scriu un r`nd, v\d `n el c\ s`nt un neghiob, un neghiob, un neghiob. Dar cum ai putea s\ sim]i, s\ te `nal]i, s\ g`nde[ti, s\ zugr\ve[ti cu v`n\, atunci c`nd ai de-a face cu oameni c\rora trebuie s\ le calci pragul ca s\ po]i m`nca? Cum ai putea, printre cuvintele pe care le spui, pe care le auzi, `n mijlocul at`tor tr\nc\neli: Ast\zi bulevardul era fermec\tor. A]i auzit-o pe ]\r\ncu]a aia din Savoia? Joac\ minunat. Domnul cutare avea cei mai frumo[i cai vine]i-rota]i care se pot imagina. Frumoasa doamn\ cutare a `nceput s\ se ofileasc\; oare la patruzeci [i cinci de ani se mai poate purta o asemenea coafur\? T`n\ra cutare e plin\ de diamante care n-o cost\ nimic... Vrei s\ spui: care o cost\... scump? Ba deloc. Unde-ai v\zut-o? La Copilul Arlechinului pierdut [i reg\sit1. Scena desper\rii a fost jucat\ ca niciodat\. Paia]a din b`lci o fi av`nd ea voce, nu zic, dar n-are pic de fine]e, nu pune pic de suflet. Doamna cutare a n\scut doi copii o dat\; fiecare tat\ avea copilul lui... {i crezi c\ vorbele astea, spuse, repetate [i auzite `ntruna, `nfl\c\reaz\ [i duc la lucruri mari? EU: Nu; e mai bine s\ te `nchizi `n podul dumitale, s\ bei ap\, s\ m\n`nci p`ine uscat\ [i s\ te cau]i pe tine `nsu]i. EL: Se prea poate; numai c\ n-am curaj. {i, la urma urmei, de ce s\-mi jertfesc fericirea pentru un succes `ndoielnic?
1

Pies\ de Goldoni, jucat\ mai `nt`i `n Italia [i apoi, `n 1761, `n Fran]a.

112

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

113

{i numele pe care `l port? Rameau!... E sup\r\tor s\ te cheme Rameau. Cu talentul e altfel dec`t cu noble]ea, care se mo[tene[te [i a c\rei glorie cre[te trec`nd de la bunic la tat\, de la tat\ la fiu [i de la fiu la nepot, f\r\ ca str\mo[ul s\-i cear\ urma[ului s\u vreun merit; buturuga b\tr`n\ d\ l\stari noi, un [ir nesf`r[it de pro[ti, dar ce-are a face? Cu talentul `ns\ nu e acela[i lucru. Numai ca s\ ajungi la faima tat\lui, e[ti nevoit s\ fii mai priceput dec`t el; trebuie s\ fi mo[tenit din pl\mada lui... Eu n-am avut parte de ea, dar `ncheietura m`inii mi s-a dezmor]it, arcu[ul merge [i-mi scot m`ncarea: dac\ n-am parte de glorie, m\car `mi scot o bucat\ de p`ine. EU: ~n locul dumitale, nu m-a[ mul]umi numai s-o spun, a[ pune-o la `ncercare. EL: {i crezi c\ n-am `ncercat? N-aveam nici cincisprezece ani c`nd mi-am spus pentru prima oar\: Ce-i cu tine, Rameau? Visezi; [i la ce visezi? Ce mult ai vrea s\ faci ceva care s\ st`rneasc\ admira]ia `ntregii lumi... Ei bine, n-ai dec`t s\ fluieri [i s\-]i mi[ti degetele, n-ai dec`t s\-]i tai o crengu]\ [i gata flautul! Mai t`rziu, am repetat cuvintele spuse `n copil\rie, ast\zi le mai repet o dat\ [i r\m`n `n preajma statuii lui Memnon 1. EU: Ce vrei s\ spui cu statuia lui Memnon? EL: Mi se pare c\ nu-i greu de `n]eles. ~n jurul statuii lui Memnon se mai g\seau nenum\rate alte statui [i soarele b\tea

`n toate; dar statuia lui Memnon era singura care r\suna la atingerea razelor lui. Voltaire e un poet; [i al doilea? Voltaire; [i al treilea? Voltaire; [i al patrulea? Voltaire. Un muzician e Rinaldo de Capua; [i mai e Hasse, [i mai e Pergolese, [i Alberti, [i Tartini, [i Locatelli, [i Terradeglias, [i unchiul meu, [i micu]ul Duni, pe care nu dai dou\ parale c`nd `l vezi, dar a c\rui muzic\, pe legea mea, e plin\ de sentiment, de armonie [i de expresie. Ceilal]i, pe l`ng\ pu]inii Memnoni pe care ]i i-am numit, nu s`nt dec`t ni[te perechi de urechi `nfipte la cap\tul unui ciomag; [i s`ntem at`t de pr\p\di]i, at`t de pr\p\di]i, `nc`t lucrul \sta e o adev\rat\ binecuv`ntare. Ah, domnule filozof, mizeria e ceva groaznic! O v\d ghemuit\ pe vine, cu gura larg c\scat\, ca s\ prind\ c`teva pic\turi din apa `nghe]at\ care scap\ din butoiul Danaidelor 1 . Habar n-am dac\ ea ascute mintea filozofului, dar [tiu c\ r\ce[te al naibii capul poetului; sub un asemenea butoi nu se poate c`nta bine. Dar e prea fericit cel care poate m\car s\ stea acolo. Am stat [i eu, dar n-am putut rezista. Mai f\cusem o dat\ prostia asta. Am c\l\torit `n Boemia, `n Germania, Elve]ia, Olanda, Flandra, la mama dracului. EU: Sub butoiul ciuruit? EL: Da, sub butoiul ciuruit. Unui evreu bogat [i risipitor `i pl\ceau muzica [i nebuniile mele. C`ntam cum d\dea
1

Dup\ mitologia greac\, Memnon era regele etiopienilor [i a fost ucis de Ahile. ~n Egipt erau numite Colo[ii lui Memnon dou\ statui ale regelui Amenhotep al III-lea. Una din aceste statui, pe jum\tate d\r`mat\, avea `nsu[irea ca, la r\s\ritul soarelui, s\ emit\ un sunet tremur\tor, datorit\ trecerii aerului prin cr\p\turile construc]iei. De aici, mitul dup\ care Memnon, al c\rui suflet ar tr\i `n piatr\, `[i salut\ mama, pe Eos (zorile).

~n mitologia greac\, Danaidele au fost cele cincizeci de fiice ale lui Danaos, fiul regelui egiptean Bela. Tat\l lor, fiind persecutat de fratele s\u, Egipt, a fugit la Argos, `mpreun\ cu fiicele sale. Acolo e ajuns de fiii lui Egipt, care `l silesc s\ le dea fetele `n c\s\torie. Danaos, `mpins de fric\, accept\, dar le cere fiicelor s\-[i ucid\ so]ii, ceea ce ele [i fac, cu excep]ia uneia singure. Pentru crima lor, zeii le-au pedepsit s\ umple ve[nic cu ap\ un butoi f\r\ fund. Butoiul Danaidelor simbolizeaz\ munca zadarnic\ [i f\r\ sf`r[it.

114

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

115

Dumnezeu, f\ceam pe nebunul [i aveam de toate. Evreul despre care `]i vorbesc cuno[tea opreli[tile religiei lui [i le p\zea cu sfin]enie, uneori chiar fa]\ de prieteni [i totdeauna fa]\ de str\ini. Odat\ a avut o p\]anie pe care trebuie s\ ]i-o povestesc, fiindc\ e hazlie. La Utrecht, tr\ia o curtezan\ `nc`nt\toare. Omul nostru se sim]i ademenit de farmecele cre[tinei [i `l trimise pe un mijlocitor cu o poli]\ destul de ispititoare. Dar fiin]a aceea neobi[nuit\ `i respinse oferta. Evreul se sim]i dezn\d\jduit. Mijlocitorul `i spuse: De ce te m`hne[ti at`ta? Vrei s\ te culci cu o femeie frumoas\? Nimic mai lesne; po]i s\ te culci chiar cu una [i mai frumoas\ dec`t aceea dup\ care te ]ii; ]i-o cedez, la acela[i pre], pe nevast\-mea. Zis [i f\cut. Mijlocitorul p\str\ poli]a, iar evreul meu se culc\ astfel cu nevasta acestuia. Sosi apoi ziua de scaden]\; evreul l\s\ poli]a s\ fie protestat\ [i o declar\ fals\. Proces. Evreul `[i zicea: Omul n-o s\ `ndr\zneasc\ niciodat\ s\ spun\ cu ce pre] a c\p\tat poli]a, [i `n felul \sta eu nu voi pl\ti. La interogatoriu, `l `ntreb\ pe so]: De la cine ai poli]a? De la dumneata. }i-am dat-o cumva pentru m\rfuri trimise? Nu. Atunci poate c\ ]i-am dat-o pentru unele servicii pe care mi le-ai adus? Nu; dar nici nu-i vorba despre asta; poli]a e a mea, ai semnat-o [i o vei pl\ti. N-am semnat-o eu. Cu alte cuvinte, s`nt un falsificator? Nu [tiu, dumneata ori altul, al c\rui agent e[ti.

Eu s`nt la[, dar dumneata e[ti o sec\tur\; crede-m\, nu m\ scoate din s\rite, c\ spun tot; am s\ m\ fac de r`s, dar te voi distruge... Evreul nu lu\ `n seam\ amenin]area, iar mijlocitorul d\du pe fa]\, `n [edin]a urm\toare, `ntreaga afacere. Am`ndoi au fost aspru dojeni]i; evreul fu condamnat s\ pl\teasc\ poli]a, iar suma ob]inut\ fu destinat\ ajutor\rii s\racilor. Atunci m-am desp\r]it de el [i m-am `ntors aici. Ce era de f\cut? Fiindc\ m\ vedeam silit ori s\ pier din pricina mizeriei, ori s\ fac ceva. Mi-au trecut prin minte tot felul de planuri. Uneori, m\ g`ndeam s\ pornesc razna chiar de-a doua zi cu vreo trup\ din provincie, la fel de bun\ sau de proast\, [i-n privin]a teatrului, [i-n privin]a orchestrei. A doua zi `ns\ `mi tr\snea prin cap s\ pictez vreun tablou din cele ce se aga]\ pe pr\jini la r\sp`ntii, s\ m\ a[ez sub el [i s\ strig c`t m-o ]ine gura: Privi]i, aici e pictat ora[ul `n care s-a n\scut; privi]i-l dincolo, lu`ndu-[i r\mas-bun de la taic\-s\u, spi]erul; iat\-l sosind `n capital\, c\ut`nd locuin]a unchiului s\u... Scena de aici ni-l arat\ `ngenuncheat dinaintea unchiului care `l alung\... Iat\-l cu un evreu... etc. Dup\ o zi, m\ trezeam pe deplin hot\r`t s\ m\ `ntov\r\[esc cu c`nt\re]ii ambulan]i. Mi-ar fi pl\cut: am fi mers `mpreun\ s\ concert\m sub ferestrele scumpului unchi, care ar fi plesnit de furie. Dar mi-am ales alt\ cale... Aici se opri [i trecu, pe r`nd, de la pozi]ia unuia care ]ine o vioar\, str`ng`ndu-i coardele cu putere, la pozi]ia unui biet om zdrobit de oboseal\, lipsit de puteri, abia ]in`ndu-se pe picioare, gata s\-[i dea sufletul, dac\ nu i se azv`rle o bucat\ de p`ine; ar\t\ c`t de `ngrozitor `i era foame, `ndrept`ndu-[i un deget spre gura `ntredeschis\; apoi ad\ug\:

116

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

117

Gestul se `n]elege u[or. Ni se arunca bucata [i ne b\team pentru ea trei sau patru fl\m`nzi, care ne g\seam laolalt\... {i mai g`nde[te-te, dac\ po]i, la lucruri m\re]e, mai f\ lucruri frumoase c`nd treci prin asemenea chin. EU: E greu. EL: Din treapt\ `n treapt\, ajunsesem aici. M\ sim]eam ca `n vat\. M-au dat afar\. De-acum `nainte va trebui s\ sc`r]`i din nou la vioar\ [i s\ fac din nou gestul cu degetul `ndreptat spre gura c\scat\. ~n lumea asta nimic nu-i statornic: ast\zi e[ti pe culme, m`ine `n noroi. Ne m`n\ `mprejur\ri blestemate [i ne m`n\ al dracului de prost. Apoi, d`nd pe g`t `nghi]itura care mai r\m\sese pe fundul sticlei, se adres\ vecinului s\u: Domnule, fie-v\ mil\ [i da]i-mi pu]in tabac! V\d c\ ave]i o cutie frumoas\. S`nte]i cumva muzician? Nu. Cu at`t mai bine, fiindc\ muzicienii s`nt ni[te bie]i p`rli]i, s\ le pl`ngi de mil\, nu alta. Soarta a vrut ca [i eu s\ fiu muzician, pe c`nd la Montmartre poate, `ntr-o moar\, exist\ un morar sau o slug\ de morar, care nu va auzi niciodat\ altceva dec`t zgomotul aripilor morii [i va g\si `n ele cele mai frumoase melodii. Rameau! La moar\, la moar\, acolo ]i-e locul! EU: Cu orice s-ar `ndeletnici omul, tot de natur\ e menit. EL: Natura face ni[te boroboa]e destul de ciudate. Eu, unul, nu privesc de la `n\l]imea de unde pare c\ totul se scufund\: [i omul care cur\]\ cu foarfecele un pom, [i omida care roade frunzele; nu privesc de la `n\l]imea de unde nu se v\d dec`t dou\ g`ng\nii diferite, fiecare cu munca ei. Cocoa]\-te

dumneata pe epiciclul lui Mercur 1 [i de-acolo, dac\ `]i convine, imit\-l pe Raumur 2, pe el, [i `mparte clasa mu[telor `n mu[te cus\torese, mu[te hotarnice [i mu[te secer\toare; `mp\r]i]i-v\ pe voi, specia omeneasc\, `n oameni t`mplari, dulgheri, trep\du[i, dansatori sau c`nt\re]i, treaba voastr\; eu nu m\ amestec. S`nt `n lumea asta [i aici r\m`n. Dar dac\ e `n firea lucrurilor s\ ]i se fac\ foame, fiindc\ la foame revin mereu, la senza]ia asta pe care o simt totdeauna, g\sesc c\ nu e firesc s\ n-ai totdeauna ce m`nca. A naibii economie! Unii s\tui p`n\ `n g`t de toate bun\t\]ile, pe c`nd al]ii, cu un stomac s`c`itor ca [i ei, cu o foame nestins\ [i mereu vie ca [i ei, n-au nici ce s\ pun\ `n gur\. {i cel mai afurisit lucru e ]inuta pe care nevoia ne sile[te s-o avem. Omul nevoia[ nu merge ca oricare altul, ci sare, se ca]\r\, se `ncol\ce[te, se t`r\[te, `[i duce via]a lu`nd [i execut`nd pozi]ii. EU: Ce `n]elegi prin pozi]ii? EL: Du-te [i-l `ntreab\ pe Noverre3. Lumea arat\ mult mai multe dec`t poate s\ imite arta lui.
1

Referire la un pasaj din Eseurile lui Montaigne (II, 17). ~n vechea as-

tronomie, prin epiciclu se `n]elegea cercul pe care se presupunea c\-l descrie un astru, pe c`nd centrul acestui cerc descria el `nsu[i un alt cerc `n jurul p\m`ntului. ~n pasajul amintit, Montaigne `[i arat\ dispre]ul fa]\ de oamenii coco]a]i pe epiciclul lui Mercur [i care v\d at`t de departe, `n cer.
2

Ren-Antoine Ferchault de Raumur (1683-1757) naturalist, matemati-

cian [i fizician francez, remarcabil experimentator [i observator al fenomenelor, a adunat un num\r important de date [tiin]ifice, f\r\ a ajunge `ns\ la teoretizarea lor.
3

Jean-George Noverre (1727-1810) faimos coregraf, reformator al dan-

sului, autor al Scrisorilor despre dans [i balet, ap\rute la Lyon `n 1760.

118

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

119

EU: A[adar, iat\-te coco]at pe epiciclul lui Mercur, ca s\ folosesc expresia dumitale sau a lui Montaigne, iat\-te privind diferitele pantomime ale speciei umane. EL: Nu, `]i spun c\ nu, s`nt prea greoi ca s\ m\ pot ridica at`t de sus. Mai bine las pentru cocori s\la[ul ce]urilor; eu calc cu picioarele pe p\m`nt. M\ uit `n jurul meu, iau pozi]iile mele sau m\ distrez privind pozi]iile pe care le iau al]ii; dup\ c`te ]i-ai putut da seama, s`nt un pantomim cum nu se poate mai bun. Spun`nd acestea, `ncepe s\ z`mbeasc\, s\ imite, r`nd pe r`nd, un om care admir\, unul care se roag\, unul binevoitor; `[i `ntinde `nainte piciorul drept, [i-l trage `napoi pe cel st`ng; `[i `ncovoaie spinarea, ridic\ fruntea, prive[te ca [i cum s-ar uita ]int\ `n ochii cuiva; casc\ gura [i `ntinde bra]ul spre ceva, ascult\ o porunc\; o prime[te, porne[te ca o s\geat\, se `ntoarce, a `ndeplinit porunca, d\ socoteal\; e atent la toate; adun\ ce pic\; pune o pern\ sau un taburet sub picioare; ]ine o farfurioar\; aduce un scaun; deschide o u[\; `nchide o fereastr\, trage perdelele; se uit\ la st\p`n [i la st\p`n\; st\ nemi[cat, cu bra]ele at`rn`ndu-i, cu picioarele ]epene; ascult\, caut\ s\ citeasc\ pe fe]e [i adaug\: Iat\ pantomima mea, nu se deosebe[te aproape deloc de pantomima lingu[itorilor, a curtezanilor, a slugilor [i a pu[lamalelor. Nebuniile omului \stuia, povestirile abatelui Galiani1 [i ciud\]eniile lui Rabelais mi-au dat uneori ad`nc de g`ndit. ~i asem\n cu trei pr\v\lii de la care mi-am f\cut rost de m\[ti ridicole; iar
1

m\[tile le pun peste fe]ele personajelor celor mai grave; cu ajutorul lor `l v\d pe Pantalone1 `ntr-un preot, v\d un satir `ntr-un pre[edinte, v\d un purcel `ntr-un chinovit, un stru] `ntr-un ministru [i o g`sc\ `n primul s\u func]ionar. EU: Dup\ socoteala pe care o faci, `i spusei lui Rameau, s`nt nenum\rate pu[lamale `n lumea asta; nu cunosc nici un om care s\ nu [tie c`]iva pa[i din dansul dumitale. EL: Ai dreptate. ~n tot regatul nu umbl\ dec`t un singur om: suveranul; to]i ceilal]i iau pozi]ii. EU: Suveranul? {i despre el ar fi c`te ceva de spus: Oare crezi c\ regele nu g\se[te, din c`nd `n c`nd, prin preajm\, c`te un picioru[, c`te un cocule] sau c`te un n\suc care s\-l pun\ s\ fac\ pu]in\ pantomim\? Oricine, c`nd are nevoie de altul, se afl\ la str`mtoare [i ia o pozi]ie. Regele ia pozi]ie `n fa]a amantei sale [i `n fa]a lui Dumnezeu; joac\ [i el pantomima lui. Ministrul face pasul curtezanului, al lingu[itorului, al slugii sau al pu[lamalei, `n fa]a regelui. Ceata ambi]io[ilor danseaz\ pantomima `ntr-o sut\ de feluri, care de care mai josnice, `n fa]a ministrului. Preotul cel elegant joac\ cel pu]in o dat\ pe s\pt\m`n\, `mbr\cat `n patrafir [i `n sutan\ lung\, `n fa]a p\str\torului catastifului cu parohii vacante. Pe legea mea, ceea ce dumneata nume[ti pantomima pu[lamalelor este marele dans al p\m`ntului; fiecare are micu]a lui Hus sau Bertinul s\u, `n fa]a c\ruia joac\. EL: Asta m\ consoleaz\. {i, `n timp ce-i vorbeam, el `ncepu s\ imite at`t de bine pozi]iile persoanelor pe care le pomeneam, `nc`t `mi venea

Abatele Ferdinando Galiani (1728-1787) scriitor [i economist italian,

1

prieten cu Diderot.

Personaj comic din vechile comedii italiene.

120

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

121

s\ mor de r`s. De pild\, ca s\ `nf\]i[eze un preo]el, `[i ]inea p\l\ria sub bra] [i ceaslovul `n m`na st`ng\; cu dreapta `[i s\lta coada sutanei; `nainta cu capul pu]in plecat spre um\r, cu ochii `n jos, imit`ndu-l at`t de bine pe ipocrit, `nc`t mi se p\rea c\-l v\d cu ochii mei pe autorul Combaterilor 1 `n fa]a episcopului de Orlans. C`nd `i imita pe lingu[itori [i pe ambi]io[i, se culca `n ]\r`n\ [i-ai fi putut jura c\ e Bouret `n fa]a vistiernicului Fran]ei. EU: I-ai imitat cum nu se poate mai bine, `i spusei eu; dar s\ [tii c\ tot exist\ un om scutit de pantomim\. E filozoful care nu are [i nu cere nimic. EL: {i unde tr\ie[te o asemenea creatur\? Dac\ n-are nimic, sufer\; dac\ nu cere nimic, n-o s\ capete nimic... [i va suferi mereu. EU: Nu; Diogene `[i b\tea joc de nevoi. EL: Bine, bine, dar de `mbr\cat trebuia s\ se `mbrace. EU: Nu, el umbla `n pielea goal\. EL: C`teodat\ era frig la Atena. EU: Mai pu]in frig dec`t aici. EL: De m`ncat, trebuia s\ m\n`nce. EU: F\r\ `ndoial\. EL: Pe cheltuiala cui? EU: Pe cheltuiala naturii. S\lbaticul cui `i cere? P\m`ntului, animalelor, pe[tilor, arborilor, ierburilor, r\d\cinilor, p`raielor. EL: Proast\ mas\! EU: ~n schimb, e mare.

EL: Dar prost servit\. EU: Cu toate astea, e golit\ ca s\ le umple pe-ale noastre. EL: Dar trebuie s\ recuno[ti c\ dib\cia buc\tarilor, a pl\cintarilor, a c`rn\]arilor, a birta[ilor, a cofetarilor mai adaug\ [i ea ceva. Diogene al dumitale se mul]umea cu pu]in. EU: Te `n[eli; pe vremuri, ve[m`ntul cinicului avea acelea[i virtu]i pe care le are ast\zi ve[m`ntul nostru c\lug\resc. Cinicii erau carmeli]ii [i cordelierii1 Atenei. EL: Te-ai dat de gol. Vas\zic\, [i Diogene a dansat pantomima, dac\ nu `n fa]a lui Pericle, m\car `n fa]a Lasei sau a Frineii. EU: Iar te `n[eli; ceilal]i pl\teau scump curtezana care cinicului i se d\dea din pl\cere. EL: Dar dac\, cine [tie cum, curtezana era ocupat\, iar cinicul gr\bit... EU: Reintra `n butoiul lui [i se lipsea de ea. EL: {i m\ sf\tuie[ti s\-l imit? EU: S\ mor dac\ n-ar fi de o mie de ori mai bine dec`t s\ te t`r\[ti, s\ te `njose[ti [i s\ te prostituezi. EL: Dar tot a[ avea nevoie de-un pat ca lumea, de-o mas\ bun\, de-o hain\ c\lduroas\ iarna, de-un costum r\coros vara, de odihn\, de bani [i de multe alte lucruri, pe care `mi place mai mult s\ le datorez bun\voin]ei altora dec`t s\ le c`[tig prin munc\. EU: Asta fiindc\ e[ti un tr`ntor, un m`nc\u, un mi[el, o inim\ de c`rp\. EL: Mi se pare c\ ]i-am mai spus-o [i eu.
1

E vorba despre abatele Gabriel Gauchat, autor al Analizei [i combaterii

diferitelor scrieri moderne `mpotriva religiei, lucrare `n 19 volume, ap\rut\ `ntre anii 1753-1763. Ordine c\lug\re[ti catolice.

122

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

123

EU: F\r\ `ndoial\ c\ pl\cerile vie]ii trebuie pre]uite, dar nu-]i dai deloc seama cu ce sacrificiu le ob]ii. Ai jucat, joci [i vei mai juca `nc\ josnica pantomim\. EL: E adev\rat, `ns\ nici nu m-a costat [i nici n-o s\ m\ coste cine [tie c`t; de asta a[ face r\u dac\ mi-a[ lua cine [tie ce alt\ `nf\]i[are, care nu numai c\ m-ar nec\ji, dar mi-ar fi cu neputin]\ s-o p\strez: dup\ c`te-mi spui, v\d c\ biata mea nevestic\ era [i ea un fel de filozof; avea un curaj de leoaic\: c`teodat\, r\m`neam f\r\ o para [i f\r\ nici o buc\]ic\ de p`ine; ne v`nduser\m aproape toate zdren]ele. Eu m\ tr`nteam pe pat, b\t`ndu-mi capul s\ g\sesc vreun om care s\-mi `mprumute ceva gologani, f\r\ s\-i mai dau `napoi. Ea, vesel\ ca un cintezoi, se a[eza la clavecin, c`nta [i se acompania; avea un glas de privighetoare; `mi pare r\u c\ nu l-ai auzit. C`nd aveam vreun concert, o luam cu mine; pe drum, `i spuneam: Hai, doamn\, f\-te admirat\, desf\[oar\-]i talentul [i farmecele, `nfl\c\reaz\, scoate din min]i... Ajungeam; [i ea c`nta, `nfl\c\ra, scotea din min]i. Vai, mititica, am pierdut-o! {i, `n afar\ de talent, avea o guri]\ c\ de-abia `mi intra degetul cel mic `n ea; din]ii un [irag de perle; [i ni[te ochi, [i ni[te picioare, [i o piele, [i ni[te obraji, [i ni[te s`ni! Avea gambe de c\prioar\, iar coapsele [i fesele `i erau ca de statuie. Mai cur`nd sau mai t`rziu l-ar fi dat gata cel pu]in pe ministrul de Finan]e. Avea un mers [i ni[te [olduri, ah!, Doamne, ce mai [olduri! {i iat\-l `ncep`nd s\ imite mersul nevestei sale. Mergea cu pa[i m\run]i, cu capul ridicat, `[i flutura evantaiul, se c\znea s\ mearg\ leg\n`ndu-[i [oldurile! F\cea treaba cea mai hazlie [i mai ridicol\ a mondenelor noastre. Apoi, relu`ndu-[i cuv`ntarea, ad\ug\:
1

O plimbam pretutindeni, la Tuileries, la Palais-Royal, pe bulevarde. Era cu neputin]\ s-o p\strez. C`nd trecea strada, f\r\ p\l\rie [i `mbr\cat\ `ntr-o h\inu]\ scurt\, de cas\, te-ai fi oprit s-o prive[ti [i-ai fi avut chef s-o ciupe[ti u[urel, f\r\ s\ str`ngi degetele. Cei care se luau dup\ ea o priveau cum trop\ie din picioru[e, `i m\surau din ochi [oldurile pline, c\rora fustele sub]iri le desenau formele, [i gr\beau pa[ii; ea `i l\sa s-o ajung\ din urm\, apoi `ntorcea repede spre ei doi ochi mari, negri [i str\lucitori, care `i ]intuiau; fiindc\ fa]a medaliei nu era cu nimic mai prejos dec`t dosul. Dar, vai! Am pierdut-o [i n\dejdile mele de bog\]ie s-au spulberat o dat\ cu pierderea ei. Nu o luasem dec`t pentru asta, `i `mp\rt\[isem planurile mele [i ea era prea ager\ la minte ca s\ nu priceap\ c\ s`nt sigure, [i avea prea mult\ judecat\ ca s\ nu le aprobe. {i iat\-l suspin`nd, pl`ng`nd [i spun`ndu-mi: Nu, nu, voi r\m`ne `n veci nem`ng`iat. De atunci mi-am pus, ca popii, gulera[ul [i tichia. EU: De durere? EL: Dac\ vrei... De fapt, ca s\-mi am blidul pe cap. Dar ia vezi c`t e ceasul, fiindc\ trebuie s\ m\ duc la Oper\. EU: Ce se joac\? EL: Ceva de Dauvergne1. Are destule lucruri frumoase `n muzic\, p\cat numai c\ le-au mai spus [i al]ii `naintea lui. Printre mor]ii \[tia s`nt totdeauna vreo c`]iva care `i m`hnesc pe cei vii. Ce vrei? Quisque suos (non) patimur manes2. Ei, dar s-a

Antoine Dauvergne (1713-1797) de patru ori director al Operei din Paris, avea P\timim cu to]ii de pe urma mor]ilor no[tri (Vergiliu, Eneida, cartea a IV-a,

`n reprezenta]ie pe atunci Hercule murind (1761) sau Polixenia (1763).

2

v. 743) (lat.)

124

DIDEROT

f\cut ora cinci [i jum\tate; aud clopotul sun`nd vecerniile abatelui de Canaye1 [i ale mele. Adio, domnule filozof! A[a-i c\ s`nt mereu acela[i? EU: Vai, din nenorocire, da! EL: S\ m\ ]in\ nenorocirea asta numai vreo patruzeci de ani; [i-o s\ r`d\ mai bine cine-o s\ r`d\ la urm\.
Madeleine Albright Vartan Arachelian Emily Bront Albert Camus

biblioteca rao
De la clasici la contemporani, ntr-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

biblioteca dumneavoastr
Au ap\rut:
DOAMNA SECRETAR DE STAT NOAPTEA BASTARZILOR LA R|SCRUCE DE V~NTURI STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I ~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA CARNETE TEATRU ISTORIE TR|IT| RISC ASUMAT CONSPIRA}IA SAHARA AURUL INCA{ILOR FIICA GENERALULUI PLUM ISLAND DAVID COPPERFIELD (2 vol.) CRIM| {I PEDEAPS| DEMONII IDIOTUL ADOLESCENTUL PUTERI EXCEP}IONALE CATACLISMUL RINOCERUL PE MUCHIE DE CU}IT FRUCTELE P|M~NTULUI TESTAMENTUL FR|}IA ULTIMUL JURAT UN ALTFEL DE CR|CIUN CAMPIONUL DIN ARKANSAS MAESTRUL MO{TENITORII CONDAMNAT LA ADEV|R JOCUL CU M|RGELE DE STICL| NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPUL DE STEP| SIDDHARTA / C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE KNULP. DEMIAN CELE MAI FRUMOASE POVESTIRI DOU|SPREZECE SCAUNE VI}ELUL DE AUR JURNAL CASTELUL UNICUL SUPRAVIE}UITOR

Hillary Rodham Clinton Robin Cook Clive Cussler Nelson DeMille Charles Dickens F.M. Dostoievski Joseph Finder Colin Forbes Andr Gide John Grisham

V.D. Gu[\ de Dr\gan Hermann Hesse

Abatele de Canaye academician, prieten cu DAlembert [i mare amator

de teatru. A murit `n 1782, `n v`rst\ de optzeci [i opt de ani. La pasiunea lui pentru teatru se refer\ Rameau c`nd vorbe[te de vecerniile abatelui de Canaye, adic\ reprezenta]iile teatrale.

Ilf [i Petrov Franz Kafka Dean Koontz

Mario Vargas Llosa Thomas Mann G. Garca Mrquez

Virgil M\gureanu Ilie N\stase Farah Pahlavi Mario Puzo Ernesto Sbato Antoine de Saint-Exupry Jean-Paul Sartre John Saul Dinu S\raru Henryk Sienkiewicz Stendhal Alex Mihai Stoenescu

J.R.R. Tolkien L.N. Tolstoi I.S. Turgheniev Moony Witcher

R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII CONVERSA}IE LA CATEDRALA DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT POVESTIRI M|RTURISIRILE ESCROCULUI FELIX KRULL UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA PATRIARHULUI DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI AVENTURA LUI MIGUEL LITTN, CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A {TIRI DESPRE O R|PIRE GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII? MR N|STASE MEMORII OMERTA ~NAINTE DE T|CERE CITADELA TEATRU PREZEN}A M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU BODYGUARD QUO VADIS RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMNIA (vol. I, II, III [i IV[1]) PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO DAQUINO ST|P~NUL INELELOR: Fr\]ia Inelului; Cele dou\ turnuri; ~ntoarcerea regelui HOBBITUL SILMARILLION ROVERANDOM CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I ALTE POVESTIRI UN CUIB DE NOBILI FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA {I MISTERUL NOTEI A OPTA

Nout\]i

Dan Brown FORT|REA}A DIGITAL|

Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL

Lynn Picknett & Clive Prince MISTERUL TEMPLIERILOR

Ernesto Sbato ESEURI (vol. 1)

Jean Paul Sartre CUVINTELE GREA}A

clubul c\r]ii rao

{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje: Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale, oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de transport prin po[t\. n plus: pentru dou\ c\r]i se acord\ o reducere de 10%; de la trei c\r]i n sus se acord\ o reducere de 15% [i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO. Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36 E-mail: club@raobooks.com office@raobooks.com A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa: Editura RAO C.P. 2-124 Bucure[ti Acum ne pute]i g\si [i pe Internet: www.raobooks.com