CHIRITA IN PROVITIE Caracterizare Chirita este sotia unui boier de tara, Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu pretentii, dornica de marire

si de a fi la moda, o combinatie de parvenitism si snobism. Chirita este un personaj ridicol prin contrastul inte ceea ce este si ceea ce vrea sa para. Comportamentul Chiritei ocazioneaza satira unor moravuri specifice epocii : falsa cultura, negarea traditiei, imitarea modei cu orice pret, cosmopolitismul. Cele trei scopuri ale Chiritei sunt: sa ajunga ispravniceasa, sa isi insoare fiul natang, Gulita, cu Luluta, o orfana care va mosteni o mare avere si sa introduca la Barzoieni moda timpului. Aceste scopuri sunt evidentiate inca din primul act al comediei, in scena 3. De la inceput, boieroaica de provincie, recent intoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii la mosie. De aceea calareste imbracata in „armazoanca”, fumeaza „ca un caporal” tigari de „halva” si cocheteaza cu barbatii mai tineri (musiu Sarl, Leonas), motivandu-si mondenitatile cu expresia „daca-i moda?”. Din acelasi motiv, ca e la moda, il plateste pe profesorul Sarl sa il invete franceza pe fiul sau, Gulita, un gogoman prost crescut , care ii batjocoreste pe tarani, le omoara viteii ca vanat si le aprinde bordeiele cu „ciubucul cel de hartie”. Desi nu este in stare sa retina prima fraza din poemul scriitorului francez Féleon, Gulita trece cu brio examinarea facuta de mama, in prezenta profesorului, oferind drept corespondent in franceza cuvinte inventate : „furculision”, „fripturision”, „invartision”. Scena comica este memorabila ca dovada a falsei culturi. Ca sa devina ispravniceasa, il trimite pe Barzoi la Iasi. In discutia cu Safta, Chrita isi expune „temeiurile” ridicole ale pretentiei ca Barzoi sa obtina functia de ispravnic. Parvenitismul, demagogia si falsul patriotism care ii definesc monologul, anticipeaza personajele caragialiene precum Dandanache sau Catavencu. Imitarea cu orice pret a modei, faptul ca vrea sa introduca la Barzoieni eticheta caselor mari de la oras, se infatiseaza magistral prin situatia comica din scena 4 a primului act. Desi este nerabdatoare sa afle de numirea in functie a lui Barzoi, nu deschide ravasul primit de la Iasi, pana cand Ion, feciorul din casa, nu i-l aduce pe o tava cu servet. Ion, buimacit insa de noile reguli, nu intelege ordinea asezarii obiectelor pe tava si le incurca de fiecare data, spre nemultumirea stapanei sale, sustinatoarea provinciala a unui fel de „civilisation... cu serviette”. In personajul Chirita al lui V. Alecsandri, parvenitismul si snobismul sunt inseparabile. Pentru atingerea unui scop (material sau social) este necesar un anumit comportament. Parvenitismul isi schimba existenta, de la vestimentatie si limbaj, la relatii de familie. Femeie voluntara, Chirita se foloseste de Barzoi, comod si lipsit de initiativa, ca sa parvina pe scara sociala si il obliga sa isi schimbe obiceiurile culinare si vestimentare dupa moda. Caracterizarea Chiritei se realizeaza prin moidalitati specifice textului dramatic: directe, prin didascalii si autocaracterizare, si indirecte, prin realtiile cu celelalte personaje.

in parte din cauza prostiei fiului. In portretizarea Chiritei. comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice pret. cu volubilitatea unui jargon romano-francez care amesteca ciudat graiul neaos moldovenesc cu „frantuzisme”. rasfatandu-l. Chirita aminteste de cele trei dame care il educau pe d-l Goe. Ca o mama buna.In relatia cu fiul sau. dar si a iubirii fetei pentru Leonas. . aceasta vrea sa ii faca lui Gulita o educatie in franceza si sa il capatuiasca cu zestrea Lulutei. de fapt decalcuri comice construite de Chirita si urmate de expresia „nous disons comme ça en moldave”. Numai ca dorintele ii raman neimplinite. Chirita ii marturiseste lui „monsiu Sarla” ca a invatat franceza singura.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful