P. 1
80488421-MEDICATIA-APARATULUI-DIGESTIV

80488421-MEDICATIA-APARATULUI-DIGESTIV

|Views: 339|Likes:
Published by Maties Lucian

More info:

Published by: Maties Lucian on Feb 17, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/12/2015

pdf

text

original

MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

Mucoasa gastrică are activitate secretorie ce constă în: - secreţie clorhidropeptică, cu rol în digestie; - secreţie de mucus şi bicarbonat de sodiu cu rol protector pentru mucoasă împotriva agresiunii clorhidropeptice. Reglarea secreţiei de acid clorhidric se poate face pe următoarele căi: - pe cale nervoasă parasimpatică, vagală, cu efect excitosecretor; - pe cale endocrină hormonală, prin hormonul gastrina, cu efect excitosecretor; - pe cale paracrină şi umorală: - prin histamină, cu efect hipersecretor; - prin PGE2 şi receptorii PG, cu efect hiposecretor; - prin somatostatină, cu efect hiposecretor. Calea nervoasă – impulsul nervos, pe calea nervului vag, eliberează neuromediatorul colinergic acetilcolina, ce stimulează receptorii colinergici M1 (din sinapsa ganglionară parasimpatică la nivelul plexului intramural) şi M3 (din sinapsa neuroefectoare parasimpatică), rezultatul fiind eliberarea de gastrină, histamină şi acid. Calea hormonală – hormonul gastrina, secretat de celule ale mucoasei gastrice, stimulează receptorii gastrinici de pe membrana celulelor endocrine şi parietale, rezultatul fiind eliberarea de histamină şi acid. Secreţia de gastrină este modulată prin mecanism de feed-back pozitiv sau negativ în funcţie de concentraţia de H+ şi pH. Calea umorală – histamina eliberată de mastocitele din mucoasa gastrică (sub influenţă vagală şi gastrinică) activează receptorii H2 situaţi pe membrana celulelor parietale şi secreţia acidă. Somatostatina, hormon secretat de hipotalamus şi de celulele pancreasului, inhibă secreţia de gastrină şi de acid. Prostaglandinele din seria E (PGE2) au efect citoprotector prin stimularea secreţiei de mucus şi carbonat acid de sodiu, stimularea troficităţii şi regenerării mucoasei şi prin stimularea fluxului sanguin în mucoasă. Verigile implicate în secreţia gastrică acidă sunt următoarele: - acetilcolina şi receptorii muscarinici; - gastrina şi receptorii gastrinici; - histamina şi receptorii histaminici H2; - anhidraza carbonică, ce favorizează formarea protonului H+; - pompa de H+, ce transferă ionul H+ din celula secretorie gastrică în lumenul gastric, reacţia protonului H+ cu anionul Cl- şi formarea HCl; - PGE2, prin receptorii specifici, diminuă concentraţia de AMPC. Dereglările în ceea ce priveşte secreţia gastrică conduc la hiperaciditate sau hipoaciditate. În funcţie de mecanismul fiziopatologic, stimulatoarele secreţiei gastrice acţionează astfel: - activarea receptorilor H2: histamina; - activarea receptorilor gastrinici: pentagastrin; - stimularea nespecifică: alcoolul etilic; - stimularea directă şi prin reflex condiţionat: substanţe amare şi aromatice (din specii vegetale). Pentru medicina veterinară prezintă o oarecare importanţă ultima categorie. Cu toate acestea, vom menţiona şi histamina, mai ales pentru efectele sale la nivelul organismului. Histamina este mediator al transmiterii histaminergice centrale şi periferice. Receptorii pentru histamină sunt H1, H2 şi H3. Activarea receptorilor H2 induce hipersecreţie gastrică şi este antagonizată prin antihistaminice H2. a. Efectele secundare tip H1 (antagonizate de antihistaminicele H1) sunt: - vasodilataţie cu hipotensiune şi tahicardie reflexă; hiperemie şi creşterea temperaturii tegumentelor; creşterea permeabilităţii capilare cu edeme; - dispnee (prin bronhoconstricţie şi creşterea permeabilităţii capilare); - colici abdominale, diaree. b. Reacţiile alergice de tip I, anafilactic imediat, sunt antagonizate de antihistaminicele H1 şi de adrenalină.

Medicamentele din acest grup îmbunătăţesc apetitul şi digestia prin stimularea funcţiilor secreto– motorii digestive, pe cale reflexă sau directă, cu urmări favorabile pentru întregul organism. Ca urmare a acestor acţiuni, se clasifică în mai multe grupe şi subgrupe (după Veturia Nueleanu, 2004): - Activatori ai secreţiilor şi motilităţii gastrointestinale: - substanţe digestive; - medicaţia rumenului; - vomitive; - purgative. - Moderatori ai secreţiilor şi motilităţii gastrointestinale: - antidiareice; - spasmolitice (antispastice); - antivomitive; - antiacide. - Reglatori ai motilităţii gastrointestinale; - Medicaţia hepatobiliară.

1. ACTIVATORI AI SECREŢIILOR ŞI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE
1.1. SUBSTANŢE DIGESTIVE Substanţele digestive stimulează secreţiile digestive (salivară, gastrică, intestinală, pancreatică, biliară). Acestea acţionează prin impresionarea papilelor gustative ale limbii şi astfel declanşează pe cale reflexă stimularea secreţiilor digestive. Efectul acestor substanţe a fost demonstrat prin metoda prânzului fictiv la câine. Pentru a se obţine această acţiune, substanţele digestive se administrează cu 15 – 30 minute înaintea tainurilor principale având următoarele indicaţii terapeutice: anorexie, animale slăbite, stări de convalescenţă, hipoaciditate gastrică, dispepsii gastrointestinale, meteorizaţii cronice. Se împart în digestive amare, digestive aromatice, digestive saline şi digestive fiziologice sau înlocuitori ai secreţiilor digestive. A. Digestive amare Sunt reprezentate de droguri vegetale ce conţin principii amare, fără acţiune generală, care se folosesc pentru îmbunătăţirea apetitului şi digestiei. Mecanismul de acţiune este reflex: stimulul acţionează la nivelul papilelor gustative. Din plantele respective se prepară infuzii, decocturi, tincturi sau extracte care se administrează per os înaintea raţiei cu circa 30 minute în doze de 10 – 25 g la animalele mari, 2 – 5 g la animalele mijlocii şi 0,5 – 2 g la cele mici. Rădăcina de genţiană (ghinţură). Planta, Gentiana lutea din fam. Gentianaceae, conţine 1-3% gentiopicrină care prin păstrare trece în gentiogenină şi gentiamarină. Se folosesc tinctura şi extractul de genţiană. Rădăcina de păpădie. Drogul provine de la planta Taraxacum officinalis din fam. Compositae. Conţine taraxacină, tanin, inulină. Se recoltează toamna târziu, iar primăvara se recoltează frunzele. Ţintaura (fierea pământului). Se recoltează părţile aeriene în timpul înfloririi de la Centaurium umbelatum din fam. Gentianaceae. Conţine centaurină, eritrocentaurină, gentiopicrină. Frunzele de trifoi de baltă (trifoi amar) se recoltează de la planta Menyanthes trifoliata din fam. Gentianaceae. Drogul conţine glicozidul amar meniantina care prin hidroliză trece în meniantol şi glucoză. Schinelul. Se folosesc părţile aeriene de la planta Cnicus benedictus din fam. Compositae, care se recoltează în timpul antezei. În medicina umană se utilizează o tinctură neoficinală numită Tinctura amară care conţine principii active din ghinţură, fierea pământului, păpădie, precum şi din părţi aeriene de la pelin şi coji de portocale. Se poate folosi la animalele mici, câte 10 – 15 picături de mai multe ori pe zi. În F.R. X sunt trecute o serie de tincturi care se pot utiliza în acelaşi scop: tinctura de portocale, tinctura de genţiană, tinctura de nucă vomică.

2

Planta se numeşte Artemisia absinthium. anabsintină. azulen. Clorura de sodiu se întâlneşte sub formă de pulbere. taninuri.1 – 0. Anasonul. Drogul conţine cel puţin 0. Frunzele de mentă. Drogul este reprezentat de fructul de chimen (Carum carvi) din fam. Calamul aromatic (rizom de obligeană). expectorante şi antiparazitare externe în special pentru păsările de colivie. În astfel de situaţii se folosesc soluţiile izo. În urma administrării la animale se produc următoarele efecte: a) este digestiv şi activator al peristaltismului gastrointestinal. molură). o cetonă. electuarii. Umbelliferae. un ulei eteric. Este un drog provenit de la planta Acorus calamus din fam. Conţine acorină (principiu amar) şi un ulei volatil 2.5 .2%) şi alicină (antibiotic). Compositae. ser fiziologic şi soluţie hipertonică 10 – 20%.sau hipertone. Se recoltează şi se usucă toamna. antifermentescibil. liniştitor. cât şi reflex. Infuziile de mentă se recomandă ca remediu digestiv. un ulei gras. Rutaceae. Are aceleaşi utilizări ca şi anasonul. Se foloseşte ca şi anasonul. Drogul provine de la planta Mentha piperita din fam. Pelinul. Se recomandă ca şi muşeţelul. Are şi calităţi carminative. în care predomină mentolul (50%). Dozele sunt de câteva zeci de grame la animalele mari şi câteva grame la animalele mici. posedă şi calităţi eupeptice. b) este resalinizant şi ca urmare este indicată în situaţii de vomă intensă. apoi terpene.3 g la animalele mici. Drogul îl constituie fructul de la planta Pinpinella anisum din fam. Este pericarpul de la Citrus aurantium din fam. Cupressaceae. Se folosesc bulbii plantei Allium sativum din fam. Acaceae. exercitând astfel acţiune anticatarală. Muşeţelul. folosit ca eupeptic.5% ulei eteric bogat în azulen. Compositae. Sămânţa de muştar negru (Sinapis nigra).5%. Tinctura de pelin se administrează în doze de 1 – 8 g la animalele mari şi 0. Coaja de portocală. arsuri şi alte stări însoţite de pierderi de electroliţi.8% ulei volatile. Digestive saline Digestivele saline măresc secreţiile gastrice şi trezesc apetitul. Usturoiul. eupeptic. Umbeliferae. Conţine 0. Drogul conţine 1% ulei eteric. Planta se numeşte Juniperus communis din fam. antispasmodic. adesea alături de principii amare. C. Umbelliferae. Codiţa şoricelului. Chimenul (chimion).B. decocturi. diaree. Feniculul (anason dulce. Se utilizează sub formă de infuzii. Pe lângă proprietăţile iritante. cât şi direct prin stimularea receptorilor de la nivelul mucoasei stomacale (datorită uleiurilor eterice). Drogul este reprezentat de părţile aeriene de la Achilea millefolium din fam. Acţiunea eupeptică se produce atât pe cale reflexă (datorită principiilor amare). 3 . Acţionează atât direct asupra glandelor. ulei de anason 1% în alcool. Are aceleaşi utilizări ca şi muşeţelul şi codiţa soricelului. Rutaceae. Conţine un ulei volatil (1%). apoi o substanţă amară – acidul antemic. Drogul este reprezentat de fructul de la planta Phoeniculum vulgare din fam. din fam. Ienupărul. Labiatae. Drogul este reprezentat de inflorescenţa de la planta Matricaria chamomilla din fam. Se foloseşte fructul care este o pseudobacă.15 – 0. Compositae. carminativ şi antispasmodic intestinal. datorită gustului lor care stimulează papilele gustative. Frunzele de mentă mai conţin de asemenea tanin. Se recomandă sub formă de infuzii sau decocturi ca antiinflamator. Liliaceae pentru conţinutul lor în ulei eteric (0. Digestive aromatice În această grupă se încadrează drogurile vegetale care conţin uleiuri eterice. Drogurile aromatice se utilizează ca şi cele amare şi aproximativ în aceleaşi doze. antiseptic. fluidifică secreţiile. Siropul de lămâie conţine 1% ulei eteric de lămâie (Citrus limon) din fam. mucilagii. În uleiul de anason există 80 – 90% anetol. Posedă şi proprietăţi antifermentescibile şi carminative. Se folosesc părţile aeriene care conţin absintină. Uleiurile eterice conferă drogurilor un gust agreabil şi miros plăcut care de asemenea contribuie la îmbunătăţirea apetitului. Se folosesc tinctura de coji de portocală şi siropul de portocală.

carnivore 0. se recomandă soluţie 0. Ca digestiv se administrează sub formă de breuvaj. 4 .3 g la câini. . intoxicaţii. clorură de sodiu 9 părţi şi sulfat de potasiu 1 parte.20% intravenos. 0. sarea de Karlsbad nu se mai absoarbe din intestin.10 g la animalele mijlocii şi 2 – 5 g la porc. fiind indicată în stări toxiinfecţioase de natură furajeră. 3. D. atrage apa din ţesuturi. Medicamentul în doze mici este digestiv. porc 1-2 g. 500 – 2000 ml la animalele mari. . Există în comerţ acid clorhidric concentrat (35%) şi acid clorhidric diluat 9 – 10%. Se solubilizează în apă. siropuri în doze de: bovine 15 – 30 g.şi anaciditate gastrică. intravenos sau subcutant. Digestive fiziologice (înlocuitori ai secreţiilor digestive) • Substituenţi ai secreţiei gastrice Acidul clorhidric este un lichid limpede. cal 10 – 20 g. Acidul clorhidric diluat se administrează sub formă de breuvaj. devenind pulbere amorfă.c) are rol antitoxic. ulcer gastrointestinal. apoi la 10 – 15 minute stimulează celulele glandulare.realizează pH-ul necesar acţiunii proteolitice a pepsinei.influenţează secreţia intestinală şi pancreatică. Pentru a activa pepsinogenul. Bicarbonatul de sodiu se prezintă sub formă de pulbere fină albă cu gust uşor sărat. soluţiile având pH neutru. Sulfatul de sodiu (sarea lui Glauber) se prezintă sub formă de cristale incolore. soluţiile 0. Sarea artificială de Karlsbad se prepară din sulfat de sodiu 3 părţi. precum şi în timpanism. rumegătoare mici 2 – 5 g.transformă pepsinogenul în pepsină. în doze de 15 – 20 g la animalele mari. endometrite. transparente. Are un rol deosebit în digestia proteinelor. Soluţia hipertonică se administrează intravenos şi provoacă hipertonie sangvină. având rol în digestie prin următoarele mecanisme: .5 g. concentraţia de acid clorhidric creşte. incolor. tincturi.3 g la rumegătoare mici. În hipo. .1 – 0. vaginite. bicarbonat de sodiu 18 părţi. Se administrează ca digestiv în apa de băut (10 – 25 g la cabaline.asigură sterilitatea sucului gastric. . acidul clorhidric este secretat de celulele mucoasei gastrice. Dacă se depăşesc dozele digestive. eflorescente.6% sunt asemănătoare apelor minerale de Karlovy – Vary. d) este vomitiv la carnivore dacă se administrează per os sub formă de soluţie hipertonă. cu gust sărat. Pentru a nu se produce intoxicaţie cu sare se face o singură administrare. astfel provocându-se efect purgativ. Sarea de Karlsbad – Sarea de Karlovy – Vary este un amestec pulverulent format din sulfat de sodiu 22 părţi. expectorant şi diuretic. în doze de 1 – 2 linguri acid clorhidric 10% la 1 litru de apă. trebuie o soluţie 0.1 – 0. se evită folosirea la porci şi păsări care sunt sensibile la excese de sodiu). în continuare trece în intestine de unde pe cale reflexă stopează secreţia de acid clorhidric şi a altor secreţii digestive. 20 – 50 g la bovine. calculându-se 0. Ca mecanism de acţiune. 1. slab amar.2% de acid clorhidric. de obicei în amestec cu pepsină. bicarbonat de sodiu 2 părţi şi clorură de sodiu 1 parte. Medicamentul îmbunătăţeşte şi absorbţia pentru o durată de timp mai îndelungată. Întrucât se elimină parţial prin glandele bronşice. intoxicaţii cu acizi şi se administrează concomitent cu medicamente acide). apoi la 30 – 60 minute intervin sulfatul de sodiu şi bicarbonatul de sodiu care acţionează în continuare în acelaşi sens.5%. la început acţionează sulfatul de potasiu şi clorura de sodiu care stimulează terminaţiile senzitive digestive (gastrice şi intestinale şi ca urmare îmbunătăţesc funcţiile secreto-motorii). Se foloseşte ca digestiv. creşte tensiunea arterială şi tonusul organelor interne ale aparatului digestiv. la aer pierde această apă. 50 – 300 ml la cele mijlocii şi 50 – 100 ml la animalele mici sau sub formă de soluţii hipertonice 10% .1 – 0. mamite. Pe cale generală acţionează ca antiacid sistemic în acidoze metabolice. care se amestecă cu apa şi alcoolul. inodore. Serul fiziologic se utilizează ca resalinizant şi antitoxic. acidoză rumenală. la 33º C se dizolvă în apa de cristalizare. se foloseşte ca expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice în bronşite şi bronhopneumonii. în plus fiind şi coleretic. Acţiunea farmacodinamică a bicarbonatului de sodiu la nivelul tubului digestiv este complexă: în primul rând neutralizează acidul clorhidric din stomac.favorizează absorbţia fierului (prin transformarea Fe3+ în Fe2+) şi a calciului.05 g NaCl/kg. cu miros înţepător. iar în doze mari purgativ. peste această concentraţie se produce contracţia pilorului. antiacid gastric (în gastrite hiperacide. Se poate folosi şi ca alcalizant al secreţiilor mucoaselor sub formă de spălături în soluţii 1 – 3% în stomatite. În organism.

Diversele preparate comerciale se obţin prin asocieri ale unor enzime: tripsină. fiecare comprimat conţinând 1 g pepsină cu titrul 1:20000. dispepsii. cu miros slab caracteristic.hiposecreţia pancreatică exocrină. proteaze pancreatice. purificată şi diluată cu lactoză la titrul indicat. MEDICAŢIA RUMENULUI Substanţele cu acţiune la nivelul rumenului se împart în: a) medicaţia atoniei rumenale. drajeuri cu enzime pancreatice. colagenaza. diaree) şi ca medicaţie adjuvantă în terapia cu fier. lipază. Kreon.5 g la animalele mici. În mod obişnuit se asociază cu acid clorhidric. Pepsina. secretină. 5 . carboxipeptidaze. e) medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale. lipază. b) medicaţia timpanismului. Mezym . activă între limite largi de pH). celulază şi extract uscat şi purificat de bilă. Panscebil. Pepsina este un produs enzimatic format din enzime proteolitice din mucoasa stomacală proaspătă de bovine sau porcine.2 comprimate după mesele principale. intoleranţă la grăsimi.hipersecreţia pancreatică exocrină. cu tulburări de digestie. sub forma produsului comercial Cheag comprimate. . Dozele la om sunt de 1. • - Substituenţi ai secreţiei pancreatice Sucul pancreatic este produs de pancreasul exocrin şi conţine: enzime proteolitice: tripsina. bromelină). Reglarea secreţiei se face pe cale nervoasă (parasimpatică vagală) şi hormonală (gastrină. Doza este de 3.6 drajeuri pe zi la omul adult. . activă între limite largi de pH). uşor gălbuie.Se utilizează ca medicaţie de substituţie (sub formă de soluţii diluate) în deficitul secretor al mucoasei gastrice parţial şi total cu hipoclorhidrie sau anaclorhidrie şi tulburări digestive consecutive (indigestie. la carnivore şi porcine în situaţie de anorexie. Produsul poate fi utilizat şi în medicina veterinară. enterocolite. cu tulburări ce pot evolua până la necroză pancreatică. bromelină (enzimă proteolitică din ananas. extract de bilă de bou şi hemicelulaze. meteorism (cu tulburări dispeptice). meteorism. colesterolesteraza. pancreatită cronică.nucleaze: dezoxiribonucleaza şi ribonucleaza. absorbţie şi fermentaţie sau putrefacţie la nivel intestinal. precum şi cu alte substanţe utile în digestie (bilă.2 – 0. extract de bilă de bou şi hemicelulaze. 1. Medicaţia de substituţie este indicată în insuficienţă pancreatică exocrină. hemicelulază şi bilă de bou uscată şi purificată. cu gust dulceag. Corectează dispepsia consecutivă insuficienţei secretorii pancreatice. se utilizează la prepararea produselor lactate acide.aceste preparate sunt indicate în insuficienţă pancreatică. Se utilizează în insuficienţele secretorii stomacale. Cotazym – forte se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină. drajeuri cu pancreatină. d) medicaţia alcalozei rumenale. precum şi enzime vegetale: hemicelulază. Produse comerciale de uz uman Triferment se prezintă sub formă de drajeuri ce conţin tripsină. . Pancreatina este un preparat enzimatic purificat. Aceste substanţe se utilizează asociate între ele. . c) medicaţia acidozei rumenale. amilază.enzime glicolitice: amilaza. Festal . 2 – 5 g la animalele mari şi 0. În diverse afecţiuni ale pancreasului exocrin apar: . dispepsii. amilază. Se administrează în timpul sau imediat după mesele principale. activat de enterokinază sau de cantităţi mici de tripsină. pancreozimină).enzime lipolitice: fosfolipaza. lipază şi amilază. elastaza. ficină (enzimă din sucul de ficus.2. chimotripsina. obţinut din pancreas proaspăt de porcine sau ovine. Tripsina este o enzimă proteolitică secretată de pancreas sub forma precursorului inactiv tripsinogen. hemicelulaze. exces alimentar. Digestal. trigliceridesteraza. solubilă în apă. Se prezintă sub formă de pulbere amorfă albă. amilază.preparat sub formă de drajeuri ce conţin lipază.

20 l şi 50 l şi conţine extract de rizom de veratru. meteorism cronic şi dispepsii. se diluează cu apă şi se folosesc următoarele doze: bovine adulte 25 – 50 ml într-un litru de apă de 2 – 3 ori pe zi. atonie şi pareză cronică a prestomacelor. recomandată în timpanism gazos şi în indigestie. veratrină sulfat. Se prezintă sub formă de flacoane de 250 şi 500 ml. Aceste subsanţe reduc tensiunea superficială a bulelor mici de gaze încât bulele confluează şi se separă de conţinutul rumenal care rămâne decliv. capre – 25 ml în 500 ml apă de 1. Se administrează subcutant în doză de 5 – 10 ml. Sicaden. Timpany 10% (Olanda). În vederea administrării pe cale orală. în felul acesta. 1 l. la oi 25 ml în 3 – 5 l apă pentru 3 – 4 capete. iar la cal cu colică gazoasă se poate injecta în capul cecumului. Timpany 10% este o emulsie ce conţine 100 mg dimeticon pe mililitru. oi. Preparatul acţionează asupra mucoasei digestive (mai ales la nivelul prestomacelor) şi produce intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor gastrice şi în mod indirect stimulează rumegarea şi îmbunătăţirea digestiei. în timpanism cronic. Aceste substanţe fac parte din categoria polisiloxanilor. C. Primele două sunt polisiloxani în emulsie apoasă. Aceleaşi medicamente administrate la monogastrice pot avea efect digestiv şi uneori chiar vomitiv în funcţie de doza în care se utilizează. pH-ul normal al rumenului care este de 6. Atunci când se creează anumite dezechilibre între cele două categorii de substanţe. acid clorhidric şi apă distilată. Blotrol (Germania). amintim: Silibovon. microfauna şi motilitatea rumenală. Digestim este o soluţie de uz veterinar care conţine extract de veratru. pilocarpină clorhidrat. în indigestii prin împâstarea prestomacelor. În aceste condiţii se dezvoltă lactobacili care produc acid lactic şi care produc astfel în continuare scăderea pH-ului.2 – 7. şi se administrează cu sonda sau cu sticla. în supraîncărcarea rumenului. viţei. Cauza principală a acestor fenomene este reprezentată de excesul de hidraţi de carbon în raţie. derivaţi ai siliciului. Ruminol se prezintă sub formă de soluţie injectabilă şi conţine: stricnină sulfat. împâstarea foiosului. flacoane de 50 ml şi se administrează în timpanism. Are efect hiperperistaltic şi hipersecretor. Medicaţia timpanismului Plantele furajere conţin. alcool etilic şi acid clorhidric.2 ori pe zi. Medicaţia atoniei rumenale Din această grupă fac parte medicamente care intensifică contracţiile şi secreţiile prestomacelor şi care se utilizează în atonia prestomacelor. 6 . Este indicat la rumegătoare mari şi mici în indigestii prin supraîncărcare.5 l. Rumdigestin se prezintă sub formă de soluţie în flacoane de 0.A. tinctură de ienupăr. acid clorhidric concentrat şi excipient hidromineral. La bovine doza este de 20 – 50 ml diluată cu 1 – 5 litri apă. este necesară folosirea unor medicamente antispumante. atonii cronice ale prestomacelor şi în dispepsii hiposecretorii. CH3 H3C Si O CH3 CH3 Si O n CH3 CH3 Si CH3 CH3 Dimeticon (poli-dimetil-poli-xiloxan) Tympasol se prezintă sub formă de emulsie de dimeticon. Tympasol (Austria). Dintre preparatele folosite în acest scop. şi se foloseşte la bovine în indigestie acută prin supraîncărcare a prestomacelor. substanţe care favorizează formarea de spumă. iar altele substanţe care ajută la diminuarea spumei. unele dintre ele. tinctură de pelin. Medicaţia acidozei rumenale În acidoza rumenală. precum şi când apar condiţii favorizante pentru indigestia spumantă. Dozele sunt: la bovine 25 ml în 3 – 5 l apă. iar la rumegătoare mici 5 – 10 ml. Blotrol este un acetiltributilcitrat. Ca urmare suferă microflora. B. Se prezintă sub formă de flacoane a 250 şi 500 ml. gazele din stratul superior pot fi eliminate prin eructaţie sau prin trocarizare.0 scade sub 5. Se administrează în doză de 100 ml produs diluat cu 1 – 2 l de apă.

se produce repede şi are o perioadă scurtă de greaţă. Dozele sunt de 80 – 100 g la rumegătoare mari şi se repetă la 6 – 8 ore. consecutiv formându-se amoniac. precum şi în cazul unor tratamente cu sulfamide sau antibiotice. când flora fiziologică nu mai produce acid propionic (precursor al glucidelor) – se recomandă preparate pe bază de propionaţi. atunci când aceasta a fost afectată. pilorului. hipocloremie. împâstări. Vomitivele pot fi clasificate astfel: . În cazul unei acidoze puternice se poate face tratament cu antibiotice (omoară lactobacili). Ca urmare a vomei severe. insuficienţa cardiacă). propionat de calciu. propionat de calciu. de 1 – 2 ori pe zi. cauza alcalozei rumenale poate fi şi administrarea de furaje murdare sau prost însilozate. 1 pachet pe zi pentru un animal. molibden. . Acesta reprezintă un remediu dietetic foarte eficace şi dozele se pot repeta până la ameliorarea stării animalului. Mecanismele efectoare ce contribuie la actul vomei sunt reprezentate de contracţia duodenului. . creându-se astfel condiţii favorabile pentru refacerea microorganismelor simbionte care vor produce acid propionic. pentru stimularea rumegării. În vederea neutralizării acidităţii per os se administrează antiacide ca de exemplu bicarbonat de sodiu (după Veturia Nueleanu. Pansenstimulans (Germania) se prezintă sub formă de pachete cu 125 g pulbere. prelungite. uree. 1. în afară de acţiunea stimulantă asupra motricităţii compartimentelor prestomacale în caz de atonii. care excită direct centrul vomei din bulb. Substanţele vomitive sunt medicamente care provoacă vomitarea la carnivore şi omnivore. alcaloză). sfincterului cardia şi esofagului. hipokaliemie. 7 . Medicaţia alcalozei rumenale Alcaloza rumenală este cauzată de un exces de proteine. medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale se administrează în atonii rumenale. apoi substanţe cu rol neutralizant şi chiar acidifiant. supraîncărcări. În doze mici. rupturi esofagiene.În situaţii de uşoară acidoză se remediază totul prin măsuri dietetice. floră din rumen şi care este indicat în indigestii. iar în doze moderate acţionează ca ruminatorii. Se administrează o doză de 2000 – 5000 ml la rumegătoarele mari şi 200 – 500 ml la rumegătoarele mici. un antihistaminic şi diverse microelemente. care constă în evacuarea bruscă. În unele pareze ale rumenului.tulburări hidrice. propionat de calciu. mai favorizează sinteza proteinelor şi măreşte rezerva alcalină. cu repetare după 12 ore. unele dintre aceste substanţe produc expectoraţie. a conţinutului stomacului şi duodenului. cu tulburări metabolice consecutive. Ursopronul este o soluţie 40% propionat de sodiu cu adaos de microelemente. iar după circa 6 ore se administrează suc rumenal de la un animal sănătos. 2004). carbonat de amoniu în raţie. la viţei ½ pachet. SUBSTANŢE VOMITIVE (EMETICE) Voma este un act reflex (de origine centrală sau periferică viscerală).hemoragii digestive.3. D. cobalt. vitamina B6. atonie rumenală. El conţine propionat de sodiu. E. Ruminatorio H (Spania) se prezintă sub formă de pulbere ce conţine calciu carbonic. Prodigestanul conţine propionat de sodiu. prin cavitatea bucală.agravarea unor patologii cronice (ex. pot apărea: . În general. Propionatul de sodiu. cu drojdie de bere şi diluat cu mucilag de in. Preparatul se amestecă cu apă şi se administrează sub formă de breuvaj. se practică administrarea de suc rumenal de la un animal sănătos în asociere.vomitive centrale. la rumegătoare mici ¼ pachet o dată pe zi. carbacol. muşchilor abdominali şi relaxarea fundului stomacului. Pentru îndepărtarea conţinutului se recomandă iniţial un purgativ salin. Aceste medicamente normalizează şi pH-ul conţinutului prestomacelor. metionină. acetanilidă. De asemenea. timpanism. iar pe cale generală cu substanţe antihistaminice şi vitamina B1 sau se recurge la rumenotomie cu îndepărtarea conţinutului rumenal şi administrarea de suc rumenal de la un animal sănătos. Medicaţia pentru normalizarea microfaunei şi microflorei rumenale În vederea creării unor condiţii corespunzătoare pentru normalizarea microfaunei şi microflorei rumenale. precum acid acetic sau acid clorhidric diluat. Voma este uşoară. electrolitice şi acido-bazice (deshidratare. eventual.

Vomitive centrale Apomorfina este un alcaloid din opiu. Se foloseşte pulberea din drogul vegetal la porcine în doză de 0.vomitive periferice.3 g şi la pisică 0. antiseptice. Vomitive periferice Rizomul şi rădăcina de stirigoaie.0. poate să apară intoxicaţia cu sare. Substanţa ca atare.. astringente. OH HO N Apomorfina CH3 Veratrina este un complex de alcaloizi din seminţele de Sabadilla officinalis. medicamentul acţionează sigur vomitiv. Pilocarpina. 0. Se poate folosi ca vomitiv la câine sub formă de soluţie 2% dat cu linguriţa din 10 în 10 minute până când animalul vomită. capătă culoarea verde sub influenţa aerului şi a luminii. Medicamentul posedă efecte multiple: antihelmintice. Sulfatul de cupru. A. Rompun (xilazina) se prezintă sub formă de soluţie injectabilă şi se administrează intramuscular la pisică 0. fără miros. Atât la câine. Se poate folosi ca un bun vomitiv la porc. voma se produce mai târziu.4. 8 . care se administrează per os şi excită mucoasa gastrică.05 – 0.05 g. se solubilizează greu în apă rece.5 – 1 mg/kg. cu gust amar. iar la câine din 10 în 10 minute câte o linguriţă.03 g.01–0. în doze de 0.5% pe cale subcutantă în doză de 0. parasimpatic (stimulează muşchii cavitari şi relaxează sfincterele). caustice. 1. cât şi pe cale reflexă în urma excitării centrului vomei. de alimente alterate.5 – 2 g. după o perioadă lungă de greaţă. Vomitivele se recomandă în cazurile în care este necesară golirea stomacului de conţinut patologic. Acţionează atât direct prin iritarea mucoasei stomacale. rapid. Dozele sunt de 0.08 mg/kg. Se evită administrarea la animalele slăbite. mecanisme nervoase reflexe.1 g soluţie 1%.2 – 2 g la porc şi de 0.5 – 1 ml la câine şi 1-3 ml la porc. precum şi administrarea la pacienţi inconştienţi. cât şi la porc. Apa sărată caldă se poate administra la câine şi pisică 30 – 60 ml/animal.05 – 0. ceea ce impune o spălătură stomacală.25 – 0. Emeticul. Rădăcina de Ipeca. Sulfatul de zinc. ca şi soluţiile apoase. lipsit de perioada de greaţă. Se poate folosi în doză de 1-3 g la porci. SUBSTANŢE PURGATIVE Funcţia motorie intestinală este asigurată de activitatea motorie a muşchilor netezi intestinali.3 g la carnivore. reglată de: sistemul nervos vegetativ (plexurile intramurale şi sinapsele neuroefectoare). având însă un efect vomitiv de scurtă durată (5 – 10 minute). cât şi reflexă. la câine 0.1 – 1 g la câini şi 0. pulbere cristalină albă sau uşor cenuşie.05 . Dacă animalul nu vomită. Este un drog cu acţiune vomitivă care prezintă dezavantajul că induce o lungă perioadă de nausee. iar voma apare în 10 – 20 minute. Se administrează subcutanat soluţie 1% 0.5 g la pisici. dezinfectante. de toxine. Este vomitiv care acţionează atât pe cale directă. determină voma. Administrat la porc în doză de 0. B. Sulfatiazolul 20% se administrează la câine pe cale intravenoasă 1-5 ml şi se obţine un efect vomitiv central. Este un bun vomitiv la câine sub formă de soluţie 0.

Efectul purgativ se poate produce şi prin intermediul principiilor active care pur şi simplu irită mucoasa intestinală. prin forţe osmotice sau hidrofile. a. stenoze. Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale Acestea pot acţiona la nivelul intestinului subţire (ulei de ricin. parasimpaticomimeticele stimulează elementele morfo-funcţionale digestive inervate de nervul vag şi exercită astfel efect purgativ. fecale cu consistenţă crescută şi dificultate în defecaţie. creşterea tonusului muscular. în caz de gestaţie avansată sau peritonite etc. distonii neurovegetative cu predominanţă simpatică. prin stimularea chemo. ca urmare pilorul se închide. Purgativele se recomandă în cazul constipaţiilor. În funcţie de mecanismul lor de acţiune substanţele purgative se clasifică în: . purgativele pot fi laxative sau lenitive. ca o consecinţă. De asemenea. Constipaţia este un sindrom manifestat prin întârzierea tranzitului intestinal. prin fluidifierea şi creşterea cantităţii conţinutului intestinal. Efectul este sigur purgativ când concentraţia este 5%. sulf).Purgative uleioase.Purgative care măresc cantitatea de apă din fecale: o purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali. există şi fenomenul stagnării medicamentelor în stomac. deci efectul întârzie.Purgative speciale. o purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali. pe cale reflexă accentuându-se peristaltismul. Mecanismul de acţiune al acestor substanţe constă în: . tumori. . - 9 . declanşând reflexe vegetative cu următoarele consecinţe: cresc peristaltismul intestinal. rezine) sau la nivelul intestinului gros (antracenozide. consistenţă). în plus.intervenţia prin intermediul unor hormoni digestivi (ex. cu întinderea peretelui intestinal.Purgative care declanşează reflexul de evacuare.lubrifierea mucoasei intestinale şi înmuierea materiilor fecale. lipsa formării reflexului pentru defecări regulate. cresc permeabilitatea mucoasei şi secreţia activă a electroliţilor şi apei spre lumenul intestinal. Mecanismul de acţiune al substanţelor purgative se explică prin aceea că. Purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali Aceste substanţe acţionează prin iritarea mucoasei intestinale şi ca urmare are loc o secreţie intensificată de apă şi electroliţi.conţinutul intestinal (volum. . în scopul îndepărtării corpilor străini şi a paraziţilor etc. Purgativele sunt substanţe care se folosesc în scopul evacuării conţinutului intestinal. accentuându-se peristaltismul. A. are loc deplasarea calciului şi. Mecanismul de acţiune constă în faptul că irită mucoasa intestinală.sau baroreceptorilor (direct sau prin mărirea volumului conţinutului intestinal). După intensitatea lor. catartice sau propriu-zise şi drastice. utile în tratamentul constipaţiei. sub 3% sărurile se absorb şi nu mai induc efectul dorit. Nu se folosesc în situaţia unor gastroenterite grave. fluidificând conţinutul şi favorizând eliminarea. . leziuni ale plexului mezenteric. Defecaţia este asigurată prin mecanism reflex (parasimpaticul sacral) şi voluntar.accelerarea motilităţii gastrointestinale. derivaţi de difenilmetan. . prin antrenarea şi reţinerea apei în intestin. Sărurile în soluţii hipertonice se absorb greu. Cauzele constipaţiei pot fi diverse: alimentaţie necorespunzătoare. compoziţie. . Se împart în substanţe care acţionează iritant la nivelul intestinului subţire şi care acţionează la nivelul intestinului gros. se întinde peretele organului. atenuarea reflexului de defecare. .fluidifierea conţinutului intestinal prin creşterea secreţiei active a electroliţilor şi apei în lumenul intestinal. iar peste 5% soluţiile se diluează în intestin datorită hipersecreţiei şi afluxului de apă provenită din sânge care diluează conţinutul până la izotonizare. dau o stare de plenitudine. cu defecări la intervale de timp mai mari faţă de normal. Unele substanţe purgative pot fi în acelaşi timp şi coleretice sau colagoge. care influenţează baroreceptorii şi chemoreceptorii. colecistochinina). Fiziopatogenia constipaţiei constă în hipotonia cu hipokinezia colonului sau invers hipertonia spastică a colonului şi/sau tulburări de defecaţie. Laxativele şi purgativele sunt medicamente cu acţiune locală la nivelul intestinului. malformaţii congenitale la nivelul colonului.

la animalele mici 10-15 g. • Cu acţiune asupra intestinului gros Din această grupă fac parte: . Dozele sunt 100 – 400 g la animalele mari. precum şi peristaltismul. droguri vegetale. Se obţine prin presarea la rece şi tratarea cu vapori de apă a seminţelor plantei Ricinus communis din fam. Rhamnaceae. emodina. Euphorbiaceae. Polygonaceae. limpede. Este scoarţa uscată. Sunt substanţe care se absorb în intestinul subţire şi. Efectul purgativ apare după 18 – 24 ore de la administrare şi durează 1 – 2 zile.derivaţi de difenilmetan (fenolftaleina. Derivaţi antrochinonici .5 – 4 g la câini. În uleiul de ricin nu există toxalbumina ricina. apoi ¼ . . efectul apare după 16 . după recoltare. Se folosesc sub formă de sirpouri sau decocturi în doze de 10 – 40 g la animalele mici. iar fecalele sunt lichide. pulberea laxativă purgativă care conţine scoarţă de cruşin.5% hidroximetil antrachinone. frunze de frasin. Sunt părţile subterane ale plantei Rheum palmatum din fam. oxifenisatină). defecarea durează 1 – 2 ore şi este însoţită de colici şi tenesme. iar la -160C devine o masă albicioasă. la 0 0C se tulbură. aceasta rămâne în reziduul de seminţe după extragerea la rece a uleiului. rădăcină de lemn dulce). se elimină din nou prin mucoasa intestinului gros în proporţie de 3%. cu efect iritant. drogul mai conţine taninuri. 5 – 50 g la animalele mijlocii şi 2 – 10 g la câini mai ales sub formă de decocturi 10%.1 linguriţă la 2-3 zile. La câine. În intestinul gros. Se administrează la pisici ½ . extract uscat de cicoare şi extract uscat de lemn dulce. La erbivore. În afară de antraglicozizi. după o fază de circulaţie sangvină. care conţine 2. Se prezintă sub formă de pastă în tuburi de 70. cu gust greţos. Poate să producă avort în urma stimulării musculaturii uterine. devenind iritante. bisacodil. Este un bun purgativ pentru om. Stimulează secreţia de electroliţi şi apă. Sunt fragmente brun închise cu reflexe verzui strălucitoare.sulf. Scoarţa de cruşin (Frangulae cortex). carnivore şi omnivore. iar în scop laxativ ¼ .½ linguriţă de 2-3 ori pe săptămână. eliberaţi din glicozidele precursoare sub acţiunea florei intestinale. Dintre preparatele pe bază de droguri vegetale amintim: Ceaiul laxativ care conţine scoarţă de cruşin. Rădăcina şi rizomul de revent (Rhei rhizoma).• Cu acţiune la nivelul intestinului subţire Uleiul de ricin. 10 . Rhamnaceae. Se presupune că acidul ricinoleic determină eliberarea de histamină şi stimulează activitatea intestinală. Este sicativ şi se întăreşte la aer. frunze de melisă. Efectul purgativ este drastic şi apare târziu. cu margini transparente. Dozele sunt de 20 – 50 g la animalele mari. Dozele sunt: la animale mari 250-800 g. 15 – 30 g la câini şi 1 – 5 g la pisici. la care efectul apare după 2 – 16 ore.derivaţi antrochinonici denumiţi şi purgative emodinice – aloe. cu miros neplăcut şi gust amar. care au un conţinut de cel puţin 2. Sunt fructe mature şi uscate de la arbustul Rhamnus cathartica din fam. acidul crisofanic). suferă un proces de hidroliză. istizin. iar în doze mari efecte purgative. produsul Cortelax drajeuri cu extract uscat de cruşin. uşor gălbui. efectul este mai slab din cauza activităţii mai reduse a lipazei pancreatice. după 8 – 12 ore. Dozele în care se administrează sunt 30 – 80 g la animalele mijlocii. emodină şi acid crisofanic. . Laxatone (SUA) este un laxativ şi lubrifiant pentru eliminarea ghemelor de păr la câine şi pisică. rădăcină de lemn dulce. Uleiul conţine trigliceride ale acidului ricinoleic. Aloe (Sabur) este un reziduu obţinut după evaporarea şi uscarea sucului din frunzele de Aloe ferox şi alte specii ale genului respectiv din familia Liliaceae. 10 – 15 g la animalele mijlocii şi 0.5% hidroximetil antrachinone. la o parte ulei de ricin 2 părţi apă caldă şi sărată.18 ore. întrucât este prea vâscos. la animalele mijlocii 20 – 200g. iar evacuarea se face fără eforturi sau dureri. râncezeşte.½ linguriţă de 2 -3 ori pe săptămână pentru eliminarea ghemelor de păr. La câini se administrează ½ . rădăcină de cicoare.9 g. iarbă de volbură. Pentru a-l administra cu mai multă uşurinţă. iar laptele capătă gust amar. de pe trunchiul şi ramurile arbustului Ramnus frangula din fam. În doze mici determină efecte digestive. Fructele de verigariu (Boabele de nerprun). se recomandă a fi amestecat. extract de revent.acţionează la nivelul colonului prin metaboliţii activi (ex. datorită florei microbiene. Este un lichid vâscos. Fecalele au consistenţă făinoasă. fructe de fenicul.1 linguriţă de 2 – 3 ori pe săptămână ca laxativ.

dar cu absorbţie digestivă redusă. Sulfatul de magneziu (Sarea amară) este un purgativ mai activ decât sulfatul de sodiu. inodoră. de aceea se pot administra şi la femelele gestante şi în lactaţie. HO OH C O C O Fenolftaleina Bisacodilul este un medicament care la nivelul intestinului subţire se transformă într-un metabolit activ.5 – 1 g/kg. Carbocif comprimate. atrag apa şi o reţin în lumenul intestinal. Ca urmare. Sărurile de magneziu stimulează eliberarea de colecistochinină (hormon duodenal ce stimulează motilitatea intestinală şi secreţiile intestinală şi pancreatică). Se recomandă folosirea soluţiilor hipertone. Fenolftaleina este o pulbere de culoare albă. Sărurile de magneziu – sunt săruri hidrosolubile.Istizin (Dioxiantrachinona) este o pulbere galben – portocalie. • Purgative osmotice (saline) Purgativele osmotice nu se absorb din intestin. ansele intestinale se destind. 40 – 100 g la animalele mijlocii şi 10 – 25 g la animalele mici. ceea ce favorizează eliminarea. fluidifică conţinutul. unde este transformat de bacterii în acid lactic şi acid acetic. insipidă. dozele reduse la jumătate sunt şi colagoge. exercitând un efect iritant. foarte greu solubilă în apă. Purgativele osmotice sunt bine suportate (nu irită intestinul). Intră în componenţa unor preparate de uz uman ca de exemplu Ciocolax (comprimate ce conţin fenolftaleină). Ca urmare. Sub acţiunea sucului intestinal se dizolvă lent. prin fenomenul de osmoză (ce se manifestă până la izotonizarea cu lichidul interstiţial). Sulful – ajuns în intestinul gros. administrate în soluţii hipertone. nu se absoarbe şi ajunge în colon. A fost scos din uz datorită efectelor mutagene şi cancerigene.coloizi vegetali. Are efect purgativ numai la om şi la porcine. având acţiune lentă. stagnează în tubul digestiv. administrat per os. În funcţie de concentraţia soluţiilor folosite efectul poate să apară de la 2 – 3 ore la 12 – 18 ore. atrag apa din ţesuturi spre lumenul intestinal. În doze mici produce acţiune eupeptică şi coleretică. Se poate administra în apă de băut sau sub formă de breuvaj. 200 – 800 g la animalele mari. Lactuloza – este un dizaharid sintetic care. mai ales la nivelul intestinului gros. insolubilă în apă. folosindu-se aproximativ în aceleaşi doze. astfel sunt stimulaţi baroreceptorii şi creşte peristaltismul. La porci şi păsări nu se administrează. Laxatin drajeuri. creşte volumul conţinutului intestinal. conţinutul intestinal se fluidifică. b. Sulfatul de sodiu (Sarea lui Glauber). 11 . întrucât izotonizarea se produce lent iar efectul apare tardiv.purgative osmotice. este puternic şi ca urmare se poate produce deshidratarea animalului. Purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali Din această grupă fac parte: . este redus la hidrogen sulfurat. de asemenea. medicamentul fiind mai puţin iritant decât aloe. Astfel spus. Parcurge un circuit entero-hepato-enteric. doza pentru toate speciile este 0. În doze mari. care acţionează ca laxative osmotice şi diminuă flora bacteriană producătoare de amoniac. Se prezintă ca forme farmaceutice enterosolubile. determină excitaţia baroreceptorilor şi se produce un reflex neurovegetativ de evacuare. . care este stimulant fiziologic al peristaltismului colonului. Produce efect purgativ lent. care. acţionează ca purgativ. sub acţiunea florei saprofite. acestea fiind sensibile la sodiu.

o pulbere granuloasă sau fibroasă albă. Uleiul de parafină (Parafină lichidă. înmoaie conţinutul intestinal şi favorizează propulsia lui. Doza generală este de 0. astfel se măreşte conţinutul intestinal. corncum. În comerţ există un preparat de uz uman Galcorin sub formă de granule.• Coloizii vegetali Sunt reprezentaţi de seminţele de in. Au proprietatea de a se îmbiba cu apă. Este extrem de toxic. Similar se utilizează metilceluloza. • intensificarea secreţiilor: salivară. similare cu cele produse de ciuperca Amanita muscaria (pălăria şarpelui). bronhoconstricţie. Ulei de vaselină) este un purgativ slab care acţionează mecanic. sunt: • contracţia musculaturii netede şi. conţinând polimeri superiori. glicerina irită mucoasele cu care vine în contact. din genul Agarum (A. pe cale reflexă producându-se hiperperistaltism şi purgaţie. Ca purgativ se administrează în doză de: la animalele mari 50 – 100 g. Purgative care declanşează reflexul de evacuare Glicerina (Propantriol) este un lichid siropos. • vasodilataţie periferică. Carageenul este un extract preparat din algele Gigartina mamillosa din familia Gigartinaceae.tablou muscarinic”. Purgative speciale Substanţele parasimpaticomimetice. tărâţele de grău sau se obţin din alge marine. C. a glandelor sebacee şi sudoripare. • bradicardie. 12 . diluată cu 1 litru apă. ca urmare. Uleiul de floarea soarelui poate fi folosit ca purgativ în doză de 1000-2000 g la animalele mari (la fel şi celelalte uleiuri comestibile). diminuă absorbţia apei la nivelul jejunului (până la 80%). Purgative uleioase Aceste substanţe formează la suprafaţa mucoasei un film cu efect emolient protector pentru mucoase şi lubrifiant. produc un tablou farmacodinamic numit . stimulează secreţia şi fluidifică astfel conţinutul intestinal. gastro-intestinală.5 – 1 ml/kg. insolubili. fără a se absorbi şi transforma. Efectele muscarinice. Se obţine din seminţele de Croton tiglium din familia Euphorbiaceae. cu apa dă o soluţie coloidală opalescentă. Poate fi administrat şi în constipaţie spastică. higroscopic. la cabaline putând ajunge până la 2 ml/kg. contribuind la îmbibarea bolului fecal cu grăsimi şi apă şi la înmuierea acestuia. În acelaşi timp. la animalele mici se administrează 1 – 5 ml sau se pot folosi supozitoarele cu glicerină. Carboximetilceluloza sodică este sarea de sodiu a policarboximetileterului celulozei. stimularea contracţiilor uterine. incolor. Întrucât este foarte higroscopică. În acelaşi timp. ai galactozei. care se administrează înglobat în lichide. albe gălbui. gmelini) şi alte alge. prin contracţiile musculaturii circulare a irisului. prin lubrifierea conţinutului intestinal. prezentate la Medicaţia sistemului nervos vegetativ.. Produsul poate fi utilizat şi ca pansament intestinal. • mioză. fără a se absorbi sau digera. D. inodoră. Agarul (Geloza) este un extract preparat din specii de alge marine din genul Gelidium (G. Sunt mase transparente. stimularea peristaltismului gastro-intestinal. La animalele mici dozele sunt 1-5 g. iar efectul se instalează după 12-24 ore. dulce. declanşând reflexul de evacuare. cartilagineum). având proprietăţi de mucilag în doză de 2-6 linguriţe pe zi. G. care se amestecă în orice proporţie cu apa şi cu alcoolul. care absorb multă apă. favorizând înaintarea conţinutului intestinal. Docusat (dioctilsulfosuccinat de sodiu) – este o substanţă cu efect tensioactiv care favorizează emulsionarea grăsimilor. inodor. precum şi în cazul fecaloamelor. se poate folosi ca purgativ dar numai câteva picături în amestec cu un ulei vegetal. higroscopică. Uleiul de croton. B. bronşică.

substanţele antidiareice pot fi clasificate astfel: A.Efectele folosite în terapeutică sunt: vomitiv. . datorate iritaţiei mucoasei şi stimulării terminaţiilor parasimpatice vagale şi plexurilor intramurale. inflamaţii (enterocolită). ca purgativ sau ca vomitiv. Nu traversează bariera hematoencefalică şi ca urmare nu acţionează la nivelul sistemului nervos central. Consecinţa majoră a diareii este deshidratarea. acţionând prin diminuarea sensibilităţii crescute a mucoasei intestinale şi secreţiilor. purgativ.1. Se metabolizează la nivelul ficatului. intestinale şi/sau pancreatice. 13 . care poate fi gravă şi chiar letală. dismicrobism intestinal provocat de tratamentul cu antibiotice. MEDICAŢIA ANTIDIAREICĂ (CONSTIPANTE. are un coeficient de absorbţie scăzut. reduce peristaltismul la nivelul stomacului şi intestinului. miostin. 2-5 picături de 3-4 ori/zi la animalele mici. . la doze subanalgezice. contractă sfincterele (piloric. ezerină. MODERATORI AI SECREŢIILOR ŞI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE Diareea constă în eliminarea de materii fecale cu consistenţă scăzută. . conţinut intestinal iritant. C. concentraţia plasmatică maximă se atinge lent. Antidiareice etiotrope: . Acestea sunt indicate în diareea fără semne de infecţie microbiană sau infestaţie parazitară. pancreatică şi biliară). Timpul de înjumătăţire este lung (la om – 11 ore la administrare unică şi 16 ore la administrare repetată). . Exemplificăm prin pilocarpină. A. volumul şi numărul defecărilor. STIPTICE) Aceste substanţe au efect invers faţă de purgative. Poate fi folosit ca forme farmaceutice magistrale (tinctură de opiu 1%) sau sub forma picăturilor Davila (tinctură de opiu diluată). reducerea peristaltismului exagerat.patogenice: . Substanţele cu acţiune antidiareică reduc consistenţa scăzută. Antidiareice simptomatic . substanţele parasimpaticomimetice se pot utiliza pentru stimularea rumegării în cazul unor atonii rumenale. Opiul – la nivelul tubului digestiv creşte tonusul musculaturii netede. . arecolină.antipropulsive parasimpaticolitice. deprimă reflexul anal de defecaţie (inhibiţie centrală). vasoperif. Loperamid – are un efect antidiareic puternic şi prelungit.patogenice Mecanismul de acţiune este de tip agonist la nivelul receptorilor opioizi de la nivelul plexului mezenteric şi musculaturii netede intestinale. Antidiareice de substituţie: .antiinfecţioase şi antiparazitare intestinale (antibiotice şi chimioterapice). Antidiareice simptomatic . 2. Aşadar. ceea ce îi conferă o durată prelungită de acţiune. Se administrează per os. cât şi în cea cronică).antiinflamatoare intestinale.soluţii de electroliţi pentru rehidratare. 2.enzime digestive. reducerea hiperemiei şi inflamaţiei locale prin efectul lor astringent şi împiedicarea fermentaţiei şi putrefacţiei. Diareea reprezintă manifestarea clinică a dezechilibrului fiziopatologic între cantitatea de apă şi electroliţi secretată la nivelul tubului digestiv şi cantitatea absorbită. anal). digestie incompletă cu dispepsie datorată insuficienţei secretorii gastrice. ileocecal. Diareea poate fi acută apoasă sau persistentă (cronică).astringente.adsorbante şi protectoare pulverulente. În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune. Difenoxilat şi Difenoxin (metabolit al difenoxilatului) – se pot folosi atât în diareea acută.microorganisme antidiareice sintetizatoare de acid lactic. miotic. ca urmare. B.antipropulsive şi antisecretoare opioide. stimulează absorbţia electroliţilor şi a apei şi diminuă secreţiile (gastrică. se elimină în cea mai mare parte pe cale digestivă (90%) şi mai puţin pe cale renală (10%). infecţii digestive. consecinţă a tranzitului intestinal accelerat şi/sau hipersecreţiei gastrointestinale. . Cauzele apariţiei diareii sunt diverse: fenomenul de malabsorbţie.

Taninul şi succedaneele sale (tanalbina. sub formă de sirop 1%. trombocitopenie). • Substanţe astringente – au fost studiate în cadrul capitolului Substanţe topice. părţile aeriene de la răchitan şi de cimbrişor. Ca exemplu putem menţiona ceaiul antidiareic care conţine: coajă de stejar. Astfel. Se poate administra atât în furaje cât şi în apa de băut. Prezentăm în continuare una dintre substanţele din această grupă.5 g/l apă. Se descompune sub acţiunea enzimelor bacteriene de la nivelul colonului în acid 5-aminosalicilic şi sulfapiridină (sulfamidă antibacteriană). Salazosulfapiridina absorbită la nivelul intestinului se elimină în mare parte pe cale biliară. tanigen) sunt expuse în cadrul substanţelor astringente. Acidul 5-aminosalicilic se absoarbe puţin la nivelul colonului şi este eliminat netransformat pe cale digestivă. Apa de var este o soluţie 1.5-1 g. animale mici 30-100 ml în diaree şi indigestii gazoase. agranulocitoză. Pe lângă efectul astringent are şi efect adsorbant faţă de substanţele de fermentaţie. animale mijlocii 0. Este un foarte bun pansament intestinal. de putrefacţie. • Adsorbante şi protectoare pulverulente Sunt prezentate la capitolul Substanţe topice. Acestea se folosesc sub formă de infuzii şi decocturi. Clorura de calciu. părţile aeriene de la planta turiţă mare. animale mijlocii 1-5 g. Acetorfan (Racecodotril) – este un antisecretor opioid care inhibă enkefalinazele intestinale şi creşte nivelul local al enkefalinelor care activează receptorii intestinali opioizi de tip μ sau δ. Din punct de vedere chimic este un amestec de subnitrat (azotat bazic) de bismut. Farmataw este un produs antidiareic natural ce conţine extract de Castaneea sativa care conţine 5% tanin.7‰ (hidroxid de calciu) care se poate administra în următoarele doze: animale mari 1-5 l. Poate fi administrat sub formă de breuvaj în următoarele doze: animale mari 5-25 g. Se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă. Subnitratul de bismut. Tratamentul cu suspensia de diosmectită nu poate înlocui rehidratarea .25-1 l. Efectul antiinflamator este rezultatul unor mecanisme complexe: inhibarea ciclooxigenazei şi ca urmare blocarea 14 . • Substanţe antiinflamatoare intestinale În această categorie pot fi menţionaţi unii corticosteroizi (budesonid). Mesalazina (Acid 5-aminosalicilic) – prezintă o absorbţie digestivă rapidă şi completă. Este un inhibitor selectiv al secreţiei intestinale. compuşii iritanţi. Diosmectita – este un aluminosilicat natural care are o mare capacitate de acoperire a mucoasei intestinale (datorită structurii şi vâscozităţii sale). fără a influenţa tonusul şi peristaltismul intestinal. nitrat de bismut şi oxid de bismut. iar sulfapiridina este responsabilă de efectele adverse. se foloseşte în enterita hemoragică a câinelui. se combină cu hidrogenul sulfurat din intestin şi astfel diminuă motilitatea gastrointestinală. Sulfasalazina (Salazosulfapiridina) – se absoarbe într-o cantitate redusă la nivelul tubului digestiv (15%).5-1. pot apărea reacţii alergice de sensibilizare la sulfonamidă şi la salicilaţi. folosită în tratamentul antidiareic şi care nu s-a amintit la capitolul menţionat. Acidul 5-aminosalicilic este metabolitul activ responsabil de efectul terapeutic. precum şi derivaţi de acid aminosalicilic (sulfasalazina. mesalazina).Dozele la câine pot fi de 2-5 mg/zi. animale mici 0. 3-10 g/tona de furaj sau 2. rădăcină de cerenţel. frunze de nuc. manifestate prin erupţii cutanate. având acţiunea antidiareică. tulburări hematologice (depresie medulară cu leucopenie. Drogurile vegetale care conţin tanin sunt de asemenea expuse în cadrul substanţelor astringente. Nu prezintă reacţii adverse şi ajută la normalizarea tranzitului. iar pentru a evita interacţiunile cu alte medicamente. tanoform. inducând efectul antisecretor antidiareic. toxinele microbiene şi realizează o mucoprotecţie activă (creşterea cantităţii şi vâscozităţii mucusului protector) şi reduce hipersensibilitatea mucoasei intestinale. Are proprietatea de a adsorbi gazele. toxine şi germeni microbieni. acestea se administrează cu o oră înainte de diosmectită. artralgii.

B1.. sulfaquinoxalină etc. carbonat de calciu. PP. B12. B6. cloramfemicol. purcei 2-12 g.derivaţi oxochinoleinici neabsorbabili: saprosan. metionină. Enteroguard . lactoză ad 100 g. Pe lângă efectul antidiareic mai posedă şi acţiune antianemică şi de fortifiere a organismului. negamicină.antibiotice care nu se absorb la nivelul tubului digestiv având acţiune locală: streptomicină. cloramfenicol racemic 1. K3. C. Are următoarele indicaţii terapeutice: enterite acute. Antidiareice etiotrope . microvit A 0.sulfamide care nu se absorb la nivelul tubului digestiv: ftalilsulfatiazol. citrat feroamoniacal. Antidiareic . substanţă antibacteriană cu efect sistemic: sulfamidă. biotină. Furazolidona şi cloramfenicolul sunt active faţă de enterobacteriacee patogene. 4. precum şi a Candidei albicans şi sintetizează vitamine din grupul B (B1. subnitrat de bismut. adsorbante. inhibarea sintezei citokinelor.Substanţe antibacteriene Aceste substanţe se utilizează pentru combaterea germenilor patogeni din tubul digestiv. mucilaginoase cu rol adjuvant. Potenţialul farmacotoxicologic este redus faţă de sulfasalazină. Antidezenter este o pulbere hidrosolubilă ce conţine: neomicină sulfat. vitaminele A. microvit E 0. vitamina A protejază epiteliile. Microorganismele antidiareice sintetizatoare de acid lactic precum Lactobacillus acidophilus şi Lactobacillus casei pot fi folosite în profilaxia dismicrobismului secundar antibioterapiei şi pentru refacerea florei intestinale după tratamentul cu antibiotice. D. B.7 g. inhibarea producerii de radicali liberi ai oxigenului. Butesonidul – prezintă o afinitate pentru receptorii glucocorticoizilor de aproximativ 15 ori mai mare comparativ cu prednisolonul. .06 g. cloramfemicol. E. oxitetraciclină clorhidrat. streptomicină.nitrofurani: nitrofuran. Produsul se administrează sub formă de breuvaj. 15 . nitrofuran. tetraciclină. PGI) şi biosintezei de tromboxan proagregant plachetar. vitamine pentru stimularea florei normale şi pentru evitarea dismicrobismului.sintezei de prostaglandine proinflamatorii (PGE.se prezintă sub formă de pulbere în pungi de 500 g. conţine dimetridazol. 1. sulfat de cupru. Clorovit se prezintă sub formă de pulbere de culoare galbenă în pungi de 250 g şi 500 g şi conţine: furazolidonă 1. B2. 3. timpanism acut şi cronic în doze identice cu cele ale cărbunelui medicinal. negamicină etc.pulbere de culoare galbenă. întrucât inhibă multiplicarea unor bacterii. se poate utiliza drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) sub diverse forme. Conţine cărbune medicinal. Aceste microorganisme acidifică conţinutul intestinal şi astfel împiedică multiplicarea microorganismelor de putrefacţie. oxitetraciclină. În acest sens putem exemplifica prin: . D3. C. furazolidonă. caolin. De asemenea. zinc.6 g. vitamina E este un antioxidant iar lactoza este nu numai un excipient ci şi o sursă de energie. magneziu. acţionând pe cale sistemică: tetracicline. . 2.antibiotice care se absorb la nivelul tubului digestiv. Aceste substanţe se pot folosi ca atare sau sub forma unor preparate comerciale complexe care pot conţine pe lângă substanţe antibacteriene şi diverse săruri minerale. precum şi în furaj în următoarele doze: viţei 25 g. substanţe astringente. B6). pantotenat de calciu. B2. . la interval de 12 ore. Preparate comerciale antidiareice Un produs comercial antidiareic conţine mai multe categorii de medicamente: substanţă antibacteriană neabsorbabilă la nivelul tubului digestiv: saprosan.5 g. având acţiune etiotropă. . Antidiareice de substituţie Soluţiile de electroliţi pentru rehidratare – sunt prezentate la capitolul Medicaţia urgenţelor. acid pantotenic şi acid nicotinic. săruri minerale pentru refacerea rezervei organismului.. vitamine etc.

Miofibrila conţine miofilamente subţiri formate din actomiozină. longitudinal şi circular) şi plexul Meissner (situat în submucoasă). timp de mai multe zile. Metabolismul mesagerului secund AMPC constă în biosinteză catalizată de adenilatciclaza membranară şi hidroliză la AMP. carbonat bazic de bismut. hidroxid de aluminiu. Amfuridon este un produs de import (Germania) asemănător produsului Clorovit. precum şi faţă de unele ciuperci şi protozoare patogene. care conţine sulfadimerazină. vitaminele K. 13. la două nivele. Actomiozina este o proteină contractilă constituită din două filamente de actină şi un filament de miozină. saprosan. 11. clorură de magneziu. Eridiarom este un extract vegetal din fructe de afin cu adaos de glucoză. gumă arabică şi caolin. vitamine şi substanţe minerale. Ambele forme farmaceutice conţin: ftalilsulfatiazol. 9. prin care se transmite excitaţia de la un miocit la altul. scopolamină. din aproape în aproape. La viţei se recomandă 2-4 comprimate de 2-3 ori pe zi timp de 3-5 zile. acid hidroxifenilarsonic. Există de asemenea şi comprimate pentru tineretul animalelor mari care conţin 250 mg ftalilsulfatiazol şi 100 mg pepsină. antibacteriană. protecţie vasculară. catalizată de fosfodiesterază. Ftalipeps comprimate pentru câini şi pisici care conţin 50 mg ftalilsulfatiazol şi 10 mg pepsină şi care se administrează în doză de 1 comprimat pe 5 kg greutate vie de 2 ori pe zi. 12.. Mesagerii secunzi implicaţi în contracţia şi relaxarea muşchilor netezi sunt ionii de calciu şi adenozinmonofosfatul ciclic (AMPC). atropină sulfat. Acestea reprezintă o parte din preparatele comerciale cu acţiune antidiareică existente pe piaţa românească. 16 . Sinenter se prezintă sub formă de comprimate alungite sau sub formă de pulbere de culoare albă. doza fiind tot 1 comprimat la 5 kg greutate vie. tanalbină. vitamina D3 1500 U. Muşchii gastrointestinali au inervaţie dublă: parasimpatică (stimulatoare) şi simpatică (inhibitoare): a) Parasimpaticul vagal gastrointestinal – are următoarele caracteristici: ganglionii sunt situaţi în peretele tubului digestiv (intramural). unde corpii neuronali şi axonii lor amielinici formează plexuri: plexul Auerbach (situat intramuscular. inervaţia are rol numai de control şi modulare a activităţii autonome. MEDICAŢIA ANTISPASTICĂ Musculatura netedă este formată din miocite. 7. a cărei citoplasmă conţine miofibrile omogene (fără striuri transversale). Piglet protect . colistin sulfat. Enterotrat . animale mici 5-10-20 g de 2-3 ori pe zi. Saprometin este o suspensie în flacoane de 100 ml. Datorită componentelor sale extractul de fructe de afin posedă acţiune astringentă. între cele două straturi musculare. 6. glucoză. iar saprosanul este activ faţă de unele bacterii rezistente la antibiotice. Diacin (Germania) se prezintă sub formă de flacoane de 120 ml cu pompă dozatoare care conţine negamicină sulfat. 2 ml la purceii 7-14 zile şi 3 ml la purceii 14-21 zile cu repetare la 24 ore. dispuse longitudinal. carbonat de calciu. Se administrează numai la purceii sugari cu ajutorul unor pompe dozatoare astfel: 1 ml la purceii până la 7 zile. Azovit este un preparat ce conţine furazolidonă 200 mg. realizând punţi citoplasmatice intercelulare. 8. timp de 3-5 zile. 10. care se păstrează după denervare. 2.2. antiprotozoarică. Pe acelaşi principiu există o gamă foarte variată de astfel de substanţe. paralel. alcool benzilic şi excipient.I. Muşchii netezi sunt: .pulbere hidrosolubilă ce conţine neomicină sulfat. scurtând miofilamentul.5.muşchi netezi unitari. vitamina C 20 mg. Sulfadimerazina realizează concentraţii sangvine ridicate şi de lungă durată. C şi este indicat în dizenteria hemoragică a porcului. Miocitul este o celulă fusiformă. animale mijlocii 20-50 g. cu activitate autonomă. .soluţie buvabilă ce conţine: neomicină sulfat. acid hidroxifenilarsonic.I. ce se contractă sub stimulare nervoasă. clorură de sodiu. colistin sulfat. Pulberea se administrează în următoarele doze: viţei 1-30 g. vitamina A 10000 U. Miocitele sunt în contact între ele (de-a lungul unei zone ce reprezintă circa 5% din suprafaţa membranară). hipoglicemiant. amidon şi lactoză. dimetridazol. b) Simpaticul gastrointestinal – este constituit din fibre postganglionare simpatice care se amestecă cu fibrele parasimpatice la nivelul celor două plexuri.muşchi netezi multiunitari . în interiorul unui muşchi neted. vitamina E 5 mg. apă distilată. animalele mari 200-400 g pe zi. În timpul contracţiei. filamentele de actină alunecă peste filamentele de miozină. clorură de potasiu.

a) Antispastice neurotrope parasimpaticolitice .antispastice digestive: atropina. tubului digestiv. atropina poate fi folosită în practică în următoarele situaţii: . biliar. miotrope de tip papaverinic.în astmul bronşic. alte ţesuturi la distanţă. oxifenoniu. oxifenciclimina.în premedicaţia narcozei pentru a înlătura efectele secundare ale unor narcotice (hipersecreţia salivară şi bronşică. Acţiunea antispastică reprezintă profilaxia (prevenirea) spasmului. . Medicamentele spasmolitice înlătură contractura musculară spastică şi durerea ce o însoţeşte. metantelina. propantelina. Locul acţiunii agenţilor spastici poate fi muşchiul neted digestiv. propiverina. metantelina. A. tumori.produce hipertensiune arterială. . tolterodina. urogenital. fenpipramida.de sinteză: butilscopolamoniu. tulburări motorii şi secretorii. clidinium. tumori. bradicardia). vezicii urinare. Atropina face parte din grupa substanţelor parasimpaticolitice şi a fost prezentată pe larg în capitolul substanţe parasimpaticolitice. convulsii. Spasmul reprezintă contractura de tip spastic a muşchilor netezi. propantelina. fenpipramida. Aceste medicamente pot fi clasificate în funcţie de tipul de mecanism în: neurotrope. Spasmele intense pot genera colici gastrointestinale şi abdominale. apărute în inflamaţii.intrarectal – în cazuri de neutilitate a căii orale (vomă. Ca agenţi spastici pot acţiona factori fizici. constipaţie (reducerea tonusului gastrointestinal). comă). Alte subgrupe farmacodinamice cu mecanism de acţiune relaxant miotrop: . tiotropium. . sudorale. Datorită efectelor prezentate. litiază. emfizem pulmonar. pitofenona. În funcţie de teritoriul predominant de acţiune.ca spasmolitic şi antidiareic. . oxibutinin. oxifenoniu. Acţiunea spasmolitică reprezintă tratarea (înlăturarea) spasmului.antiastmatice bronhodilatatoare miotrope: teofilina.oral – în cazuri cronice. Neuromediatorii chimici acetilcolina şi noradrenalina sunt eliberaţi de terminaţiile nervoase în spaţiul intercelular.antispastice urinare: emepronium.naturale: atropina. otilonium. drotaverina. Spasmele sunt însoţite de durere.reduce secreţiile glandelor salivare. oxifenciclimina. Ca reacţii adverse pot apărea hiposalivaţie (uscăciunea cavităţii bucale). Indicaţiile terapeutice ale antispasticelor sunt: spasme la nivelul tractusului gastrointestinal. ipratropium. Blochează receptorii colinergici şi astfel suprimă controlul vegetativ al sistemului parasimpatic. uterului.De la nivelul celor două plexuri pornesc fascicule de fibre postganglionare către miocite. bronşice. producând relaxare musculară. . La nivel cardiovascular au efect stimulant slab. tolterodina. putând masca anumite afecţiuni respiratorii.naturale: papaverina. forme uşoare şi medii. antispasticele neurotrope parasimpaticolitice pot fi: . atropina are următoarele efecte: . . de tip atropinic. ganglioplegice.antianginoase coronarodilatatoare miotrope: nitriţii. Căile de administrare sunt: .produce midriază pasivă. Se asociază morfinomimeticelor. chimici. . inflamaţii. înaintea investigaţiilor endoscopice.reduce peristaltismul intestinal şi ca urmare diminuă tonusul musculaturii netede de la nivelul bronhiilor. 17 . Antispasticele parasimpaticolitice Au eficacitate mai mare la nivelul tubului digestiv şi mai slabă asupra căilor biliare şi urinare.produce tahicardie. clidinium. oxibutinin.injectabil – în cazuri acute şi foarte grave. pentru antagonizarea acţiunii spastice a acestora. noraminofenazona (metamizol). . . . b) Antispastice miotrope . mucoasa digestivă.de sinteză: mebeverina. . . butilscopolamoniu. Ca urmare. propiverina. otilonium. anticolinergice antimuscarinice (parasimpaticolitice).

în faza a II-a. tub digestiv. 18 .5 ml la animalele mici. dintre care principalul este 4’-desetildrotaverina. Mecanismul de acţiune antispastic se desfăşoară intracitoplasmatic şi constă în inhibarea fosfodiesterazei (enzimă ce catalizează degradarea AMPC) şi astfel creşte concentraţia de AMPC din miocite. 0.1-0. reducând concentraţia intracitoplasmatică de ioni de calciu. intestinale. iar în doze mari constipaţie ca urmare a scăderii tonusului şi peristaltismului normal. . are o biodisponibilitate de sub 75% datorită primului pasaj hepatic. însă are anumite particularităţi şi avantaje. Antispastice musculotrope Papaverina – este un alcaloid din opiu cu structură izochinoleinică.deprimă conducerea atrio-ventriculară.spasm coronarian (ca vasodilatator). . Se administrează subcutant. .în faza I. Se elimină sub formă de metaboliţi prin urină (50-75%) şi prin fecale (10-50%). . papaverina prezintă următoarele efecte: . gastrice.spasme şi tulburări circulatorii periferice şi centrale). manifestându-se nu numai asupra izoenzimei PDE IV (prezentă la nivelul muşchilor netezi gastrointestinali şi urinari).prelungeşte perioada refractară. ci şi asupra izoformelor PDE III şi PDE V. căi urinare. .ca midriatic. .spasme şi colici biliare.acţiune vasodilatatoare moderată (vase cerebrale. cât şi injectabil în doză de 0. în doze de 3-5 ml la animalele mari. .5 g/animal. la hidroxilul fenolic.2-0. Ca efecte secundare pot fi amintite somnolenţă. antiastmatică. la 3 metaboliţi monofenolici.acţiune relaxantă. Se leagă de proteinele plasmatice într-un procent de 95-98%.5-1 ml la cele mijlocii şi 0. Drotaverina – este un produs similar papaverinei. Inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) este neselectivă. Se utilizează sub formă de clorhidrat. coronare). Concentraţia crescută de AMPC din miocite stimulează transportul ionilor de calciu citoplasmatic către reticulul sarcoplasmic şi compartimentul extracelular. Timpul de înjumătăţire este relativ scurt (1-2 ore) şi difuzează în lapte. declanşând mecanismele de relaxare musculară. Inhibiţia izoformei PDE III (prezentă în muşchii netezi vasculari şi muşchiul cardiac) este responsabilă de efectele cardiovasculare ale papaverinei.tahicardie. Prin placentă. . prin O-desetilare.în intoxicaţii cu substanţe organofosforice sau parasimpaticomimetice. Indicaţiile terapeutice ale papaverinei sunt reprezentate de: . prin glucuronoconjugare. drotaverina şi derivaţii săi difuzează în cantităţi mici. transpiraţii ca urmare a vasodilataţiei. antispastică. Ca urmare a acestui mecanism de acţiune. la nivelul muşchilor netezi cavitari: vezică biliară. suferă fenomene de biotransformare la nivel hepatic şi se elimină sub formă de metaboliţi pe cale renală. soluţie 1%. .spasm bronşic (ca bronhodilatator). Se administrează atât per os. renale.. H3C O H3C O H3C O H3C O Papaverina N CH2 Administrată per os se absoarbe rapid. Consecutiv administrării orale se absoarbe rapid şi aproape complet. B. .acţiune bronhodilatatoare. Biotransformarea hepatică este aproape totală: . se manifestă astfel efecte nespecifice de tip anticalcic. pentru examenul fundului de ochi şi pentru prevenirea sinechiilor.

s-a folosit în eutanasia animalelor mici. şi ca urmare se foloseşte în tratamentul colicilor la cal. sulfatul de magneziu are efect purgativ şi colagog.s-a folosit cu oarecare rezultate în tratamentul papilomatozei cutanate. urinari şi uterini. Acţiunea antispastică este de 2-5 ori mai mare comparativ cu papaverina. Mecanismul acţiunii antispastice constă în inhibiţia fosfodiesterazei (PDE) cu creşterea concentraţiei de AMPC care declanşează mecanismele celulare de relaxare a muşchiului neted. Efectul miorelaxant şi antispastic este datorat deprimării plăcii motorii neuromusculare.5% de procaină. Imodium se prezintă sub formă de capsule ce conţin loperamidă hidroclorică. antisecretor. cât şi slabei acţiuni inhibitoare la nivelul ganglionilor parasimpatici. 19 . atropină. Lizadon (Spasmoverin) se prezintă sub formă de comprimate (conţin papaverină. Nu inhibă semnificativ izoformele PDE III şi PDE V. C.6%. Oxifenoniul (Antrenyl) şi propantelina (probanthine) sunt compuşi cuaternari de amoniu cu efecte antispastice şi antisecretorii mai elective decât atropina. NO-Spa se prezintă sub formă de drajeuri şi soluţie injectabilă şi conţine drotaverină. Ca urmare. dar acţiunea la nivel cardiovascular este mai slabă decât cea a papaverinei (datorită selectivităţii de acţiune asupra PDE IV la nivel gastrointestinal şi urinar). constipaţii. are acţiune excitantă asupra parasimpaticului central. . antispastic şi sedativ. sedativ. luminal). atropină. . astfel că în doze terapeutice nu are efecte secundare cardiovasculare semnificative. Dacă se administrează per os. Secundar creşterii concentraţiei de AMPC este stimulat transportul ionului de calciu din citoplasmă către reticulului sarcoplasmic şi spaţiul extracelular. şi care este recomandat în colici spastice. De altfel. Dozele folosite în narcoză paralizează centrii vegetativi şi ca urmare nu se pot utiliza în practică. Are un mecanism opioid puternic şi de lungă durată.este miorelaxant. D.Timpul de înjumătăţire este mai lung în cazul administrării orale şi scurt consecutiv administrării pe cale intravenoasă. datorate atât acţiunii parasimpaticolitice. având astfel acţiune relaxantă predominantă la nivel gastrointestinal. Este un antispastic musculatrop. În colici la cal se administrează intravenos 20-50 ml soluţie 64. genito-urinare. ci din contră. Ca miorelaxant şi antispastic se administrează în următoarele doze: 10-30 g la animalele mari şi 1-2 g la câine. Sulfatul de magneziu. timpanism şi diaree la toate speciile. În papilomatoză acută se injectează intramuscular în doză de 5 cg/kg soluţie 25%. Piafen este sub formă de comprimate. utilizat în cazul unor spasme gastrointestinale. urinar şi uterin. cu reducerea concentraţiei de Ca2+ intracitoplasmatic (efect anticalcic). Buscopan (Germania) soluţie injectabilă ce conţine bromură de butilscopolamină şi metamizol sodic. urogenitale. Are acţiune similară preparatului Spasmium. biliare. folosind ca solvent o soluţie 0. în narcoza combinată cu cloralhidrat la cal. precum şi în spasme ale musculaturii scheletice. deşi nu produce moarte fără dureri. la 20-30 minute. iar în urma administrării pe cale parenterală are următoarele efecte: . vomă. luminal şi piramidon) şi supozitoare (cu papaverină. Prezintă de asemenea efect de tip anticalcic. soluţie injectabilă şi supozitoare ce conţin clorhidrat de pitofenonă. dacă se impune. obstrucţii esofagiene. analgezic. este indicat atât în diareea acută cât şi cronică. antiinflamator. Alte substanţe spasmolitice Formolul injectabil se prezintă sub formă de fiole de 10 ml şi 20 ml soluţie 10%. secundar mecanismului principal inhibitor de PDE IV. Inhibă specific izoenzima PDE IV care se află în muşchii netezi gastrointestinali. hepatobiliare. Preparate comerciale antispastice Spasmium (Austria) soluţia injectabilă ce conţine 20 mg caroverină şi 500 mg novamin sulfon per ml în flacoane de 100 ml. are un efect favorabil în colică la cal şi se administrează pe cale intravenoasă în doză de 20 ml soluţie 10% cu repetare. formolul nu este un spasmolitic. diaree. fenpipramidă bromometilat şi metamizol sodic şi se foloseşte în tratamentul colicilor spastice digestive.

indicate în tulburări neurovegetative.antagoniştii dopaminei: . . Clasificare . . 2. favorizând tranzitul normal. lidocaină.cinarizina.parasimpaticolitice (anticolinergice centrale): scopolamina (acţionează şi asupra centrilor vestibulari. . şi un simptom important în diagnosticul unor boli. A. Antivomitivele sunt indicate numai după stabilirea diagnosticului şi cauzei vomei: . apă cloroformată. antiserotoninice.Bergonal şi Foladon drajeuri şi respectiv comprimate ce conţin alcaloizi totali din beladonă.voma de natură centrală din anumite boli nervoase şi infecţioase.inhibarea acetilcolinesterazei (enzima ce catalizează degradarea acetilcolinei) cu acumularea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale. Efectul prokinetic (propulsiv gastrointestinal) rezultă din următoarele mecanisme: .fenotiazine: prometazina. nucleii vestibulari. tietilperazina).voma datorată răului de voiaj ( Kinetoza). În anumite situaţii totuşi voma trebuie combătută.antagoniştii serotoninei: ondansetron granisetron. . . acţionând simptomatic-patogenic la nivel central sau periferic în arcul reflex al vomei. . carminative. anestezice locale.benzamide: metoclopramid.activarea directă a receptorilor colinergici muscarinici de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice din musculatura netedă gastrointestinală. sunt propulsive gastro-intestinale (prokinetice). Antivomitive periferice anestezice locale: anestezină. zona chemoreceptoare declanşatoare din bulb. profilactic. parasimpaticolitice. Antivomitivele sunt medicamente capabile să liniştească greaţa şi voma. antivomitivele pot fi centrale şi periferice.în intoxicaţii. . . hepatice. . .fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice (clorpromazina) şi piperazinalchilice (proclorperazina. anticolinergice centrale. antihistaminice. ca de exemplu: . 20 . Unele medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală. acetilcolină). A.în tulburări digestive. . SUBSTANŢE ANTIVOMITIVE Voma este un act de reflex cu rol benefic în cazul unor intoxicaţii şi în supraîncărcarea stomacului.în răul de mişcare.voma toxică. interferând probabil cu efectul unor mediatori chimici (dopamină. tropisetron. mentă (eficacitate în cazuri uşoare). . .voma consecutivă unor intervenţii chirurgicale. biliare.creşterea eliberării de acetilcolină în sinapsele neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale prin stimularea neuronilor motori primari din plexul mezenteric.în voma care constituie o problemă pentru pacient.antihistaminice: . În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune predominant. Antivomitivele sunt medicamente care combat voma.voma metabolică. Ele acţionează predominant la nivelul formaţiunilor centrale implicate în actul vomei: centrul vomei. histamină. carminative: anason. Antivomitive cu acţiune centrală – sunt substanţe care inhibă centrul vomei. serotonină.3. feniramina. Eficacitatea substanţelor antivomitive scade în ordinea: antidopaminice.în greaţa şi voma induse de chimioterapia anticanceroasă. fiind activă în răul de mişcare). . .

Administrat per os se absoarbe rapid. Uneori provoacă somnolenţă sau hipotensiune ortostatică. are o biodisponibilitate de peste 75%. Prezintă efect antivomitiv antidopaminergic eficace. plegomazin. Ca urmare. în uremie. împiedică refluxul gastro-esofagian şi duodeno-gastric. spasm piloric. Soluţia efervescentă Rivieri . Antivomitive periferice Apa cloroformată 0. difuzează prin bariera hematoencefalică şi prin placentă şi se elimină pe cale urinară în mare parte sub formă de metaboliţi. Sunt în general bine suportate. Clorpromazina – este un antivomitiv eficace la doze mici.5%.1-0. Este un antagonist al dopaminei cu acţiune asemănătoare proclorperazinei. utilizat exclusiv ca antiemetic (nu şi ca neuroleptic). B. Se foloseşte la câine în doză de 5-10 ml şi are efect liniştitor la nivelul mucoasei digestive. Se utilizează ca antivomitiv în toate tipurile de vomă. grăbeşte golirea stomacului.5 mg şi fiole 1 ml 6. Cele mai folosite sunt produsele de uz uman. grăbeşte tranzitul intestinului subţire. subneuroleptice. Se prezintă sub formă de comprimate. în condiţiile folosirii ocazionale ca antiemetice. iar ca reacţii secundare produce sedare şi somnolenţă pronunţată. Metoclopramid – este un antagonist al dopaminei. Domperidon – este un antidopaminergic central (efect antivomitiv) şi periferic (efect prokinetic). stomacului. Proclorperazina – este un antivomitiv foarte eficace la doze mici (5-10 mg. prin eliberarea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare digestive). • Antihistaminice H1 Prometazina – este un derivat fenotiazinic cu acţiune antihistaminică şi anticolinergică centrală. • 21 .5-1%. în boala de iradiaţie. efecte propulsive. Emetiralul se prezintă sub formă de drajeuri a 5 mg şi supozitoare a 5 mg şi 25 mg. Mecanismul antivomitiv se bazează pe acţiune anticolinergică centrală şi la nivelul centrilor vestibulari. precum şi în voma provocată de alte medicamente. dar creşte considerabil în insuficienţa renală. supozitoare. • Antagoniştii serotoninei Sunt folosiţi ca antivomitive eficace în voma indusă de anticanceroase şi radioterapie. Se folosesc două soluţii: o soluţie de bicarbonat de sodiu 4% în sirop simplu (soluţia B) şi o soluţie de acid citric 3. stimulează peristaltismul esofagului. dar cu rezultate slabe în cea produsă de kinetoză. Acestea acţionează predominant asupra zonei chemoreceptoare declanşatoare din bulb (probabil prin antagonizarea dopaminei). largactil). Prezintă o distribuţie largă în ţesuturi. Este indicat în sindrom dispeptic. intestinului subţire. profilactic.se mai numeşte şi Poţiunea Rivieri. Biotransformarea are loc la nivel hepatic prin sulfo şi glucuronoconjugare. tietilperazina (Torecan). sunt antivomitive.3 mg/kg. Parasimpaticolitice Scopolamina – este un alcaloid din Hyosciamus niger.5% în sirop de lămâie (soluţia A). relaxează sfincterul piloric. dar cu o variabilitate mare datorită efectului primului pasaj hepatic. Emetiral (maleat de proclorperazină) şi Torecan (maleat de tietilperazină) ambele de natură fenotiazinică. ceea ce explică eficacitatea faţă de voma mediată prin chemoreceptorii centrali – provocată de anestezice şi de alte medicamente. Administrat per os are o biodisponibilitate redusă şi are efecte moderate. la nivelul centrului vomei şi nucleilor vestibulari. Antivomitive centrale • Antagoniştii dopaminei Fenotiazinele neuroleptice . fiind un antiemetic puternic şi un sedativ slab. Se utilizează ca medicaţie de elecţie în răul de mişcare.clorpromazina (clordelazin. colinergice (periferice. Este indicată în voma produsă de kinetoză (rău de mişcare) şi voma medicamentoasă. proclorperazina (Emetiral). Se poate folosi şi ca propulsiv (prokinetic) în: reflux esofagian.A. Doza este de 0. torecanul sub formă de drajeuri de 6. Este un amestec de cloroform cu apă. Tietilperazina – este un derivat de fenotiazină. Timpul de înjumătăţire este mediu. de 1-3 ori / zi). creşte tonusul sfincterului cardia. soluţie injectabilă.

Antiacidele sistemice determină absorbţia intestinală de bicarbonat de sodiu. care stimulează secreţia şi motilitatea gastrică. cu consecinţe constipante. Vindecarea ulcerului duodenal este grăbită datorită scăderii marcate a încărcăturii acide care ajunge în duoden. Antiacidele nesistemice formează în intestin săruri insolubile. asociate între ele sub formă de comprimate. Pentru acţiunea antiacidă. mai lent şi mai durabil. Unele preparate antiacide conţin în plus săruri de bismut (protectoare pentru mucoase) şi beladonă (sau alte anticolinergice). clorpromazină. prin însăşi aciditatea acesteia. cu acţiune relativ rapidă. are acţiune antiacidă predominant nesistemică. obişnuit. putând fi cauză de alcaloză metabolică. relativ rapidă. O mică parte se absoarbe – tratamentul prelungit cu doze mari provoacă hipercalcemie cronică. Pentru unele antiacide.4. pulberi sau suspensii. ionii de calciu stimulează secreţia de gastrină. Administrat în exces creşte pH-ul gastric la 8 – 9. digoxină. SUBSTANŢE ANTIACIDE Antiacidele sunt substanţe care conţin cationi bazici. Carbonatul de magneziu şi trisilicatul de magneziu cu efect antiacid mai slab. Deoarece în intestin se formează fosfaţi de aluminiu insolubili care se elimină. datorită abolirii procesului de inhibare a secreţiei acide. Calciul precipită în intestin. cantitatea de acid care trebuie neutralizată creşte. Ulcerul gastric este mai puţin influenţat (Stroescu V. Hidroxidul de aluminiu poate fi cauză de constipaţie. 1 g reacţionează cu 8 – 20 mEq acid în decurs de 30 minute. tratamentul îndelungat poate fi cauză de carenţă fosfatică. indometacină. În folosirea hidroxidului de aluminiu trebuie avut în vedere că acesta micşorează disponibilitatea pentru absorbţie a multor medicamente: unele sulfamide. Antiacidele liniştesc durerea ulceroasă în mod caracteristic. acest efect nedorit poate fi depăşit prin administrarea frecventă a antiacidului. Compuşii de aluminiu Hidroxidul de aluminiu este un antiacid nesistemic cu acţiune slabă şi lentă (1 g gel uscat de hidroxid de aluminiu neutralizează 7. C. 2. capabili să neutralizeze acidul clorhidric. A. Eficacitatea substanţelor antiacide depinde de capacitatea de neutralizare. atunci când sunt administrate în doze mari. mărirea pH-ului la nivelul antrului declanşează reflex eliberarea de gastrină. se produce un rebound al secreţiei acide. ele nu modifică echilibrul acidobazic. care inhibă secreţia şi întârzie golirea stomacului. O mică parte din magneziu se absoarbe din intestin. intensă şi de durată medie. În comerţ există două forme: 22 . Reacţia rapidă determină un efect intens şi trecător. Ionii de magneziu au proprietăţi laxative. Oxidul de magneziu sau magnezia usta formează în apă hidroxid de magneziu. anticolinergice (administrarea acestora se face la distanţă de doza de hidroxid de aluminiu).Se administrează alternativ câte o linguriţă. începând cu soluţia B. 1993). Antiacidele se administrează.5 m Eq de acid în 60 minute). Compuşii de magneziu Hidroxidul de magneziu este un antiacid predominant nesistemic. reacţia lentă determină un efect durabil. se foloseşte suspensia apoasă (laptele de magneziu). Compuşii de calciu Carbonatul de calciu Carbonatul de calciu este o sare foarte puţin solubilă . Secundar creşterii pH-ului la valori mai mari de 5. Dioxidul de carbon are un efect de calmare a terminaţiilor senzitive din stomac. În condiţiile tratamentului cu antiacide. se produce o diminuare a activităţii proteolitice a pepsinei. care nu se absorb. La nivelul stomacului se formează citrat de sodiu şi acid carbonic care se descompune în dioxid de carbon şi apă. În stomac. ionii de aluminiu trivalenţi inhibând motilitatea gastrointenstinală. tetraciclină. de aceea uneori preparatele de magneziu se asociază obişnuit cu antiacide constipante. Sărurile insolubile de aluminiu pot forma concreţiuni obstructive. Antiacidele se clasifică în sistemice şi nesistemice. B. mai ales carbonatul de calciu. intensă şi de durată medie: 1 g neutralizează 13 mEq în 30 minute. care poate fi periculoasă în prezenţa insuficienţei renale. acţionând ca atare. 1 g neutralizează 34 m Eq acid în decurs de 30 minute. propranolol. provocând un rebound al secreţiei acide.

uneori neplăcută. sub acţiunea acidului clorhidric. Bila are rol în emulsionarea grăsimilor. constipaţie. creşte pH-ul gastric la 7 – 8. În medicina umană administrat postprandial. spasmolitic în hipermotilitate. D. 2 – 10 g la cele mijlocii şi 0. carbonat bazic de magneziu. cu eliminarea bilei în duoden.. Astfel se reduce concentraţia de acid clorhidric din stomac. carbonat de magneziu. 3. carbonatul de calciu reprezintă şi o medicaţie calcică ce se poate administra la tineretul în creştere. După încetarea efectului se produce un rebound moderat al secreţiei.. Alte preparate antiacide Bicarbonatul de sodiu Bicarbonatul de sodiu. în funcţie de predominanţa efectului asupra secreţiei sau motilităţii: . Este indicat în tulburări digestive funcţionale (spasme. Malox. se absoarbe bine şi se elimină predominant pe cale urinară. Calmogastrin comprimate cu hidroxid de aluminiu coloidal şi extract uscat de beladonă. hidroxid de magneziu şi Almagel A care conţine în plus anestezină. Alte preparate: Novalox. dar eructaţia care urmează poate da o senzaţie de bine (Stroescu V. 1 g neutralizează 12 mEq acid clorhidric. Almagel gel conţine hidroxid de aluminiu. realizând la mulţi pacienţi un beneficiu terapeutic imediat. colesterol. carbonatul de calciu se descompune în clorură de calciu şi acid carbonic. Bila conţine apă. Restabileşte motilitatea fiziologică în tulburările de motilitate gastrointestinală din bolile digestive funcţionale. intensă şi de scurtă durată. Phosfalugel. În medicina umană există diverse preparate antiacide ca de exemplu: Ulcerotrat comprimate cu azotat bazic de bismut. trisilicat de magneziu. pentru prevenirea rahitismului şi osteomalaciei.carbonat de calciu farmaceutic . Unele substanţe posedă ambele acţiuni. REGLATORI AI MOTILITĂŢII GASTROINTESTINALE Trimebutin – administrat pe cale orală. crampe şi dureri abdominale.coleretice – stimulează secreţia biliară hepatică. Clasificarea medicaţiei. Dicarbocalm comprimate cu carbonat de calciu. canalul cistic – direcţionează bila spre vezica biliară. săruri biliare. acţionând ca stimulator în hipomotilitate şi relaxant. aici se resoarbe apa şi bila se concentrează. riscul alcalozei este semnificativ când se administrează îndelung în doze mari.2 – 2 g la cele mici. diaree. Trisilicalm comprimate cu trisilicat de magneziu. Dioxidul de carbon care se eliberează în reacţie cu acidul clorhidric provoacă distensie. În stomac. Este un bun reglator al motilităţii gastrointestinale. coajă de cruşin. canalul hepatic – colectează bila secretată în ficat. fără gust şi miros. femele în lactaţie.colecistokinetice (colagoge) – stimulează contracţia vezicii biliare şi relaxează sfincetrul Oddi. 4. Sărurile biliare şi acizii biliari au proprietăţi tensioactive şi menţin în soluţie colesterolul din bilă. Se depozitează în vezica biliară. 1993). MEDICAŢIA HEPATO-BILIARĂ Aparatul biliar este constituit din: vezica biliară – rol de depozitare şi concentrare a bilei.carbonat de calciu furajer Ambele sunt pulberi. lecitine. pigmenţi biliari. o sare alcalină greu solubilă. canalul coledoc – transportă bila spre duoden. sfincterul Oddi – închide canalul coledoc. balonări). acizi graşi. Pe lângă efectele antiacide şi astringente. Este un agonist enkefalinergic asupra receptorilor excitatori şi inhibitori gastrointestinali. Sărurile biliare întră în circuitul entero-hepato-enteric. este un antiacid sistemic cu acţiune rapidă. de culoare albă. Patologia biliară cuprinde: - 23 . Gelusil. Se poate administra în furaje sau în apa de băut în doze de 10 – 50 g la animalele mari. carbonat acid de sodiu. Bicarbonatul de sodiu alcalinizează urina. rădăcină de calam. .

În acest caz. 2. A.de origine animală: săruri şi acizi biliari. cu stază biliară şi favorizarea litiazei biliare. posibile în două sensuri: . .hidrocoleretice. Săruri şi acizi biliari Acizii biliari se clasifică astfel: 24 . tumori.în tulburări dispeptice cu diferite origini. . ce măresc volumul bilei concomitent cu diluarea ei. cu o concentraţie redusă în substanţe solide. ele se clasifică în: 1.în patologia biliară: litiaza biliară. fenobarbital.de origine vegetală: Cynara scolimus (anghinare). dischinezii biliare. . ceea ce diminuă pericolul formării de calculi biliari şi previne eventualele infecţii ascendente. colespasmolitice (relaxează sfincterul Oddi).1. litiaza biliară. cu colici biliare. bicarbonat de sodiu. . . O altă indicaţie priveşte tratamentul colecistitelor cronice. colangită (căi biliare extrahepatice).hipertone (hiperchinezii). urmată de antrenarea apei spre canaliculi.coleretice propriu-zise. . propilbenzen (fenilpropanol. singurii care sunt capabili să se absoarbă. Berberis vulgaris. în măsură mai mare sau mai mică.substanţe colagoge. După mecanismul de acţiune. . drenarea bilei combate staza biliară. uleiuri volatile cu terpene (mentol. În funcţie de efectul asupra compoziţiei bilei. camfen.hipotone (hipochinezii). carbicol). infecţii biliare.în patologia hepatică: insuficienţa secreţiei biliare. fosfat de sodiu. 4. borneol).antiseptice biliare. acelea care produc bila apoasă.- - dischinezii biliare (dereglări ale funcţiei motorii a aparatului biliar. Medicamentele care determină evacuarea bilei se numesc colagoge. se numesc hidrocoleretice. Se mai pot folosi în tratarea unor constipaţii provocate de cantitatea insuficientă de bilă. . colecistokinetice (care contractă musculatura netedă a veziculei biliare). aceste substanţe pot fi clasificate astfel: . . Se pot întrebuinţa şi în tratamentul litiazei biliare şi al hepatitelor prelungite. cineol. determinând emulsionarea lipidelor şi prin formarea complecşilor colenici. ce măresc volumul bilei fără a-i modifica compoziţia şi concentraţia. Acizii biliari favorizează absorbţia lipidelor prin diminuarea tensioactivităţii lor. pinen. inflamaţii: colecistită (vezica biliară). Datorită acestor acţiuni.de origine organică de sinteză: salicilat de sodiu.substanţe coleretice. . florantirona. Bila are un rol important în absorbţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. În funcţie de origine. Mecanismul de acţiune este osmotic şi se datorează secreţiei colereticelor în canaliculii biliari. şi efecte colagoge şi invers. Substanţe coleretice Mecanismul de acţiune al acestor medicamente este încă incomplet elucidat. angiocolecistită (vezică biliară şi căi biliare).factori lipotropi.de origine anorganică: sulfat de sodiu.hepatoprotectoare. Această clasificare este însă convenţională. colecistite cronice. . colereticele pot fi: . fiindcă în realitate orice coleretic are. ictere colestatice. Medicamentele cu acţiune asupra ficatului pot fi împărţite în 5 grupe: . una din indicaţiile terapeutice ale colereticelor este tratarea stărilor de malabsorbţie a lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. Indicaţiile terapeutice ale substanţelor coleretice sunt următoarele: . angiocolită (căi biliare intrahepatice). cu tulburări de evacuare a bilei). Se pare că acţionează prin mărirea circulaţiei hepatice şi creşterea permeabilităţii capilare. SUBSTANŢE COLERETICE ŞI COLAGOGE Medicamentele care intensifică procesul de secreţie a bilei se numesc coleretice. Chelidonium majus (rostopască).

Indicaţiile terapeutice ale sărurilor biliare şi acizilor biliari sunt: dischinezii biliare hipotone. . Se folosesc mai ales sub forma apelor minerale. . Colebil. tulburări dispeptice. B. Colereticele vegetale Anghinarea (Cynara scolimus) are drept principiu activ cinarina. glicerină etanol. smântâna. de magneziu). are şi efect diuretic. metoxi. Boldocolin.activează lipaza pancreatică. Acestea se absorb la nivel intestinal şi suferă un ciclu entero-hepato-enteric. . Unele terpene au acţiuni coleretice.scad tensiunea superficială şi ca urmare emulsionează grăsimile. . metenamină. Aceste substanţe intră în compoziţia produsului Rowachol. taurină) conduce la acizii glicocolic. mai ales după intervenţii chirurgicale pe aparatul biliar. undelemnul şi în general grăsimile.cresc absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile. un glicozid. solubilizează acizii graşi şi colesterolul. mentolul. Astfel sunt sulfatul. Substanţe colagoge Aceste medicamente acţionează fie prin contracţia musculaturii netede a colecistului. chenodesoxicolic (dihidroxicolanic). litocolic. au efect coleretic. În comerţ există preparatul Anghirol comprimate. .efect hidrocoleretic şi colecistokinetic.contribuie la menţinerea tranzitului intestinal normal şi au eficacitate în constipaţia datorată lipsei de bilă. Acizii şi conjugaţii lor formează săruri de sodiu cunoscute sub denumirea de săruri biliare. Aşa sunt alfa şi beta pinenul. Pneumus boldo. S-a constatat că substanţele organice care conţin grupări ca: eter-oxid. din acizi primari): dezoxicolic. . carbonat de magneziu. extract de boldo. Sulfatul de magneziu administrat pe cale bucală determină relaxarea sfincterului Oddi. acid salicilic. boldina. colecistite cronice.de semisinteză: acid dehidrocolic (forma oxidată a acidului colic). drajeuri ce conţin taurină.acidul dehidrocolic – ca drenor de bilă. Tot din această clasă fac parte şi peptonele (substanţe rezultate în urma hidrolizei parţiale a proteinelor). taurocolic. flacoane de 200 ml soluţie ce conţine. glicochenodesoxicolic. Conjugarea acizilor biliari (cu glicocol. feniletilcarbicolul (Carbicol) etc. Colereticele sintetice. fie prin relaxarea sfincterului Oddi. Sărurile biliare şi acizii biliari au următoarele acţiuni: . Stimulează funcţia antitoxică a ficatului. extract eterat de mentă. ceto. Din frunzele acestui arbore care creşte în America de Sud se extrage un alcaloid. - - 25 . oleu de mentă. . având acţiune hipocolesterolemiantă.acidul chenodesoxicolic – pentru dizolvarea calculilor mici (durata tratamentului – 3-12 luni).secundari (formaţi în intestin. Colereticele minerale au un efect hidrocoleretic. Terpenele. Berberis vulgaris acţionează prin alcaloidul berberina. Cinarina este un hidrocoleretic.săruri biliare. etoxi. facilitând digestia. Se folosesc în hipotonia şi hipokinezia veziculei biliare. oximetil amida acidului nicotinic. litiază biliară. fosfatul monoacid şi bicarbonatul de sodiu. . . Asemenea acţiune au derivaţii acidului salicilic (Salicilatul de sodiu. carboxil.primari (biosintetizaţi în ficat prin oxidarea colesterolului): colic (trixidroxicolanic). Colagogele alimentare sunt reprezentate de către gălbenuşul de ou. colecistite cronice. fie prin ambele mecanisme. . capsule de 100 mg feniletilcarbicol. augmentând eliminarea apei şi a compuşilor azotaţi. salicilat de sodiu. datorită acestui fapt. cineolul. ursodeoxicolic (epimer al acidului chenodesoxicolic). uneori scade azotemia. Carbicol. favorizează metabolizarea glucozei şi a colesterolului. nipagin M. Industria farmaceutică românească prepară Boldocolin. Dintre preparatele comerciale folosite drept coleretice şi colagoge amintim: Anghirol. drajeuri cu extract de anghinare. camfenul. boldaglucona şi un ulei volatil.acidul ursodeoxicolic – în dizolvarea calculilor biliari mai mari (durata tratamentului – 1-2 ani).

la animalele de laborator deficitul său provoacă hipertensiune arterială şi hipertrofie cardiacă. capsule ce conţin mentol. care intră în structura acetilcolinei şi a lecitinei. inozitol. în primul rând participă la biosinteza nucleotidelor pirimidinice. Acţionează probabil prin stabilizarea membranelor hepatocitelor. xantină. 26 . îmbunătăţeşte sinteza proteică. (1971) au demonstrat că acidul aspartic diminuă foarte mult gravitatea leziunilor din hepatita experimentală. se accentuează biosinteza acizilor nucleici şi în consecinţă a proteinelor. pinen. la necroze hepatice. A. soluţie de aspartat de sodiu. Se extrage din fructele de Sylibum marianus (armurar). ulei de măsline. S-a arătat că după câteva zile de tratament. cineol. Efectele cele mai bune se obţin în cazurile de infiltraţie grasă a ficatului. Rowachol. În hepatitele cronice. se atenuează sindromul dispetic. Este indicată şi în hepatitele cronice şi în ciroze. Este indicat în hepatite cronice şi ciroze. doza este de 3 ori câte un drajeu pe zi. revine apetitul. borneol. Astfel. Aspatofort se prezintă sub formă de fiole de 10 ml. astenia cedează. Un astfel de preparat complex este Mecopar forte. Nu se poate face o distincţie netă între lipotrope şi hepatoprotectoare. Se ameliorează şi indicatorii biochimici. Se poate folosi şi asparagina (fiole de 10 ml soluţie 2. Se prezintă sub formă de drajeuri de 35 mg. Colina administrată per os se absoarbe bine din tubul digestiv. sulfat de magneziu. Hepatoprotectoarele sunt medicamente care au drept principal efect împiedicarea (sau cel puţin diminuarea) necrozelor hepatice. Substanţe hepatoprotectoare În ultimii ani s-au descoperit medicamente eficiente în hepatitele cronice. cu condiţia ca aceasta să nu fie gravă. cu rezultate inconstante. B. cu condiţia ca hepatita să nu fie prea avansată. S-a dovedit ulterior că extractele de ficat acţionează prin conţinutul lor bogat în nucleotide purinice şi pirimidinice.2. Se prezintă sub formă de fiole de 5 ml care conţin acid orotic. Cercetările clinice au confirmat observaţiile experimentale. poate da unele rezultate şi în insuficienţa hepatică. flacoane care conţin granule compuse din peptonă. În cazurile mai uşoare. Acidul aspartic restabileşte fosforilarea oxidativă şi prin aceasta metabolismul energetic. Metionina este un acid aminat esenţial. Are un rol lipotrop indirect (prin intermediul colinei). este un hepatoprotector într-adevăr eficace în steatoza hepatică. Substanţe lipotrope Colina este o bază azotată. 4. Dintre hepatoprotectoare amintim: Purinor. Dozele uzuale la câine sunt 2 drajeuri de 3 ori pe zi. evidenţiată prin creşterea transaminazelor serice.- Fiobilin. în cele progresive sau descris de asemenea succese terapeutice. Lipsa colinei (sau a lecitinei care o conţine) duce la infiltraţia grasă a ficatului. Aşa se explică de ce deficitul de proteine poate produce infiltraţia grasă hepatică. Cercetările experimentale ale lui Fodor şi colab. comprimate de 250 mg acid dehidrocolic Peptocolin. Această eficienţă nu se datoreşte conţinutului în ciancobalamină. Acidul aspartic are mai multe puncte de atac farmacodinamic. După cum este binecunoscut. Administrarea de nucleotide împiedică extinderea lor şi stimulează procesele de regenerare.5%). necrozele sunt mai mult sau mai puţin întinse. produse prin deficienţe alimentare. Se foloseşte de asemenea în hepatitele cronice şi în ciroze cu rezultate modeste. Metionina este indicată în infiltraţia grasă a ficatului. hipoxantină. deşi şi această substanţă are un rol. timp de 4 – 6 săptămâni. Datorită intensificării sintezei nucleotidelor pirimidinice. acizii nucleici au rol esenţial în biosinteza proteinelor. SUBSTANŢE LIPOTROPE ŞI HEPATOPROTECTOARE Prin lipotrope se înţeleg medicamentele care împiedică degenerescenţa grasă a ficatului. Fiind un precursor mai timpuriu al acizilor nucleici. Astfel. Silimarina (Legalon) este coniferol – polihidroxi-fenolcromona. adenină. S-a observat de mai mult timp că extractele de ficat sunt relativ eficace în tratamentul hepatitelor cronice. Acidul aspartic (Aspatofort). În parte se poate sintetiza în organism. se reface starea generală. acidul aspartic are un efect de feed-back negativ mult mai redus decât al nucleotidelor. Este indicată şi în cazuri de hepatită cronică şi în ciroza hepatică. Colina se administrează frecvent în asociaţie cu alte lipotrope. reduce hepatocitoliza. camfen. Rezultatele cele mai bune s-au obţinut în formele inactive şi active. prelungeşte viaţa animalelor de experienţă şi ameliorează sindroamele biochimice hepatice. în special cea de natură alimentară. Aceste substanţe sunt precursori ai acizilor nucleici.

cloramfenicolul. care este unul din elementele esenţiale ale ciclului ureopoetic. el furnizează un aport energetic de 4 calorii/gram. 27 . alfa şi beta –pinen. exercitând un efect antiseptic local. borneol.Factorul hepatotrop este o polipeptidă izolată în stare pură din ţesutul hepatic. pot fi citate unele antibiotice care se elimină în mare parte prin bilă.3. Acidul glutamic (Glutarom). 4. Preparatul este indicat în stările de hiperamoniemie cu diverse cauze. Astfel. probabil că efectul său farmacodinamic principal constă în protecţia membranelor celulare Arginine – Sorbitol este o soluţie alcătuită din monoclorhidrat de L-arginină. cum ar fi tetraciclina. Are efect profilactic şi terapeutic în leziunile hepatice. Se prezintă sub formă de drajeuri de 400 mg acid glutamic şi fiole de 10 ml soluţie 10% glutamat de sodiu. ANTISEPTICE BILIARE Sunt substanţe care se elimină prin bilă şi ca urmare exercită şi un efect antiseptic la acest nivel. În medicina umană există mai multe produse farmaceutice folosite în acest scop. L-arginină bază. cineol). De asemenea. pot fi menţionate uleiurile eterice (Rowachol soluţie care conţine mentol. Acţionează prin conţinutul său în arginină. camfen. Sorbitolul serveşte la vehicularea argininei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->